POTENŢIALUL NATURAL

AL COMUNEI ROGOVA DIN JUDETUL MEHEDINTI

Potenţialul natural are în componenţa sa următoarele:

- structura geologică
- relieful
- clima
- hidrografia
- flora şi fauna
- solurile
Potenţialul natural stă la baza dezvoltării unei comunităţi umane în timp şi spaţiu şi se
află înaintea potenţialuilui demografic şi economic.

STRUCTURA GEOLOGICĂ

Teritoriul judetului Mehedinti apartine la trei unitati structuralo-tectonice : unitatea cristalino -

mezozoica care acopera partea de N.V. a judetului, suprapunandu-se Muntilor Mehedinti si
podisul Mehedinti; depresiunea Getica care acopera un fundament carpatic; platforma
Moesica alcatuita la suprafata din pietrisuri, nisipuri si argile cuaternare fluvio - lacustre,
precum si din aluviuni fluviale, apartinand teraselor si luncii Dunarii. Este marginita la
sud si est de Dunare, iar la nord de Podisul Getic, Subcarpatii si podisul Moldovei.
Intre aceste limite, Campia Romana apare ca o depresiune - in sens geologic - puternic
sedimentata.
Ea este o regiune de platforma, relativ rigida (platforma Moesica).
Fundamentul Campiei Romane, situat la adancimi variabile, dar care cresc in fata arcului
carpatic, este alcatuit din sisturi cristaline foarte vechi (proterozoice si paleozoice.
Acest fundament este o mica placa tectonica aflata intr-o usoara subductie sub placa ce
poarta arcul carpatic.
Stiva de sedimente este formata din roci mezozoice (in baza) si neozoice, in continuitate de
sedimenetare, spre suprafata, ceea ce arata ca umplerea depresiunii din Campia Romane s-a
facut relativ continuu.
La sfarsitul Pliocenului si in Cuaternar s-au depus nisipuri, pitrisuri. argile si loess care au
dus la transformarea lacului pontic in uscat, de la vest spre est si de la nord spre sud.
In unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari lente subsidente, cea mai
cunoscuta fiind cea de pe cursul Siretului Inferior, care se continua si in prezent.
Cuvertura de loess acopera interfluviile, ajungand in partea de est la grosimi considerabile
(40 m, in Campia Hagienilor).
Suprafata campiei inclina de la nord la sud, asa cum curg si raurile, precum si de la vest la
est, cum s-au retras apele lacului Cuaternar.
Relieful comunei se inscrie in cea mai mare parte pe piemontul Getic (care este piemontul cel
mai intins si tara noastra) numai extremitatea de sud intra in Cimpia Olteniei,formata din
terasele Dunarii.

Zona piemontana a localitati se incadreaza in compartimentul Piemontului de cimpie culinara

care,in comparatie cu Piemontul deluros dinspre nord este mai coborit,cu suprafete
interfluviale sub forma de dealuri larg ondulate sau de paduri plane,culminind la 200-210 m
altitudine absoluta (fata de nivelul Marii Negre)

RELIEFUL

Activitatea de modelare actuala a reliefului judetului Mehedinti este diferentiata de la N.V.

catre S.V. ca urmare a modificarii pe aceeasi directie a energiei de relief a pantelor, a duritatii
si neomogenitatii rocilor, a gradului de impadurire, a cantitatii si distributiei
precipitatiilor.Etajul montan se caracterizeaza printr-o activitate relativ moderata a proceselor
de modelare datorita, in primul rand, protejarii de catre padure a suprafetelor de
versant.Eroziunea torentiala este insotita de transportul viguros al materialelor ce se depun in
zona de varsare a raurilor sub forma conurilor de dejectie. Alunecarile de teren sunt cu totul
izolate si de mica amploare cu exceptia celor din partea de nord a orasului Orsova si din zona
comunei Svinita.Etajul colinar este foarte mult diversificat. in zonele Bahna si Podeni
predomina ravenele, eroziunea torentiala si alunecarile de teren. Pe versantii si culmile
despadurite din bazinele superioare ale Cosustei, Topolnitei si Motrului procesul predominant
este eroziunea de suprafata. in depresiunile carstice Balta, Izverna, Nadanova, Ponoarele, in
timpul viiturilor de primavara se produc inundatii urmate de colmatarea albiilor minore si
luncilor raurilor Topolnita, Cosustea, Valea Mare, etc. o imbinare frecventa a ravenelor cu
alunecarile de teren se intalneste pe versantii bazinelor torentiale de pe dreapta Motrului, pe
versantii de la obarsia si de pe dreapta Husnitei, la obarsia Blahnitei si Drincei, dar si pe
versantul stang al Dunarii intre Poroina si Hinova. in lungul Cosustei, Motrului, Husnitei,
Blahnitei si Drincei, in timpul ploilor torentiale urmate de viituri, eroziunea malurilor ca si
colmatarea albiilor sunt procese frecvente.

Densitatea fragmentării reliefului

Harta densităţii fragmentării reliefului prezintă valori cuprinse între 0 km/km2şi 6,61 km/km2.
Valorile de peste 4 km/km2 se înregistrează pe areale restrânse în partea de nord-vest a
bazinuluişi în estul şi sudul bazinului, astfel: la est de localitatea Livezile; la sud de Dealul
Boldea şi localitatea Poroina Mare; la nord – nord-est de localitatea Oreviţa Mare şi în cea
mai mare parte a suprafeţei pintenului piemontan care pătrunde în câmpie la vestde localitatea
Vânju Mare. Cea mai mică densitate a fragmentării reliefului, cu valori cuprinse între 0 - 1
km/km2 se întâlneşte la sud de valea Poroiniţa, până în dreptul localităţii Traian; în lunca
Blahniţei pe un areal restrâns la sud de Livezile; în zona Lacului Adânc din nord-estul
Dealului Stârminei. Arealul din nordul localităţii Rogova, de la limita piemont-câmpiepractic
nu prezintă nici un fel de fragmentare (0 km/km2).
Arealele cele mai întinse sunt cuprinse între valorile de 1,1- 2 km/km2 şi 2,2- 3 km/km2.
Aceste valori ale densităţii fragmentării reliefului caracteristice bazinului piemontan al
Blahniţei sunt asemănătoare valorilor specifice Piemontului Bălăciţei privit în ansamblu.
Acesta din urmă prezintă valorile cele mai ridicate ale densităţii fragmentării tot în nord-vest,

Monografia comunei Rogova

valori de peste 4 km/2km, cele mai mici valori ale densităţii fragmentării înregistrându-se în
cadrul interfluviilor din sudul piemontului.
Adâncimea fragmentării reliefului

Adâncimea fragmentării reliefului înregistrează valorile cele mai mari în partea estică a
bazinului, valorile cele mai mici întâlnindu-se avalede localitatea Livezile, până la intrarea
Blahniţei în câmpie.
Astfel:
-de la izvoare până la Izvoru Aneştilor, unde râul are direcţie de curgere de la nord-vest spre
sud-est, energia reliefului variază între 81 şi peste 120 m/km2.
- între Izvoru Aneştilor şi Livezile, unde râul curge aproximativ de la nord spre sud,
adâncimea fragmentării se menţine la valori cuprinse între 41 –80 m/km2.
-în aval de localitatea Livezile şi până la ieşirea din piemont, energia de relief variază foarte
mult, înregistrându-se valori sub 40 m/km2, pentru ca apoi să crească progresiv până la peste
90 m/km2, la intrarea în câmpie adâncimea fragmentării fiind de 75 m/km2.
Analizând comparativ partea estică şi cea vestică a bazinului se poate observa faptul că:
- în partea dreaptă (vestică) a bazinului hidrografic piemontan al Blahniţei energia de relief se
menţine în cea mai mare parte, între 41-80 m/km2. Se înregistrează valori de 85-90 m/km2la
nord de Dealul Stârminei, în zona Dealului Şindrulani, în estul localităţii Cârjei ajungându-se
chiar la 100 m/km2.
- pe partea stângă a bazinului se întâlnesc valorile cele mai ridicate ale adâncimii fragmentării,
valori ce se menţin la peste 120 m/km2. În jurul localităţii Izvoru Aneştilor, energia de relief
este de 115-135 m/km2. Mergând spre sud pe cumpăna de ape, până în dreptul Dealului La
Glămeie (323,4 m), energia de relief variază între 103,4 – 110- 122- 145 m/km2.
Un alt areal în care energia de relief are valori mari, între 135 - 145 m/km2 se află în sudul
aliniamentului format de Dealul Poarta Veche –Dealul Gardu Boieresc, de unde izvorăsc
afluenţi ai pârâului Oreviţa. Restul flancului estic al bazinului este împărţit aproximativ egal
între valorile de 41-80 m/km2 şi 81-120 m/km2.
Analiza statistică a datelor densităţii fragmentării reliefului şi adâncimii fragmentării
reliefului. Densitatea fragmentării orizontale a reliefului, ca parametru geomorfologic, a fost
calculată pentru bazinul Blahniţa prin metoda cartogramelor, obţinându-se astfel o populaţie
de 153 de valori. Datele statistice au fost obţinute prin măsurători pe hărţile topografice la
scara 1: 25000. Numărul de clase pentru densitatea fragmentării este de 5 iar pentru energia
de relief de 4.
Atât pentru adâncimea fragmentării reliefului,cât şi pentru densitatea fragmentării, s-au
calculat media şi mediana.

Dealurile ce inconjoara localitatea Rogova

La vreo doi kilometri,pornind din localitate si mergind inspre soare apune,se inalta dealul
Starmina,a carui versant dinspre rasarit este plantat in intregime cu vita de vie,soiuri
nobile ;versantul dinspre apusul Starminei,care coboara pina la marginea DunariiMici,este
acoperit cu o padure deasa de stejar,ulm,tei si salcim,iar in apropierea Dunarii Mici,cu salcii si
plopi,constituind o zona de agrement de mare atractie.
Inspre miazazi,dealul Starmina se continua,peste drumul national,cu dealul Rogovei,pe care –
dupa cum,inca din secolul al XVII-lea hrisoavele vremii atesta-erau plantatii de vii, de pe ale
caror plaiuri vinacerii domnesti si manastiresti stringeau in fiecare toamna bogatele si
aromatele vinariciuri ale domnitorului tarii si ale Manastirii Tismana.
Spre miazanoapte de dealul Starmina,dupa ce treci valea Senti,urmeaza dealul
Calicilor,plantat pe vremuri cu vii indigene,din care cauza acest deal poarta si azi numele de
Pogoanele de Vii.
Pe acest deal, pina prin 1920 rogovenii isi aveau construite pivnitele,din birne incheiate in
colturi, pentru depozitarea vinului ; aceste pivnite aveau usi late,facute din lemn masiv de
stejar,care se incuiau cu un zavor de lemn cu crestaturi si cu cheie de fier ; batrinii povestesc
ca acesta cheie se punea la un loc vizibil,pentru ca trecatorii insetati sa poata gusta ’’ad
libitum’’ din vinurile pivnitei.
La rasarit,spre satul Poroinita, la mai putin de un kilometru de Rogova,indreapta,, se afla
dealul Tiganului,care,dupa ce merge putin spre rasarit,se indreapta spre Poroinita si apoi spre
Orevita.
La stinga de acest deal,dupa o mica depresiune, incepe dealul Virciorova,care se continua spre
localitatea Livezile(Broscari) ; alaturi, in partea de nord-vest a acestui deal se intinde,de la
Rogova pina la localitatea Livezile,valea Virciorova,care este strabatuta in lungul ei de raul
Blahnita,care indesele lui revarsari,o uda din abundenta, fertilizond-o.
Dupa spusele batrinilor,pina in secolul al XIX-lea,dealul Rogovei si dealul Calicilor erau
pline cu ciresi si nuci seculari.

Cimpia Blahnitei

Etajul campiilor se caracterizeaza prin extinderea suprafetelor plane, usor inclinate si prin
reducerea considerabila a versantilor doar in lungul vailor Blahnita si Drincea. Aici intalnim
eroziunea eoliana ca efect al spulberarii nisipurilor, in special zonele Patulele, Jiana, Gogosu,
etc. In sectorul Olteniei: predomină câmpiile tabulare printre care si Câmpia Blahniţei.
Cimpia Blahnitei se caracterizeaza prin câmpie joasă subsidentă de luncă cu altitudini intre
200-400 m.Altitudinea dominantă a câmpiei este de 80-85 m, pe unele grinduri urcând la 90
m, si coboară la 77 m. Panta câmpiei este de circa 0,30‰ adică aproape de orizontală.
Datorită acestui fapt apar microforme de tipul albiilor şi meandrelor părăsite, canale de drenaj,
grinduri fluviatile şi movile antropice .
Localitatea este aşezata în câmpia joasă a raului Blahnita incojurata de dealuri si
paduri.In extravilanul comunei spre localitatea Vinjulet o parte din suprafaţa agricolă s-a
folosit datorita raului Blahnita pentru legumicultura.