Pirgu o luase dar spre Posta, noi spre Sarindar. Ceata se
facea tot mai deasa, umezeala mai patrunzatoare. Intraram \u00een
localul cel mai apropiat, la Durieu, \u00een dosul Bancii Nationale si
ne aleseram \u00een fund masa, \u00een coltul cel mai ferit. Dar, \u00een acea
seara, prietenul nu era \u00een apele lui: nu povestea, nu bea, nu
fuma. Ofta doar \u00eentruna si se stergea la ochi. Dupa ciudata
bucurie ce nici cu un ceas \u00eenainte \u00eei facuse nu mai putin ciudata
ocara a Penei, el cazuse \u00eentro \u00eentristare deopotriva ciudata.
At\u00e2t de terciuit nul mai vazusem p\u00e2na atunci. \u00cel p\u00e2ndeam discret,
stind ca \u00een asemenea clipe usurare se afla \u00een destainuire,
simteam ca asa ceva nu era departe. Si nu manselam: \u00eendata ce se
reculese putin, cu glas sovaitor el \u00eencepu:

- \u00ceti sunt dator o lamurire, amicul meu. Nu stiu cum ti sa
parut ca p\u00e2na acum nu tiam spus cine sunt dar, te rog, iartama;
nu a fost \u00eentradins. De dragul dumitale care miai aratat at\u00e2ta
prietenie, am voit, din capul locului, sami calc hotar\u00e2rea de a
ram\u00e2ne "incognito" timpul c\u00e2t voi fi silit sa zabovesc pe aici si
daca nu am facuto \u00eenca, e numai fiindca a lipsit prilejul. Aveam
de povestit at\u00e2tea altele! Cu dumneata mia placut sa retraiesc
treizeci de ani de calatorii, tot cu dumneata, de nu te
plictiseste, \u00eemi voi retrai astaseara copilaria si \u00eent\u00e2ia
tinerete.

Pentru aceasta ne vom \u00eentoarce \u00een Bucuresti, deoarece de felul meu sunt bucurestean; lumina zilei am vazuto pe Podulde- pam\u00e2nt, \u00een casele parintesti din fata Viisoarei. De vita sunt \u00eensa strain,- si aici, \u00eentrem\u00e2nduse deodata, glasul i se polei parca de trufie.

...sunt grec, urma el, si nobil, mediteranean; cei mai
vechi strabuni cemi cunosc erau, \u00een suta a saisprezecea, t\u00e2lhari
de apa, oameni liberi si cutezatori, v\u00e2ntur\u00e2nd dupa prada marile
\u00een lung sin larg, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la
Tripoli. Din Zuani cel rosu, prin doi din fiii sai, purced cele
doua ramuri ale neamului. Ca la ob\u00e2rsie am fi barbari, cum sa
straduit sa ma convinga c\u00e2nd iam fost oaspe \u00een palatul sau din
Catania, capul ramurii siciliene, zisa cu pardosul, fiindca la
vechea noastra stema: - pe scut sprijinit de monoceri \u00eenlantuiti,
\u00een c\u00e2mp albastru lebada de argint, lu\u00e2ndusi zborul cu g\u00e2tul
strapuns de o sageata purpurie - a adaogat, \u00een cinstea unei
\u00eenrudiri ilustre, \u00een c\u00e2mp de aur cu chenar de s\u00e2ngeap un pardos
negru; ca am fi fost normanzi, se prea poate, de vreme ce toti,
p\u00e2na la cei din urma doi, el si cu mine, am pastrat ca \u00eensemne
trainice de stirpe parul roscat si ochi albastri, dar netagaduit
ram\u00e2ne numai ca ma trag din corabieri si e singura mea
desertaciune, caci daca stramosii ar fi pe alese, cum se cam
obisnuieste la casele mari, pe cel dint\u00e2i las voi tot corabier;
miar placea sa cobor din acel Thamus caruia odinioara, \u00een

pustietatea unei seri pe valuri, un glas tainic ia poruncit sa
mearga sa vesteasca moartea Marelui Pan. \u00cencolo, nu ma falesc cu
nimic, nici chiar cu s\u00e2ngele varsat sub flamurile Eteriei de ai
mei, cei din ramura cu lebada, ce de la Candia a trecut prin
Fanar \u00een Rusia sin tarile rom\u00e2nesti.

Daca nu sunt \u00eensa eu m\u00e2ndru de neamul meu, el trebuie sa
fie de mine. Mai frumos nu se putea sa sf\u00e2rseasca. \u00censusirile lui
de marinimie si de av\u00e2nt, duhul de jertfa, imboldul firesc catre
ce e maret, precum si acel anume lipici ce la ajutat sa prinda si
sa se \u00eenalte pretutindeni unde la purtat soarta, se \u00eembina la
mine toate \u00een asa desav\u00e2rsita armonie, multumita cred faptului ca
\u00een vinele mele nu se \u00eenvrajbeste s\u00e2nge deosebit: parintii mei
erau rude de aproape, veri primari. Cam de aceeasi v\u00e2rsta si
orfani am\u00e2ndoi, fusesera crescuti \u00eempreuna si \u00eentre d\u00e2nsii
\u00eenflorise de timpuriu o idila pe care, \u00een pofida prejudecatii, o
consfintisera prin casatorie.

Am fost copil unic. Asupra capului meu se resfr\u00e2ngea via
lor iubire, ei priveau cu duiosie oglindinduse \u00een fiinta mea
contopite sufletele lor gemene, ma \u00eempresurau de mii de
\u00eengrijiri. Nici laptele ce lam supt na fost strain. Binecuv\u00e2ntat
fie cerul ca mia harazit o pruncie fericita. La ea de c\u00e2te ori ma
g\u00e2ndesc mi se \u00eenfatiseaza, f\u00e2lf\u00e2ind \u00een vazduhul senin al unei
dimineti de primavara, zboruri albe de porumbei. E cea mai
\u00eendepartata din amintirile mele. Si e totdeodata un simbol.

Dar copilul at\u00e2t de alintat nu era vesel; sufletul meu a
fost \u00eentotdeauna \u00eempaienjinat de acea usoara melancolie a firilor
prea simtitoare, asa simtitoare ca p\u00e2na si m\u00e2ng\u00e2ierile le fac sa
sufere, p\u00e2na si placerea le raneste. Cu c\u00e2t \u00eenainte de al citi pe
Lucretiu \u00eemi dasem seama ca din izvor\u00e2rea voluptatii razbate ceva
amar care se ascunde \u00eennabusitor \u00een \u00eensasi mireasma florilor.

Numi \u00eenchipui sa se afle multi oameni pe cari viata si
v\u00e2rsta sai fi schimbat at\u00e2t de putin c\u00e2t pe mine. P\u00e2na la moarte
voi ram\u00e2ne acelasi: un visator nepocait, pururi atras de ce e
\u00eendepartat si tainic. Eram foarte mic c\u00e2nd, uit\u00e2nd de joaca, ma
furisam \u00een gradina sa ascult de dupa uluci cum o femeie peltica
\u00eeng\u00e2na cu glas slab, alaturi, un c\u00e2ntec, acelasi, parca o aud: "O
pasaren zbor, r\u00e2u de placere, eu vin a pl\u00e2nge a mea durere"... si
apoi suspina cu caturi, \u00eendelung. De la un timp, nu sa mai auzit
c\u00e2ntecul... Pe \u00eenserate, \u00eemi placea sa ma asez cu Osman, dulaul,
pe prispa si sa privesc cum rasar stelele.

Din \u00eent\u00e2ii ani ai vietii mele, acum c\u00e2nd mam \u00eentors \u00een
locurile unde iam petrecut, si poate ca semn al ivirii
batr\u00e2netii, amintirile de soiul acesta se desteapta tot mai vii,
ating uneori chiar nalucirea. Mi sa \u00eent\u00e2mplat, \u00een Cismegiu, sa ma
revad aievea, copil, asa cum eram acum o jumatate de veac, c\u00e2nd
sub aceiasi copaci ma purta de m\u00e2na mama Sia.

Alaturi de parintii mei, \u00een inima mea \u00eesi are locul mama
Sia, buna noastra mama Sia, femeia de \u00eencredere care ia dadacit
si crescut pe d\u00e2nsii ca si pe mine. Era privita ca o ruda, se
soptea ca era chiar, simbrie nu primea, sta cu noi la masa si ne
chema pe nume, bombanea si socrea pe toti din casa, unde stap\u00e2na
de fapt era d\u00e2nsa; mama nu stia de nimic.

Mama era o papusa, papusa cea mai dragalasa, cea mai
dulce. De frumusetea ei mersese vestea; s-o fi vazut despletindu-
si bogatul psr ca mierea arsa si sa fi \u00eent\u00e2lnit ad\u00e2nca privire a
ochilor ei albastri cu spr\u00e2ncene negre, ai fi zis ca una din
acele albe Magdalene zugravite \u00een zilele cele mai galese ale
decaderii scoalei italienesti pogor\u00e2se \u00eensufletita din cadra.
Desi am iubito p\u00e2na la idolatrie, tot mi se pare ca nam iubito
destul si la g\u00e2ndul acesta ma cuprinde remuscarea. O c\u00e2ntare ce
se stinge, o floare ce se scutura, o stea ce cade miaduc de d\u00e2nsa
negresit aminte si atunci icoana ei se adumbreste de farmecul
celor pieriti \u00eenainte de vreme asa duios ca nu o pot \u00eentrezari
dec\u00e2t prin lacrimi.

La tata am tinut altfel, simtim\u00e2ntul ce sa \u00eenchegat cu
\u00eencetul pentru d\u00e2nsul a purces de la judecata, \u00eentemeiat pe
admirare. \u00cen coconasul sclivisit, cu m\u00e2ini de femeie, care la
Paris trecuse drept englez, dupa \u00eenfatisare si felul de a se
purta, se dezvaluisera virtuti rare, un caracter. \u00cenvatatura lui
si ocrotirea domnitorului Alexandru Ioan, la care se bucura de
mare trecere, \u00eel facusera sa fie numit dea dreptul la Curtea de
Apel si repede \u00eenaintat la \u00cenalta Curte. Fusese apoi deputat.
Secularizarea averilor manastiresti si \u00eemproprietarirea taranilor
i se datoresc \u00een mare parte lui. A fost cel mai t\u00e2nar daca nu si
cel mai de seama dintre acei c\u00e2tiva barbati cu vaza ce, dupa
rasturnarea lui VodaCuza, sau retras din viata politica pentru
totdeauna. Eram baiat rasarit c\u00e2nd, \u00eentro dupaamiazi, au venit la
noi doi boieri necunoscuti si au stat \u00eenchisi cu d\u00e2nsul \u00een salon
mai bine de un ceas. \u00cenainte de plecare, tata i-a lasat nitel
singuri si a trecut \u00een iatac la mama, apoi s-a \u00eentors ca sa duca
pe neasteptatii mosafiri p\u00e2na \u00een ulita, la trasura. Seara am
aflat ca tata ceruse si \u00eenvoirea mamei ca sa nu primeasca sa fie
ministru.

De altfel, de teama ca linistea ce domnea \u00een cuibul nostru
sa nu fi fost c\u00e2tusi de putin tulburata, tata nu lua nici o
hotar\u00e2re fara sa no fi \u00eentrebat si pe mama, lucru caresi avea,
fireste, si neajunsurile lui. Din pricina ei, desi \u00een belsug,
traiam mai prejos de puterile noastre mult, viata ce duceam nu
era, dupa cum sar fi cazut, boiereasca si de vreo schimbare c\u00e2t
de usoara \u00een ale ei, mama avea groaza. Niciodata d\u00e2nsa na voit sa
se miste din Bucuresti; sa fi mers si ea la tara, la vie, la bai
- ferita sf\u00e2ntul - si trebuie sa fi avut hazul lor calatoriile
acelea cu chervanul la Borsec sau la Zaizon. P\u00e2na si de acasa se
urnea greu. Cine ar fi crezut ca tocmai dintr-\u00eensa era ursit sa
nasca omul care avea sa ocoleasca pam\u00e2ntul de mai multe ori!

Biata mama, c\u00e2te avea! Era friguroasa cum nu se mai poate,
de caldura patimea, soarele sa no fi atins ori v\u00e2ntul, lumina \u00eei
facea rau, \u00eentunericul o apasa, la zgomotul cel mai usor tresarea
speriata. Daca vedea s\u00e2nge, lesina. \u00cen petreceri - si era at\u00e2t de
sarbatorita - nu afla dec\u00e2t oboseala. Prietene de seama ei nu
tinea sa aiba; \u00een schimb, la noi saduna zilnic un guraliv sobor:
cocosnete de mahala usarnice, putind a saracie, preotese, moase,
dulcetarese, femei de r\u00e2nd mestere sa dea cu cartile sau sa
citeasca \u00een cafea. Cheful ei era sa se \u00eembrace taraneste, cu