Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
8 - Refugiul

8 - Refugiul

Ratings: (0)|Views: 139 |Likes:
Published by ramona
roman
roman

More info:

Published by: ramona on Mar 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/15/2014

pdf

text

original

 
REFUGIUL
1
 
PROLOG
Ploua cu găleata şi, în ciuda ştergătoarelor turate la maximum, drumul şerpuitor abiase zărea prin perdeaua năvalnică a apei. Întunericul care se lăsase pe neaşteptate reducea şimai mult gradul de vizibilitatea a şoselei pline de serpentine în ac de păr. În luminafantomatică a fulgerelor, peisajul părea înspăimântător, de-a dreptul apocaliptic.- Relaxează-te, îi strigă Leo, încercând să acopere zgomotul asurzitor al muzicii rock care ţâşnea prin difuzoarele ultra-moderne ale Mercedesului ultimul răcnet. Se întinse şidădu sonorul mai încet, proptindu-şi o mână pe volan, în timp ce cu cealaltă se întindea pentru a-i strâge mâinile încleştate în poale. Ţi-e frig? o întrebă el, luând o curbă strâns, cuun scrâşnet de pneuri.- Mi-e frică, sublinie Alecsandra, înghiţindu-şi nodul de spaimă din gât.Leo şofa întotdeauna ca un nebun, fan al vitezei, un talent care-l propulsase pe primulloc în clasamentul Formulei Unu în urmă cu doi ani. Şi rămăsese în fruntea topului, graţieunor reflexe de invidiat. Era un pilot excepţional, cu o pasiune pentru provocare şi risc lafel de mare ca cea pentru viaţă. Totul la el era o continuă provocare. Şi întotdeauna câştiga.Un noroc care-l urmase îndeaproape în ultimii şase ani, continuând să-l propulseze tot maisus pe lista celor mai bogaţi oameni din lume. Frumuseţe, talent, un caracter puternic,minte brici şi farmec cât cuprinde, la care se adăuga o avere imensă deja. Acesta eraLeonardo Fabrini Vincentzo al Patrulea şi era… logodnicul ei!Alecsandra riscă şi-şi desprinse privirea pentru o clipă de la drumul înecat în ploaie,care se derula ameţitor pe lângă ei. Era înalt, de aproape unu optzeci, brunet, cu ochii de unalbastru-cenuşiu. Bărbia avea o gropiţă care-i îndulcea trăsăturile aspre, un atu al înfăţişăriilui ucigătoare care-i sucise minţile în urmă cu opt luni. Se întâlniseră la o recepţie la vilaDonatti, unde ea se ocupase cu decoraţiunile interioare şi exterioare şi cu organizareadineului, ţinându-i locul colegei ei de apartament, Denise, care fusese nevoită să plece înacel week-end pentru a asista la înmormântarea unei mătuşi din partea mamei ei. Îmbrăcatăîntr-o rochie simplă din mătase de culoarea fumului, cu care spera să se piardă în peisaj,Alecsandra supraveghea, retrasă într-un colţ, mesele şi armata de chelneri, asigurându-se căinvitaţii aveau tot ce le trebuia. Leo apăruse la spartul târgului, cu o blondă superbă la braţ,făcându-i inima să tresară cu putere.Oh, Doamne! Îşi amintea că aceste două cuvinte fuseseră singurul gând coerent pecare se simţise în stare să-l închege în creierii ei aburiţi de şoc. Era prea frumos să fieadevărat. Prea frumos ca să fie lăsat aşa, în libertate! Aproape c-o dureau ochii să se uite lael. În mod sigur păţise ceva la ochi, reflectase ea, amuzată de propria reacţie, notându-şi săconsulte un oculist în viitorul apropiat. Doar aşa, ca să fie sigură că n-avea nimic la ei.Apoi Leo o zărise şi-i zâmbise încet, iar Alecsandrei îi trecu prin cap într-o doară că n-ar strica s-o vadă şi un cardiolog. Insul era ucidere!Însă, mai târziu, Dumnezeu ştiu cum, se trezise în braţele lui dansând... vals! Anii de balet pe care mama ei insistase să-i facă nu-i fuseseră de niciun ajutor. Îl călcase pe picioare de atâtea ori încât se mira cum de bărbatul nu şchiopătase în timp ce o conduceaspre terasele largi. Petrecerea era pe terminate, ultimii musafiri se pregăteau să plece. Elinsistase s-o conducă până acasă. Se dovedise că blonda uluitoare cu care venise şi pe careAlecsandra o dispreţuise instinctiv, din pură invidie, era de fapt sora lui mai mică, Celeste.Au continuat să se vadă cam o săptămână până când şi-a dat seama că era îndrăgostită până peste cap de el. Leo era atent, extrem de politicos, avea un comportament ireproşabil2
 
şi o răsfăţa realmente. Însă nu neapărat frumuseţea lui o dăduse peste cap cât ceea ce seascundea sub ea. Leo era un bărbat cu o minte sclipitoare, educată, înzestrat cu un umor irezistibil. Nu încerca să epateze, nu se lăuda cu trofeele lui, n-o presa să-l primească în patul ei, deşi o dorea nebuneşte. Relaţia lor pur şi simplu... curgea. Lin şi fermecător, ca o poveste depănată la lumina focului unui şemineu într-o noapte de Crăciun.La aproximativ două săptămâni de la dineul Donatti, el îi ceruse mâna şi-i strecurase pe deget o bandă îngustă din aur alb, cu un diamant albastru tăiat în formă de pară, care i se potrivise perfect.Iar acum, după aproape opt luni, o ducea să-i cunoască familia.Alecsandra se cutremură. Amânase acest moment cât de mult putuse. După Leo, acestlucru s-ar fi întâmplat imediat ce o ceruse de soţie, dar nu se simţise în stare să dea piept cu„duşmanul”. Celeste o prevenise că dona Fabrini era o femeie extrem de capricioasă şi posesivă, greu de mulţumit, şi acesta fusese unul dintre motivele pentru care amânase într-atât inevitabilul. Sincer, îi era groază de momentul în care avea să dea ochii cu cea care îlzămislise pe acel bărbat minunat de lângă ea, numai ca aceasta să constate că era...inacceptabilă pentru fiul ei. Şi asta din mai multe considerente, desigur.Alecsandra Drummond nu provenea dintr-o familie înstărită şi nobilă ca a lui, nicimăcar nu proveneau din aceeaşi lume. Se născuse într-o suburbie a Los Angeles-ului cudouăzeci şi patru de ani în urmă, într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind profesor deistorie a artei, iar mama ei, graficiană. Avea doi fraţi mai mici şi o soră care era chirurg plastician la cel mai mare centru de înfrumuseţare din Detroit. Părinţii ei le asiguraseră ocopilărie lipsită de griji, haine călduroase, mese decente, o educaţie modestă, şi leinsuflaseră ambiţii. Prin urmare, Rachel ajunsese fie cotadrept cea mai bu„modelatoare în carne” din Elliot Hospital, aşa cum îi plăcea s-o numească pe sora ei, ea îşiluase masterul în istoria picturii renascentiste la Roma, Nigel era în ultimul an la Oxford,iar Daniel visa să ajungă un scriitor celebru. Privită din afară, familia Drummond era unamodel: închegată, fericită şi sănătoasă. În lumea ei. Într-a lui... ei bine, bănuia c-o să aflecurând părerea donei Fabrini în privinţa asta, deşi Leo o asigurase că n-avea de ce să-şifacă griji. Prezentarea ei familiei sale era doar o formalitate. Un lucru care trebuia făcutodată şi-odată, mai devreme sau mai târziu. Ea preferase mai târziu.- N-are de ce să-ţi fie frică de ea, Lex, râse Leo, amuzat de expresia ei rigidă. O fimama mea o fiinţă pretenţioasă, dar nu este un căpcăun. Pentru ea, fericirea mea esteimportantă. Te iubesc, caro.
 Asta
contează.Întotdeauna o răscolea când îi spunea aşa în italiană. „Caro” avea o dulceaţă aparterostită din gura lui.- Nu de asta mi-e teamă, îl contrazise Alecsandra, încruntându-se. Sau nu e numai asta.- Dar...?- Aş vrea să mai calci puţin frâna aia. Mai avem puţin şi spargem blocul sonic!- A!Ca să-i facă pe plac, încetini cu zece kilometri sub viteza de croazieră pe care o aveamomentan.- Şi ţi-aş fi recunoscătoare şi dacă ţi-ai ţine ambele mâini pe volan.- Pot face asta, dar, Lex, sincer, am copilărit în locurile astea. Cunosc fiecare curbă pede rost şi cred că le-aş putea lua şi cu ochii închişi...- Să nu faci asta! mormăi Alecsandra. Ochii deschişi te scapă de o mulţime denecazuri. Tu ar trebui s-o ştii cel mai bine.3

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Ana Maria Iene liked this
cjuniori liked this
daniroma liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->