Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword or section
Like this
2Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Calistrat Hogas - Pe Drumuri de Munte

Calistrat Hogas - Pe Drumuri de Munte

Ratings: (0)|Views: 469|Likes:
Published by dragosandriana
Pe Drumuri de Munte
Pe Drumuri de Munte

More info:

Published by: dragosandriana on Mar 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

07/19/2013

pdf

text

original

 
Calistrat Hoga
ş
- Pe drumuri de munte
1. Amintiri dintr-o c
ă
l
ă
torie
1.1. Spre mân
ă
stiri 
Orice c
ă
l
ă
torie, afar 
ă
de cea pe jos, e dup
ă
mine o c
ă
l
ă
torie pe picioare str 
ă
ine; a avea laîndemân
ă
cupeaua unui tren, roatele unei tr 
ă
suri sau picioarele unui cal înseamn
ă
a merge
ş
ezând
ş
i a vedea numai ceea ce
ţ
i se d
ă
, nu îns
ă
 
ş
i tot ce ai voi. Iat
ă
pentru ce eu
ş
itân
ă
rul meu tovar 
ăş
de c
ă
l
ă
torie ne hot
ă
râr 
ă
m a merge pe jos peste mun
ţ
i
ş
i în r 
ă
gaz, de laPiatra pân' la Dorna, l
ă
sând la o parte drumul mare.În ziua de
ş
ase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de druma
ş
ezate în o boccea de forma unei rani
ţ
i sold
ăţ
e
ş
ti, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încruci
ş
au pe pieptul nostru: la
ş
oldul stâng câte un revolver, în dreapta câteun baston s
ă
n
ă
tos,
ş
i la picioare opinci de piele ro
ş
ie, legate cu
ş
feri negre de lân
ă
decapr 
ă
, care ne înf 
ăş
urau în spiral
ă
pulpa pân
ă
la genunchi peste un col
ţ
un negru de lân
ă
 vrâstat cu ro
ş
. O p
ă
l
ă
rie neagr 
ă
 
ş
i mare putea, la nevoie, s
ă
m
ă
apere
ş
i de ploaie
ş
i desoare. Tovar 
ăş
ul meu, în loc de p
ă
l
ă
rie, avea pe cap un chipiu de uniform
ă
, iar drept straimai gros de lân
ă
era îmbr 
ă
cat cu o vengherc
ă
de doc alb.În rev
ă
rsatul zorilor plecar 
ă
m. Deocamdat
ă
trebuia s
ă
mergem la Alma
ş
. Fiind îns
ă
maidinainte hot
ă
rât între noi de a ne feri de drumul mare, nu cuno
ş
team o potec
ă
sau un drummai scurt pentru
ţ
inta noastr 
ă
. Ajunsesem la barier 
ă
. Nici un suflet de om nu era înc
ă
 de
ş
tept; numai câ
ţ
iva câini, prea harnici poate, î
ş
i f 
ă
ceau datoria b
ă
tând la noi, sau -mai bine zis — la neobi
ş
nuita noastr 
ă
îmbr 
ă
c
ă
minte de drum.
Vengherc
ă
— tunic
ă
.Oricum îns
ă
, eu g
ă
seam de vin
ă
pe tovar 
ăş
ul meu, care avuse ciudata idee de a m
ă
ritastraiele de sublocotenent cu opincile, bastonul
ş
i bocceaua din spate;
ş
i m
ă
sileam a-l faces
ă
priceap
ă
c
ă
numai pentru dânsul f 
ă
ceau câinii atâta g
ă
l
ă
gie. Apucar 
ă
m la stânga pe prundul Cuejdiului înspre D
ă
rm
ă
ne
ş
ti, f 
ă
ă
s
ă
 
ş
tim dac
ă
am apucat bine sau r 
ă
u. Noroculîns
ă
 
ţ
ine cu drume
ţ
ul: la câ
ţ
iva pa
ş
i, pe prispa unei case albe, gospodarul
ş
i gospodinadormeau sub o plapum
ă
, lipi
ţ
i unul de altul pentru a putea s
ă
înfrunte, dup
ă
socotin
ţ
amea, r 
ă
coarea dimine
ţ
ii; c
ă
ci, de
ş
i în iulie, diminea
ţ
a din ziua de
ş
ase era totu
ş
i destul derece; ei dormeau du
ş
i
ş
i se leg
ă
nau poate în visuri fericite; noi îns
ă
,
ş
i mai cu seam
ă
eu,
ă
ă
respect pentru toate aceste nimicuri
ş
i f 
ă
ă
nici o ceremonie, m
ă
apropiai de dân
ş
ii,ridicai cu b
ăţ
ul plapuma de pe nasul gospodarului, care dormea la margine, îl împinsei pu
ţ
in, îl trezii
ş
i, f 
ă
ă
a-i da bun
ă
diminea
ţ
a cel pu
ţ
in, îl întrebai scurt despre drumul la
 
Alma
ş
. Foarte rar se întâmpl
ă
cuiva s
ă
vad
ă
o figur 
ă
mai elocvent
ă
decât acea a omuluimeu; un psiholog ar fi scris volume întregi, eu îns
ă
cred de ajuns a spune c
ă
e —  psihologice
ş
te vorbind — de mare interes înf 
ăţ
i
ş
area unei figuri ce trece de la adâncalini
ş
te a unui somn f 
ă
ă
de grij
ă
la izbitoarea întip
ă
rire a unei surprinderi. Ceea ce s-a petrecut atunci în sufletul lui a fost, desigur, mai iute decât fulgerul; destul c
ă
, cu ni
ş
teochi de dou
ă
ori mai mari decât cei ce poate-i avea de obicei, cu o fa
ţă
lung
ă
 
ş
i speriat
ă
 
ş
ineputându-se l
ă
muri de unde
ş
i cum r 
ă
s
ă
risem noi a
ş
a ca din p
ă
mânt, se uit
ă
la noi,m
ă
surându-ne cu privirea-i z
ă
 p
ă
cit
ă
, de sus pân
ă
jos
ş
i îndesându-se tot mai tare spre perete, ca
ş
i cum ar fi voit s
ă
scape de o vedenie sup
ă
ă
toare. Biata femeie, strâmtorat
ă
 astfel
ş
i buimac
ă
de somn, începu a se întoarce sub ogheal [Note:1.
Ogheal 
— plapum
ă
.]
ş
i a îng
ă
ima vorbe neîn
ţ
elese, care nu puteau fi decât ni
ş
te puternice protest
ă
riconjugale... Pentru a sfâr 
ş
i mai iute cu toate acestea, îl întrebai înc
ă
o dat
ă
pe gospodar despre drumul la Alma
ş
. — Pe aici, ne r 
ă
spunse el în cele din urm
ă
, ar 
ă
tându-ne spre deal;
ş
i spre acolo apucar 
ă
m
ş
i noi.Desigur c
ă
speriatul nostru cicerone ne va fi urmat mult
ă
vreme cu privirea. Noi îns
ă
nune mai uitar 
ă
m înd
ă
ă
t, ci ne urmar 
ă
m drumul pe prundi
ş
, s
ă
rind ca ni
ş
te capre peste bolovani, cursuri de ap
ă
, b
ă
l
ţ
i
ş
i gloduri. Diminea
ţ
a era m
ă
rea
ţă
 
ş
i ne vestea o adev
ă
rat
ă
 zi de iulie. Nici un nor nu plutea sub albastrul cerului adânc
ş
i limpede ca ochiul uneifecioare. Toate stelele se mistuiser 
ă
 
ş
i cel mult dac
ă
îndr 
ă
znea
ţ
a Stea a Ciobanului maiînfrunta, din când în când, valurile de lumin
ă
trandafirie, cu care zorile inundau r 
ă
s
ă
rituldep
ă
rtat. Nici un vânt nu mi
ş
ca aerul,
ş
i grâul, în lanurile de aur, st
ă
tea tot atât deneclintit ca
ş
i firul de iarb
ă
din fâne
ţ
ele înflorite. Roua avea înf 
ăţ
i
ş
area unor m
ă
rg
ă
ritarece nu a
ş
teptau decât o raz
ă
de soare spre a se schimba în str 
ă
lucitoare diamante.Umezeala
ş
i r 
ă
coarea dimine
ţ
ii d
ă
deau întregii firi o nespus
ă
fr 
ă
gezime. Totul începuse ase de
ş
tepta sub întâile raze ale zilei, dar totul era cuprins de o lini
ş
te, de o t
ă
cere, de unfel de înm
ă
rmurire solemn
ă
:
ş
i firea întreag
ă
p
ă
rea c
ă
se afl
ă
în o religioas
ă
a
ş
teptare. La
ă
s
ă
rit se ivea geana de aur 
ş
i de purpur 
ă
a unui soare tân
ă
r, care într-o clip
ă
 
ş
terse într-onem
ă
surat
ă
dep
ă
rtare umbra de pe fruntea mun
ţ
ilor neguro
ş
i. Noi ne urmar 
ă
m drumul cusufletul st
ă
 pânit de m
ă
re
ţ
ia priveli
ş
tii, iar rarii drume
ţ
i ce întâlneam,
ş
i pe care-i l
ă
sam înurm
ă
, dup
ă
ce ne doreau cale bun
ă
, se uitau lung
ş
i mira
ţ
i dup
ă
noi.Spre a merge la Alma
ş
pe drumul mare, ar fi trebuit s
ă
suim Dealul Balaurului, ce seridic
ă
dincolo de D
ă
rm
ă
ne
ş
ti. Lucrul acesta îns
ă
nestând în planul nostru, de la o vremecotir 
ă
m de la D
ă
rm
ă
ne
ş
ti, la stânga, spre Gârcina, pentru a t
ă
ia peste dealuri, pe drumulde picior. Drumul acesta ne duse spre Gârcina pân
ă
la biserica din sat, de unde trebuia s
ă
 ne îndrept
ă
m c
ă
tre Alma
ş
: în drum ne întâlnir 
ă
m cu preotul locului, care mergea cu un
ţă
ran la un ogor din apropiere. Pe preot îl cuno
ş
team
ş
i-l întrebai de drumul ce trebuia s
ă
 apuc
ă
m, ca s
ă
ie
ş
im la Alma
ş
. Dup
ă
ce c
ă
 p
ă
tar 
ă
m l
ă
muririle trebuincioase, plecar 
ă
m
 
înainte. În urm
ă
tocmai, am aflat c
ă
 
ţă
ranul ce înso
ţ
ea pe preot era ajutorul de primar alcomunei Gârcina
ş
i c
ă
, v
ă
zându-ne a
ş
a de neobi
ş
nuit îmbr 
ă
ca
ţ
i, î
ş
i aduse aminte c
ă
încercul comunei lui are
ş
i îndatoriri poli
ţ
iene
ş
ti. Astfel, dup
ă
ce ne dep
ă
rtar 
ă
m pu
ţ
in, seîntoarse c
ă
tre preot
ş
i-l întreb
ă
dac
ă
ne cunoa
ş
te. Preotul, care în
ţ
elese b
ă
nuielileajutorului de primar 
ş
i care voia s
ă
glumeasc
ă
pu
ţ
in, îi r 
ă
spunse c
ă
habar nu are de cinesuntem
ş
i c
ă
nici nu ne-a mai v
ă
zut vreodat
ă
pe meleagurile acelea. Ajutorul, de cuvânt
ş
itotdeauna cu priveghere pentru siguran
ţ
a public
ă
, c
ă
ut
ă
s
ă
afle tot de la preot dac
ă
aveam pa
ş
apoarte în regul
ă
. Acesta dete din umeri
ş
i-i r 
ă
spunse foarte serios
ş
i cam îngrijit: — 
Ş
tiu eu? Poate c
ă
sunt ni
ş
te sc
ă
 pa
ţ
i de la vreun arest; ar fi bine s
ă
cau
ţ
i a te încredin
ţ
a
ş
i cu atât mai mult, cu cât ave
ţ
i, mi se pare, la prim
ă
rie ni
ş
te porunci în aceast
ă
privin
ţă
. — C
ă
bine zici, p
ă
rinte!
Ş
i nici una, nici dou
ă
, se întoarse din drum, apucând spre prim
ă
rie, cu gând de a trimite câ
ţ
iva v
ă
t
ă
 jei în urma noastr 
ă
, ca s
ă
ne prind
ă
 
ş
i s
ă
ne duc
ă
 la comun
ă
. Preotul, v
ă
zând c
ă
gluma se îngroa
şă
, îl l
ă
s
ă
s
ă
mearg
ă
pu
ţ
in, apoi începu arâde cu hohot
ş
i-l chem
ă
înapoi, spunându-i cine suntem. — S
ă
m
ă
bat
ă
Dumnezeu, p
ă
rinte, zise ajutorul de primar, c
ă
, de nu-mi spuneai sfin
ţ
ia-tasau de-i întâlneam singur, îi legam burduf 
ş
i-i duceam la comun
ă
, ca s
ă
le cercetez pa
ş
apoartele. Cine dracu i-a îndemnat s
ă
se îmbrace ca ni
ş
te marchidani
ş
i s
ă
cutreieresatele? V
ă
zut-ai pe cel mai tân
ă
r? Tuns, cu chipiu de uniform
ă
, cu opinci
ş
i cu bocceauaîn spate, parc
ă
era un dezertor. La Gârcina i-ai sc
ă
 pat sfin
ţ
ia-ta; da nu
ş
tiu cine are s
ă
-iscape la alte comuni.
Ş
i
ţă
ranul avea dreptate: cel întâi nesp
ă
lat avea tot dreptul s
ă
ne întrebe de pa
ş
apoarte saucel pu
ţ
in de biletele de identitate.
 Marchidan
— negustor ambulant de m
ă
run
ţ
i
ş
uri.În timpul acesta noi ne urmam drumul lini
ş
ti
ţ
i, t
ă
ind de-a lungul Gârcina, un sat
ş
i demunte,
ş
i de câmp; de munte, fiindc
ă
nu se mai sfâr 
ş
e
ş
te, de câmp, fiindc
ă
sunt caselefoarte dese. Str 
ă
 b
ă
tur 
ă
m deci satul acesta sau, mai bine zis, aceast
ă
nesfâr 
ş
it
ă
strad
ă
decase
ţă
ă
ne
ş
ti, prin care cineva merge aproape dou
ă
ceasuri cu credin
ţ
a, de la o vreme, c
ă
 cel
ă
lalt cap
ă
t trebuie s
ă
fie pe lumea cealalt
ă
. În adev
ă
r, pân
ă
ce s
ă
ajungem la jit
ă
riadespre miaz
ă
noapte, sudoarea ne înmuiase trupurile
ş
i ciuda ne cuprinsese sufletele.B
ă
ltoacele verzii, miasmatice
ş
i adânci, care împ
ă
nau drumul în lung
ş
i în lat, ne sileau las
ă
rituri gimnastice
ş
i de preciziune peste golurile destul de mari dintre bolovanii pu
ş
i înrând pe marginea acestor b
ă
ltoace. Nenorocit piciorul greoi sau neghibaci, care n-ar fiavut în el ceva din firea caprelor! O baie de glod, pân
ă
la genunchi, ar fi fost neînl
ă
turat
ă
. Noi îns
ă
, din fericire, eram deprin
ş
i cu aceste pun
ţ
i de un alt soi
ş
i le trecur 
ă
m pe toate
ă
ă
gre
ş
.Ie
ş
i
ţ
i afar 
ă
din sat, r 
ă
suflar 
ă
m în sfâr 
ş
it
ş
i ne urmar 
ă
m drumul spre Alma
ş
pe poteca de picior, ce taie dealurile de-a curmezi
ş
ul între r 
ă
s
ă
rit
ş
i miaz
ă
noapte. La dreapta se întindeun
ş
ir de coline cu povârni
ş
uri dulci
ş
i acoperite cu s
ă
m
ă
n
ă
turi, fâne
ţ
e
ş
i ciritei ; la stângacolinele se schimb
ă
în dealuri,
ş
i, mai departe, între apus
ş
i miaz
ă
noapte, dealurile devin

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->