...\u015ei pedepsele anun\u0163ate, blestemele aruncate de la \u00een\u0103l\u0163imea rugului s\u0103u de c\u0103tre
marele maestru al templierilor, continuau s\u0103 cad\u0103 asupra Fran\u0163ei. Destinul n\u0103ruia regii ca pe
ni\u015fte figuri de \u015fah.

Dup\u0103 Filip cel Frumos, r\u0103pus fulger\u0103tor, dup\u0103 fiul s\u0103u mai mare Ludovic al X-lea,
asasinat cu optsprezece luni mai t\u00e2rziu, al doilea fiu, Filip al V-lea, p\u0103rea h\u0103r\u0103zit unei lungi
domnii. Dar nu trecur\u0103 cinci ani \u015fi Filip al V-lea murea la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eenainte de a fi \u00eemplinit
treizeci de ani.

S\u0103 ne oprim o clip\u0103 la aceast\u0103 domnie care nu ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca un r\u0103gaz \u00een noianul
nenorocirilor dec\u00e2t dac\u0103 \u0163inem scam\u0103 de dramele \u015fi pr\u0103bu\u015firile ce aveau s\u0103 vin\u0103. Domnie
\u015ftears\u0103, \u00een ochii aceluia care frunz\u0103re\u015fte istoria cu un gest distrat, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 pentru c\u0103 din
paginile ei nu-\u015fi retrage m\u00e2na p\u0103tat\u0103 de s\u00e2nge. \u015ei totu\u015fi... S\u0103 vedem din ce sunt f\u0103cute zilele
unui rege mare, c\u00e2nd soarta \u00eei este potrivnic\u0103.

C\u0103ci Filip al V-lea putea s\u0103 se numere printre marii regi. Prin for\u0163\u0103 \u015fi viclenie, prin
justi\u0163ie \u015fi crim\u0103, apucase \u00eenc\u0103 de t\u00e2n\u0103r coroana scoas\u0103 la mezatul at\u00e2tor ambi\u0163ii. Un conclav
pus la popreal\u0103, un palat regal luat cu asalt, o lege succesoral\u0103 n\u0103scocit\u0103, o r\u0103zvr\u0103tire
provincial\u0103 zdrobit\u0103 \u00eentr-o campanie de zece zile, un \u00eenalt senior zv\u00e2rlit \u00een temni\u0163\u0103, un prunc
regal ucis \u00een leag\u0103n \u2014 cel pu\u0163in dup\u0103 cum credea toat\u0103 lumea \u2014 iat\u0103 etapele str\u0103b\u0103tute
pripit \u00een goana sa spre tron.

\u00cen acea diminea\u0163\u0103 de ianuarie a anului 1317, c\u00e2nd, \u00een dang\u0103tul tuturor clopotelor,
ie\u015fise din catedrala de la Reims, al doilea fiu al Regelui de Fier avea temeinice motive s\u0103 se
cread\u0103 triumf\u0103tor \u015fi slobod s\u0103 reia marea politic\u0103 pe care o admirase la tat\u0103l s\u0103u. Vr\u00e2nd-
nevr\u00e2nd, neast\u00e2mp\u0103rata sa familie \u00ee\u015fi plecase capul; baronii, cu botul pe labe, se resemnau
s\u0103 i se supun\u0103; Parlamentul asculta de porunca lui, iar burghezia \u00eel aclama, strig\u00e2ndu-\u015fi
bucuria de a avea iar un domnitor puternic. So\u0163ia \u00eei era sp\u0103lat\u0103 de ru\u015finea \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor din
turnul Nesle; mo\u015ftenirea tronului p\u0103rea asigurat\u0103 prin fiul ce i se n\u0103scuse; \u00een sf\u00e2r\u015fit,
\u00eencoronarea \u00eel \u00eenvestise cu o intangibil\u0103 m\u0103re\u0163ie. Nimic nu-i lipsea lui Filip al V-lea spre a
se bucura de fericirea relativ\u0103 a regilor, nici m\u0103car \u00een\u0163elepciunea de a voi pacea \u015fi de a o
pre\u0163ui cum se cuvine.

regina Jeanne, stearp\u0103 de acum \u00eencolo, nu-i va mai da al\u0163ii.
Pe la \u00eenceputul verii, o foamete b\u00e2ntuia \u0163ara, acoperind uli\u0163ele ora\u015felor cu le\u015furi.
Apoi, nu trecu mult \u015fi un v\u00e2nt de nebunie sufl\u0103 asupra Fran\u0163ei.

Ce imbold orb \u015fi oarecum mistic, ce visuri naive de sfin\u0163enie \u015fi de aventur\u0103, ce
s\u0103r\u0103cie crunt\u0103, ce furie nimicitoare \u00eempinser\u0103 deodat\u0103 fl\u0103c\u0103i \u015fi fete de la \u0163ar\u0103, ciobani, v\u0103cari
\u015fi porcari, m\u0103run\u0163i me\u015fte\u015fugari, mici torc\u0103toare, mai to\u0163i \u00eentre cincisprezece \u015fi dou\u0103zeci de
ani, s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 pe nea\u015fteptate familiile \u015fi satele, pentru a se str\u00e2nge \u00een cete r\u0103t\u0103citoare,
descul\u0163i, f\u0103r\u0103 bani \u015fi f\u0103r\u0103 hran\u0103? G\u00e2ndul tulbure al unei cruciade slujea drept pretext acestui
exod.

Nebunia, ce-i drept, se n\u0103scuse \u00een ruinele templului. Erau numero\u015fi fo\u015ftii templieri, pe
care \u00eenchisorile, procesele, torturile, lep\u0103darea de credin\u0163a lor, smuls\u0103 cu fierul ro\u015fu, \u015fi
priveli\u015ftea fra\u0163ilor de tagm\u0103 ar\u015fi pe rug, \u00eei scosese aproape din min\u0163i. Dorul de r\u0103zbunare,

nostalgia puterii lor apuse \u015fi cunoa\u015fterea c\u00e2torva formule de magie \u00eenv\u0103\u0163ate \u00een Orient
f\u0103cuser\u0103 din ei ni\u015fte fanatici, cu at\u00e2t mai de temut cu c\u00e2t se ascundeau sub s\u0103r\u0103c\u0103ciosul
anteriu al gr\u0103m\u0103ticului sau sub bluza zilierului. Str\u00e2ng\u00e2ndu-se din nou \u00eentr-o organiza\u0163ie
clandestin\u0103, ascultau de poruncile transmise pe c\u0103i tainice, ale marelui maestru ne\u015ftiut de
nimeni care luase locul marelui maestru pierit \u00een fl\u0103c\u0103ri.

Ace\u015ftia au fost oamenii care, \u00eentr-o iarn\u0103, se pref\u0103cur\u0103 deodat\u0103 \u00een propov\u0103duitori prin sate \u015fi, asemenea c\u00e2nt\u0103re\u0163ului din fluier al legendelor Rinului, traser\u0103 dup\u0103 d\u00e2n\u015fii tineretul Fran\u0163ei. Spre \u0162ara Sf\u00e2nt\u0103, ziceau. Dar \u0163inta lor adev\u0103rat\u0103 era pieirea regatului \u015fi nimicirea papalit\u0103\u0163ii.

Iar papa \u015fi regele r\u0103m\u00e2neau deopotriv\u0103 de neputincio\u015fi \u00een fa\u0163a acestor hoarde care
b\u0103teau drumurile, \u00een fa\u0163a acestor fluvii umane care se \u00eengro\u015fau la fiece r\u0103sp\u00e2ntie, ca \u015fi cum
p\u0103m\u00e2ntul Flandrei, al Normandiei, al Bretaniei, al \u0163inutului Poitou, ar fi fost vr\u0103jit.

Zece mii, dou\u0103zeci de mii, o sut\u0103 de mii... \u201eciob\u0103na\u015fii\u201d se \u00eendreptau spre tainice
\u00eent\u00e2lniri. Popi caterisi\u0163i, c\u0103lug\u0103ri aposta\u0163i, t\u00e2lhari de drumul mare, ho\u0163i, cer\u015fetori \u015fi curve, se
al\u0103turau la cetele lor. O cruce era purtat\u0103 \u00een fruntea acestor cortegii \u00een care fete \u015fi b\u0103ie\u0163i se
dedau la cel mai tic\u0103los dezm\u0103\u0163, la cele mai tic\u0103loase desfr\u00e2n\u0103ri. C\u00e2nd o sut\u0103 de mii de
zdren\u0163\u0103ro\u015fi p\u0103trund \u00eentr-un ora\u015f spre a cere poman\u0103, nu le trebuie mult pentru a da iama
prin el \u015fi a pr\u0103da tot ce le iese \u00eenainte. Iar crima, care la \u00eenceput nu e dec\u00e2t un accesoriu al
furtului, ajunge \u00een cur\u00e2nd bucuria celor n\u0103r\u0103vi\u0163i la rele.

Ciob\u0103na\u015fii pustiir\u0103 Fran\u0163a vreme de un an \u00eentreg, \u0163in\u00e2nd seam\u0103 de un fel de regul\u0103 \u00een
dezordinea lor, f\u0103r\u0103 s\u0103 cru\u0163e nici bisericile, nici m\u0103n\u0103stirile. Parisul \u00eenfrico\u015fat v\u0103zu aceast\u0103
oaste de jefuitori cotropindu-i str\u0103zile \u015fi pe regele Filip al V-lea vorbindu-le de la o fereastr\u0103
a palatului s\u0103u, pentru a-i potoli. \u00cei cereau regelui s\u0103 se pun\u0103 \u00een fruntea lor. Luar\u0103 cu asalt
cet\u0103\u0163uia Ch\u00e2telet, arm\u0103\u015fia ora\u015fului, \u00eel r\u0103puser\u0103 pe arma\u015f, jefuir\u0103 m\u0103n\u0103stirea Saint-Germain-
des-Pr\u00e9s. Apoi, o nou\u0103 porunc\u0103, tot a\u015fa de ascuns\u0103 ca \u015fi cea care-i adunase, \u00eei porni pe
drumurile dinspre miaz\u0103zi. Parizienii mai b\u00e2\u0163\u00e2iau \u00eenc\u0103 de spaim\u0103 c\u00e2nd ciob\u0103na\u015fii se \u015fi
n\u0103pustiser\u0103 asupra \u0163inutului Orl\u00e9ans. \u0162ara Sf\u00e2nt\u0103 era departe; astfel c\u0103 Bourges, Limoges,
Saintes, P\u00e9rigord \u015fi Bordeaux, Gasconia \u015fi Agenais avur\u0103 de suferit de pe urma furiei lor
pustiitoare.

\u00cengrijorat de a vedea valul apropiindu-se de Avignon, papa Ioan al XXII-lea \u00eei
amenin\u0163\u0103 cu afurisenia pe crucia\u0163ii mincino\u015fi. Ace\u015ftia aveau nevoie de victime: \u00eei g\u0103sir\u0103 pe
evrei. Din clipa aceea, norodul ora\u015felor privea bucuros masacrele, fraterniza cu ciob\u0103na\u015fii.
Ghetourile din Lectoure, din Auvillar, din Castelsarrasin, din Albi, din Auch, din Toulouse
tr\u0103ir\u0103 zile de groaz\u0103; ici o sut\u0103 cincisprezece cadavre, colo o sut\u0103 cincizeci \u015fi dou\u0103... N-a
fost ora\u015f din Languedoc s\u0103 n-aib\u0103 partea sa de m\u0103cel isp\u0103\u015fitor. Evreii din Verdun-sur-
Garonne se slujir\u0103 de propriii lor copii ca de ni\u015fte proiectile spre a se ap\u0103ra, apoi se omor\u00e2r\u0103
unii pe al\u0163ii pentru a nu c\u0103dea \u00een m\u00e2inile nebunilor.

Atunci papa le d\u0103du porunc\u0103 episcopilor \u015fi regele sene\u015falilor s\u0103-i ocroteasc\u0103 pe evrei, de ale c\u0103ror nego\u0163uri aveau nevoie. Venind \u00een ajutorul sene\u015falului din Carcassonne, contele de Foix trebui s\u0103 dea o adev\u0103rat\u0103 b\u0103t\u0103lie dup\u0103 toate regulile, \u00een care ciob\u0103na\u015fii, \u00eempin\u015fi \u00een mla\u015ftinile de la Aigues-Mortes, pierir\u0103 cu miile, t\u0103ia\u0163i, str\u0103pun\u015fi, \u00eempotmoli\u0163i, \u00eeneca\u0163i. P\u0103- m\u00e2ntul Fran\u0163ei \u00ee\u015fi sugea propriul s\u00e2nge, \u00ee\u015fi \u00eenghi\u0163ea propriii s\u0103i copii. Clerul \u015fi dreg\u0103torii regelui se unir\u0103 ca s\u0103 v\u00e2neze pe cei care mai sc\u0103paser\u0103. Li se \u00eenchiser\u0103 por\u0163ile ora\u015felor, li se refuz\u0103 hrana \u015fi ad\u0103postul; \u00eei h\u0103itur\u0103 prin trec\u0103torile mun\u0163ilor C\u00e9vennes; to\u0163i cei prin\u015fi fur\u0103 sp\u00e2nzura\u0163i \u00een ciorchini de dou\u0103zeci, treizeci, de crengile copacilor. C\u00e2teva cete mai r\u0103t\u0103cir\u0103 a\u015fa vreme de aproape doi ani, apoi se pierdur\u0103 pe drumurile Italiei f\u0103r\u0103 s\u0103 li se mai \u015ftie de urm\u0103.

S\u0103 fi fost oare to\u0163i vinova\u0163i, n\u0103p\u0103stui\u0163ii ace\u015ftia cu trupurile m\u00e2ncate, cu fe\u0163e de mor\u0163i,
cu m\u00e2ini boante, ace\u015fti urgisi\u0163i \u00eenchi\u015fi \u00een leprozeriile lor, sate de molim\u0103 \u015fi duhoare \u00een care
z\u0103misleau copii \u00eentre ei \u015fi de unde nu puteau s\u0103 ias\u0103 dec\u00e2t cu clopo\u0163el \u00een m\u00e2n\u0103, s\u0103 fi fost
oare \u00eentr-adev\u0103r vinova\u0163i de spurcarea apelor? C\u0103ci \u00een vara anului 1321, izvoarele, p\u00e2raiele,
pu\u0163urile \u015fi ci\u015fmelele fur\u0103, \u00een multe locuri, otr\u0103vite. \u015ei norodul Fran\u0163ei, \u00een anul aceia, g\u00e2f\u00e2ia
\u00eensetat l\u00e2ng\u0103 apa \u00eembietoare a r\u00e2urilor, sau nu mai b\u0103u din ea dec\u00e2t cu groaz\u0103, a\u015ftept\u00e2nd
moartea dup\u0103 fiecare sorbitur\u0103. Templierii s\u0103 fi preg\u0103tit cu m\u00e2na lor aceste stranii otr\u0103vuri,
f\u0103cute din s\u00e2nge de om, din urin\u0103, din ierburi vr\u0103jite, din capete de n\u0103p\u00e2rc\u0103, din labe de

broasc\u0103 r\u00e2ioas\u0103 pisate, din prescur\u0103 str\u0103puns\u0103 \u015fi din p\u0103r de t\u00e2rf\u0103, otr\u0103vuri pe care d\u00e2n\u015fii,
dup\u0103 spusa unora, le-ar fi \u00eempr\u0103\u015ftiat \u00een ape? \u00cempinseser\u0103 oare la revolt\u0103 poporul blestemat,
insufl\u00e2ndu-i, a\u015fa cum unii lepro\u015fi m\u0103rturisiser\u0103 sub grele cazne, voin\u0163a de a-i vedea pe to\u0163i
cre\u015ftinii pierind sau devenind ei \u00een\u015fi\u015fi lepro\u015fi?

Furia uciga\u015f\u0103 izbucni \u00een \u0163inutul Poitou, unde se afla pe atunci regele Filip al V-lea, \u015fi
cuprinse repede \u0163ara \u00eentreag\u0103. Norodul ora\u015felor \u015fi satelor se n\u0103pusti asupra leprozeriilor
pentru a-i extermina pe bolnavii ace\u015ftia ajun\u015fi deodat\u0103 ni\u015fte vr\u0103\u015fma\u015fi care primejduiau
via\u0163a ob\u015ftii. Nu g\u0103seau cru\u0163are dec\u00e2t femeile \u00eens\u0103rcinate, dar numai p\u00e2n\u0103 ce-\u015fi \u00eent\u0103reau
pruncul. Dup\u0103 care erau date prad\u0103 fl\u0103c\u0103rilor. Judec\u0103torii regelui acopereau cu sentin\u0163ele lor
aceste m\u0103celuri, iar nobilimea \u00ee\u015fi trimitea o\u015ftenii s\u0103 ia parte la ele. Apoi, mul\u0163imea se
\u00eentoarse \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u00eempotriva evreilor, \u00eenvinui\u0163i c\u0103 sunt complicii unei imense \u015fi nel\u0103murite
conjura\u0163ii pus\u0103 la cale, cum repetau mul\u0163i, de c\u0103tre regii mauri ai Grenadei \u015fi Tunisiei. Ai fi
zis c\u0103, prin uria\u015fe jertfe omene\u015fti Fran\u0163a \u00eencerca s\u0103-\u015fi potoleasc\u0103 temerile nedeslu\u015fite, spai-
mele.

V\u00e2ntul care sufla dinspre Aquitania era \u00eenc\u0103rcat de mirosul cumplit al rugurilor. La
Chinon, to\u0163i evreii din jude\u0163 fur\u0103 arunca\u0163i \u00eentr-o groap\u0103 mare, apoi li se d\u0103du foc; la Paris
fur\u0103 ar\u015fi pe insula aceea care purta, vai, numele lor, \u00een fa\u0163a castelului regal, \u015fi unde Jacques
de Molay rostise jalnica lui profe\u0163ie.

\u00cen fiecare diminea\u0163\u0103 poruncea s\u0103 se deschid\u0103 u\u015file od\u0103ii sale, la m\u0103n\u0103stirea din
Longchamp unde ceruse s\u0103 fie dus, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 vin\u0103 to\u0163i drume\u0163ii p\u00e2n\u0103 la patul s\u0103u, pentru a le
spune: \u201cVede\u0163i-l aici pe regele Fran\u0163ei, puternicul vostru st\u0103p\u00e2n, cel mai s\u0103rman om din
toat\u0103 \u0163ara lui, c\u0103ci nu e unul dintre voi cu care n-a\u015f vrea s\u0103-mi schimb soarta. Copiii mei,
uita\u0163i-v\u0103 la vremelnicul vostru domnitor, \u015fi inima voastr\u0103 \u00eenchina\u0163i-o lui Dumnezeu, v\u0103z\u00e2nd
cum g\u0103se\u015fte el de cuviin\u0163\u0103 s\u0103 se joace cu f\u0103pturile sale din lumea aceasta\u201d.

\u015ei totu\u015fi, fusese un rege foarte \u00een\u0163elept, grijuliu fa\u0163\u0103 de binele ob\u015ftesc. Decretase c\u0103
nici o parte a domeniului regal nu poate fi \u00eenstr\u0103inat\u0103; unificase monedele, m\u0103surile \u015fi
greut\u0103\u0163ile, reorganizase cur\u0163ile de judecat\u0103 \u00een a\u015fa fel ca dreptatea s\u0103 fie \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 cu mai
mult\u0103 echitate, interzisese cumulul func\u0163ionarilor publici, oprise fe\u0163ele biserice\u015fti de a mai
face parte din Parlament, d\u0103duse finan\u0163elor \u0163\u0103rii o administra\u0163ie proprie. Tot el avea meritul
de a fi \u00eenlesnit slobozirea \u015ferbilor. Dorea ca \u015ferbia s\u0103 dispar\u0103 cu totul din \u0163ara lui; vroia s\u0103
domneasc\u0103 peste un popor de oameni care s\u0103 se bucure de \u201eadev\u0103rata libertate\u201d, a\u015fa cum \u00eei
f\u0103cuse natura.

Se ferise de ispitele r\u0103zboiului, desfiin\u0163ase numeroase garnizoane interioare pentru a
le \u00eent\u0103ri pe acelea de la hotare, \u015fi \u00een locul aventurilor nes\u0103buite preferase \u00eentotdeauna
negocierile. Fire\u015fte, era \u00eenc\u0103 prea devreme pentru ca poporul s\u0103 admit\u0103 c\u0103 justi\u0163ia \u015fi pacea
trebuie pl\u0103tite cu grele jertfe b\u0103ne\u015fti. \u201eUnde s-au dus, \u00eentreba lumea. veniturile, zeciuielile,
d\u0103jdiile \u015fi birurile puse pe lombarzi \u015fi pe evrei, de vreme ce s-au \u00eemp\u0103r\u0163it mai pu\u0163ine
pomeni, n-au avut loc cavalcade \u015fi nici nu s-au cl\u0103dit palate? Pe ce, dar, s-a cheltuit at\u00e2ta
b\u0103net?\u201d

Marii baroni, vremelnic supu\u015fi, \u015fi care uneori, \u00een fa\u0163a fierberii ce cuprindea popula\u0163ia satelor, se str\u00e2nseser\u0103 de fric\u0103 \u00een jurul suveranului, a\u015fteptaser\u0103 cu r\u0103bdare ceasul r\u0103zbun\u0103rii \u015fi contemplaser\u0103 cu o privire lini\u015ftit\u0103 agonia acestui rege t\u00e2n\u0103r, pe care nu-l iubiser\u0103.

Nu l\u0103sa dup\u0103 d\u00e2nsul dec\u00e2t fete; \u201elegea b\u0103rba\u0163ilor\u201d pe care o promulgase tocmai \u00een
folosul s\u0103u, le elimina de la mo\u015ftenirea tronului. Coroana \u00eei picase fratelui s\u0103u mai t\u00e2n\u0103r,
Charles de la Marche, pe c\u00e2t de frumos la chip pe-at\u00e2t de pu\u0163in ager la minte. Puternicul
conte de Valois, contele Robert d'Artois, to\u0163i verii dinspre partea spi\u0163ei cape\u0163iene \u015fi c\u00e2rd\u0103\u015fia
reac\u0163ionar\u0103 a baronilor se vedeau iar\u0103\u015fi biruitori. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, puteau s\u0103 vorbeasc\u0103 iar de
cruciade, s\u0103 trag\u0103 sforile \u00een toate intrigile imperiului, s\u0103 se apuce de matrapazl\u00e2curi cu
schimbul monedelor \u015fi s\u0103 priveasc\u0103, f\u0103c\u00e2nd haz, la greut\u0103\u0163ile prin care trecea regatul