Lumea, Adev\u0103rul literar, \u015etiu tot. Ca student al Facult\u0103\u0163ii de Litere \u015fi Filosofie din Bucure\u015fti (1925-l928), editeaz\u0103 Revista universitar\u0103 \u015fi lucreaz\u0103 la Cuv\u00e2ntul. \u00een perioada 1928-l931 se afl\u0103 \u00een India cu o burs\u0103 de studii. La \u00eentoarcere colaboreaz\u0103 la Vremea\u015fi Credin\u0163a. \u00een 1933 \u00ee\u015fi sus\u0163ine doctoratul cu teza \u201eIstoria comparativ\u0103 a tehnicilor Yoga", publicat\u0103 \u00een 1936. \u00een

paralel, pred\u0103 ca suplinitor cursul \u201eProblema r\u0103ului \u00een filosofia indian\u0103" la Universitatea din Bucure\u015fti. \u00een 1937 editeaz\u0103 la
Funda\u0163iile Regale Scrieri literare, morale \u015fi politice de B. P. Hasdeu, lucrare premiat\u0103 \u00een acela\u015fi an. Este numit ata\u015fat cultural
la Londra (1940-l941) \u015fi consilier cultural la Lisabona (194l-l944). Stabilit la Paris, pred\u0103 istoria religiilor la Ecole Pratique
des Hautes Etudes (1945-l948) \u015fi la Sorbona (1945-l956). Public\u0103 \u00een Critique, Revue de l'Histoire des Religions,

Universitatea din Chicago (din 1985, Catedra \u201eMircea Eliade"). Conduce, \u00eempreun\u0103 cu Ernst Junger, revistaAntaios (1960-
l972) \u015fi cu Joseph M. Kitagawa \u015fi Charles H. Long publica\u0163ia History of Religions (196l-l986). Doctor Honoris Causa al
celor mai prestigioase universit\u0103\u0163i, membru al academiilor de \u015ftiin\u0163\u0103 de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103, prime\u015fte Christian Award (medalia de
aur, 1966) \u015fi Legiunea de Onoare (Paris, 1978).
OPERA \u015eTIIN\u0162IFIC\u0102 \u015eI FILOZOFIC\u0102 (\u00een ordinea apari\u0163iei primei edi\u0163ii):Solilocvii (1932), Oceanografie, India, Alchimia

asiatic\u0103(1934), Yoga: Essai sur Ies origines de la mystique indienne(1936), Cosmologie \u015fi alchimie babilonian\u0103(1937),
Fragmentarium(1939), Mitul reintegr\u0103rii, Salazar \u015fi revolu\u0163ia din Portugalia(1942), Insula lui Euthanasius, Comentarii la
Legenda Me\u015fterului Manole, Os Romenos, Latinos do Oriente(1943), Techniques du Yoga(1948), Tr\u0103ite d'Histoire des
religions, Le Mythe de l'eternei retour(1949), Le Chamanisme et Ies techniques archaiques de l'extase(1951), Images et
symboles (1952), Le Yoga: Immortalite et liberte(1954), Forgerons etalchi-mistes, Le Sacre et leprophane(1956), Mythes,
reves et mysteres(1957), Birth andRebirth(1958), Mephistopheles et l'Androgyne, Patanjali et le Yoga(1962), Aspects du
mythe(1963), From Primitives to Zen(1967), The Quest: History andMeaning in Religion(1969), De Zalmoxis \u0103 Gengis
Khan(1970), Religions australiennes(1972), Occultism, Witchcraft, and Cultural Fashions(1976), Histoire des croyances et
des idees religieuses \u2014 voi. I\u2014III (1976, 1978, 1983), Contribu\u0163ii la filozofia Rena\u015fterii(1984), Briser le toit de la maison

autorul ajunge, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103-\u015fi schi\u0163eze propria biografie spiritual\u0103, dezv\u0103luindu-ne tehnica
muncii lui intelectuale, spaima pe care o \u00eencerca \u00een fa\u0163a diletantismului, mecanismul \u015fi izvoarele
amplei erudi\u0163ii pe care \u015fi-a \u00eentemeiat opera de filozofie a culturii. \u00een acest context, cititorul putea lua
cuno\u015ftin\u0163\u0103 de unele aspecte ale preocup\u0103rilor adolescen\u0163ei, tinere\u0163ii \u015fi maturit\u0103\u0163ii sale. S\u00eent sintetizate,
de asemenea, c\u0103ut\u0103rile \u015fi \u00eemplinirile genera\u0163iei din care f\u0103cea parte.
Aceste succinte nota\u0163ii nu puteau \u00eens\u0103 cuprinde toat\u0103 bog\u0103\u0163ia unei vie\u0163i preapline \u015fi extraordinara
efervescen\u0163\u0103 a unei jum\u0103t\u0103\u0163i de veac de preocup\u0103ri culturale; de aceea, savantul \u00eencepe s\u0103 se g\u00eendeasc\u0103
din ce \u00een ce mai intens la necesitatea scrierii propriilor memorii.
In vara lui 1960, la patru ani dup\u0103 stabilirea ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din
Chicago, Mircea Eliade \u00eencepe redactarea acestei opere. \u00een mai pu\u0163in de doi ani, el termin\u0103 o prim\u0103

parte aAmintiri lor, subintitulat\u0103Mansarda (colec\u0163ia \u201eDestin", director George Usc\u0103tescu, Madrid,
1966), alc\u0103tuit\u0103 din opt capitole, ce se opresc la plecarea \u00een India.
GenezaMemoriilor e destul de ciudat\u0103. Ele au fost scrise \u00een ultimele dou\u0103 decenii de via\u0163\u0103, paralel cu
nuvelele \u015fi cu monumentala Istorie a credin\u0163elor \u015fi ideilor religioase.
Ritmul redact\u0103rii era c\u00eend mai lent, c\u00eend mai rapid, cu lungi pauze \u015fi reveniri febrile. Cartea \u00eel obseda,
dorea neap\u0103rat s-o termine. La 5 aprilie 1963, noteaz\u0103: \u201eCred c\u0103 autobiografia este ast\u0103zisingura care
trebuie cu orice pre\u0163 scris\u0103. Toa-
6

NOTA ASUPRA EDI\u0162IEI
te celelalte lucr\u0103ri mai pot a\u015ftepta" (cf.Jurnal, I, Ed. Huma-nitas, 1993, p. 451).
Dup\u0103 deosebitul succes de critic\u0103 \u015fi de libr\u0103rie avut de Fragments d'un journal, publicate de Gallimard
\u00een 1973, Mir-cea Eliade se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 propun\u0103 aceleia\u015fi edituri manuscrisul memoriilor.
Volumul I al edi\u0163iei franceze, intitulat Memoire 1.1907-l937. Les promesses de l'ecjuinoxe, apare, \u00een
traducerea lui Constantin N. Grigorescu, la Editura Gallimard, \u00een martie 1980. Volumul al doilea,
purt\u00eend titlul Memoire II. 1937-l960. Les moissons du solstice, apare, \u00een traducerea lui Alain P\u0103ruit, la
aceea\u015fi editur\u0103, \u00een 1988.
Volumul I al edi\u0163iei americane, intitulat Autobiography I. 1907-l937. Journey East, Journey West,
apare, \u00een traducerea lui Mac Linscott Ricketts, la Harper & Row, PubHshers, San Francisco, \u00een 1981.
Volumul al II-lea, cu titlul Autobiography II. 1937-l960. Exile's Odyssey, apare, \u00een aceea\u015fi traducere, la
The University of Chicago Press, \u00een 1988.
Dup\u0103 apari\u0163ia \u00een toamna anului 1981, concomitent \u00een America, Anglia, Mexic \u015fi Canada, a volumului I
al t\u0103lm\u0103cirii engleze\u015fti datorate lui Mac Linscott Ricketts, traducerile \u00een italian\u0103, german\u0103, spaniol\u0103,
portughez\u0103 nu s-au l\u0103sat prea mult a\u015fteptate. C\u00eeteva capitole au ap\u0103rut \u015fi \u00een unele reviste din \u0163ara
noastr\u0103.
Prezenta edi\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 grupeaz\u0103 \u00eentr-un singur volum cele dou\u0103 volume deMemorii ap\u0103rute la
editura Huma-nitas \u00een 1991, av\u00eend la baz\u0103 dactilograma, corectat\u0103 de autor, aflat\u0103 \u00een arhiva noastr\u0103.
Pentru realizarea edi\u0163iei de fa\u0163\u0103, am confruntat manuscrisul cu edi\u0163iile francez\u0103 \u015fi american\u0103, f\u0103c\u00eend
unele, minime, interven\u0163ii.
Am renun\u0163at la Cuv\u00eentul \u00eenainte al primei edi\u0163ii, introdu-c\u00eend, \u00een note de subsol, c\u00eeteva preciz\u0103ri de
interpretare \u015fi datare, acolo unde era necesar. Trimiterile f\u0103cute de autor la Fragments d'unjournal le-
am reprodus dup\u0103 edi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 a Jurnalului (I, II), ap\u0103rut la Editura Humanitas, \u00een 1993.
Am prev\u0103zut actuala edi\u0163ie cu un indice de nume.
Mul\u0163umim pe aceast\u0103 cale redactorului de carte, d. S. Skul-tety, pentru aten\u0163ia, meticulozitatea \u015fi
acribia cu care a parcurs textul prezentului volum.
MIRCEA HANDOCA

M-am n\u0103scut la Bucure\u015fti, la 9* martie** 1907 (25 februarie stil vechi). Fratele meu, Nicolae Remus,
se n\u0103scuse cu un an mai \u00eenainte, iar dup\u0103 patru ani a venit pe lume Cornelia. Tat\u0103l meu era moldovean
din Tecuci \u015fi, \u00eenainte de a-\u015fi schimba numele \u00een Eliade***, se numise Ieremia. Dic\u0163ionarul fran-cez-
rom\u00e2n pe care l-am folosit tot timpul liceului era semnat: Gheorghe Ieremia. Tata era cel mai mare din
patru copii. Al doilea b\u0103iat, Costic\u0103, era, ca \u015fi tata, ofi\u0163er; dar f\u0103cuse \u015ecoala de R\u0103zboi, ajunsese ofi\u0163er
de stat-major \u015fi a \u00eenaintat p\u00een\u0103 la gradul de general de divizie, \u00een timp ce tata, mai \u00een\u0163elept sau mai
nepriceput, n-a reu\u015fit s\u0103 treac\u0103 de gradul de c\u0103pitan. Fratele cel mai mic, Pavel, dup\u0103 aventuri despre
care familia nu vorbea niciodat\u0103, intrase func\u0163ionar la C\u0103ile Ferate. Ultima oar\u0103 c\u00eend am aflat ve\u015fti
despre el, ajunsese \u015fef de gar\u0103. L-am \u00eent\u00eelnit de foarte pu\u0163ine ori. Era brun, ca \u015fi tata, dar nu-\u015fi pierduse
p\u0103rul \u015fi p\u0103rea mai frumos.
Singura lor sor\u0103 murise cur\u00eend dup\u0103 ce se c\u0103s\u0103torise cu un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor. N-am \u015ftiut niciodat\u0103 cum ar\u0103tase,
unde tr\u0103ise \u015fi ce f\u0103cuse. O dat\u0103, prin 1919-l920, a venit la noi, \u00een Strada Me-

1899, bazat pe Jurnalul Consiliului de Mini\u015ftri nr. 6 de la 30 iunie 1899, publicat \u00een Monitorul Oficial nr. 78 din 1899, s-a aprobat ca locotenentul [I]eremia Gheorghe, din al 3-lea Regiment D\u00eembovi\u0163a nr. 22, s\u0103 fie \u00eenscris \u00een controalele armatei Eliade Gheorghe"(n.ed.).

lodiei, un t\u00een\u0103r b\u0103lai \u015fi st\u00eengaci, \u00eembr\u0103cat \u00een uniforma verde a \u015ecolii de Silvicultur\u0103. Tata ni l-a
prezentat: Cezar Cristea, b\u0103iatul surorii mele. L-am pl\u0103cut de la \u00eenceput, pentru c\u0103 citise literatur\u0103,
\u00eentrebuin\u0163a cuvinte alese \u015fi era poet. \u00een acei ani, a publicat, de altfel, primul lui volum de poezii,

Unchiul Costic\u0103 locuia la Bucure\u015fti, \u00eentr-un apartament mare \u015fi luxos din bulevardul Pache
Protopopescu. Se c\u0103s\u0103torise cu o grecoaic\u0103 bogat\u0103 din Gala\u0163i, Hariclia, \u015fi avea doi b\u0103ie\u0163i, Dinu \u015fi Gicu.
Era blond, mai pu\u0163in \u00eenalt ca tata, dar frumos, \u015fi mi se p\u0103rea elegant, cochet chiar, mirosind discret a
ap\u0103 de colonie. C\u00eet de ad\u00eenc a\u015f cobor\u00ee \u00een amintiri, \u00eel rev\u0103d acela\u015fi: maior, gr\u0103suliu, r\u0103sucindu-\u015fi sau
m\u00eeng\u00eeindu-\u015fi musta\u0163a, vorbind pu\u0163in graseiat, \u00eentrerup\u00eend frazele cu un r\u00ees scurt.
Familiile nu se aveau bine. Nu-mi aduc aminte s\u0103-i fi v\u0103zut vreodat\u0103 la noi acas\u0103, cu excep\u0163ia rarelor
vizite ale b\u0103ie\u0163ilor. \u015ei iar\u0103\u015fi, numai noi doi, Nicu \u015fi cu mine, ne duceam c\u00eete-odat\u0103, duminicile
diminea\u0163a, s\u0103 ne juc\u0103m cu ei, \u00een camera lor \u00eenalt\u0103, luminoas\u0103, plin\u0103 cu juc\u0103rii. \u00een ultimele clase de liceu
\u015fi la Universitate, ne mai vedeam cam o dat\u0103, de dou\u0103 ori pe an. Mai t\u00eerziu am aflat de la mama
principalul motiv al r\u0103celii. Unchiul Costic\u0103 i-ar fi spus \u00eentr-o zi: \u201eCe p\u0103cat c\u0103 a\u0163i dat numele de
Mircea b\u0103iatului vostru! A\u015fa voiam \u015fi eu s\u0103-l numesc pe al meu. Dar acum n-am s-o mai pot face.
Mircea al meu ar risca s\u0103 fie confundat cu b\u0103iatul vostru...!"
N-am \u015ftiut niciodat\u0103 de ce tata \u015fi cu unchiul Costic\u0103 \u015fi-au schimbat numele din Ieremia \u00een Eliade, nici
de ce cel\u0103lalt frate s-a \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00eenat s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 Pavel Ieremia. Tata spunea c\u0103 au f\u0103cut-o din admira\u0163ie
pentru Eliade-R\u0103dulescu. Eram prea mic, c\u00eend am stat pentru ultima oar\u0103 \u00een casa bunicilor, la Tecuci,
a\u015fa c\u0103 nu mi-a trecut prin minte s\u0103-i \u00eentreb ce credeau ei despre schimbarea numelui. De bunici \u015fi de
casa lor \u00eemi aduc \u00eenc\u0103 foarte bine aminte. Bunicul era \u00eenalt, uscat, \u0163eap\u0103n, cu p\u00e2rul alb. \u00een fiecare dup\u0103-
amiaz\u0103, m\u0103 lua cu el la cafenea, s\u0103-l privesc juc\u00eend table. Aveam dreptul la dulcea\u0163\u0103 \u015fi rahat, dar,

c\u00eend c\u00ee\u015ftiga partida de table, mai primeam o dulcea\u0163\u0103. C\u0103tre sear\u0103, ne \u00eentorceam acas\u0103 pe Strada Mare.
Cred c\u0103 aveam patru sau cinci ani c\u00eend, at\u00eernat de m\u00eena bunicului, am z\u0103rit, printre pantalonii \u015fi
rochiile care \u00eenaintau agale, la c\u0103derea serii, pe Strada Mare, o feti\u0163\u0103 cam de v\u00eer-sta mea, purtat\u0103 \u015fi ea
de m\u00een\u0103 de un bunic. Ne-am privit am\u00een-doi, ad\u00eenc \u00een ochi, \u015fi, dup\u0103 ce-a trecut, m-am \u00eentors s-o mai
privesc, \u015fi am v\u0103zut c\u0103 \u00eentorsese capul \u015fi se oprise. Au trecut a\u015fa c\u00eeteva clipe, p\u00een\u0103 ce bunicii ne-au tras
pe fiecare dup\u0103 sine. Nu \u015ftiam ce se \u00eent\u00eemplase cu mine. Sim\u0163eam doar c\u0103 se \u00eent\u00eemplase ceva
extraordinar \u015fi hot\u0103r\u00eetor. \u00eentr-adev\u0103r, chiar \u00een seara aceea, am descoperit c\u0103 mi-era destul s\u0103 evoc
imaginea de pe Strada Mare, ca s\u0103 m\u0103 simt lunec\u00eend \u00eentr-o beatitudine nemaicunoscut\u0103, pe care o
puteam prelungi indefinit. \u00een lunile care au urmat, evocam imaginea cel pu\u0163in de c\u00eeteva ori pe zi, mai
ales \u00eenainte de a adormi. Sim\u0163eam cum tot trupul se adun\u0103 \u00eentr-un fior cald, apoi \u00eencremene\u015fte \u015fi, \u00een
clipa urm\u0103toare, totul dispare \u00een jurul meu; r\u0103m\u00eeneam suspendat ca \u00eentr-un suspin nefiresc, prelungit la
infinit. Ani de zile, imaginea feti\u0163ei de pe Strada Mare a fost ca un fel de talisman secret, c\u0103ci \u00eemi
\u00eeng\u0103duia s\u0103 m\u0103 refugiez instantaneu \u00een fragmentul acela de timp incomparabil. Nu i-am uitat niciodat\u0103
figura: avea ochii cei mai mari pe care-i v\u0103zusem p\u00een\u0103 atunci, negri, cu pupilele enorme, acoperind
aproape toat\u0103 retina; fa\u0163a pa-lid-brun\u0103, p\u0103r\u00eend poate \u015fi mai palid\u0103 datorit\u0103 buclelor negre care-i c\u0103deau
pe umeri. Era \u00eembr\u0103cat\u0103 dup\u0103 moda copiilor din 191l-l912: bluza albastru-\u00eentunecat, fusta ro\u015fie. Mul\u0163i
ani dup\u0103 aceea, tres\u0103ream de c\u00eete ori z\u0103ream pe strad\u0103 aceste dou\u0103 culori \u00eempreun\u0103.
Cred c\u0103 \u00een anul acela (1911 sau 1912) am r\u0103mas la Tecuci o lun\u0103 de zile. Am c\u0103utat-o zadarnic, pe
toate str\u0103zile pe unde m\u0103 plimbam cu bunicul. N-am mai \u00eent\u00eelnit-o.
De bunica \u00eemi amintesc mai multe din a doua vacan\u0163\u0103 pe care am petrecut-o la Tecuci, \u00een vara anului
1919. Aveam atunci 12 ani \u015fi descoperisem gustul cititului. R\u0103m\u00eeneam aproape tot timpul l\u00eeng\u0103
fereastr\u0103 citind. De c\u00eete ori trecea pe l\u00eeng\u0103 mine, bunica m\u0103 ruga s\u0103 citesc cu glas tare, s\u0103 aud\u0103 \u015fi ea.
\u00eencercam s\u0103-i explic c\u0103 nu se poate \u00een\u0163elege mare lucru ascult\u00eend doar fragmente, f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre
ele, dar bunica st\u0103ruia. A\u015fa-i citea ei Costic\u0103, \u00eemi spunea. \u00eei citea din orice carte pe care o avea \u00een fa\u0163\u0103,
chiar dac\u0103 era manualul de fizic\u0103
sau chimie. A trebuit s\u0103 m\u0103 supun. \u00eemi aduc aminte c\u0103 i-am citit fr\u00eenturi din C\u0103l\u0103toria unui rom\u00e2n \u00een