• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
“...studia înţeleaptă a vechimii este de neapărată nevoie...”  Alecu Russo, Cugetări, II, XIV.
PORTACUL LUI BORZIAC
1. STUDIA ÎNŢELEAPTĂ A VECHIMII
1.1. Rostul primordial al vechimii 
Editarea
 Întrebării cu privire la paleoinformatică 
 {A.Vartic,
 Întrebarea cu privire la paleoinformatică 
,Dava International, August, 2001}, dar şi discuţiileavute cu valoroşi cercetători ai paleoliticului superior au pus şi problema publicării unor serii mari de arte-facte cu picturi “matematice” din întregul areal al au-rignacianului şi gravetianului european şi asiatic, dar şi pe cea a studierii comparative, în context universal,a mesajelor simbolice, matematice şi geometrice, in-cizate pe artefactele din spaţiul carpato-dunărean şinistrean, descrise în lucrarea citată. Introducerea înacest studiu comparativ a picturii parietale şi a celeide pe piesele de artă mobiliară din întregul areal euro-asiatic al răspîndirii lor în paleoliticul superior ar de un real folos cercetării fundamentale a informaţieidepozitate de om în acel trecut îndepărtat. Aceste in-formaţii, realizate e ca manifestare artistică sau mis-tică, e ca manifestare logico-simbolică, stiinţică(sic!!!), pot deveni cod de acces spre enigmaticul rostal inţării omeneşti, rost pe care, posibil, primordialiidin paleoliticul superior îl cunoşteau.Anume cunoaşterea rostului fundamental deinţare de către omul din paleoliticul superior ar  putea lămuri faptul paradoxal că, deşi avea aceiaşiconstiţuie genetică ca şi noi, acel om (Homo sapienssapiens) a trăit peste 30.000 de mii ani (pîna la aşazisa “revoluţie neolitică” a lui V.G. Childe) fără a-şischimba substanţial modul de viaţă, tehnologiile cuajutorul cărora îşi asigura modul de viaţă, depozitareaşi transmiterea cunoştinţelor acumulate, şi, mai ales,tehnologia prelucrării informaţiei necesare inţării învederea realizării rostului de inţare.Citirea manifestărilor artistice şi spirituale aleomului paleolitic ca un model de recepţionare, pre-lucrare, depozitare şi transmitere a informaţiei a fostintuit mai recent şi de Henri Delporte {H. Delporte,
 L’art paléolithique
, in
 Le génie de l’homme
, Abba-ye Saint-Gerard de Brogne, 1995, p. 79-88 - vezi înmod special textul următor: “Parmi les nombreusesthéories qui ont été exposees, nous aurions ten-dance a retenir celle de la communication. Dansle monde paléolithique, il n’existait aucun moyende commununication, aussi bien dans le temps quedans l’espace. Tout le savoire, qu’il fut techniqueou pratique d’une part, psychologique, magique,voire religieux d’autre part, ne pouvait être transmisque par les diverses formes de la tradition. Parmicelles-ci, la tradition orale a sans doute joue un roleessentiel, mais sa “sphere de diffusion” etait tem- porellement et spatialement restreinte. Sa traduction par l’image, dont la pérennité est inniment plusgrande, représenterait donc un progrès considerablea porter a l’actif de l’ homo sapiens sapiens. Resteque, si nous pouvons admettre cette hypothèse, noussommes encore très loin d’en saisir le “mécanis-me”.}, şi de Marcel Otte, care a arătat, urmînd şi pe M. Eliade {M. Eliade,
 Histoire des croyanceset des idees religieuses
, Gallimard, Paris, 1986} cădesoperirea unui adevăr iminent superior omului,care aparţine “sacrului”, a dus la crearea unor strictereguli, codicate, respectate de toate comunităţileomeneşti {M. Otte,
 Prehistoire des religions,
în
 Le genie de l’homme
, 1995, p. 70-78 - vezi “...Lescomportements universels forment une troisièmesourse. Ils sont issus de la rencontre de l’esprit danssa recherche métaphysique et d’éléments naturelsrestes immuables. Ils s’expriment, entre autres, par des répercussions d’orientation astronomiques, par l’utilisation mythique d’éléments naturels (eau, feu,lumière...) ou par l’impregnation des impressions devitesse, d’espace ou de couleurs...” } şi transmisedintr-o mare vechime {F. Bordes,
 Leçons sur Pa-léolithique
, Paris, 1984} ba chiar implimentate, cumvom arăta, atît prin forme estetice, cît şi prin lucrăricu totul de altă natură, sigur neartistice, pe tot area-lul eurasiatic de locuire al omului preistoric.
1.2. Numărul în paleolitic
A face abstracţie de lucruri şi fenomene, a punesemnicaţie într-un punct sau o linioară care nu ehrană sau partener sexual, este un mare paradoxapărut brusc în purtarea neliniară a omului paleolitic.Apariţia semnului şi a simbolismului abstract este netsuperioară săpăligii sau secerii, lutului ars în cărămi-dă sau ceramică, păstoritului, metalurgiei şi, chiar,zborului în cosmos. Ce înseamnă un punct, două puncte, trei puncte? Ceva care poate să denumeascăstele, lupi, munţi, rîuri, gîze, oricele, dar şi altceva,cu totul altceva - numere, numere şi nimic altcevadecît numere. Chiar şi V.G. Childe, direcţionat, dinnefericire, şi cu viziunea marxistă asupra istoriei, nu pomeneşte nenumăratele şiruri obiective de numere paleolitice. Superbul bizon de la Altamira, în bazaartistică a căruia V.G. Childe îşi justică raţionamen-tele sale despre preistorie, are însă pictate pe greabăn,9 mici triunghiuri orientate în sus. Coada superbuluianimal (care întrece în concepţie şi realizare toateidilile academice despre un pretins om primitiv) esteşi ea ornată cu un grup spectaculos de 14 linioare în partea de sus, şi un subtil şir de 7&9 linioare în parteade jos {vezi V. Gordon Childe,
 Făurirea civilizaţiei
,Editura Ştiinţică, Bucureşti, 1966}.
52
 
Fig. 1. Bizonul de la Altamira, Spania cu 9 triunghiuriorientate în sus pe greabăn, cu 14 linioare pe partea supe-rioară a cozii, şi cu un şir subtil de 7&9 pe partea de jos;a se observa că linia a 6 şi a 7-a din dreapta, jos, a acestuiultim şir împarte cele 7 linioare din dreapta într-un grup de5+2 linioare, iar ultima linioară din acel şir, a 7-ea, învăluie3 linioare ale structurii de 9 linioare {imagini după V.G.Childe, op. cit., 1966}.
Or, cum se va vedea imediat, tocmai grupul de7&9 este ţinta acestei cercetări. Ce însemnau acestegrupuri de 7&9 liniuţe sau puncte de la Altamira,Cosăuţi, Mezin sau Mal’ta? Cai, bizoni, mamuţi?Sau, poate, simple şi fundamentale noţiuni abstracte,limite abstracte de inţare care nu au legătură cu ma-muţii, bizonii şi caii? Ce înseamna să ştii că 7x9=63stă mai sus în treptele de manifestare existenţială de-cît mamuţii, bizonii sau caii? Ce înseamna să ştii fărăa număra pe degete că 7+9=16 şi că, astfel, şirul nu-mărului prim 3 şi cel al numărului prim 7 se întîlneşteîn 16 cu şirul lui 2? Mistică, matematică rudimentarăde uz strict economic sau ştiinţă fundamentală deimposibilă şi totuşi posibilă nesfîrşire a Universuluicare se manifestă tragic în forme nite, nesfîrşire încare rostul de inţare al omului nu se reduce doar laalimentare, distracţie, şi sex (şi la apărare violentă aacestei treimi pragmatice), ci la susţinerea necondiţi-onată a nesfîrşirii prin manifestare dotată cu sfîrşire?Miracolul numărului întreg, natural, bazat peunitatea care nu mai poate  divizată, în poda ab-stractizării problemei de către erudiţii budişti (vezidiscutarea serioasă a problemei “absenţei existenţeiinerente” în {Dalai Lama,
Comorile budismului tibe-tan
, Herald, Bucureşti, 1997}), nu poate  tăgăduit. Nu poate  tăgăduit (în lumina cercetării fundamen-tale arheologice şi antropologice realizată practic întoate focarele de civilizaţie paleolitică cunoscute pîna acum) nici faptul cunoaşterii de către strămoşulnostru primordial a proprietăţilor de bază ale numere-lor naturale. Pare că de la 6 la 7 nu e decît o unitate -dar cît de radical şi magnic se schimbă proprietăţilelui 7 faţă de 6, căruia i-a fost adăugată această unitate(de pildă: 6 se împarte la 2 şi la 3, iar 7 nu se împartela nici un număr întreg). Ştia lucrul acesta omul care picta în paleoliticul superior şirururi de puncte şi li-niuţe, zigzaguri şi arcuri de cerc, romburi, unghiuri şidreptunghiuri, cruci şi linii paralele, spirale şi mean-dre, two-line-uri, tri-line-uri etc.?Omul modern a început să discute proprietăţilecuantice ale naturii abia după descoperirea fenome-nelor nucleare. După care evenimente cosmogonice,economice, erotice sau de altă natură a început tot elsă incrusteze pe pietre şi oase anumite serii numerice?Dar oare proprietăţile numerelor, iscodite cu interesde om încă în paleolitic, nu dovedesc excepţionale proprietăţi cuantice? De ce 39 se împarte la 3, iar 29 nu se împarte la nici un număr? De ce, sa zicem,25725 se împarte exact şi la 3, şi la 5, şi la 7, iar la 9nu se împarte? De ce acelaşi număr 25725 se împartela cubul lui 7, adică 343, iar la cubul lui 3 şi 5 nu seîmparte? Încă şi mai interesant este faptul că 25725se împarte şi la pătratul lui 7, şi la pătratul lui 5, dar la pătratul lui 3 nu se împarte. De ce? Ce are acestfermecător 3 cu puterea de împărţire a lui 25725, unnumăr care, cum arată astronomii, împarte Pămîn-tului furtuni şi secete, îngheţuri şi umezeală, şi zilefermecătoare, şi nopţi cu stele, şi ciripit de păsări, dar şi apocalipse?Răspunsul este simplu: indcă aceasta este o proprietate universală a numerelor naturale, una dincele mai stabile proprietăţi ale Universului, proprie-tate cooperată cu un excepţional şi nelămurit încă fe-nomen cosmic, acela de a  fără capăt, nesfîrşit, şi dea se manifesta prin lucruri şi fenomene dominate şide limite, şi de sfîrşire. Atunci cînd Pytagoras spunea pe la 500 BC că Universul este construit pe principiimuzical-numerice el nu descoperea nimic nou, cireamintea cea mai impunătoare, mai corectă, maiconvingătoare proprietate a Universului, anume ace-ea de a  nesfîrşit şi de a deveni ireverisibil, cu limitecuanticate de timp, în baza numerelor şi armoniilor naturale.A spune 1 devine 2 şi 2 devine 3 este un non-sens şi totuşi marii gînditori care au pus fundamentelemoderne ale omului (Rishii, Lao Tzu, Thales, Pytago-ras, etc.) tocmai asta au susţinut. De unde au luat eiaceste cunoştinţe paradoxale? Tot Universul, susţinePlaton pe la 420 BC, este construit din piramide. Ni-mic nou în spusele lui, indcă egipteanul Imhotep aştiut lucrul acesta încă pe la 2800 BC. Dar de unde auluat ei, egiptenii, aceste cunoştinţe? De unde a coborîtla ei ştiinţa unghiului şi a triunghiului, a rombului şi a pătratului, a liniilor paralele, a meandrelor, a vîrteje-lor? Arta parietală şi cea mobiliară din paleolitic de-monstrează ştiinţic că şi la 12.000 BC, şi la 16.000BC, şi la 24.000 BC, şi chiar la 32.000 BC omuldeosebea triunghiul de romb şi rombul de pătrat, ştiace e o spirală, un zig-zag, număra uşor pînă la 198(numărul punctelor de pe aripioarele “Columbiei” dela Brînzeni) şi pînă la 243 (numărul punctelor din spi-rala centrală de pe placheta de la Mal’ta, Rusia sibe-riană), construia structuri logice de 63 şi 45 puncte laBrînzeni, dar şi la Mal’ta, şi la Sungir, şi la Cosăuţi, şila Pecarna, şi la Altamira, dar şi de 30, 24 şi 27 (gru- puri de puncte de pe aripioarele “Columbiei” de la
53
 
54
Brînzeni). Ba mai mult: omul care a construit şirurilenumerice de la Brînzeni ştia că 30 şi 24, numere carenu se împart la 9, pot  adunate împreuna şi suma lor se va împărţi la 9 (30+24=54, iar 54/9=6). Mai multdecît atît: dacă faci suma 30+24+27=81, obţii numă-rul care nu este altceva decît pătratul lui 9. Încă şi maimult: dacă adunăm 63 cu 54 obţinem 117.Prin ce este vestit acest 117? Iată că prin aceastăsimplă operaţie aritmetică - 117/9=13, care ne dă unnumăr deosebit de “citat” în paleoliticul superior,acel vestit 13 ce nu se pune ca număr de stradă sauapartament în SUA, cea mai pragmatică şi mai teh-nologizată ţară a lumii. Acest număr incomod puteaînsemna numărul de luni ale anulul lunar de 13 luni acite 28 de zile (28/7=4), dar şi altceva, ceva abstractcu totul, un simbol fundamental care adună proprie-tăţile numărului prim 7 cu cele ale lui 6, format dindublarea treimii.Prin ce putea  vestit şi venerat în acele timpurinumărul 9? Poate prin faptul că un nou om se naştedupă 9 luni solare de la conceperea lui şi că tot el,omul, are 9 oricii. Poate prin faptul că denea cele9 sfere care înconjoară Pămîntul? Poate prin faptul căel descria, ca în basmele româneşti, limitele de inţa-re care cuprindeau un spaţiu de 9 mari şi 9 tari? Dar cine poate nesocoti stiinţa vedică care ne transmitedatele anului cosmic egal cu 360 de ani Pămînteşti(360=2x2x2x5x9), an care, se pare, măsoară şi de-monstrează (prin respiraţia lui Brahma de 4 320 000000 ani) curgerea ireversibilă a timpului universal? Şicine mai poate nesocoti faptul că 9 reprezintă tripla-rea fundamentală a treimii?Unde este depozitată această formidabilămatematică paleolitică? Ea a fost incrustată pe ari- pioara unui mic pandantiv [Fig. 24] în formă derachetă ( noi îi zicem “Columbia” de la Brînzeni) pe care arheologul Nicolae Chetraru {N. Chetraru,
 Arheologhiceskaia karta Moldavskoi SSR
, Ştiinţa,Kişinev, 1973} a descoperit-o într-o superbă grotă, laBrînzeni, Republica Moldova, în preajma Prutului demijloc, la hotarul dintre straturile musteriene şi aurig-naciene, adică undeva între 45.000 BC şi 32.000 BC.Am arătat în lucrarea
 Întrebarea cu privire la paleo-informatică 
importanţa deosebită a acestui pandantiv pentru întelegerea corectă a originilor inţei umaneşi a rostului ei pe Pamînt. Două linii externe, formatedin 63 şi 54 de puncte (numărarea punctelor din şirulextern s-a făcut deosebit de atent, abstractizîndu-selipsa unui mic fragment de aripioară cu ajutorulaceluiaşi algoritm, descoperit pe o mulţime de alteartefacte paleolitice), înconjoară pe aripa acelui pan-dantiv misterios trei linii din 27, 24 şi 30 de puncte.Adunate împreună toate aceste puncte, care formează5 linii, ne dau numărul 198, un multiplu al lui 9, dar,cum vom vedea mai jos, unul din cei mai excepţionalimultipli ai lui 9 (vizavi de proprietăţile universale alenumerelor naturale).Zicem excepţionali indcă, dacă ar  să trans-mitem pe alte planete o informaţie impunătoare des- pre cunoştinţele noastre în domeniul Universului, ar merita să transmitem tocmai relaţia cu totul deosebitădintre doi multipli deosebiţi ai lui 9, incrustaţi pe ari- pioara pandantivului de la Brînzeni, şi anume 63 şi198, relaţie care este adevărată pe o imensă întinderenită a nesfîrşitului...Or, cum demonstrează arheologia şi antropo-logia, apariţia numărului în paleolitic, nici nu poate pusă la îndoială, nici nu mai poate  tratată ca osimplă curiozitate a străvechimii omeneşti. De la Al-tamira şi pînă la Mal’ta (aceste hotare sînt, desigur,convenţionale) lumea paleolitică a fost unicată prinideologia simbolică a numărului. La baza acestei uni-cări impresionante a stat, cum vom arăta în studiulce urmează, grupul sau matricea numerelor 7&9, re-gasită practic în toate siturile importante ale paleoliti-cului superior atît în preajma sau în calităţile picturiizoomorfe parietale (mai ales in Vestul Europei), cît şiîntr-o mulţime impresionantă de incrustări geometri-ce şi matematice de pe piesele de artă mobiliară (maiales în Estul Europei).
1.3. Polarizarea manifestărilor logico-artisticeîn paleoliticul superior 
Este cunoscut faptul că încă de la izvoarele saledin paleoliticul superior (vom mai reveni la aceste iz-voare în capitolul “Consideraţii despre vechimea ve-chimii”), între Homo Sapiens din Europa de Apus şicel din Europa de Est (Europa de Est include în con-cepţia noastră Europa Centrală, de Sud-Est, de Est,dar şi Asia siberiană) a existat o stranie polarizarea manifestărilor artistice. Omul apusean, occidental, picta naturalist şi, mai ales, parietal animale mari: cai, bizoni, reni, mamuţi, pinguini, urşi etc. (denumirilesînt date în ordinea apariţiei lor statistice în picturile paleolitice după {Leroi-Gourhan,
 Préhistoire de l’art occidental 
, Paris,1965}), iar cel răsăritean era preo-cupat mai ales de pictarea simbolică a pieselor de artămobiliară (piese care includ şi acele spectaculoasemadone paleolitice europene care, de la Wallendorf,Austria, pe Dunăre, Pecarna şi Pavlov, în Moravia,Cosăuţi, pe Nistru, în Republica Moldova, Mezin, pe Prypiaty, în Ucraina, Kostenki în Cîmpia Rusă,Mal’ta în Rusia siberiană etc. au şi făcut posibilă des-coperirea matriarhatului), în special de acea picturăsimbolică care vădea serioase preocupări matematiceşi geometrice {Z. Abramova,
 Izobrajenie celovekav paleoliticeskom iskusstve Evrazii
, Moskva-Lenin-grad, 1966, str. 159; B. Frolov,
Cisla v grake paleo-lita
, Izdatelistvo “Nauka”, Sibirskoe otdelenie, 1974,str. 18; A. Vartic,
O istorie geometrică a lui HomoSapiens
, Basarabia, August, 2000}.Autorul acestei cercetări, urmînd un algoritm deexcepţie al lui Claude Levi-Strauss din 1944 {ClaudeLevi-Strauss,
 Dedublarea reprezentării în artele Asi-ei şi Americii, Renaissance, L’École libre des hautesétudes
, New York, vol. 2-3, 1944-1945, p. 168-186sau în
 Antropologie structurală 
, Editura Politică, Bu-cureşti, 1978, p. 291} a mai arătat într-un studiu re-cent {A. Vartic,
Variaţiuni pe o temă de Claude Levi-Strauss
, Dava International, Martie, 2001} că acestinteres deosebit pentru simbol, logica matematică şigeometrică a fost o urmare a întelegerii conştiente decătre primii sapienşi a dedublării fenomenelor mani-festate, adică a acţiunilor orientate spre devenire şi
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...