REFERAT

RAPORTURI CONTABILE DETERMINATIVE INTRE RISCURI FINANCIARE, CRIZA FINANCIARA SI CEA ECONOMICA IN CONTEMPORANEITATE. INDICATORI DE CUANTIFICARE A RAPORTURILOR CONTABILE DETERMINATIVE IN ROMANIA SI PE PLAN INTERNATIONAL

Criza financiar actual a izbucnit la nceputul anului 2007 n Statele Unite,

nainte de a se extinde la toat economia mondial. Ea a pornit pe fondul speculaiilor imobiliare. Din cauza preurilor umflate artificial, cumprtorii de terenuri erau nevoii s

apeleze la banc pentru a putea achita contravaloarea lor, numai c preurile terenurilor erau n continu cretere i au fost nevoii s se ndatoreze din ce n ce mai mult fa de bnci. Dinamica economica (nu neaparat echilibrul economic care este, in general, o stare privilegiata, improbabila si instabila a procesului economic) este efectul conjugat, la nivel cauzal si conditional, a doi factori cruciali: mecanismul de piata libera si mecanismul institutional de reglementare publica (de mentionat faptul ca principalele reglementari publice privind activitatea economica sunt emanate de guvern, indeosebi cu privire la economia reala, si de banca centrala, indeosebi cu privire la economia nominala; interventia publica se obiectiveaza nu numai prin reglementare - care include, ca pe o specie, si dereglementarea - ci si prin actiune directa - guvernul, ca si banca centrala, se pot comporta, pe anumite segmente, cu o anumita intensitate si pe anumite perioade de timp, ca subiecti economici propriu-zisi, initiind sau participand la tranzactii economice; aici, distinctia intre piata si stat se va face, totusi, numai din perspectiva criteriului reglementarii macroeconomice). Fiecare dintre cele doua componente ale jocului economic are propria sa logica, iar combinarea consistenta a acestor logici este, de fapt, cheia unei dinamici economice convergente cu scopul social general. Fiecare dintre cei doi actori sociali piata, respectiv statul este pasibil de erori, daca sunt considerati separat. Astfel, se poate vorbi despre esecul pietei, in sensul incapacitatii structurale a pietei de a asigura bunurile publice, pe de o parte si in sensul necesitatii (aici, termenul de necesitate are semnificatia sa logica de obligativitate, de inerenta, de imposibilitate a non-ocurentei) de producere a externalitatilor negative, pe de alta parte. In acelasi timp, se poate vorbi despre esecul reglementarii (sau, oarecum mai frust, despre esecul guvernului), atunci cand optimul economic natural este deformat de interventia factorului public. Asadar, o prima lectie a actualei crize financiare si economice poate fi aceea a necesitatii regandirii dimensiunii economice a statului in economie. Cu alte cuvinte, pare necesara revizuirea concentratiei solutiei pe care am numi-o piata stat sau, inca, productie privata productie publica. Aceasta poate insemna necesitatea unei reelaborari a teoriei privind calcularea dimensiunii optime a sectorului public in economie (precizam faptul ca prin sector public intelegem doua entitati conceptuale: productia de bunuri publice, respectiv productia de reglementare; cu alte cuvinte, ne referim doar la una dintre componentele proprietatii de stat - cealalta componenta fiind domeniul privat al statului, adica productia de bunuri private de catre stat). Actuala criza financiara si economica este, din punct de vedere filosofic, efectul unei asemenea necoordonari (sau al unei coordonari inconsistente) intre mecanismele pietei libere

(sau cantitatea de ne-reglementare) si reglementarea publica (mentionam faptul ca prin reglementare publica intelegem cele trei componente ale sale: normare, monitorizare sau supraveghere si raportare). Se pare ca atat fenomenele de securitizare cat si cele de derivative financiare au fost insuficient reglementate, adica sub-reglementate. Aceasta situatie poate fi si efectul unei ideologii economice excesiv de apropiate de neoliberalism (ca sa nu spunem monetarism) a politicii economice, deci si a politicii de reglementare, din SUA. Economia de tip global s-a configurat progresiv n ultimul secol. Extensia maxim a fost atins n ultimele patru decenii: Ciclicitatea balonului speculativ; Instabilitatea devine cronic; Ciclul de afaceri este dependent de fictivizarea monetar; Obiectivele economiei sunt n conflict permanent cu obiectivele societii; Pieele controleaz statele; Provocarea este uria pentru rile emergente, cu un grad de risc suplimentar pentru finalizarea proiectelor transforma ionale specifice rilor postcomuniste. Criza actual a creat o situaie atipic pentru modul cum ne raportm la funciile tiinei: teoria economic ofer un rspuns inconsistent problemelor economiei concrete (ineficien a cunoaterii).

In Romania criza este de contagiune venit pe canalul financiar al economiei deschise,

de tip global. Impactul s-a amplificat prin resuscitarea dezechilibrelor specifice crizei transformaionale interne prelungite: economie slab structurat (criza obiectivelor de durat); dependen suboptimal de fluxurile externe de capital (criza mijloacelor inclusive)

Figura 1. Trivergenta economiei

INVERSAREA SENSULUI STRUCTURARII-

ECONOMIE IN CURS DE STRUCTURARE

FORMAREA POTENTIALULUI DE CONVERGENTA

CRIZA
INTRAREA IN CAPCANA AUSTERITATII

PIERDERE DE POTENTIAL DE CONVERGENTA

CONSECINTA
Fixarea trendurilor periferiei

Sistemul actual este de tip ierarhic centrat pe financiarizare i piee supranaionale: sectorul financiar este responsabil de partea cea mai consistent a valorii adugate din economie; capitalul de controlul absolut n rela cu for de munc; ine ia a teoria mainstream(condiionarea nelegerii i a explicaiei de ctre cunoatere) este capitalismul corporatist care consacr prevalen capitalului n raport cu munca, a a pie n raport cu statele, a economiei n raport cu societatea. elor Sursele trivergenei Din perpectiv identitar: regresivitatea efortului propriu pentru dezvoltare (calculul variabilei na ionale din func economiei deschise). Din 1990 si pana in 2012 numarul de ia salariai s-a njumtit. Din perspectiv strategic: debalansarea cronic a structurii economiei prin favorizarea avantajelor de locaie (neglijarea avantajelor comparative i competitive - calculul variabilelor contributivit din func economiei globale). ii ia Din perspectiv operaional: decorelarea deciziilor de reform a economiei de consecinele structurii proprietii i a capitalului asupra structurii socio-economice (validarea rezultatelor).

Cauza direct o reprezinta slaba coordonare a celui mai sensibil social mix de politici publice: politica industrial (de dezvoltare economic); politica veniturilor; politica fiscal-bugetar Slaba coordonare a politicilor macroeconomice din mix a dus la rezultate diferite n privina consistenei, coerenei i constanei decizionale: efecte antinomice (politica monetar vs. politica fiscal); efecte constrictive (politica fiscal vs. politica industrial); efecte recesive (politica veniturilor vs. politica industrial). Inconsecvenele strategice au generat dezechilibre sectoriale i funcionale: sectorul monetar s-a focalizat excesiv pe sectorul public; sectorul real s-a ndreptat prevalent spre servicii i retail. Sensul evoluiilor Inversiunea structurrii economiei: de la consolidarea spa iului pie func ei ionale la resurec fenomenelor economiei slab restructurate: ia decuplarea economiei monetare de economia real; acutizarea efectelor sociale ale dezindustrializrii; reapariia arieratelor; miza pe autoconsum; extensia maxim a ponderii reexportului. Fixarea trendurilor periferiei: de la convergen la stagnare i/sau divergen cu modelul de economie intit: emigraia economic; integrarea regional ca pia de consum; investiii strine prevalent n retail; exportul resurselor naturale; munc intern slab calificat sau necalificat; coeziune social precar; scderea populaiei Substratul crizial:

 economia de pia- piaa ca mecanism reglator al economiei s-a consolidat pe o continuitate de sute de ani n rile occidentale. funcionalitatea statului-naiune- recuplarea exercitrii puterii la obiectivele naionale pe termen lung, de genul modernitii construite I trite, al rafinrii confortului locuirii, al consolidrii sentimentului de apartenen la spaiul romnesc prin identificare cu performana civilizatorie. Insuficienta nelegere a fundamentelor i regulilor economiei de pia: precaritatea culturii antreprenoriale; tradiia bizantin a fluiditii culturii legalitii; lipsa de exerciiului consolidat social al respectului fa de valorile democraiei. Excesul de salarizare la minim este consecina unei duble cauze mentalitatea teritoriului i penuria cronic de locuri de munc. Comportamente non-rationale care au condus la situatia actuala: Munca la negru versus securitatea individual i social:absen pensiei i a destrmarea plasei de siguran (necontributivitate i nefiscalizare). Antreprenoriat de ocazie: evitarea asumrii exclusive a riscului investi ional. Profit dintr-o lovitur: afaceri pe termen scurt. Intermediere speculativ: agresiunea asupra puterii de cumprare. Abordarea greit a problemei dezechilibrelor: se prefer controlul consecinelor i nu intervenia asupra cauzelor structurale directe: cauza cauzelor - structura rarefiat a bazei de impozitare ca urmare a ocuprii a cel mult a unei jumt din popula activ, n principal pe fondul i ia dezindustrializrii. cauza direct slaba coordonare a celui mai sensibil social mix de politici publice: politica industrial (de dezvoltare economic), politica veniturilor, politica fiscal-bugetar Iesirea din criza prin reconstrucia modelului economic ar presupune adoptarea unei strategii consolidate de configurare a mecanismelor proprii de cuplare natural a economiei Romniei la angrenajul economiei europene: canalizarea economisirii interne, a gospodriilor i companiilor pentru capitalizarea economiei reale i monetare; echilibrarea balan i structurii capitalului n privin efectelor de bunstare ei a progresive asupra popula iei rii;

 creterea performan pe palierul inovrii pentru dezvoltare i cultivarea ei nclina antreprenoriale.1 iei Cheia solutionarii este de natura: economic: rigurozitatea desfurrii proceselor de convergen real cu modelul economic european. politic:realizarea consensului naional pe obiectivele de durat ale dezvoltrii economice (adoptarea cadrului normativconstitu ional pentru evitarea ocurilor electorale asupra ciclurilor economice lungi). social: susinerea emergenei ctre o structur social echilibrat, cu o consistent clas de mijloc. cultural: formarea elitelor naionale pluridomeniale. Cauzele profunde ale crizei mondiale au fost att de natur macroeconomic, ct i de natur microeconomic. Lichiditatea abundent a fcut ca anumite cauze microeconomice, cum ar fi securitizarea, dezintermedieri financiare, fisuri n modelul de afaceri ale ageniilor de rating i dereglementri excesive, s se combine i s conduc la criza financiar de astzi. Gradul de afectare a economiilor lumii de ctre aceast criz depinde de vulnerabilitile fiecrei economii i de expunerea acestora la activele toxice. Modul n care se rspunde la criz depinde de principiile fundamentale n care credem, de resursele disponibile, de instituiile i instrumentele pe care le putem folosi. Criza financiar mondial actual a aprut dup aproape dou decenii de inflaie relativ sczut i stabil. O serie de factori au fcut ca inflaia sczut s coexiste cu lichiditatea abundent. Aceasta din urm i suprasaturarea cu economii au meninut ratele dobnzii i volatilitatea la niveluri joase. Toate acestea au dus la crearea unei texturi financiare noi, n care modelul de intermediere bancar s-a schimbat de la originate and hold la originate and distribute. Noile produse i instituii care au modificat materialul din care era fcut pn acum 30 de ani sistemul financiar au dus la apariia crizei financiare actuale. Criza financiar a fost declanat de criza subprime din SUA, aa cum am menionat. La rndul ei, aceasta a aprut datorit faptului c Fed a fost nevoit, n condiiile descrise mai sus s creasc ratele dobnzii pentru a apra inflaia. Dar cu noua textur economic, creterea ratelor dobnzii a dus la criza financiar. Concluzia d-lui academician Mugur Isarescu, Guvernatorul Bncii Naionale a Romniei este c lichiditatea abundent a schimbat sistemul financiar pn la limite la care politica monetar a ajuns n capcan. Inaciunea ar fi dus la creterea inflaiei. Aciunea a dus la instabilitate financiar. Dac reglementarea i supravegherea ar fi prevenit acumularea excesiv a riscurilor de ctre
1

http://www.bnro.ro/Prezentari-si-interviuri--1332.aspx

investitori, creterea ratelor dobnzii nu ar fi putut duce la apariia instabilitii financiare. Aceste evoluii arat c politica monetar i reglementarea i supravegherea trebuie s conlucreze eficient.Ceea ce nu s-a ntmplat n ultimii ani n unele economii importante ale lumii. Cteodat politica monetar a fost prea lax, inclusiv n raport cu sistemul de reglementare i supraveghere existent. Ca si msura reparatorie n domeniul supravegherii financiar din UE,guvernatorul bancii nationale a Romaniei dl. Mugur Isarescu propune o reform structural care are n vedere dou domenii: supravegherea macroprudenial i supravegherea microprudenial. Legtura dintre stimulentele managerilor i gestionarea riscului nu este ntotdeauna evident. n ultimii ani inovaiile financiare, produse i instituii inadecvat reglementate i supravegheate, au fcut posibil acumularea de profituri mari pe termen scurt concomitent cu asumarea de riscuri foarte mari. Nu au existat stimulente care s lege remuneraia i premiile de obinerea de profituri pe termen mediu lung. Aceasta a fost un stimulent pentru manageri s i asume riscuri pe care fie nu le-au neles fie le-au neglijat pentru a mri profitabilitatea de care erau legate . Astzi s-a neles mai bine c politicile de remunerare i de gestiune intern a riscului pot fi decorelate. Mecanismele de gestionare a crizei existente la data apariiei evenimentului au fost inadecvate.2

Managementul riscului Criza financiara a subliniat slabiciuni fundamentale in gestiunea riscului si

controalele pe care le practica companiile/institutiile. Risc - O problem (situaie, eveniment etc.) care nu a aprut nc, dar care poate apare n viitor, caz n care obinerea rezultatelor prealabil fixate este ameninat sau potentat. n prima situaie, riscul reprezint o ameninare, iar n cea de-a doua, riscul reprezint o oportunitate. Riscul reprezint incertitudinea n obinerea rezultatelor dorite i trebuie privit ca o combinaie ntre probabilitate i impact. Probabilitatea de materializare a riscului - Posibilitatea sau eventualitatea ca un risc s se materializeze. Reprezint o msur a posibilitii de apariie a riscului, determinat apreciativ sau prin cuantificare, atunci cnd natura riscului i informaiile disponibile permit o astfel de evaluare.

Mugur Isrescu, Criza financiar- bancar i economic: strategii, programe i msuri anticriz. Implicaiile i perspectivle unei agende naionale, Braov, 6 martie 2009

Impactul - Reprezint consecina asupra rezultatelor (obiectivelor), daca riscul s-ar materializa. Daca riscul este o ameninare, consecina asupra rezultatelor este negativ, iar dac riscul este o oportunitate, consecina este pozitiv. Expunere la risc - Consecinele, ca o combinaie de probabilitate i impact, pe care le poate resimi o organizaie n raport cu obiectivele prestabilite, n cazul n care riscul se materializeaza. Materializarea riscului - Translatarea riscului din domeniul incertitudinii (posibilului) n cel al certitudinii (al faptului mplinit). Riscul materializat se transform dintro problem posibil ntr-o problem dificil, dac riscul reprezint o ameninare, sau ntr-o situaie favorabil, dac riscul reprezint o oportunitate. Atenuarea riscului Msurile ntreprinse pentru diminuarea probabilitii (posibilitii) de apariie a riscului sau/i de diminuare a consecinelor (impactului) asupra rezultatelor (obiectivelor) dac riscul s-ar materializa. Mai concis, atenuarea riscului reprezint diminuarea expunerii la risc, dac acesta este o ameninare. Evaluarea riscului - Evaluarea consecinelor materializrii riscului, n combinaie cu evaluarea probabilitii de materializare a riscului. Mai concis, evaluarea riscului reprezint evaluarea expunerii la risc. Profilul de risc - Un tablou cuprinznd evaluarea general documentat i prioritizat, a gamei de riscuri specifice cu care se confrunt organizaia. Strategia de risc - Abordarea general pe care o are organizaia n privina riscurilor. Ea trebuie s fie documentat i uor accesibil n organizaie. n cadrul strategiei de risc se definete tolerana la risc. Tolerana la risc - Cantitatea de risc pe care o organizaie este pregatit s o tolereze sau la care este dispus s se expun la un moment dat.

Risc inerent - Expunerea la un anumit risc, nainte s fie luat

vreo masur de atenuare a lui. Risc rezidual - Expunerea cauzat de un anumit risc dupa ce au fost luate msuri de atenuare a lui. Msurile de atenuare a riscurilor apartin controlului intern. Din aceast cauz riscul rezidual este o msur a eficacitaii controlului intern, fapt pentru care unele ri au nlocuit termenul de risc rezidual cu cel de risc de control. n concepia anglo-saxon, riscul rezidual este definit ca fiind expunerea cauzat de un anumit risc, dupa ce au fost luate msuri de atenuare a lui, presupunnd c msurile sunt eficace. n metodologia de fa s-a renunat la aceast precizare, deoarece poate genera confuzii i, mai ales, dificulti n operaionalizarea conceptului. Sintagma presupunnd c msurile sunt eficace conduce la o suprapunere ntre conceptele de risc rezidual i tolerabilitate la risc, ori, acestea sunt diferite.

Este mult mai bine s operam cu conceptul de risc rezidual, ca masur a eficacitii controlului intern, i cu cel de tolerabilitate la risc, ca masur a expunerii la risc, acceptat de organizaie. Opernd astfel, diferena dintre riscul rezidual, la un moment dat, i tolerana la risc are o semnificaie precis, indicnd c mai trebuie luate i alte msuri de control intern pentru ca riscul rezidual s se plaseze la nivelul tolerabil. Gestionarea riscurilor sau managementul riscurilor Toate procesele privind identificarea, evaluarea i aprecierea riscurilor, stabilirea responsabilitilor, luarea de msuri de atenuare sau anticipare a acestora, revizuirea periodic i monitorizarea progresului. . In conditiile in care intreaga lume financiara face eforturi sa-si spele reputatia deja Precum niste sisteme de monitorizare risc managerii pot ajuta conducerea institutiilor financiare sa identifice riscurile noi, sa reduca nivelul de incertitudine, deci sa optimizeze performanta. Maturizarea departamentelor de gestiune a riscurilor are un impact direct asupra riscului pe care companiile sunt acum dispuse sa si-l asume. bine patata si sa recastige increderea investitorilor, rolul managerilor nu poate fi subestimat.

Apetitul pentru risc a crescut in ultimii trei ani. Managerii de risc considera ca
noile reglementari din domeniu au facut foarte putin, sau deloc, in sensul reducerii expunerii la riscurile operationale.Totusi exista o crestere a atentiei acordate riscurilor asociate lichiditatii si creditului comercial. La nivel national, au fost luate masuri pentru protejarea instituriilor si companiilor de stat/mixt prin implementarea Codului Controlului Intern cuprinzand Standardele de management/control intern si pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial prin legiuitorului- OMFP nr.946/2005 (care a fost modificat si completat prin OMFP 1649/2011) Unul dintre cele mai importante standarde ce compun Codulcontrolului intern, aprobat prin Ordinul ministrului finanelor publice nr. 946/2005, este standardul referitor la managementul riscurilor. Conform standardului menionat mai sus, fiecare entitate public are obligaia de a analiza sistematic, cel puin o dat pe an, riscurilelegate de desfurarea activitilor sale, s elaboreze planuri corespunztoare n direcia limitrii posibilelor consecine ale acestor riscuri i s numeasc responsabili pentru aplicarea planurilor respective. Aceast practic a migrat din sectorul privat n cel public, astfel nct din ce n ce mai multe guverne din rile membre ale Uniunii Europene au integrat managementul riscurilor n reformele gestiunii publice, ntreprinse n ultimii ani.

10

Cunoaterea ameninrilor permite o ierarhizare a acestora n funcie de eventualitatea materializrii lor, de amploarea impactului asupra obiectivelor i de costurile pe care le presupun msurile menite de a reduce sansele de apariie sau de a limita efectele nedorite. Stabilirea unor ierarhii constituie suportul introducerii unei ordini de prioriti n alocarea resurselor, n majoritatea cazurilor limitate, n urma unei analize cost-beneficiu sau, mai general, efort-efect. Este esenial ca organizaia s-i concentreze eforturile spre ceea ce este cu adevarat important, i nu s-i disperseze resursele n zone nerelevante pentru scopurile sale. Totodat, revizuirea periodic a riscurilor, aa cum este prevzut n standarde, conduce la realocari ale resurselor, n concordan cu modificarea ierarhiilor i, implicit a prioritilor. Managerii de risc trebuie sa ocupe pozitii permanente in majoritatea consiliilor de administratie. 3

www.mfinante.ro

11

ARHITECTURA SISTEMULUI DE CONTROL MANAGERIAL

CANALE DE INFORMARE SUPLIMENTAR A MANAGEMENTULUI CANALE DE INFORMARE UZUALE ALE MANAGEMENTULUI

1. CONTROLUL PROCEDURAL

U C A S M F C

REVINE FIECRUI ANGAJAT AL ENTITII IMPUNE O ACTUALIZARE SISTEMATIC REPREZINT BAZA DEZVOLTRII CELORLALTE FORME DE CONTROL I AUDIT OPIONAL REALIZEAZ O MONITORIZARE A RISCURILOR FINANCIARE DE REGUL SE ELIMIN CND CONTROLUL PROCEDURAL AJUNGE LA UN NIVEL CORESPUNZTOR POATE FI EXERCITAT DE LA NIVEL SUPERIOR CONTROL CU TRADIIE N ROMNIA SE REALIZEAZ PRIN DECIZIA MANAGEMENTULUI GENERAL SE POATE CONSTITUI I UN COMPARTIMENT DE CONTROL POATE FI REALIZAT DE LA NIVEL SUPERIOR

2. CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

3. CONTROLUL ULTERIOR

U C A A P I
P A R L A M E N T CE OU MR I O SP I E A A N

4. AUDITUL INTERN

EVALUEAZ SISTEMUL DE CONTROL MANAGERIAL CONSILIAZ MANAGEMENTUL GENERAL REPREZINT O EVALUARE INTERN

5. AUDITUL EXTERN AUDIT FINANCIAR

EVALUEAZ EXISTENA FUNCIEI DE AUDIT INTERN NCHIDE FEED-BACK-UL FUNCIEI DE AUDIT INTERN OFER O CERTIFICARE A SITUAIILOR FINANCIARE FINALE EVALUEAZ MODUL DE ORGANIZARE A SISTEMULUI DE CONTROL MANAGERIAL REPREZINT O EVALUARE EXTERN

6. AUDITUL EXTERN AL COMISIEI EUROPENE

ASIGUR COMISIA EUROPEAN DE O UTILIZARE REZONABIL A FONDURILOR COMUNITARE ACCESATE REPREZINT O EVALUARE EXTERN

12

Exemplu privind IDENTIFICAREA RISCURILOR I DISFUNCIONALITILOR CARE POT AFECTA REALIZAREA OBIECTIVELOR Modelul documentului care se elaboreaz n aceast etap este urmtorul: Situaia identificrii riscurilor i disfuncionalitilor NC 0 1. Obiective 1 Dezvoltarea unei strategii unitare in domeniul auditului public intern n concordan cu standardele internaionale acceptate n Uniunea European Activiti 2 1.1. Actualizarea documentului strategic in domeniul controlului financiar public intern, capitolul audit intern Riscuri 3 Netratarea principalelor elemente de noutate aprute n activitatea de audit intern Disfuncionaliti 4 Crearea unor decalaje fa de evoluia activitii de audit intern fa de celelalte ri europene Afecteaz eficacitatea activitii de audit intern Neidentificarea Implementarea parial a direciilor de aciune elementelor de noutate care ar trebui s fie avute identificate n vedere pentru implementarea elementelor de noutate Neagrearea din partea ntrzieri n definitivarea Comisiei Europene a documentului strategic direciilor de aciune pentru elementele de progres preconizate Neluarea n consideraie Implementarea parial a a tuturor direciilor de Documentului strategic i aciune stabilite n neaplicarea n practic a documentul strategic, acestuia referitoare la adaptarea cadrului legislativ preconizat Neadecvarea textelor Crearea dificultilor n legislative pentru aplicarea legii implementarea direciilor de aciune

Dezvoltarea cadrului normativ

2.1. Actualizarea cadrului legislativ privind auditul intern

Standardele avute n vedere: 11 Managementul riscului; 15 Ipoteze reevaluri; 16 Semnalarea neregularitilor; 18 Separarea atribuiilor; 23 Accesul la resurse.

13

Riscurile financiar contabile n evalurile economice ex-ante n companiile transnaionale

Pentru evitarea i depistarea preventiv a situaiilor de insolvabilitate managementul trebuie sa necesare defineasca i stabileasca ce poate genera aceaststare i specificarea cilor ce vor permite nlturarea strii de criz Criza reprezint o tendin constant de nrutire a situaiei financiare la unei ntreprinderi/companii, ea vizand un conglomerat de domenii: finane, producie, tehnologie, management n resurse umane, marketing etc. Toate acestea au implicaii financiare. Reducerea capacitii ntreprinderii de a finana necesarul intern de mijloace bneti i de a achita obligaiile asumate determina o declansare a crizei unei companii. Putem enumera cateva faze ale crizei, dupa cum urmeaza: 1. Diminuarea rentabilitii 2. Apariia pierderilor. 3. Rezervele companiei, formate anterior s-au redus ori chiar lipsesc 4. Reducerea sau lipsa rezervelor companiei formate anterior. 5. Insolvabilitatea sau incapacitatea de plat. La aceast faz, ntreprinderea atinge acel punct critic cnd lipsesc att surse pentru finanarea produciei reduse ct i pentru tranzaciile precedente. Apare pericolul de ncetare a produciei i /sau de faliment. Este necesar de luat msuri nemijlocite pentru restabilirea solvabilitii ntreprinderii i meninerea procesului de producie. Etapele de gestiune a crizei: Analiza financiar periodic (diagnosticarea ntreprinderii). Depistarea crizei la ntreprindere n baza analizei sistemului de indicatori rezultativi ai ntreprinderii. Identificarea factorilor care au dus la apariia crizei n urma analizei efectuate. Elaborarea scopurilor gestiunii anti-criz prin metode eficiente. Alegerea metodelor de depire a crizei. Implementarea metodelor selectate. Verificarea implementrii. Declansarea crizei in companii poate fi determinata de o multitudine de factori, atat endogeni (interni) cat si exogeni (externi):

14

Factori exogeni: Factori social-economici generali de dezvoltare a statului: instabilitatea sistemulu fiscal, rata inflaiei; instabilitatea reglementrii legislaiei; diminuarea nivelului veniturilor reale a populaiei; rata omajului. Factorii pieei : diminuarea capacitii pieei interne; instabilitatea pietii valutare; rata ofertei produselor substituitoare. Instabiltate politica, calamitati naturale, etc Factorii endogeni : Factori de productie: reducerea productivitatii muncii, cresterea costurilor- mai ales a cheltuielilor energetice, dotari uzate si invechite

De conducere (Nivelul nalt al riscului comercial; Cunotinele insuficiente n

conjunctura pieei; Management financiar defectuos si ineficient; Gestionarea defectuoasa a stocurilor de producie; Lipsa de lichiditilor.)

De producie (capacitati de productie invechite si uzate, ; productivitii muncii

redusa ; cresterea cheltuielilor de productie.)

De pia ( concurena ; numr restrns de furnizori i cumprtori.)

Mecanisme de stabilizare financiar n situaii de criz Stabilizarea financiar la ntreprinderea care se afl n situaie de criz se face concomitent dup urmtoarele trei etape: nlturarea incapacitii de plat; Restabilirea stabilitii financiare; Asigurarea echilibrului financiar pe o perioad ndelungat. nlturarea incapacitii de plat poate i trebuie s fie nfptuit cu msuri diferite, de cele cu care se gestioneaz ntreprinderea n situaii sntoase. Esena acestei etape a programei de stabilizare const n manevrarea fluxurilor financiare pentru acoperirea necesarului dintre venituri i cheltuieli. Manevrarea se face att cu mijloacele intrate i convertite n activele ntreprinderii ct i cu cele care pot fi primite. dac ntreprinderea va depi criza. Soluionarea crizei poate consta n majorarea intrrilor de mijloace bneti prin maximizarea veniturilor sau n micorarea ieirilor de mijloace bneti prin minimizarea cheltuielilor.

15

Restabilirea stabilitii financiare. Constituie diminuarea radical i ct mai rapid a cheltuielilor neeficiente. Incapacitatea de plat a ntreprinderii poate fi nlturat n termene scurte din contul efecturii vnzrilor activelor de prisos, ns motivele ce cauzeaz incapacitatea de plat, pot rmne neschimbate, dac nu va fi restabilit pn la un nivel ne amenintor stabilitatea financiar a ntreprinderii. Aceasta va permite nlturarea pericolului de faliment pe perioade relativ mai mari de timp. Asigurarea echilibrului financiar pe o perioad ndelungat. Aceast etap nu este aa de uor de efectuat, chiar dac i aducem ntreprinderea ntro stare normal, este foarte greu de a o menine n aceast stare. Problemele de baz sunt:

Ridicarea avantajelor de concuren ale produciei; Majorarea componentelor bneti n decontri; Majorarea circulaiei activelor.

Aici n primul rnd trebuie de acordat o atenie deosebit marketingului. Sensul marketingului n gestiunea crizei este activitatea, care transform necesitile cumprtorului n venituri la ntreprindere.

Analiza riscului de faliment

Din multitudinea categoriilor de riscuri ma voi apri asupra unuia dintre cei mai importanti, si anume riscul de faliment. Riscul de faliment reflecta posibilitatea de aparitie a incapacitatii de onorare a obligatiilor scadente ale unei companii/intreprinderi. Pentru a elabora o metod de predicie a falimentului s-a apelat la tehnica statistic de analiz discriminant a caracteristicilor financiare ale ntreprinderilor cu funcionare normal i a ntreprinderilor cu dificulti de gestiune economic i financiar. In literatura de specialitate, dar i n practic se utilizeaz combinaii liniare cu ajutorul crora se determin un indicator numit scor care d o estimare asupra riscului de faliment pentru o ntreprindere. Scorul apare ca o funcie liniar de mai multe variabile (rate) caracterizate prin coeficieni medii determinai prin metoda celor mai mici ptrate n urma observaiilor fcute asupra ntreprinderii supuse analizei respective :

Z = a1R1 + a2R2 + ... + anRn

unde :

Ri = rate de rentabilitate i de structur a capitalurilor; an = coeficieni de corelaie cu funcia scor Z (variaia marginal a scorului Z la o
variaie cu o unitate a ratei de rentabilitate Ri).

16

Conditia de selecie a ratelor este ca acestea s fie independente ntre ele n raport cu funcia-scor Z. Solvabilitatea reprezint capacitatea ntreprinderii de a face fata obligaiilor scadente care rezulta din angajamentele anterioare contractate , fie din operaii curente a cror realizare condiioneaz continuarea activitii, fie din prelevri obligatorii. In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii ntreprinderii de a fi solvabila si de a nvinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligaiilor genereaz prejudicii si necesita o corectura urgenta. Totodat, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adic nu poate fi omis sub nici o motivaie. In practica economica, se poate concepe ca o ntreprindere care cunoate o perioada mai dificila sa renune provizoriu la unele obiective de cretere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea nu poate renuna la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiia financiara de supravieuire1. Aprecierea capacitii ntreprinderii de a-si regla in termen obligaiile se apreciaz nuanat in funcie de condiiile concrete economico-financiare in care-si desfoar activitatea. Astfel, o ntreprindere poate avea dificulti temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a unei creane importante sau a accelerrii plailor intro perioada de cretere rapida a activitii. In acest caz, dificultile de plata apar ca o expresie a unei neconcordante de moment care nu afecteaz imaginea firmei. Soluii simple pot permite trecerea peste aceste dificulti si reinstaurarea continuitii plailor obinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amnarea datoriilor financiare, obinerea de mprumuturi pe termen scurt. Intreprinderea poate cunoate dificulti financiare periodice, ca de exemplu ntrzierea plailor in anumite momente ale anului sau in perioade de accelerare a creterii. Chiar daca viabilitatea ntreprinderii nu e pusa in pericol, imaginea sa se poate degrada datorita perturbrilor periodice. Permanenta unor dificulti de achitare a obligaiilor este expresia unei fragiliti economice si financiare structurale. Ele pot genera restrngerea activitii, reducerea efectivului de salariai, restructurarea sistemului de gestiune sau in cazurile foarte grave, falimentul ntreprinderii. Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment, eseniale pentru procesul decizional sunt urmtoarele: Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilanului patrimonial; Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;

17

Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial

Analiza financiar-patrimoniala este in esena o analiza statica in care sunt prioritare valoarea si solvabilitatea ntreprinderii. Acest tip de analiza a reprezentat mult timp in teoria economica singura modalitate de evaluare a riscului. Principalele instrumente operaionale la care recurge analiza financiara pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment si ratele de solvabilitate.

a. Analiza fondului de rulment patrimonial

In accepiunea patrimoniala, activul si pasivul sunt formate din doua mari mase: o masa relativ permanenta (cu o durata >1 an), formata din activul imobilizat (A) si capitalul permanent (CP); o masa mobila (cu o durata < 1 an), alctuita din activul circulant (Ac) si obligaiile pe termen scurt (DTS). Potrivit teoriei patrimoniale, o ntreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor de aceeai durata, daca respecta urmtoarele reguli financiare: Activ imobilizat (Ai) = Capital permanent (CP) Activ circulant (Ac) = Datorii pe termen scurt (DTS) Respectarea stricta a acestor ecuaii de echilibru presupune o activitate fara ntreruperi si de o regularitate perfecta in privina ncasrilor si plailor. Cu alte cuvinte, ntreprinderea trebuie sa dispun la fiecare scadenta a unei obligaii, de disponibiliti suficiente pentru a le achita. Realizarea practica a acestor cerine este dificila deoarece activele (ca intrri poteniale de fonduri) si pasivele (ca ieiri poteniale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. In timp ce exigibilitatea obligaiilor pe termen scurt este certa, transformarea activului in disponibiliti este aleatoare, putnd fi perturbata de o serie de factori economici, financiari si de conjunctura lor. Aceasta asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje in msura sa fac fata "neregularitatilor de scadenta", cunoscuta in teoria economica sub numele de fond de rulment patrimonial.

b. Analiza ratelor de solvabilitate

Ratele de solvabilitate realizeaz o raportare a activelor realizabile la obligaiilor exigibile in vederea evalurii riscului de faliment. Ratele frecvent utilizate sunt: Rata solvabilitii generale sau rata lichiditatii curente, care compara ansamblul lichiditilor poteniale asociate activelor circulante cu ansamblul obligaiilor scadente sub un an. Se calculeaz astfel:

18

Rlc = Rsg = (Activ circulant) / (Datorii pe termen scurt) Aceast indicator permite aprecierea gradului de acoperire a obligaiilor pe termen scurt de ctre activul circulant. O rata unitara ce arata o corespondenta deplina intre activele circulante si sursele corespunztoar cu valoare supraunitara indicand existenta unor active mai mari dect obligaiile pe termen scurt si, prin urmare, utilizarea unei parti din capitalul permanent pentru finanarea exploatrii. Rata solvabilitii generale nu permite o judecata definitiva asupra solvabilitii pe termen scurt. Semnificaia sa are o marja sporita de aproximare, datorita numrului mare de variabile ale solvabilitii: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rata de rotaie a activelor si a stocurilor, intensitatea sezonalitatii activitii. Rata solvabilitii pariale (Rsp) sau rata lichiditati rapide , care exclude stocurile din activele circulante, acestea constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii si lichiditii sale: Rsp = (Activ circulant - Stocuri) / (Datorii pe termen scurt) sau: Rsp = (Creane + Plasamente + Disponibiliti) / (Datorii pe termen scurt) Aceasta rata exprima capacitatea ntreprinderii de a-si onora obligaiile pe termen scurt din creane si disponibiliti. Aceasta rata, de regula subunitara, trebuieanalizata si interpretata cu prudenta prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanelor ( numrul de clieni, ponderea lor in totalul creanelor). In teoria economica sunt preri potrivit crora o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situaie optima in ce privete solvabilitatea. Rata solvabilitii imediate (RSI), care pune in corespondenta elementele cele mai lichide ale activului cu obligaiile pe termen scurt: Rsi = (Plasamente + Disponibiliti) / (Datoriii pe termen scurt)

In teoria economica se apreciaz ca: RSi > 0,3. Interpretarea acestei ratei trebuie sa mai implice si alte informaii privind condiiile de desfurare a activitii. Dei, teoretic, o rata ridicata indica o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicata, ea poate avea si alte semnificaii, ca de exemplu, o folosire mai puin

19

performanta a resurselor disponibile. De asemenea, o valoare ridicata a acestei rate, nu este o garanie a solvabilitii daca celelalte active au un grad redus de lichiditate. O valoare sczuta a ratei de solvabilitate imediata poate fi perfect compatibila cu meninerea echilibrului financiar daca intreprinderea minimizeaz valoarea incasarilor sale, deinnd in schimb valori de plasament, creane, stocuri uor mobilizabile in concordanta cu exigibilitatea obligaiilor la termen. Majoritatea organismelor financiare din tarile cu economie de piaa recurg si la alte rate in vederea evalurii riscului financiar. Una dintre acestea este rata autonomiei financiare (Raf). Raf = (Datorii pe termen mediu si lung) / (Capital propriu) Creditorii impun ca aceasta rata sa fie subunitara. De asemenea, aprecierea solvabilitii se recomanda compararea activului net contabil cu totalul pasivului. Anumite organisme financiare pretind ca activul net contabil sa fie mai mare dect o treime din pasiv. Activul net contabil reprezinta 20% din total pasive . Aprecierea solvabilitii prin metoda ratelor este adesea puin semnificativa datorita aprecierii generale a lichiditii, respectiv solvabilitii, fara luarea in analiza a gradului (duratei) de realizare a activelor, respectiv pasivelor.

b. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Metodele de analiza a riscului prezentate anterior permit msurarea performantelor trecute ale ntreprinderii, informnd in mica msura asupra viitorului acesteia. Rezultatele financiare se pot degrada foarte rapid in timp. De aceea apare tot mai evidenta necesitatea unor informaii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reacie la aceste cerine practice, diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o importanta dezvoltare datorita utilizrii unor metode statistice de analiza a situaiei financiare pornind de la un ansamblu de rate. Metoda "scoring" are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei ntreprinderi. Aceasta metoda se bazeaz pe tehnicile statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de ntreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de ntreprinderi cu dificulti financiare si un grup de ntreprinderi sntoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabilete o serie de rate,

20

dup care se determina cea mai buna combinaie liniara de rate care sa permit diferenierea celor doua grupuri de ntreprinderi. Cele mai cunoscute modele de evaluarea a riscului de faliment pentru o ntreprindere dat sunt : Modelul ALTAMAN cu 5 variabile : Profit neimpozitat Vanzari + + Activ total Activ total Capitalizare bursiera 0,6 + Valoarea contabila a imprumutului Beneficiul reinvestit Activ circulant 1,4 + 1,2 Activ total Activ total Z = 3,3 Modelul CONAN si HOLDER : Z = -0,16 Activ circulant - Stocuri Capitaluri permanente 0,22 + Activul total Pasiv total Cheltuieli financiare Cheltuielile de personal 0,87 + 010 , CA Valoarea adaugata Excedentul brut al exploatarii 0,24 Datoriiletotale Si pe baza cruia s-a stabilit : - dac Z = 0.210 este echivalent cu riscul de faliment de 100%; - dac Z = -0.068 o probabilitate de faliment de 50%; - dac Z = -0.164 o probabilitate de faliment de 10%. Modelul Bncii Franei 100 Z = -1,255 Cheltuieli financiare Resurse permanente + 2,003 Excedentul brut al exploatarii Capitaluri investite Capacitatea de autofinantare Excedentul brut al exploatarii +0,824 + 5,221 Datorii totale Cifra de afaceri Datorii comerciale *360 ,689 1164( Rata de crestere a VA) , Aprovizionari + TVA deductibila +0,706(Stoc productie neterminata - Avansuri de la clienti + Creante exploat) Investitii in imobilizari corporale +1,408 85544 , Valoare adaugata

dac Z = 0 este dificil de estimat dac ntreprinderea este sntoas sau deficitar (probabilitate medie de faliment 0.5); dac Z > 1.25 probabilitatea medie de faliment este de 0.21; dac Z < -1.8575 probabilitatea de faliment este de 0.872.

21

Scorul trebuie utilizat cu pruden n aprecierea ntreprinderilor.

22

Pentru aprecierea riscului de faliment vom apela la functia B Bailisteanu Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Indicatori Active circulante Datorii pe termen scurt Profit net Amortizare Rata credit scadenta Dobanda credit scadenta Venituri totale Creante Cheltuieli totale G1 G2 G3 G4 B Simbol Ac Dts Pn Cha RC Dob Vt Cr Ct Ac/Dts (Pn+Cha)/(RC+Dob) Vt/Cr Pn/Ct 2011 1.737.150 1.726.571 53.442 169874 0 95263 2.731.977 1.105.822 2.667.955 1.006 2,34 2,47 0,02 225.747 U.M. lei lei lei lei lei lei lei lei lei -

B=0,444*G1+0,909*G2+0,052*G3+3,333*G4-1,4147=0,446+2,127+0,128+0,06-1,4147= 1,3463 INTERPRETAREA VALORILOR FUNCTIEI B Nr. 1 2 3 4 Stare Faliment iminent Zona limita Zona intermediara Zona favorabila Limitele intervalului functiei B Minim Maxim 0,50 0,50 1,10 1,10 2,00 2,00

Valoarea functiei B este de 1,3463 care este situata intr-o zona intermediara

1,4 1,3 1,2 1,1 1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1 0

1,3463

Functia "B"

2009

Conform functiei Bailesteanu rezulta favorabila fiind la limita zonei favorabile de 2.

ca societatea se afla intr-o zona aproape

23

BIBLIOGRAFIE

1. Marcel Ghita, Marin Popescu, Mariana Bratu, Revista Controlul Economic Financiar , Editura Tribuna Econmica , Bucureti,nr.10/2010 ; 2. Metodologie de implementare a standardului de control intern "Managementul riscurilor"- elaborata de Ministerul de Finante 3. Mugur Isrescu, Criza financiar- bancar i economic: strategii, programe i msuri anticriz. Implicaiile i perspectivle unei agende naionale, Braov, 6 martie 2009 4. Marin Dumitru, Universitatea din Pitesti, Zilele portilor deschise pentru studentii economisti, 30 martie 2012

24