' şi castorul for Atl Ant Ida

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

ROBERT COHEN

Atlantida

Traducere şi note

Lydia Constanţa Ciucă

BUCUREŞTI 2001

Colecţia

Civilizaţii Dispărute

este coordonată de

Lydia Constanţa Ciucă

La început a fost Platon.

Ascultă, Socrate, povestea aceasta...Aşa începe celebrul

Dialog

al lui J Platon,

Timaios,

în care întemeietorul

Academiei atenieneevocă, pentru prima oară, povestea extraordinară a Atlantidei, o ţară — sau un continent — bogată şi puternică odinioară, care, acum nouă milenii, a dorit să cucerească Atena — şi puţin alipsit să nu o distrugă! — şi care a dispărut în adâncul Oceanului Atlantic, în urma unui cataclismînspăimântător.In majoritatea cazurilor, specialiştii moderni „atlantologi" s-au bizuit pe

Dialogurile

lui Platon,77-

maios

şi

Critias,

sursa principală a tuturor ipotezelor; în fond, Atlantida este o legendă sau orealitate atestată de Istorie?Ascultă, aşadar, Socrate, povestea aceasta foarte ciudată dar cât se poate de adevărată, după

cumspunea Solon odinioară, cel mai înţelept dintre cei Şapte înţelepţi... El era rudă şi prieten cuDropides, străbunicul meu...

Şi, pentru a sublinia că povestea aceasta nu este o născocire, in alt

Dialog,

intitulat

Critias,

Pla-ton repetă în mai multe rânduri că este strict autentică. Solon

1)

nu este oare un martor deîncredere? Celebrul legiuitor atenian nu poate fi bănuit că a inventat o întreagă poveste; el avizitat efectiv Egiptul, (590 Î.H.), prima sursă de informaţie (reală sau legendară?) despre acestcontinent care îşi păstrează taina.

1

Călătoria Iul Solon în Egipt

Etnograful englez J. V. Luce

2

' scrie că „înainte de călătoria în Egipt, Solon întreprinsese o seriede reforme economice şi politice şi hotărâse cu înţelepciune să se retragă un timp din viaţa publică, pentru a da răgazul cuvenit înfăptuirii măsurilor pe care le preconizase, în vremea aceea,grecii erau bine primiţi în Egipt, faraonul Amosis fiind cunoscut1) (640-558 î.H.) a fost considerat unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei antice. Ales prim-arhonte, a reformat constituţia Atenei, repartizând sarcinile şi drepturile publice după avere, auşurat sarcinile cetăţenilor săraci şi a îngrădit prin reforma aparatului de stat puterea aristocraţieigentilice din Atica. Este considerat întemeietorul democraţiei ateniene.2) J. V. Luce,

L'Atlantide redecouverte,

Tallandier, 1973 (n. a.)

pentru politica sa filoelenă: el acordase portului liber Naucratis importante concesii; după Herodot,acesta era singura bază comercială greacă din Egipt. Naucratis, situat pe braţul apusean al Nilului laaproximativ 16 kilometri de Sais, fusese întemeiat către 630 Î.H. în urma stabilirii în Egipt amiletenilor şi dispunem de mărturii arheologice importante, care confirmă faptul că în Egipt trăiaugreci aparţinând unor populaţii diferite, în momentul în care corabia lui Solon a ancorat la Naucratis,acesta se prezenta ca un oraş prosper, în plină dezvoltare; după părerea lui Platon, i-ar fi fost foarteuşor lui Solon să se ducă de la Naucratis la Sais, capitala administrativă a Egiptului din vremeaaceea".

Solon cercetează arhivele egiptene

Etnograful englez ne explică de ce este credibilă relatarea lui Solon:„în vremea aceea, istoriografii egipteni acordau un interes precumpănitor istoriei patriei lor; erafoarte firesc ca un om dornic să cunoască cât mai multe, cum era Solon, să ia legătura cu aceştia;nu se punea problema modalităţii de comunicare, pentru că faraonul precedent, Psammetic l,înfiinţase o şcoală de interpreţi, contribuind la susţinerea şi dezvoltarea politicii proelene, dusăde dinastia saită

1

'. lată de ce nu este deloc exagerat să ne1) după numele oraşului Sais, vechi oraş în Delta Nilului, capitala Egiptului în secolele VII-VIÎ.H.închipuim că Solon a discutat cu istoriografii şi arhivarii egipteni şi chiar cu preoţii zeiţei Neith,după cum spune Platon... în cursul acestor consultări, Solon şi-a făcut însemnări intenţionând săcompună un poem epic pe tema conflictului (cel al a-tlanţilor cu grecii) ivit în vremuri dedemult. Din păcate, obligaţiile sale politice sau poate pur şi simplu vârsta sa înaintată l-auîmpiedicat să-si realizeze proiectele... Prin urmare, el s-a mulţumit să-i transmită unui străbunical lui Platon ceea ce i se relatase; povestea aceasta, însoţită, poate, de un manuscris al lui Solon, arămas o moştenire de familie, comunicată din tată în fiu, până în ziua în care Platon s-a hotărât săo aducă la cunoştinţa lumii întregi."

2

„Care sunt faptele de vitejie străvechi?" întreabă Socrate

Ce relatează această poveste, de altfel, „foarte verosimilă"?Reproducem fragmentul din textul lui Platon:

«Critias:

Solon i-a povestit bunicului meu, caremi-a repovestit la rândul său, că cetatea noastră repurtase victorii uimitoare în vremurile dedemult. Insă timpul şi-a spus cuvântul şi toate acestea au fost date uitării. A stăruit în memoriaoamenilor o faptă de un eroism neobişnuit, şi se cuvine să ne amintim de ea în ziua de azi, pentrucă a fost cu totul extraordinară, în felul acesta îi aduc zeiţei toată cinstirea, ca un imn înălţatslavei sale.

Socrate:

Bine zici. Dar care este isprava nemaipomenită despre care nu se mai vorbeşte astăzi,făcută într-adevăr de cetatea noastră şi pe care Critias a transmis-o pe baza spuselor lui Solon?

Critias:

Am să spun povestea asta veche aşa cum am auzit-o povestită de un bărbat care nu maiera tânăr. Critias era pe atunci, după câte spunea, de aproape nouăzeci de ani, iar eu aveam zeceani.Sărbătoarea s-a desfăşurat ca de obicei pentru noi, copiii. Taţii noştri ne-au oferit premii pentrudeclamaţie poetică. S-au recitat multe poeme şi pentru că cele scrise de Solon erau atunci foartenoi, au fost rostite de mai mulţi. Un membru al fratriei" noastre ne-a spus, cu sinceritate saunumai pentru a-i face plăcere lui Critias, că el îl privea pe Solon ca pe cel mai înţelept dintreoameni iar, pentru harul său poetic, ca pe cel mai distins dintre poeţi. Bătrânul a fost încântat, îmiamintesc foarte bine de asta, şi i-a spus zâmbind: — Da, Amynandros, dacă s-ar fi consacrat poeziei cu toată seriozitatea, dacă ar fi terminat descris lucrarea pe care o adusese din Egipt, dacă nu ar fi fost silit de împrejurări să o lase deoparte,după părerea mea l-ar fi întrecut şi pe Hesiod

2)

şi pe Homer

3)

şi nici un alt poet nu s-ar f i bucuratde o faimă mai mare.1) subdiviziune a unui trib atenian2) Hesiod (probabil sec. VIII sau VII î.H), poet grec, autorul

Teogoniei

3) cel mai mare poet epic grec; a trăit, probabil, între secolele

— Despre ce lucrare e vorba, Critias? I-a întrebat atunci Amynandros. — Este relatarea unor fapte istorice de o însemnătate covârşitoare pentru cetatea noastră; dar din păcate, această povestire n-a ajuns până la noi.

— Povesteşte-mi tot, de la început, ce spunea Solon despre aceste isprăvi eroice, cine i le-a povestit ca pe nişte întâmplări adevărate şi în ce împrejurări deosebite a avut ocazia să le audă, — I-a rugat atunci Amynandros. (...)»

„Totul este înscris în templele noastre, din vremuri străvechi"

3

of 00

Leave a Comment