Filip cel Frumos murise de \u015fase luni. Fran\u0163a datora c\u00e2rmuirii acestui uimitor monarh
roadele unei lungi perioade de pace, renun\u0163area la dezastruoasele aventuri de dincolo de
mare, \u00eentemeierea unei puternice re\u0163ele de alian\u0163e \u015fi de suzeranit\u0103\u0163i, sporiri \u00eensemnate ale
teritoriului prin c\u0103s\u0103torii \u015fi nu prin cuceriri, o prop\u0103\u015fire economica v\u0103dit\u0103, o relativ\u0103
stabilitate a monedei, neamestecul bisericii \u00een treburile lume\u015fti, \u00eenfr\u00e2narea puterilor banului
\u015fi a marilor interese particulare, accesul maselor populare \u00een sfaturile oc\u00e2rmuirii, securitatea
cet\u0103\u0163enilor, organizarea autorit\u0103\u0163ii statului.

Desigur, contemporanii nu erau at\u00e2t de con\u015ftien\u0163i de toate aceste \u00eembun\u0103t\u0103\u0163iri.
Progresul nu a \u00eensemnat niciodat\u0103 perfec\u0163ia. Se pomeneau ani mai pu\u0163in prosperi dec\u00e2t al\u0163ii,
vremuri de criz\u0103 \u015fi de r\u0103zmeri\u0163\u0103; nevoile poporului erau departe de a fi satisf\u0103cute. Regele
de Fier avea un fel de a se face ascultat care nu era pe placul tuturor, \u015fi era mai preocupat de
m\u0103re\u0163ia regatului dec\u00e2t de fericirea particular\u0103 a supu\u015filor s\u0103i.

Urma\u015fii Regelui de Fier vor trebui s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 cel pu\u0163in treizeci de ani pentru a
nimici opera lui, \u015fi ambi\u0163ia f\u0103r\u0103 margini \u00eempletindu-se cu incapacitatea, vor sf\u00e2r\u015fi prin a
deschide \u0163ara n\u0103v\u0103lirilor din afar\u0103, arunc\u00e2nd societatea \u00een anarhie \u015fi aduc\u00e2nd poporul la cea
mai jalnic\u0103 s\u0103r\u0103cie \u015fi restri\u015fte.

\u00cen \u015firul lung de imbecili \u00eenfumura\u0163i care, de la Ludovic al X-lea, Aiuritul, p\u00e2n\u0103 la Jean
cel Bun inclusiv, vor purta coroana, unul singur va fi o excep\u0163ie: Filip al V-lea, Lunganul,
cel de al doilea fiu al lui Filip cel Frumos, care se \u00eentorsese la principiile \u015fi metodele tat\u0103lui
s\u0103u, de\u015fi pofta sa de domnie \u00eel f\u0103cuse s\u0103 devin\u0103 complice la crime \u015fi s\u0103 n\u0103scoceasc\u0103 r\u00e2ndu-
ieli dinastice ce aveau s\u0103 duc\u0103 drept la R\u0103zboiul de o sut\u0103 de ani.

Nevolnicul, nervosul, nepriceputul Ludovic al X-lea, dep\u0103\u015fit de misiunea lui chiar din
prima zi, se lep\u0103dase cu u\u015furin\u0163\u0103 de grijile domniei, trec\u00e2ndu-le asupra unchiului s\u0103u,
Charles de Valois, militar vrednic, pare-se, dar prost politician, care umblase zadarnic toat\u0103
via\u0163a dup\u0103 un tron \u015fi ale c\u0103rui apuc\u0103turi de zurbagiu \u00eencurc\u0103-lume \u00ee\u015fi aflaser\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, o
\u00eentrebuin\u0163are.

Mini\u015ftrii burghezi, care f\u0103cuser\u0103 puterea domniei dinainte, fuseser\u0103 \u00eentemni\u0163a\u0163i, iar
scheletul celui mai remarcabil dintre ei, Enguerrand de Marigny, fostul conduc\u0103tor al
regatului, se usca \u00een \u015ftreangul sp\u00e2nzur\u0103torii de la Montfaucon.

Reac\u0163iunea triumfa; ligile baronilor sem\u0103nau dezordine \u00een provincii \u015fi \u0163ineau piept
autorit\u0103\u0163ii regale. Marii seniori, \u00een frunte cu Charles de Valois, b\u0103teau moned\u0103 pe care o
f\u0103ceau s\u0103 circule prin toat\u0103 \u0163ara pentru folosul lor personal. Administra\u0163ia, nemaifiind \u0163inut\u0103
\u00een m\u00e2n\u0103, jefuia pe socoteala ei, iar visteria era sec\u0103tuit\u0103.

\u00cen picioare, la una din ferestrele uria\u015fului Castelnuovo, de unde vederea cuprindea portul \u015fi golful Neapole, b\u0103tr\u00e2na regin\u0103 mam\u0103 Maria a Ungariei privea corabia gata s\u0103-\u015fi \u00eentind\u0103 p\u00e2nzele. Dup\u0103 ce se \u00eencredin\u0163\u0103 c\u0103 nimeni nu poate s-o vad\u0103, duse la ochi un deget usc\u0103\u0163iv \u015fi-\u015fi \u015fterse lacrimile care-i veneau pe marginea pleoapelor f\u0103r\u0103 gene.

\u00ce\u015fi \u00eemplinise bine via\u0163a. Fiic\u0103 de rege, so\u0163ie de rege, mam\u0103 \u015fi bunic\u0103 de regi, \u00ee\u015fi
a\u015fezase o parte din urma\u015fi pe tronul Italiei meridionale, \u00een timp ce dob\u00e2ndea pentru cealalt\u0103
parte, prin lupte \u015fi uneltiri, regatul Ungariei, pe care-l socotea ca o mo\u015ftenire personal\u0103. Fiii
s\u0103i mai mici erau prin\u0163i sau duci suverani. Dou\u0103 dintre fetele ei erau regine, una la Majorca,
cealalt\u0103 \u00een Aragon. P\u00e2ntecul ei roditor fusese un instrument de putere pentru neamul Anjou-
Sicile, aceast\u0103 ramur\u0103 mai t\u00e2n\u0103r\u0103 ie\u015fit\u0103 din arborele capetin, care \u00eencepea s\u0103 se \u00eentind\u0103 peste
Europa toat\u0103 \u015fi amenin\u0163a s\u0103 devin\u0103 tot a\u015fa de mare ca trunchiul.

Dac\u0103 i se pr\u0103p\u0103diser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci \u015fase dintre copii, Maria a Ungariei avea cel pu\u0163in
m\u00e2ng\u00e2ierea c\u0103 muriser\u0103 ca ni\u015fte cre\u015ftini cucernici, a\u015fa cum \u00eei crescuse, ba chiar unul dintre
d\u00e2n\u015fii, cel care renun\u0163ase la drepturile dinastice pentru a se c\u0103lug\u0103ri, urma s\u0103 fie peste
pu\u0163in\u0103 vreme pus \u00een r\u00e2ndul sfin\u0163ilor. Ca \u015fi cum \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iile lumii acesteia ar fi devenit prea
str\u00e2mte pentru aceast\u0103 familie tentacular\u0103, b\u0103tr\u00e2na regin\u0103 \u00ee\u015fi \u00eempinsese odrasla p\u00e2n\u0103 \u00een
\u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor. Era mama unui sf\u00e2nt.

Deoarece Cl\u00e9mence era fiica primului ei n\u0103scut, Charles Martel, pentru care
revendicase cu at\u00e2ta d\u00e2rzenie tronul Ungariei, deoarece copila se pomenise f\u0103r\u0103 p\u0103rin\u0163i de la
v\u00e2rsta de doi ani \u015fi d\u00e2nsa luase asupr\u0103-\u015fi grija de a o cre\u015fte, \u00een sf\u00e2r\u015fit, deoarece aceast\u0103
sarcin\u0103 era cea de pe urm\u0103 \u00een via\u0163a ei, Maria a Ungariei \u00eei ar\u0103tase fetei o dragoste deosebit\u0103,
at\u00e2ta dragoste c\u00e2t\u0103 putea s\u0103 \u00eencap\u0103 \u00een aceast\u0103 inim\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00eenchinat\u0103 \u00een \u00eentregime for\u0163ei,
m\u0103ririi \u015fi datoriei.

\u00cen ochii reginei mame a Neapolei, marea corabie care, pe un soare orbitor, \u00ee\u015fi ridica
ancora p\u0103r\u0103sind portul \u00een acea zi de 1 iunie 1315, \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa triumful politicii sale \u015fi totodat\u0103
melancolia lucrurilor \u00eemplinite, c\u0103ci pentru prea iubita ei Cl\u00e9mence, pentru aceast\u0103 prin\u0163es\u0103
de dou\u0103zeci \u015fi doi de ani, f\u0103r\u0103 nici o \u0163ar\u0103 ca zestre \u015fi f\u0103r\u0103 nici o alt\u0103 bog\u0103\u0163ie \u00een afar\u0103 de
faima frumuse\u0163ii \u015fi virtu\u0163ii sale, izbutise s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un so\u0163 de cel mai \u00eenalt neam, s-o m\u0103rite
\u00een chipul cel mai str\u0103lucit. Cl\u00e9mence pleca pentru a deveni regin\u0103 a Fran\u0163ei. Astfel, cea mai
vitregit\u0103 de soart\u0103 dintre toate prin\u0163esele d'Anjou, cea care a\u015fteptase mai mult dec\u00e2t
celelalte s\u0103 se c\u0103p\u0103tuiasc\u0103, primea cel mai frumos dintre regate \u015fi avea s\u0103 domneasc\u0103
\u00eentocmai ca o suzeran\u0103 peste toate rubedeniile ei. Era \u00een asta parc\u0103 o pild\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor

Unii \u015fu\u015foteau, ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi mirarea c\u0103 regina Marguerite murise cum nu se poate mai
la \u0163anc, \u00een temni\u0163a ei, tocmai c\u00e2nd regele Ludovic, din lipsa unui pap\u0103, nu putea s\u0103 ob\u0163in\u0103
anularea c\u0103s\u0103toriei sale. Dar trebuia oare s\u0103-\u0163i pleci urechea la toate clevetirile? Maria a
Ungariei nu prea era \u00eenclinat\u0103 s\u0103 simt\u0103 mil\u0103 fa\u0163\u0103 de o femeie, fa\u0163\u0103 de o regin\u0103 mai ales, care

\u00ee\u015fi tr\u0103dase \u00eendatoririle c\u0103s\u0103toriei \u015fi d\u0103duse dintr-o pozi\u0163ie a\u015fa de \u00eenalt\u0103 o pild\u0103 a\u015fa de jalnic\u0103. Ea nu vedea nimic surprinz\u0103tor \u00een faptul c\u0103 pedeapsa lui Dumnezeu se ab\u0103tuse \u00een chip firesc asupra p\u0103c\u0103toasei Marguerite.

Drept adio, \u00ee\u015fi ridic\u0103 m\u00e2na cenu\u015fie \u015fi f\u0103cu \u00een lumina soarelui semnul crucii; apoi, cu
coroana pe cre\u015ftet, a\u015fezat\u0103 peste p\u0103rul de argint, cu b\u0103rbia scuturat\u0103 de ticuri \u015fi cu pasul
\u0163eap\u0103n, dar \u00eenc\u0103 hot\u0103r\u00e2t, plec\u0103 s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een capela ei pentru a mul\u0163umi cerului c\u0103 o
ajutase s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 \u00eendelungata-i misiune regal\u0103, \u015fi pentru a \u00eenchina Domnului marea
suferin\u0163\u0103 a femeilor care \u015fi-au tr\u0103it traiul.

\u00cen vremea asta, San Giovanni, uria\u015fa corabie rotund\u0103 cu cheresteaua vopsit\u0103 \u00een alb \u015fi
auriu, cu flamurile Anjou-ului, Ungariei \u015fi Fran\u0163ei \u00een v\u00e2rful catargelor, \u00eencepea s\u0103
manevreze spre a se dep\u0103rta de \u0163\u0103rm. C\u0103pitanul \u015fi echipajul juraser\u0103 peEv enghel ie s\u0103-\u015fi
apere c\u0103l\u0103torii \u00eempotriva furtunii, a pira\u0163ilor ce-\u015fi aveau cuibul pe coastele Africii \u015fi a
tuturor primejdiilor naviga\u0163iei. Statuia sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul, ocrotitorul cor\u0103biei,
str\u0103lucea la pror\u0103 sub razele soarelui. \u00cen redutele cu creneluri, cam pe la mijlocul catargelor,
o sut\u0103 de o\u015fteni, p\u00e2ndari, arca\u015fi, zv\u00e2rlitori de pietre, vegheau la postul lor pentru a respinge
atacurile ho\u0163ilor de mare dac\u0103 s-ar ivi cumva. Magaziile din cal\u0103 erau ticsite cu de ale gurii,
iar nisipul de sabur\u0103 era \u00eemp\u0103nat de amfore de ulei, sticlu\u0163e de vin \u015fi ou\u0103 proaspete.
Cuferele mari, ferecate, care con\u0163ineau rochiile de m\u0103tase, giuvaerurile, argint\u0103ria \u015fi toate
darurile de nunt\u0103 ale prin\u0163esei erau r\u00e2nduite de-a lungul pere\u0163ilor unei vaste \u00eenc\u0103peri numit\u0103

Napolitanii se \u00eembulziser\u0103 pe cheiuri ca s\u0103 vad\u0103 plec\u00e2nd ceea ce li se p\u0103rea a fi
corabia fericirii. Femei \u00ee\u015fi ridicau copiii pe bra\u0163e. \u00cen h\u0103rm\u0103laia iscat\u0103 de aceast\u0103 mul\u0163ime
\u00eengr\u0103m\u0103dit\u0103, se auzeau glasuri strig\u00e2nd cu acea familiaritate \u00eenduio\u015fat\u0103 \u015fi zgomotoas\u0103 pe
care norodul Neapolei a ar\u0103tat-o \u00eentotdeauna fa\u0163a de idolii s\u0103i:

\u2014 Guardi com'\u00e8 bella!1
\u2014 Addio, Donna Clemenza! Sia felice!
\u2014 Dio la benedica, nostra principessa!
\u2014Non si dimentichi di noi!

C\u0103ci, \u00een ochii napolitanilor, Donna Clemenza ap\u0103rea \u00eenconjurat\u0103 de un fel de legend\u0103.
\u00ce\u015fi aminteau to\u0163i de tat\u0103l ei, frumosul Carlo Martello, prietenul poe\u0163ilor \u015fi \u00een deosebi al
divinului Dante, prin\u0163 \u00eenv\u0103\u0163at, tot a\u015fa de bun muzician pe c\u00e2t era de viteaz \u00een lupt\u0103, care
str\u0103b\u0103tea peninsula, urmat de dou\u0103 sute de gentilomi francezi, provensali \u015fi italieni, to\u0163i
\u00eembr\u0103ca\u0163i ca d\u00e2nsul, \u00een ro\u015fu \u015fi verde \u00eenchis, \u015fi c\u0103l\u0103ri pe cai cu \u015feile \u015fi hamurile de argint \u015fi
de aur. Se zicea despre el c\u0103 era \u00eentr-adev\u0103r fiul Venerei, c\u0103ci avea \u201ecele cinci daruri care
\u00eembiau la dragoste \u015fi anume: s\u0103n\u0103tate, frumuse\u0163e, bog\u0103\u0163ie, timp c\u00e2t poftea \u015fi tinere\u0163e\u201d.
Napolitanii \u00eel a\u015fteptau s\u0103 le fie rege, c\u00e2nd ciuma \u00eel r\u0103puse fulger\u0103tor, la dou\u0103zeci \u015fi patru de
ani, iar so\u0163ia lui, o prin\u0163es\u0103 de Habsburg, murise auzind vestea, \u00eent\u00e2mplare care
impresionase grozav imagina\u0163ia poporului.

Neapole \u00ee\u015fi \u00eendreptase dragostea asupra prin\u0163esei Cl\u00e9mence care, cresc\u00e2nd, devenea
leit\u0103 tat\u0103-s\u0103u. Orfana asta de neam regesc era binecuv\u00e2ntat\u0103 de mahalalele s\u0103r\u0103c\u0103cioase
unde se ducea ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 \u00eempart\u0103 poman\u0103; nici o restri\u015fte n-o l\u0103sa nesim\u0163itoare. Pictorii din
\u015fcoala lui Giotto se inspirau privindu-i fa\u0163a pentru a zugr\u0103vi \u00een frescele lor Fecioara \u015fi sfin-
tele; \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, c\u0103l\u0103torii care vin s\u0103 vad\u0103 bisericile de prin Campania \u015fi
Apulia admir\u0103 pe pere\u0163ii sanctuarelor p\u0103rul ei de aur, bl\u00e2nde\u0163ea limpede a ochilor, gra\u0163ia
g\u00e2tului u\u015for aplecat, m\u00e2inile cu degete sub\u0163iri \u015fi lungi, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie c\u0103 acolo e chipul
frumoasei Cl\u00e9mence a Ungariei.

De pe puntea cu creneluri, ridicat\u0103 la aproape treizeci de picioare deasupra m\u0103rii, \u015fi
care acoperea \u00eenc\u0103perile din spatele cor\u0103biei, logodnica regelui Fran\u0163ei privea pentru ultima
oar\u0103 peisajul copil\u0103riei sale, vechiul castel d'Ovo unde v\u0103zuse lumina zilei, Castelnuovo
unde crescuse, forfota mul\u0163imii care-i trimitea s\u0103rut\u0103ri, tot ora\u015ful acesta str\u0103lucitor, pr\u0103fos \u015fi

1 \u2014 Prive\u015fte ce frumoas\u0103 e!
\u2014 Adio, domni\u0163\u0103 Cl\u00e9mence, fii fericit\u0103!
\u2014 Dumnezeu s-o binecuv\u00e2nteze pe prin\u0163esa noastr\u0103!