\u201ePolitica se \u00eentemeiaz\u0103 pe voin\u0163a
de cucerire \u015fi de p\u0103strare a puterii;
ea cere prin urmare o ac\u0163iune de
constr\u00e2ngere sau de am\u0103gire exerci-
tat\u0103 asupra min\u0163ii oamenilor... Spiri-
tul politic sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00eentotdeauna prin

Din toate parohiile ora\u015fului, de o parte ca \u015fi de alta a r\u00e2ului, de la Saint-Denys,
Saint-Cuthbert, \u015fi Saint-Martin-cum-Gregory, Saint-Mary- Senior \u015fi Saint-Mary Junior,
dinspre Shambles, dinspre Tanner Row, de peste tot, poporul din York se \u00eendrepta de dou\u0103
ceasuri \u00een \u015firuri ne\u00eentrerupte c\u0103tre Minster, c\u0103tre uria\u015fa catedral\u0103 cu aripa ei dinspre apus
\u00eenc\u0103 neispr\u0103vit\u0103, \u015fi care ocupa, \u00eenalt\u0103, \u00eentins\u0103, impun\u0103toare, creasta cet\u0103\u0163ii.

\u00cen Stonegate \u015fi Deangate, cele dou\u0103 uli\u0163e \u00eentortocheate care duceau la Yard, mul\u0163imea
era oprit\u0103. Copilandrii coco\u0163a\u0163i pe ulucii din fa\u0163a caselor nu z\u0103reau dec\u00e2t capete, nimic alta
dec\u00e2t capete, o mul\u0163ime de capete, acoperind pia\u0163a toat\u0103. Burghezi, negu\u0163\u0103tori, gospodine cu
droaia de plozi dup\u0103 ele, betegi pe c\u00e2rjele lor, slujnice, calfe de me\u015fte\u015fugari, gr\u0103m\u0103tici cu
capul v\u00e2r\u00e2t sub glug\u0103, o\u015fteni \u00een plato\u015fe u\u015foare, cer\u015fetori zdren\u0163\u0103ro\u015fi, to\u0163i erau amesteca\u0163i
laolalt\u0103 ca paiele str\u00e2nse \u00een snop. Ho\u0163ii cu degete agere \u00ee\u015fi f\u0103ceau treburile pentru un an
\u00eentreg. La ferestrele ie\u015fite \u00een afara se iveau ciorchini de capete.

Dar era oare o lumin\u0103 de n\u0103miezi aceast\u0103 palid\u0103 zi fumurie \u015fi umed\u0103, acest abur rece, norii ace\u015ftia de vat\u0103 \u00eenv\u0103luind uria\u015fa cl\u0103dire \u015fi mul\u0163imea care trop\u0103ia \u00een noroi? Oamenii se \u00eenghesuiau unii \u00eentr-al\u0163ii ca s\u0103-\u015fi p\u0103streze propria c\u0103ldur\u0103.

24 ianuarie 1328. \u00cen fa\u0163a monseniorului William de Melton, arhiepiscop de York \u015fi
primat al Angliei, regele Eduard al III-lea, care nu avea \u00eenc\u0103 \u015faisprezece ani, o lua de so\u0163ie
pe doamna Filipa de Hainaut, var\u0103-sa, care abia \u00eemplinise paisprezece.

Nu mai era nici un loc \u00een catedrala rezervat\u0103 marilor dreg\u0103tori ai \u0163\u0103rii, \u00eenaltelor fe\u0163e biserice\u015fti, membrilor Parlamentului, celor cinci sute de cavaleri invita\u0163i, celor o sut\u0103 de nobili sco\u0163ieni \u00een fuste cadrilate veni\u0163i s\u0103 ratifice, cu acest prilej, tratatul de pace. Peste pu\u0163in timp va fi celebrat\u0103 slujba solemn\u0103, c\u00e2ntat\u0103 de o sut\u0103 dou\u0103zeci de c\u00e2nt\u0103re\u0163i.

Deocamdat\u0103 \u00eens\u0103, \u00eent\u00e2ia parte a ceremoniei, cununia propriu zis\u0103, se desf\u0103\u015fura \u00een fa\u0163a
u\u015fii de miaz\u0103zi, \u00een afara bisericii \u015fi sub ochii norodului, dup\u0103 r\u00e2nduiala veche \u015fi datinile
deosebite ale arhiepiscopiei de York. P\u00e2cla a\u015fternea d\u00e2re umede pe catifeaua ro\u015fie a

Venind de pe aceste buze fragede, de la acest chip de copilandru, glasul regelui st\u00e2rni
mirarea tuturor prin puterea, limpezimea \u015fi vibra\u0163ia sa. Regina-mam\u0103 Isabelle fu uimit\u0103, \u015fi
dumnealui Jean de Hainaut, unchiul miresei, de asemenea, \u015fi to\u0163i cei de fa\u0163\u0103 din primele
r\u00e2nduri, printre care con\u0163ii Edmond de Kent \u015fi de Norfolk, \u015fi contele de Lancastre zis
G\u00e2t-Sucit, capul consiliului de regen\u0163\u0103 \u015fi epitropul regelui.

Fream\u0103tul de \u015foapte \u00een mul\u0163ime se stingea \u00eencetul cu \u00eencetul. T\u0103cerea se a\u015fternea ca o
und\u0103 circular\u0103 \u015fi r\u0103sunetul t\u00e2n\u0103rului glas regesc se \u00eempr\u0103\u015ftia pe deasupra miilor de capete \u00een
a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t era auzit aproape p\u00e2n\u0103 la marginea pie\u0163ei. Regele rostea rar lunga formul\u0103 a
leg\u0103m\u00e2ntului pe care o \u00eenv\u0103\u0163ase \u00een ajun; dar s-ar fi zis c\u0103 o n\u0103scocea atunci, at\u00e2t de r\u0103spicate
\u00eei erau cuvintele, at\u00e2t de mult leg \u00e2 n d e a pentru a le da \u00een\u0163elesul lor cel mai ad\u00e2nc \u015fi mai
grav. Erau parc\u0103 cuvintele unei rug\u0103ciuni menit\u0103 s\u0103 nu fie spus\u0103 dec\u00e2t o dat\u0103 \u015fi pentru toat\u0103
via\u0163a.

Prin gura aceasta de adolescent se exprima un suflet de b\u0103rbat \u00een toat\u0103 puterea, de om
p\u0103truns de leg\u0103m\u00e2ntul f\u0103cut \u00een fa\u0163a Cerului, de prin\u0163 care-\u015fi cunoa\u015fte rolul ce-i este sortit
\u00eentre poporul s\u0103u \u015fi Dumnezeu. Noul rege lua martori ai dragostei pe care o jura doamnei
Filipa toate neamurile sale, pe to\u0163i din jurul s\u0103u, marii dreg\u0103tori, baronii \u015fi \u00eenaltele fe\u0163e

Proorocii mistui\u0163i de r\u00e2vna \u00eentru Domnul, conduc\u0103torii de popoare sus\u0163inu\u0163i de o
singur\u0103 convingere, \u015ftiu s\u0103 impun\u0103 noroadelor propriul lor crez. Dragostea afirmat\u0103 \u00een auzul
\u015fi v\u0103zul lumii are \u015fi ea aceast\u0103 putere, st\u00e2rne\u015fte aceast\u0103 adeziune a tuturor la emo\u0163ia unui
singur om.

Nu era femeie \u00een mul\u0163imea din jur, \u015fi oricare i-ar fi fost v\u00e2rsta, nici o t\u00e2n\u0103r\u0103 de cur\u00e2nd
m\u0103ritat\u0103, nici o so\u0163ie \u00een\u015felat\u0103, nici o v\u0103duv\u0103, nici o fecioar\u0103, nici o bunic\u0103, care s\u0103 nu se fi
sim\u0163it \u00een clipa aceea \u00een locul miresei; nici un b\u0103rbat care s\u0103 nu se simt\u0103 \u00een pielea t\u00e2n\u0103rului
rege. Eduard al III-lea se unea cu tot ce era feminin \u00een poporul s\u0103u; \u015fi tot regatul s\u0103u o
alegea pe Filipa ca soa\u0163\u0103. Toate visurile tinere\u0163ii, toate dezam\u0103girile anilor de maturitate,
toate regretele b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii se \u00eendreptau spre d\u00e2n\u015fii ca tot at\u00e2tea ofrande \u0163\u00e2\u015fnite din fiecare
inim\u0103. \u00cen seara aceea, prin uli\u0163ele \u00eentunecoase ochii logodnicilor aveau s\u0103 lumineze bezna,
\u015fi chiar so\u0163ii de mult\u0103 vreme \u00eenvr\u0103jbi\u0163i aveau s\u0103-\u015fi caute iar m\u00e2inile dup\u0103 cin\u0103.

Dac\u0103 din cele mai dep\u0103rtate timpuri noroadele se \u00eembulzesc la nun\u0163ile prin\u0163ilor, e
pentru c\u0103 vor s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 astfel prin delega\u0163ie o fericire care, fiindc\u0103 li se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 de a\u015fa
de sus, pare des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103.

Fiecare sim\u0163i un nod \u00een g\u00e2t; mul\u0163imea din pia\u0163\u0103 sc\u0103p\u0103 un lung suspin de mirat\u0103
\u00eentristare \u015fi parc\u0103 de dojan\u0103. Nu, nu trebuia s\u0103 pomeneasc\u0103 de moarte \u00een aceast\u0103 clip\u0103; nu
era cu putin\u0163\u0103 ca ace\u015fti doi tineri s\u0103 aib\u0103 soarta oamenilor de r\u00e2nd; nu te puteai \u00eemp\u0103ca cu
g\u00e2ndul c\u0103 ar fi muritori.

T\u00e2n\u0103rul rege sim\u0163ea respir\u00e2nd mul\u0163imea, dar n-o privea. Ochii lui de un albastru \u015fters,
aproape verzui, cu genele lungi ridicate, nu se dezlipeau de pe feti\u0163a ro\u015fcat\u0103 \u015fi dolofan\u0103,
\u00eencoto\u015fm\u0103nit\u0103 \u00een catifelele \u015fi v\u0103lurile ei, c\u0103reia \u00eei jura credin\u0163\u0103.

C\u0103ci doamna Filipa nu aducea de fel cu o prin\u0163es\u0103 de basm, \u015fi nu era nici m\u0103car prea
dr\u0103gu\u0163\u0103. Ar\u0103ta ca o gr\u0103san\u0103, asemenea fetelor din neamul Hainaut, cu un nas c\u00e2rn, un g\u00e2t
scurt, un obraz acoperit de pistrui. \u00cenf\u0103\u0163i\u015farea ei nu avea vreun farmec deosebit, dar cel
pu\u0163in era simpl\u0103 \u015fi nu c\u0103uta s\u0103-\u015fi dea un aer de m\u0103re\u0163ie care nici nu i s-ar fi potrivit. S\u0103 nu fi
avut pe d\u00e2nsa podoabele rege\u015fti, ar fi putut trece drept o fat\u0103 ro\u015fcovan\u0103 ca oricare alta de
aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103; semenele ei puteau fi \u00eent\u00e2lnite cu sutele prin toate na\u0163iile de la miaz\u0103noapte.
\u015ei tocmai asta f\u0103cea s\u0103 sporeasc\u0103 dragostea mul\u0163imii pentru d\u00e2nsa. Era aleas\u0103 de ursit\u0103 \u015fi de

Ea \u00eens\u0103\u015fi tulburat\u0103 de nu-\u015fi putea st\u0103p\u00e2ni un tremur, \u00ee\u015fi \u00eencre\u0163ea pleoapele de parc\u0103
n-ar fi fost \u00een stare s\u0103 \u00eenfrunte privirea p\u0103trunz\u0103toare a so\u0163ului. Prea era frumos ceea ce i se
\u00eent\u00e2mpla. At\u00e2tea coroane \u00een jurul ei, at\u00e2tea mitre episcopale, \u015fi doamnele acestea, \u015fi
cavalerii ace\u015ftia pe care \u00eei z\u0103rea \u00een\u0103untrul catedralei, r\u00e2ndui\u0163i \u00een dosul lum\u00e2n\u0103rilor aprinse
ca ale\u015fii \u00een Paradis, \u015fi tot norodul acesta de jur \u00eemprejur... Regin\u0103, avea s\u0103 fie regin\u0103, \u015fi
aleas\u0103 din dragoste!

Ah, cum \u00eel va mai r\u0103sf\u0103\u0163a, \u015fi sluji, \u015fi adora pe acest frumos prin\u0163 blond, cu gene lungi
\u015fi m\u00e2ini fine, sosit ca prin minune cu dou\u0103zeci de luni \u00eenainte la Valenciennes, \u00eenso\u0163ind o
mam\u0103 \u00een surghiun care venea s\u0103 cear\u0103 ajutor \u015fi ad\u0103post! P\u0103rin\u0163ii lor \u00eei trimisese s\u0103 se joace
\u00een livad\u0103, cu ceilal\u0163i copii; se \u00eendr\u0103gostise de d\u00e2nsa, \u015fi d\u00e2nsa de el. Acum era rege \u015fi n-o
uitase. Cu ce bucurie \u00eei \u00eenchina via\u0163a ei! Se temea doar c\u0103 nu e deajuns de frumoas\u0103 ca s\u0103-i
plac\u0103 mereu, nici destul de \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 pentru a-l sprijini cum se cuvine.

r\u0103\u015fchirate.
Eduard avu o privire \u00eenc\u00e2ntat\u0103 pentru aceast\u0103 stea trandafirie care i se d\u0103ruia.
Arhiepiscopul lu\u0103 de pe tipsia \u0163inut\u0103 de un al doilea prelat inelul de aur \u00eencrustat cu

\u2014 \u00cen numele Tat\u0103lui, rosti Eduard pun\u00e2nd inelul \u00een v\u00e2rful policarului Filipei, f\u0103r\u0103 s\u0103-l
v\u00e2re \u00eens\u0103. \u00cen numele Fiului... Al Sf\u00e2ntului Duh... continu\u0103 el, repet\u00e2nd gestul asupra
ar\u0103t\u0103torului, apoi asupra degetului mijlociu.

Ca orice mam\u0103 care-\u015fi \u00eensoar\u0103 fiul, regina Isabelle avea lacrimi \u00een ochi. Se silea s\u0103-l
roage pe Dumnezeu s\u0103-i h\u0103r\u0103zeasc\u0103 fiului ei toate fericirile, dar se g\u00e2ndea mai ales la d\u00e2nsa,
\u015fi suferea. Zilele s-au scurs una dup\u0103 alta, p\u00e2n\u0103 au adus-o aici, la clipa aceasta c\u00e2nd \u00eenceta
s\u0103 mai fie prima \u00een inima acestui fiu \u015fi \u00een neamul ei. Nu, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nici \u00een ce prive\u015fte
trecerea ce-o avea la curte, nici \u00een privin\u0163a frumuse\u0163ii n-ar fi avut de ce s\u0103 se team\u0103 de
aceast\u0103 mic\u0103 piramid\u0103 de catifea \u015fi de broderii pe care soarta i-o d\u0103duse s\u0103-i fie nor\u0103.

Dreapt\u0103, sub\u0163ire \u015fi blond\u0103, cu frumoasele ei cosi\u0163e aduse pe t\u00e2mple de fiecare parte a chipului luminos, la treizeci \u015fi \u015fase de ani Isabelle abia dac\u0103 ar\u0103ta treizeci. Oglinda pe care o consultase mult\u0103 vreme chiar \u00een diminea\u0163a asta, pe c\u00e2nd \u00ee\u015fi punea coroana, \u00eei ar\u0103tase c\u0103 poate fi lini\u015ftit\u0103. \u015ei totu\u015fi, \u00eencep\u00e2nd de ast\u0103zi, \u00eenceta s\u0103 mai fie pur \u015fi simplu regina pentru a deveni regina-mam\u0103. Cum de ajunsese aici a\u015fa de repede? Cum trecuser\u0103 astfel dou\u0103zeci de ani de via\u0163\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 str\u0103b\u0103tu\u0163i de at\u00e2tea vijelii?

Se g\u00e2ndea la propria ei cununie, erau tocmai dou\u0103zeci de ani de atunci, \u00eentr-un sf\u00e2r\u015fit
de ianuarie ca ast\u0103zi, \u015fi tot pe o asemenea p\u00e2cl\u0103, la Boulogne, \u00een Fran\u0163a. \u015ei ea se m\u0103ritase
sper\u00e2nd s\u0103 fie fericit\u0103, \u015fi ea rostise jur\u0103m\u00e2ntul cununiei din ad\u00e2ncul inimii. \u015etia oare pe
atunci cu cine o m\u0103ritau pentru a satisface interesele celor dou\u0103 regate? \u015etia oare c\u0103 drept
r\u0103splat\u0103 a dragostei \u015fi devotamentului pe care le aducea, nu va avea parte dec\u00e2t de umilin\u0163\u0103,
de ur\u0103 \u015fi de dispre\u0163, c\u0103 se va vedea \u00eenlocuit\u0103 \u00een patul so\u0163ului ei nici m\u0103car de ni\u015fte ibovnice,
ci de b\u0103rba\u0163i nes\u0103\u0163io\u015fi de averi \u015fi lipsi\u0163i de ru\u015fine, c\u0103 zestrea ei va fi jefuit\u0103, avu\u0163iile ei
confiscate, c\u0103 va trebui s\u0103 ia calea surghiunului ca s\u0103-\u015fi scape via\u0163a amenin\u0163at\u0103 \u015fi apoi s\u0103
ridice o oaste pentru a-l dobor\u00ee chiar pe acela care-i pusese \u00een deget inelul de nunt\u0103?

poate \u00eenlocui dac\u0103 s-au destr\u0103mat. Cea de a doua dragoste nu ajunge niciodat\u0103 la aceast\u0103
des\u0103v\u00e2r\u015fire luminoas\u0103; chiar dac\u0103 e trainic\u0103, asemenea unei st\u00e2nci, vezi \u00een marmura ei ni\u015fte
vine de alt\u0103 culoare care sunt ca s\u00e2ngele uscat al trecutului.