Ora\u015ful st\u0103tea precum un giuvaer str\u0103lucitor pe pieptul de\u015fertului. C\u00eendva
cunoscuse tot felul de schimb\u0103ri \u015fi transform\u0103ri, \u00eens\u0103 acum Timpul trecea
pe l\u00eeng\u0103 el f\u0103r\u0103 s\u0103-l ating\u0103. Nop\u0163ile \u015fi zilele goneau peste chipul pustiului,
dar pe str\u0103zile Diasparului era ve\u015fnic dup\u0103-amiaz\u0103, iar seara nu pogora
nicic\u00eend. Nop\u0163ile lungi ale iernii puteau bruma nisipul, \u00eenghe\u0163\u00eend ultimele
pic\u0103turi din aerul rarefiat al P\u0103m\u00eentului \u2015totu\u015fi ora\u015ful nu cuno\u015ftea nici
ar\u015fi\u0163a, nici gerul. Nu avea nici un contact cu lumea din exteriorul lui; era
un univers \u00eenchis \u00een sine.

Oamenii cl\u0103diser\u0103 \u015fi p\u00een\u0103 atunci ora\u015fe, dar niciodat\u0103 unul ca acesta.
Unele duraser\u0103 veacuri, altele milenii, \u00eenainte ca timpul s\u0103 le \u015ftearg\u0103 p\u00een\u0103
\u015fi numele. Singur Diaspar sfidase Eternitatea, ap\u0103r\u00eendu-se \u00eempotriva
eroziunii lente a epocilor, \u00eempotriva n\u0103ruirii \u015fi a ruginei.

De la ridicarea lui, oceanele P\u0103m\u00eentului disp\u0103ruser\u0103, iar de\u015fertul
cuprinsese \u00eentregul glob. V\u00eentul \u015fi ploaia pref\u0103cuser\u0103 \u00een pulbere ultimii
mun\u0163i, iar planeta se dovedise prea istovit\u0103 s\u0103 nasc\u0103 al\u0163ii. Ora\u015fului \u00eei era
indiferent; P\u0103m\u00eentul \u00eensu\u015fi se putea descompune, Diaspar avea s\u0103 con-
tinue s\u0103-i protejeze pe urma\u015fii f\u0103uritorilor s\u0103i, purt\u00eendu-i, pe ei \u015fi avu\u0163iile
lor, \u00een siguran\u0163\u0103 pe fluviul Timpului.

Popula\u0163ia ora\u015fului uitase multe, dar nu \u015ftia c\u0103 le uitase. Se integra \u00een
mediu tot at\u00eet de perfect c\u00eet \u015fi acesta se potrivea cu ea \u2015 deoarece a\u015fa
fuseser\u0103 g\u00eendi\u0163i: unul pentru cel\u0103lalt. Nu o interesa ce se g\u0103se\u015fte dincolo
de zidurile ora\u015fului, era ceva ce fusese alungat din min\u0163ile locuitorilor.
Diaspar reprezenta tot ceea ce exista, tot ceea ce le trebuia, tot ceea ce
puteau s\u0103-\u015fi imagineze. Pentru ei nu \u00eensemna nimic faptul c\u0103, odat\u0103,
Omul st\u0103p\u00eenise stelele.

Totu\u015fi, uneori, miturile str\u0103vechi se \u00een\u0103l\u0163au din str\u0103funduri pentru a-i
b\u00eentui, \u015fi atunci se foiau nelini\u015fti\u0163i, amintindu-\u015fi legendele Imperiului,
vremea c\u00eend Diaspar era t\u00een\u0103r \u015fi \u00ee\u015fi tr\u0103gea s\u00eengele vie\u0163ii din negustorie cu
sistemele multor sori. Locuitorii ora\u015fului nu doreau \u00eentoarcerea acelor zile
de demult; se mul\u0163umeau cu nesf\u00eer\u015fit\u0103 lor toamn\u0103. Gloria Imperiului
apar\u0163inea trecutului \u015fi-i putea r\u0103m\u00eene acestuia \u2015 c\u0103ci ei \u00ee\u015fi aminteau
sf\u00eer\u015fitul, iar la g\u00eendul Invadatorilor parc\u0103 \u00eensu\u015fi gerul spa\u0163iului le
p\u0103trundea \u00een oase.

Atunci se \u00eentorceau cu \u015fi mai mult\u0103 bucurie spre via\u0163a \u015fi c\u0103ldura ora\u015fului,
spre lunga er\u0103 de aur cu \u00eenceputul ei deja uitat, \u015fi al c\u0103rei sf\u00eer\u015fit p\u0103rea
\u00eenc\u0103 teribil de \u00eendep\u0103rtat. \u015ei al\u0163i oameni visaser\u0103 o asemenea epoc\u0103, dar
singuri contemporanii Diasparului o dob\u00eendiser\u0103.

Avuseser\u0103 nevoie de multe ore p\u00een\u0103 s\u0103 r\u0103zbeasc\u0103 afar\u0103 din Grota
Viermilor Albi. Dealtfel, nici acum nu puteau fi siguri c\u0103 unii din mon\u015ftrii
aceia l\u0103pto\u015fi nu-i urm\u0103reau \u00eenc\u0103. Energia armelor era pe terminate.
\u00cenaintea lor, s\u0103geata de lumin\u0103 plutitoare, c\u0103l\u0103uz\u0103 misterioas\u0103 prin
labirinturile Muntelui de Cle\u015ftar, continua s\u0103 le fac\u0103 semn. Nu aveau de
ales; trebuiau s\u0103 o urmeze de\u015fi, a\u015fa cum se \u00eent\u00eemplase de at\u00eetea ori, \u00eei
putea conduce c\u0103tre primejdii \u015fi mai \u00eensp\u0103im\u00eent\u0103toare.

Alvin privi \u00eend\u0103r\u0103t, c\u0103ut\u00eendu-\u015fi din priviri tovar\u0103\u015fii. Alystra \u00eel urma cea mai
\u00eendeaproape, purt\u00eend sfera de lumin\u0103 rece, \u00eens\u0103 ve\u015fnic arz\u0103toare, ce le
dezv\u0103luise de la \u00eenceputul aventurii lor at\u00eetea orori, dar \u015fi minun\u0103\u0163ii.
Razele albicioase se rev\u0103rsau pe coridorul \u00eengust, reflectate de pere\u0163ii
sc\u00eenteietori; c\u00eet timp sfera avea energie, drumul \u015fi mai ales orice pericol
r\u0103m\u00eeneau vizibile. Dar, Alvin \u015ftia prea bine, \u00een grotele acelea primejdiile
mai mari nu erau c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in cele vizibile.

Narrillian \u015fi Floramus. Pentru o clip\u0103, Alvin se \u00eentreb\u0103 de ce proiectoarele
erau at\u00eet de grele, c\u0103ci ar fi fost a\u015fa de simplu s\u0103 fie \u00eenzestrate cu
neutralizatori gravita\u0163ionali, \u00eentotdeauna \u00ee\u015fi punea asemenea \u00eentreb\u0103ri,
chiar \u015fi \u00een mijlocul celor mai extraordinare aventuri. C\u00eendastfel de g\u00eenduri
\u00eei fulgerau prin minte, i se p\u0103rea c\u0103 structura realit\u0103\u0163ii tremura un scurt
moment, \u015fi c\u0103 \u00een spatele lumii sim\u0163urilor se \u00eentrez\u0103rea imaginea unul alt
univers, cu totul diferit...

Coridorul se termina printr-un perete orb. Oare s\u0103geata \u00eei tr\u0103dase din
nou? Nu, roca \u00eencepu s\u0103 se n\u0103ruie. Prin perete ap\u0103ru o lance rotitoare de
metal, care crescu rapid, transform\u00eendu-se \u00eentr-o forez\u0103 gigantic\u0103. Alvin \u015fi
prietenii s\u0103i se retraser\u0103, a\u015ftept\u00eend ca ma\u015fin\u0103ria s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een grot\u0103. Cu
un scr\u00ee\u015fnet asurzitor \u2015 ce cu siguran\u0163\u0103 r\u0103sunase \u00een toate taini\u0163ele
Muntelui, de\u015ftept\u00eendu-i progeniturile de co\u015fmar! \u2015 scos de frecarea
metalului pe piatr\u0103, foreza str\u0103punse peretele \u015fi se opri l\u00eeng\u0103 ei. O u\u015f\u0103
masiv\u0103 se deschise \u015fi Callistron \u00eei zori s\u0103 intre \u00een aparat. (De ce tocmai
Callistron? Ce caut\u0103e l aici? se \u00eentreb\u0103 Alvin.) Peste o clip\u0103 se aflau \u00een
siguran\u0163\u0103, iar vehiculul \u0163\u00ee\u015fnea \u00eenainte prin ad\u00eencurile P\u0103m\u00eentului.

Aventura se terminase. \u00cen cur\u00eend, a\u015fa cum se \u00eent\u00eempla \u00eentotdeauna,
aveau s\u0103 fie iar\u0103\u015fi acas\u0103, l\u0103s\u00eend \u00een urm\u0103 minunile, spaimele \u015fi ambi\u0163iile,
obosi\u0163i \u015fi plini de mul\u0163umire.

Din \u00eenclinarea podelei, Alvin \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 foreza cobora. Callistron \u015ftia probabil ce trebuia f\u0103cut; acela era drumul spre cas\u0103. Totu\u015fi \u00eei p\u0103rea r\u0103u...

\u2015 Callistron, spuse brusc, de ce nu urc\u0103m? Nimeni nu \u015ftie cum arat\u0103 \u00een
fapt Muntele de Cle\u015ftar. Ar fi minunat dac\u0103 am putea ie\u015fi undeva, pe o
coast\u0103, de unde s\u0103 privim cerul \u015fi \u0163inutul din jur. Am stat destul sub
p\u0103m\u00eent.

Rostind cuvintele, realiz\u0103 cumva c\u0103 nu procesase bine. Alystra \u0163ip\u0103
\u00een\u0103bu\u015fit, interiorul forezei tremur\u0103 precum o imagine v\u0103zut\u0103 prin p\u00eenza
apei, iar dincolo de pere\u0163ii metalici din jur, Alvin \u00eentrez\u0103ri din nou cel\u0103lalt
univers. Cele dou\u0103 lumi p\u0103reau a se afla \u00een contradic\u0163ie; predomina \u00eent\u00eei
una, apoi cealalt\u0103, \u015fi pe nea\u015fteptate disp\u0103rur\u0103 am\u00eendou\u0103. Se sim\u0163i o
senza\u0163ie de sf\u00ee\u015f\u00eeiere; visul lu\u0103 sf\u00eer\u015fit. T\u00een\u0103rul se trezi \u00eenapoi \u00een Diaspar, \u00een
odaia familiar\u0103, plutind la o jum\u0103tate de metru deasupra du\u015fumelei,
sus\u0163inut de c\u00eempul gravita\u0163ional.

materializat. O aventur\u0103 a\u015fa de frumoas\u0103! De ce a trebuit s-o strici?
\u2015 \u00cemi pare r\u0103u. N-am vrut... Pur \u015fi simplu am crezut c-ar fi o idee bun\u0103...
Fu \u00eentrerupt de sosirea simultan\u0103 a lui Callistron \u015fi Floramus.

\u2015 Ascult\u0103, Alvin, \u00eenceput cel dint\u00eei. Este a treia oar\u0103 c\u0103 \u00eentrerupi o saga.
Ieri ai stricat totul, dorind s\u0103 ie\u015fi din Valea Curcubeelor. Cu o zi \u00eenainte s-a
\u00eent\u00eemplat la fel, c\u00eend ai \u00eencercat s\u0103 ajungi \u00eenapoi la Origine, pe pista
temporal\u0103 pe care tocmai o exploram. Dac\u0103 nu respec\u0163i regulile, n-ai
dec\u00eet s\u0103 c\u0103l\u0103tore\u015fti singur!

Disp\u0103ru furios, lu\u00eendu-i \u015fi pe Floramus cu el. Narrillian nu se ar\u0103ta
niciodat\u0103; probabil era prea sc\u00eerbit de \u00eentreaga istorie. R\u0103m\u0103sese doar
imaginea Alystrei, cu o privire \u00eentristat\u0103.

Alvin \u00eenclina c\u00eempul gravita\u0163ional, se scul\u0103 \u00een picioare \u015fi p\u0103\u015fi c\u0103tre masa pe care o materializase. Pe ea ap\u0103ruse o tav\u0103 cu fructe exotice. Nu ceea ce inten\u0163ionase, dar \u00een confuzia lui g\u00eendurile i-o luaser\u0103 razna. Nedorind s\u0103 se tr\u0103deze, apuc\u0103 fructul cu aspectul ce! mai inofensiv \u015fi-l gust\u0103 cu pruden\u0163\u0103.

\u2015 Asta-i! morm\u0103i Alvin posac. Eu unul cred c\u0103 regulile s\u00eent stupide. \u015ei \u00een
plus, cum s\u0103 le \u0163in minte atunci c\u00eend tr\u0103iesc o saga? Pur \u015fi simplu, m\u0103
comport \u00een modul ce mie \u00eemi pare mai normal.Tu n-ai fi vrut s\u0103 vezi
muntele?