universale cu o oper\u0103 de un calibru neobi\u015fnuit. Scrierile sale, pe m\u0103sura apari\u0163iei, l-au surprins, l-au tulburat \u015fi l-au solicitat
pe cititor, neput\u00eend fi receptate cu indiferen\u0163\u0103. Scriitor cu un destin personal \u015fi literar dureros \u015fi fascinant, el a cunoscut
aclamarea \u015fi acuza, venera\u0163ia \u015fi repudierea, toate duc\u00eend \u00een final la inegalabila lui faim\u0103 mondial\u0103, arta sa determin\u00eend \u00een mod
hot\u0103r\u00eetor evolu\u0163ia romanului modem.
Se na\u015fte \u00een 1821 la Moscova, ca fiu al unui medic; urmeaz\u0103 cursurile \u015fcolii militare care preg\u0103tea ofi\u0163eri de geniu, dar dup\u0103
absolvire se dedic\u0103 \u00een exclusivitate scrisului. Descoperit de Belinski \u015fi socotindu-se ucenic al lui Gogol, debuteaz\u0103 cu
povestirea Oameni s\u0103rmani (1846), urmat\u0103 de mai multe nuvele \u015fi romane inspirate din via\u0163a petersburghez\u0103, printre care

conducerea lui M.V. Petra\u015fevski, sentin\u0163a \u00eei este comutat\u0103, \u00een ultima clip\u0103 \u00eenaintea execu\u0163iei, la patru ani de munc\u0103 silnic\u0103 \u015fi
deportare \u00een Siberia; experien\u0163ele acelor ani aveau s\u0103-\u015fi afle expresia artistic\u0103 \u00een Amintiri din casa mor\u0163ilor (186l-62). Eliberat
\u00een 1854, \u015fi dup\u0103 terminarea serviciului militar, se c\u0103s\u0103tore\u015fte, c\u0103l\u0103tore\u015fte \u00een Europa \u015fi, \u00eentors la Petersburg, \u00eenfiin\u0163eaz\u0103
\u00eempreun\u0103 cu fratele s\u0103 Mihail revista \u201eEpoha", unde apar \u00een foileton \u00eensemn\u0103ri din subteran\u0103 (1864). Vede lumina tiparului

este publicat \u00een 1866. Se rec\u0103s\u0103tore\u015fte \u00een 1867, afl\u00eendu-\u015fi fericirea conjugal\u0103 al\u0103turi de Anna Smitikina. Urmeaz\u0103 celelalte
mari romane:Idiotul (1868-69),Demonii (187l-72),Adolescentul (1875) \u015fi Fra\u0163ii Karamazov (1879-80), aceast\u0103 ultim\u0103
scriere fiind socotit\u0103 capodopera crea\u0163iei sale.
Moare \u00een 1881 la Sankt-Petersburg.

Traducere din limba rus\u0103 NICOLAE D. GANE
Coperta colec\u0163iei DONE STAN
Pe coperta V.E. MAKOVSKI, Condamnatul (detaliu)
Copyright\u00a9 1997
RAO International Publishing Company S.A. pentru versiunea \u00een limba rom\u00e2na
Tiparul executat de
ALFOLDI NYOMDA AG
Debrecen, Ungaria
Decembrie 1997 ISBN 973-576-l62-9

II Primele impresii / 33 III Primele impresii / 53 IV Primele impresii/71

VII Cuno\u015ftin\u0163e noi. Petrov / 126
VIII Oameni ne\u00eenfr\u00eena\u0163i. Lucika / 141
IX Isai Fomici. Baia. Povestea lui Baklu\u015fin /149
X S\u0103rb\u0103toarea Na\u015fterii lui Hristos / 167

Pe \u00eendep\u0103rtatele meleaguri ale Siberiei, prin stepele, mun\u0163ii sau p\u0103durile de nep\u0103truns, \u00eent\u00eelne\u015fti din loc \u00een loc c\u00eete
un or\u0103\u015fel num\u0103r\u00eend o mie, cel mult dou\u0103 mii de locuitori, cu case de lemn, priz\u0103rite, cu c\u00eete dou\u0103 biserici - una
\u00een\u0103l\u0163\u00eendu-se \u00een mijlocul ora\u015fului, cealalt\u0103 la cimitir - a\u015fez\u0103ri nu prea ar\u0103toase, ce seam\u0103n\u0103 mai mult cu satele mai
r\u0103s\u0103rite din \u00eemprejurimile Moscovei dec\u00eet cu un ora\u015f adev\u0103rat. De obicei, \u00een aceste t\u00eerguri, ca s\u0103 le zicem a\u015fa,
mi\u015fun\u0103 o mul\u0163ime de func\u0163ionari: ispravnici, judec\u0103tori \u015fi dreg\u0103tori de tot felul, cu liota de subalterni \u00een jurul lor,
precum \u015fi nenum\u0103ra\u0163i al\u0163i slujba\u015fi de toate rangurile.
Pentru a \u00eendulci, pesemne, iernile prea lungi \u015fi prea geroase, slujbele la stat \u0163in de cald \u00een Siberia func\u0163ionarilor
aciua\u0163i pe acolo. Locuitorii s\u00eent oameni a\u015feza\u0163i, f\u0103r\u0103 nici un fel de preten\u0163ii liberale, oameni pe care nu-i tulbur\u0103
g\u00eendul unor schimb\u0103ri \u00eennoitoare; r\u00eenduielile s\u00eent vechi, trainic \u00eenr\u0103d\u0103cinate \u015fi consfin\u0163ite de vreme. Func\u0163ionarii,
care pe -bun\u0103 dreptate alc\u0103tuiesc aici protipendada \u015fi \u0163in locul nobilimii siberiene, s\u00eent fie oameni din partea
locului, siberieni de ba\u015ftin\u0103, fie veni\u0163i de prin Rusia, \u00eendeosebi din cele dou\u0103 metropole, atra\u015fi de ispita unor
lefuri mai mari, a unor \u00eendoite indemniza\u0163ii de deplasare \u015fi de perspectiva unor avantaje \u015fi mai ademenitoare.
Cei mai \u00een\u0163elep\u0163i dintre ei, cei care au dibuit secretul vie\u0163ii \u015fi, prinz\u00eend pulsul situa\u0163iei, au \u015ftiut s\u0103 dezlege
problema prop\u0103\u015firii, r\u0103m\u00een mai totdeauna \u00een Siberia \u015fi se cufund\u0103 cu n\u0103dejde \u00een felul de trai al t\u00eergului. Bel\u015fugul
roadelor dulci pe care le culeg cu timpul \u00eei r\u0103spl\u0103te\u015fte cu prisosin\u0163\u0103. Al\u0163ii \u00eens\u0103, oameni u\u015furatici \u015fi care nu se
\u00eenvred-
nicesc a dezlega aceast\u0103 mare tain\u0103 a vie\u0163ii, \u00eencep cur\u00eend s\u0103 se plictiseasc\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eentrebe cu amar\u0103 p\u0103rere de r\u0103u
cum de-au putut s\u0103 se prosteasc\u0103 \u00eentr-at\u00eet \u015fi s\u0103 alerge cale de po\u015fte ca s\u0103 se \u00eengroape \u00een pustietatea asta. A\u015fteapt\u0103
cu ner\u0103bdare s\u0103 se scurg\u0103 cei trei ani, c\u00eet s\u00eent obliga\u0163i dup\u0103 lege s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 acolo, c\u0103ut\u00eend s\u0103-\u015fi omoare timpul,
pentru ca imediat dup\u0103 \u00eemplinirea termenului legiuit s\u0103-\u015fi cear\u0103 transferul \u015fi s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103, hulind \u015fi
blestem\u00eend Siberia. Dreptate \u00eens\u0103 nu prea au, c\u0103ci nu numai din punctul de vedere al avantajelor pe care le ofer\u0103
slujba la stat aici, dar \u015fi din multe altele Siberia e o \u0163ar\u0103 a bucuriei. Clima e admirabil\u0103; negustorii s\u00eent primitori
\u015fi cu dare de m\u00een\u00e2; printre b\u0103\u015ftina\u015fi se g\u0103sesc a\u015fijderi destui oameni \u00eenst\u0103ri\u0163i \u015fi ospitalieri. Domni\u015foarele s\u00eent ca
ni\u015fte bobocei de trandafiri, caste \u015fi ru\u015finoase nevoie mare. V\u00eenatul d\u0103 buzna pe str\u0103zi \u015fi numai c\u0103 nu se izbe\u015fte de
pu\u015fca v\u00een\u00e2torului. \u015eampania curge g\u00eerl\u00e2, icrele s\u00eent delicioase, solul rode\u015fte recolte \u00eembel\u015fugate... \u00eentr-un cuv\u00eent,
e un p\u0103m\u00eent binecuv\u00eentat, ale c\u0103rui rosturi \u00eens\u0103 omul trebuie s\u0103 le cunoasc\u0103. \u015ei, ce-i drept, \u00een Siberia, mul\u0163i se
pricep s\u0103-l rostuiasc\u0103 bine, cu destul\u0103 iscusin\u0163\u0103, tr\u0103g\u00eend foloase pe m\u0103sur\u0103.
\u00eentr-unui dintre or\u0103\u015felele acestea, pline de voie bun\u0103, de \u00eendestulare material\u0103 \u015fi tihn\u0103 sufleteasc\u0103, cu locuitori
sf\u0103to\u015fi, de treab\u0103, \u015fi care mi-a l\u0103sat o amintire de neuitat, am \u00eent\u00eelnit un fost deportat, pe Aleksandr Petrovici
Goriancikov. N\u0103scut \u00eentr-o familie de nobili, mo\u015fieri din Rusia Central\u0103, fusese condamnat la deportare \u015fi munc\u0103
silnic\u0103 de gradul al doilea pentru c\u0103 \u00ee\u015fi omor\u00eese nevasta. Dup\u0103 isp\u0103\u015firea pedepsei de zece ani la ocn\u0103, \u00ee\u015fi duce
traiul cuminte \u015fi neb\u0103gat \u00een seam\u0103 printre coloni\u015ftii din or\u0103\u015felul K. Era trecut, de fapt, \u00een registrul de locuitori al
unei volostii din apropiere, dar st\u0103tea \u00een ora\u015f, unde-\u015fi putea c\u00ee\u015ftiga existen\u0163a cu medita\u0163iile. Prin ora\u015fele Siberiei
pot fi \u00eent\u00eelni\u0163i adeseori preceptori dintre fo\u015ftii deporta\u0163i, care tr\u0103iesc din lec\u0163ii predate pe la familiile \u00eenst\u0103rite. S\u00eent
primi\u0163i cu bun\u0103voin\u0163\u0103, fiindc\u0103 \u00eei \u00eenva\u0163\u0103 pe cei tineri mai ales limba francez\u0103, at\u00eet de trebuincioas\u0103 \u00een via\u0163\u0103, \u015fi pe
care, f\u0103r\u0103 ei, \u00een col\u0163urile acestea \u00eendep\u0103rtate ale
Siberiei, oamenii nici n-ar avea de unde s-o cunoasc\u0103. Pe Aleksandr Petrovici l-am \u00eent\u00eelnit \u00eent\u00eeia oar\u0103 \u00een casa
primitoare a onorabilului Ivan Ivan\u00eeci Gvozdikov, vechi \u015fi merituos slujba\u015f, care \u00ee\u015fi pusese mari n\u0103dejdi \u00een cele
cinci fiice ale sale. Acestea luau de patru ori pe s\u0103pt\u0103m\u00een\u0103 lec\u0163ii de la Aleksandr Petrovici, care era pl\u0103tit cu
treizeci de copeici lec\u0163ia. \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea lui \u00eemi atrase luarea-aminte. Era un om extrem de slab \u015fi de palid, mic,
pirpiriu, \u00eenc\u0103 destul de t\u00een\u0103r: s\u0103 fi avut cel mult treizeci \u015fi cinci de ani. Umbla totdeauna curat \u00eembr\u0103cat, dup\u0103
moda europenean\u0103. C\u00eend \u00eei vorbeai, te privea \u0163int\u0103, foarte atent, \u00ee\u0163i asculta fiecare cuv\u00eent cu o polite\u0163e rece,
c\u0103ut\u00eend parc\u0103 s\u0103-i p\u0103trund\u0103 tot t\u00eelcul ad\u00eenc, ca \u015fi cum \u00eentrebarea l-ar fi pus \u00een fa\u0163a unei enigme ce se cerea
dezlegat\u0103, ori urm\u0103rind s\u0103-i smulg\u0103 o tain\u0103, pentru ca p\u00een\u00e2 la urm\u0103 s\u0103 dea un r\u0103spuns scurt \u015fi precis, dar \u00ee\u015fi
c\u00eent\u0103rea \u00eentr-a-t\u00eeta fiecare vorb\u0103, \u00eenc\u00eet la un moment dat \u00eencepeai s\u0103 sim\u0163i o jen\u0103 inexplicabil\u0103 \u015fi te gr\u0103beai tu
\u00eensu\u0163i s\u0103 pui cap\u0103t discu\u0163iei. L-am \u00eentrebat cu acel prilej pe Ivan Ivan\u00eeci ce crede despre el; mi-a spus c\u0103
Goriancikov duce o via\u0163\u0103 auster\u0103, irepro\u015fabil\u0103 \u015fi c\u0103 altminteri el, Ivan Ivan\u00eeci, nu i-ar fi \u00eencredin\u0163at educa\u0163ia celor
cinci fete ale sale; dar c\u0103, \u00een general, e un om ursuz, care fuge de lume, c\u0103-i foarte \u00eenv\u0103\u0163at, cite\u015fte mult, dar e
scump la vorb\u0103, \u00eenc\u00eet e aproape cu neputin\u0163\u0103 s\u00e2-l provoci la o convorbire mai intim\u0103. Unii sus\u0163ineau c\u0103 e pur \u015fi
simplu nebun, gr\u0103bindu-se totu\u015fi s\u0103 adauge c\u0103 aceasta n-ar fi de fapt cine \u015ftie ce meteahn\u0103 \u015fi c\u0103 mul\u0163i dintre
cet\u0103\u0163enii de vaz\u0103 ai urbei ar fi oric\u00eend dispu\u015fi s\u00e2-i vin\u0103 \u00een ajutor \u015fi s\u0103-l sprijine cu o vorb\u0103 bun\u0103, ba chiar c\u0103 el ar
putea fi de folos scriind peti\u0163ii \u015f.a.m.d. Se crede c\u0103 are o sumedenie de rude \u00een Rusia, printre care poate \u015fi oameni

influen\u0163i; to\u0163i \u015ftiau \u00eens\u0103 c\u0103 din clipa deport\u0103rii el t\u0103iase toate pun\u0163ile \u015fi refuzase cu \u00eenc\u0103p\u00e2\u0163\u00eenare s\u0103 mai aib\u0103 vreo
leg\u0103tur\u0103 cu cei de acolo, c\u0103, \u00eentr-un cuv\u00eent, procedase \u00een mod con\u015ftient \u00eempotriva propriilor interese. De altfel,
toat\u0103 lumea la noi cuno\u015ftea povestea vie\u0163ii acestui om; to\u0163i \u015ftiau c\u00e2-\u015fi omor\u00eese nevasta din gelozie, chiar \u00een
primul an de c\u0103snicie, \u015fi c\u0103 se
autodenun\u0163ase, d\u00eendu-se pe m\u00eena justi\u0163iei (ceea ce-i u\u015furase mult pedeapsa). Astfel de fapte s\u00eent privite
\u00eentotdeauna ca adev\u0103rate n\u0103paste vrednice de mil\u0103. \u015ei totu\u015fi, acest om ciudat se \u0163inea mereu departe de lume \u015fi
nu se ar\u0103ta dec\u00eet atunci c\u00eend trebuia s\u0103 se duc\u0103 la vreo lec\u0163ie.
La \u00eenceput nu-mi atr\u0103sese aten\u0163ia \u00een mod deosebit; mai t\u00eerziu, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama de ce, l-am privit \u00eens\u0103 cu mai
mult\u0103 aten\u0163ie; st\u0103ruia \u00een el ceva enigmatic; ascundea, desigur, o tain\u0103. Dar era cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 intri \u00een vorb\u0103 cu el.
R\u0103spundea, ce-i drept, la orice \u00eentrebare, de parc\u0103 aceasta i-ar fi fost cea dint\u00eei datorie; dar r\u0103spunsurile lui m\u0103
st\u00eenjeneau oarecum \u015fi-mi era penibil s\u0103-mi continui \u00eentreb\u0103rile; de altfel, convorbirile de acest soi aduceau
totdeauna pe chipul lui o expresie stranie de suferin\u0163\u0103 \u015fi istovire. \u00eemi amintesc c\u0103 \u00eentr-o minunat\u0103 sear\u0103 de var\u0103
am ie\u015fit \u00eempreun\u0103 de la Ivan Ivan\u00eeci. \u00eemi trecu deodat\u0103 prin minte s\u0103-l invit la mine s\u0103 fum\u0103m o \u0163igar\u0103. Mi-ar fi
greu s\u0103 descriu spaima ce i se \u00eentip\u0103ri \u00een clipa aceea pe obraz; se z\u0103p\u0103ci de-a binelea, b\u00eeigui c\u00eeteva cuvinte de
ne\u00een\u0163eles \u015fi, deodat\u0103, dup\u0103 ce \u00eemi arunc\u0103 o privire \u00eenc\u0103rcat\u0103 de m\u00eenie, o rupse la fug\u0103 \u00een direc\u0163ia opus\u0103. Am r\u0103mas
nespus de mirat. De atunci, de c\u00eete ori m\u0103 \u00eent\u00eelnea, p\u0103rea c\u0103-l \u00eencearc\u0103 un fel de team\u0103. Eu \u00eens\u0103 nu m-am dat
b\u0103tut; ceva m\u0103 atr\u0103gea la el, a\u015fa c\u0103 dup\u0103 o lun\u0103 m\u0103 \u00eenfiin\u0163ai, cu totul pe nea\u015fteptate, acas\u0103 la d\u00eensul. Am procedat,
fire\u015fte, f\u0103r\u0103 tact \u015fi cam nechibzuit. Locuia la marginea ora\u015fului, \u00een casa unei b\u0103tr\u00eene t\u00eergove\u0163e, a c\u0103rei fiic\u0103,
bolnav\u0103 de tuberculoz\u0103, avea un copil din flori, o feti\u0163\u0103 de zece ani, zburdalnic\u0103 \u015fi dr\u0103g\u0103la\u015f\u0103. \u00een clipa c\u00eend am
intrat pe u\u015f\u0103, Aleksandr Petrovici tocmai o \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 citeasc\u0103. \u00een clipa c\u00eend m\u0103 v\u0103zu, se tulbur\u0103 grozav, de parc\u0103 l-
a\u015f fi prins asupra cine \u015ftie c\u00e2rei fapte rele. Z\u0103p\u0103cit, se ridic\u0103 \u00een grab\u0103 de pe scaun \u015fi r\u0103mase nemi\u015fcat, privindu-
m\u0103 cu ochii holba\u0163i. \u00een sf\u00eer\u015fit, ne a\u015fezar\u0103m; \u00eemi urm\u0103rea b\u0103nuitor privirile, ca \u015fi cum se a\u015ftepta s\u0103 surprind\u0103 \u00een
fiecare dintre ele un anume g\u00eend tainic. Mi-am dat seama numaidec\u00eet c\u0103 era un om b\u0103nuitor din fire, de o
susceptibilitate boln\u0103vicioas\u0103, \u015fi c\u0103 suferea pesemne de mania perse-

cutiei. M\u0103 privea cu du\u015fm\u0103nie, de parc\u0103 ar fi vrut s\u0103-mi spun\u0103: \u201eDar nu mai pleci odat\u0103?" \u00eencercai s\u0103 intru \u00een
vorb\u0103 cu el, povestindu-i despre or\u0103\u015felul nostru, despre ultimele nout\u0103\u0163i, dar el se eschiva cu \u00eenc\u0103p\u00e2\u0163\u00eenare de la
orice discu\u0163ie, z\u00eembind cu r\u0103utate \u015fi m\u00e2rginindu-se la r\u0103spunsuri monosilabice; constatai cu acest prilej c\u0103 nu era
la curent cu nout\u0103\u0163ile \u00eendeob\u015fte cunoscute de toat\u0103 lumea \u015fi c\u0103 nu avea nici m\u0103car dorin\u0163a s\u0103 le afle. \u00eei vorbii apoi
de \u0163inutul nostru, de nevoile lui; m\u0103 asculta t\u0103cut, uit\u00eendu-se \u0163int\u0103 \u00een ochii mei cu o privire at\u00eet de ciudat\u0103, \u00eenc\u00eet
\u00eencepu s\u0103-mi fie ru\u015fine de toat\u0103 convorbirea aceasta. \u015ei totu\u015fi, era c\u00eet pe-aci s\u0103-l scot din rezerva lui ostil\u0103,
oferindu-i teancul de c\u0103i\u0163i \u015fi reviste, \u00eenc\u0103 net\u0103iate, pe care le ridicasem chiar atunci de la po\u015ft\u0103. Le \u00eenv\u0103lui \u00eentr-o
privire lacom\u0103, dar \u00ee\u015fi schimb\u0103 pe dat\u0103 g\u00eendul, refuz\u00eend s\u0103 le ia, sub cuv\u00eent c\u0103 n-are vreme s\u0103 citeasc\u0103. \u00een sf\u00eer\u015fit,
hot\u0103r\u00eei s\u0103 pun cap\u0103t acestei vizite penibile \u015fi cum m\u0103 v\u0103zui afar\u0103, sim\u0163ii c\u0103 mi se ia o piatr\u0103 de pe inim\u0103. \u00eemi
d\u0103deam seama ru\u015finat c\u0103 a fost o nesim\u0163ire din parte-mi s\u0103 dau buzna \u00een singur\u0103tatea unui om, a c\u0103rui unic\u0103
dorin\u0163\u0103 era, poate, aceea de a tr\u0103i c\u00eet mai departe de lume. B\u0103gasem de seam\u0103 c\u0103 avea prea pu\u0163ine c\u0103r\u0163i; prin
urmare, nu era adev\u0103rat c\u0103 citea mult. \u015ei totu\u015fi, \u00een vreo dou\u0103 r\u00eenduri, trec\u00eend cu tr\u0103sura foarte t\u00eerziu noaptea prin
fa\u0163a locuin\u0163ei lui, v\u0103zusem ferestrele luminate. Ce \u00eel f\u0103cea oare s\u0103 vegheze p\u00een\u0103 \u00een zori? Scria, poate? Iar dac\u0103 a\u015fa
era, ce-ar fi putut s\u0103 scrie?
\u00eemprejur\u0103rile m\u0103 silir\u0103 s\u0103 lipsesc din ora\u015f vreme de aproape trei luni de zile. \u00eentorc\u00eendu-m\u0103 acas\u0103 abia \u00een iarn\u0103,
aflai c\u0103 Aleksandr Petrovici a murit toamna, a murit \u00een singur\u0103tate \u015fi c\u0103 nu voise nici m\u0103car \u00een ceasul din urm\u0103 s\u0103
cheme un doctor. Lumea din ora\u015f \u00eel \u015fi uitase. Odaia \u00een care locuise era goal\u0103. F\u0103cui numaidec\u00eet cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu
gazda lui, cu g\u00eendul s\u0103 aflu de la ea cum anume \u00ee\u015fi petrecuse vremea chiria\u015ful \u015fi dac\u0103 nu cumva scrisese ceva.
Pentru dou\u0103zeci de copeici, ea \u00eemi aduse un co\u015f plin cu h\u00eertii r\u0103mase de la r\u0103posat \u015fi-mi m\u0103rturisi c\u0103 dou\u0103 caiete
le rupsese ca s\u0103 aib\u0103
cu ce aprinde focul. Era o femeie posac\u0103, t\u0103cut\u0103 \u015fi n-am izbutit s\u0103 aflu mare lucra de la ea. N-a fost \u00een stare s\u0103-mi
spun\u0103 nimic deosebit, nimic nou despre chiria\u015ful ei.
Din r\u0103spunsurile pe care mi le-a dat cu mult\u0103 zg\u00eercenie, reie\u015fea c\u0103 acesta nu lucra aproape nimic \u015fi c\u0103 luni de-a
r\u00eendul i se \u00eent\u00eempla s\u0103 nu-\u015fi arunce ochii pe o carte ori s\u0103 ia \u00een m\u00een\u0103 condeiul; \u00een schimb, se plimba toat\u0103 noaptea
\u00een lung \u015fi \u00een lat prin odaie, fr\u0103m\u00eentat de g\u00eenduri; c\u00eeteodat\u00e2 vorbea cu glas tare. O \u00eendr\u0103gise mult pe nepoata ei,
Katia, mai ales dup\u0103 ce a aflat cum o cheam\u0103; \u00een ziua de Sf\u00eenta Ecaterina se ducea la biseric\u0103 \u015fi d\u0103dea un acatist
pentru pomenirea sufletului cuiva. Vizitele \u00eel iritau \u015fi nu primea pe nimeni; din cas\u0103 nu ie\u015fea dec\u00eet atunci c\u00eend se
ducea s\u0103 dea lec\u0163ii; p\u00een\u00e2 \u015fi la gazda lui se uita posomorit \u015fi \u00eencruntat, c\u00eend, o dat\u0103 pe s\u00e2pt\u00e2m\u00een\u0103, aceasta venea s\u0103-
i deretice c\u00eet de c\u00eet odaia; \u00een cei trei ani c\u00eet st\u0103tuse cu chirie la ea, nu schimbaser\u0103 aproape nici o vorb\u0103. O \u00eentrebai
pe Katia dac\u00e2-\u015fi amintea de dasc\u0103lul ei. M\u0103 privi t\u0103cut\u0103, \u00ee\u015fi ascunse fa\u0163a \u00een m\u00eeini \u015fi, \u00eentorc\u00eendu-se spre perete,
izbucni \u00een pl\u00eens. Vas\u00e2zic\u0103, omul acesta \u015ftiuse s\u0103 se fac\u0103 iubit cel pu\u0163in de un suflet de copil.
Am luat vraful de h\u00eertii cu mine \u015fi toat\u0103 ziua aceea o petrecui cercet\u00eendu-le. Trei sferturi din ele erau cu totul
lipsite de interes: ni\u015fte h\u00eertii f\u0103r\u0103 \u00eensemn\u0103tate sau caiete cu exerci\u0163ii de caligrafie ale elevilor. Dar la urm\u0103, \u00eemi
c\u0103zu \u00een m\u00een\u0103 un caiet destul de gros cu o bun\u0103 parte din pagini acoperite cu o scriere m\u0103runt\u0103. Cine \u015ftie c\u00eend \u015fi \u00een
ce \u00eemprejur\u0103ri a fost aruncat de c\u0103tre autor \u015fi dat uit\u0103rii. Era o descriere am\u0103nun\u0163it\u0103, dar foarte incoerent\u0103,