Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Mircea Cartarescu - Pururi Tanar, Infasurat in Pixeli

Mircea Cartarescu - Pururi Tanar, Infasurat in Pixeli

Ratings: (0)|Views: 521|Likes:
Published by dragosandriana
Pururi Tanar Infasurat in Pixeli
Pururi Tanar Infasurat in Pixeli

More info:

Published by: dragosandriana on Mar 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/18/2015

pdf

text

original

 
Mi s-a-ntîmplat în aceast
ă
via
ţă
cel mai trist lucru cu putin
ţă
: dintr-un poet am devenit unautor. Cred c
ă
am fost un poet adev
ă
rat cîndva, în adolescen
ţă
, cînd nu publicasem — 
ş
i, înafar 
ă
de jurnalul intim, nici nu scrisesem — înc
ă
nimic. Este starea mea ideal
ă
, pierdut
ă
pen-tru totdeauna
ş
i la care visez mereu: a
ş
vrea s
ă
m
ă
întorc acolo, s
ă
dispar 
ă
cu des
ă
vîr 
ş
ireamintirea celor — vai! — cincisprezece c
ă
ţ
i scrise în cei dou
ă
zeci de ani de cînd am debutat.A
ş
vrea s
ă
am curajul s
ă
redevin un nimeni, dar curajul acesta nu-i este dat oricui.
Ce
vei g
ă
si în aceste cincisprezece c
ă
ţ
i? Dac
ă
ai r 
ă
 bdare s
ă
le vînturi — cîteva pagini bune.Dar nu cele pe care critica le-a scos în eviden
ţă
. C
ă
ci aceste pagini norocoase sînt, cum seîntîmpl
ă
mereu, înecate în foarte mult
ă
literatur 
ă
.
Ş
i cu cît literatura e mai bun
ă
, cu atît sîntmai pu
ţ
ine
ş
anse s
ă
g
ă
se
ş
ti
ş
i pagini mai mult decît reu
ş
ite artistic: pagini
adev
ă
rate.
Ele sînttot ce e pre
ţ
ios în c
ă
ţ
i, c
ă
ci nu sînt experiment, ci
experien
 ţă
 ,
ş
i nu sînt reu
ş
ite de autor, ci
daruri
ă
cute autorului. E motivul pentru care orgoliul scriitoricesc e atît de stupid. Pentruaceste rare pagini ar trebui s
ă
ai doar o mare recuno
ş
tin
ţă
. Nu tr 
ă
iesc ca un scriitor 
ş
i nu m
ă
simt un scriitor. M
ă
simt doar un om foarte liber 
ş
i — fiindc
ă
pre
ţ
ul libert
ăţ
ii e cel mai mare — foarte trist. încerc s
ă
tr 
ă
iesc mai departe. Nu
ş
tiudac-o s
ă
mai scriu ceva vreodat
ă
 
ş
i nici nu-mi pas
ă
. Nu vreau s
ă
ă
mîn în azilul de b
ă
trîni alistoriilor literare.
 
Cum m-am trezit pe lume
Tat
ă
l meu a lucrat mult
ă
vreme ca ziarist pe probleme de agricultur 
ă
, lucru pe care îl face, defapt,
ş
i azi, dup
ă
o lung
ă
întrerupere. Lucra la ziarul „Steagul ro
ş
u" al fostei regiuni Bucure
ş
ti,care apoi, o dat
ă
cu reorganizarea teritorial
ă
, s-a spart în trei jude
ţ
e separate. Cît timp am fostcopil
ş
i apoi adolescent, tata era mai mereu plecat „pe teren", cu ma
ş
ina ziarului, prin locuricu nume ciudate ca Videle, Alexandria, C
ă
l
ă
ra
ş
i, Olteni
ţ
a, tot atîtea abstrac
ţ
iuni pentru mine,dar abstrac
ţ
iuni dense, insistente, c
ă
ci mereu reiterate în discu
ţ
iile din cas
ă
. De vreo dou
ă
-treiori tata m-a luat
ş
i pe mine în deplas
ă
ri mai scurte, de cîte o zi, în vreo comun
ă
ilfovean
ă
,
ş
idin aceste drumuri cu masiva Volga neagr 
ă
m
ă
-ntorceam mereu extrem de obosit, cu cîtevaimagini nepl
ă
cute în minte: vr 
ă
 biile însîngerate surprinse
ş
i ucise de grilajul din fa
ţă
al Volgii,vaci duse de funie de copii mici pe marginea drumurilor, sate identice, cu in
ş
i cu p
ă
l
ă
rii
ş
i pulovere pestri
ţ
e pe la por 
ţ
i, pre
ş
edin
ţ
i de I.A.S.-uri, mai to
ţ
i gra
ş
i
ş
i cu fe
ţ
e ca de cartofi,luptîndu-se cu cifre
ş
i indicatori la birourile lor cu intarsii grosolane, pe cînd tata nota mereuîntr-un carnet, iar apoi nesfîr 
ş
ite, oribile, plicticoase mese la bodegile s
ă
te
ş
ti, cu mult vin, dincare eu nu beam, cu o conversa
ţ
ie între
ş
ofer, fotograf 
ş
i reporteri din care nu în
ţ
elegeamnimic... îl tot îndemnam pe tata s
ă
plec
ă
m, dar el îmi zicea c
ă
mai st
ă
m doar un pic
ş
i apoi iar înc
ă
pu
ţ
in... Plecam pe înnoptate, zburam pe lîng
ă
c
ă
ru
ţ
e cu coceni luminate palid cîtevasecunde, pe lîng
ă
bi-cicli
ş
ti cu eternele p
ă
l
ă
rii
ţă
ă
ne
ş
ti pe cap
ş
i ajungeam acas
ă
cu urechilevîjîind
ş
i urînd meseria de ziarist mai mult ca orice pe lume.Cînd am terminat clasa a zecea, cu cîteva luni înainte s
ă
fac faimoasa parez
ă
facial
ă
care mi-aschimbat via
ţ
a, alor mei le-a venit ideea c
ă
a
ş
putea, vara aceea, s
ă
stau o lun
ă
la
ţ
ar 
ă
, la aer curat,
ş
i s
ă
ş
tig
ş
i ceva bani în acela
ş
i timp. A
ş
a c
ă
am fost expediat f 
ă
ă
mult
ă
vorb
ă
— totul venea pe fondul totalei mele indolen
ţ
e
ş
i pasivit
ăţ
i din acea vreme: m-a
ş
fi dus
ş
i în iadcu aceea
ş
i placiditate — în satul Chirnogi de pe malul Dun
ă
rii. Acolo era un I.A.S. specializatîn orezarii, dar care f 
ă
cea
ş
i ceva grîu. Pre
ş
edintele (care a ajuns dup
ă
'89 ministru al agricul-turii) era prieten cu tata, a
ş
a c
ă
treaba s-a f 
ă
cut u
ş
or: urma s
ă
stau la un inginer agronom într-oc
ă
m
ă
ru
ţă
 
ş
i s
ă
mi se dea ceva de lucru. Mi-am luat cu mine un vraf de c
ă
ţ
i
ş
i o scrisoare decîteva zeci de pagini, pe care nu apucasem s-o expediez din Bucure
ş
ti. Era pentru o fat
ă
,Sanda, coleg
ă
cu mine, c
ă
reia i se zicea Calceola Sandalina dup
ă
numele nu
ş
tiu c
ă
reinevertebrate despre care înv
ăţ
asem la biologie. Cu ea mersesem de cîteva ori în parcuri
ş
i nes
ă
rutaser 
ă
m — eu pentru prima dat
ă
— 
ş
i-mi amintesc
ş
i acum u
ş
orul miros de sulf al p
ă
ruluiei. Acum e activist
ă
PN
Ţ
-CD
ş
i, sigurissim, p
ă
rul ei nu mai miroase ca atunci. Cum eramgrafoman
ş
i pîn
ă
 
ş
i comentariile, la
ş
coal
ă
, le f 
ă
ceam de 30-40 de pagini, cu atît mai mult m
ă
-
 
ntindeam în scrisorile de dragoste, înc
ă
rcate de metafore
ş
i aiureli. Pe drum spre Chirnogi amoprit într-un sat, lîng
ă
bodeg
ă
,
ş
i le-am dat scrisoarea, s-o pun
ă
la cutie, unor 
ţă
ranichercheli
ţ
i. Fire
ş
te, Calceola n-a primit-o niciodat
ă
,
ş
i mi-am imaginat apoi de nenum
ă
rateori, r 
ă
-sucindu-m
ă
-n pat de necaz, ce s-or fi distrat indivizii
ă
ia cu înfl
ă
c
ă
rat
ă
mea epistol
ă
deamor.Satul era ars de soare
ş
i dezolant, cu case pierdute prin livezi
ş
i gr 
ă
dini de legume. Casainginerului era b
ă
trîneasc
ă
, cu prisp
ă
 
ş
i acoperi
ş
de
ş
indril
ă
,
ş
i era înconjurat
ă
de o curte încare cre
ş
teau cei mai gigantici maci pe care i-am v
ă
zut vreodat
ă
, pîn
ă
la piept, cu flori vinete, b
ă
tute
ş
i cu m
ă
ciulii cît merele. Sînt convins c
ă
, la o adic
ă
, ai fi putut stoarce la ha
ş
i
ş
din ei înveselie. Camera mea avea un simplu pat
ş
i atît. Al
ă
turi era cea a gazdei mele, un junenegricios, asudat, care bea toat
ă
seara
ş
i apoi venea la mine-n camer 
ă
cu un vraf de diplome:de la premiul luat în clasa I pîn
ă
la diploma de absolvire a facult
ăţ
ii. Mi le-a ar 
ă
tat de zeci deori, insistînd asupra mediilor din fiecare clas
ă
, asupra numelui înv
ăţă
toarei
ş
i ale profesorilor,asupra anilor de absolvire... Dup
ă
cîteva ore de b
ă
tut cîmpii, se-ntorcea abia
ţ
inîndu-se pe picioare în odaia lui
ş
i acolo înjura, tr 
ă
gea
ş
uturi în mobil
ă
sau plîngea în hohote,
ş
i astanoapte de noapte, tot timpul cît am stat acolo. Niciodat
ă
nu s-a dus nic
ă
ieri
ş
i nici n-a venit ci-neva pe la el. Dar pe-atunci nu-mi p
ă
sa de soarta acestui june nici cît de scaunele de sub masalui.Dimine
ţ
ile mergeam la cîmp, la vreo 15 kilometri, într-un loc unde se secera grîul. M
ă
plantaulîng
ă
un morman de boabe de grîu
ş
i trebuia s
ă
dau cîte un bon fiec
ă
rui tractorist care-
ş
idesc
ă
rca acolo remorca. F
ă
ceam, adic
ă
, pe pontatorul. Cum eram îmbr 
ă
cat „or 
ăş
ene
ş
te",
ţă
ranii î
ş
i b
ă
teau joc de mine în stilul lor ambiguu
ş
i grosolan. Mai r 
ă
u era îns
ă
c
ă
de cîtevaori m-au uitat acolo
ş
i a trebuit s
ă
vin acas
ă
pe jos, mergînd cîte trei ore, pe înserate, printrelanuri de grîu
ş
i floarea-soarelui. Serile, ajuns acas
ă
, n-aveam absolut nimic de f 
ă
cut, m
ă
  plictiseam îngrozitor, umblam n
ă
uc prin satul mort, un pu
ş
ti de 16 ani pe care nu-l b
ă
ganimeni în seam
ă
. Fetele de vîrsta mea din sat se uitau prin mine de parc
ă
nici n-a
ş
fi fost. Aca-s
ă
— nici radio, nici televizor, absolut nimic. Ajunsesem s
ă
-mi doresc s
ă
mai vin
ă
inginerulcu diplomele lui, m
ă
car se mi
ş
ca ceva în fa
ţ
a ochilor mei.Totul a devenit tragic dup
ă
vreo s
ă
 pt
ă
mîn
ă
, cînd s-a terminat
ş
i recoltatul griului
ş
i nu s-a maig
ă
sit nimic de lucru pentru mine. A
ş
a c
ă
nici nu m
ă
mai luau la cîmp. B
ă
team toat
ă
ziuauli
ţ
ele satului, g
ă
sisem un fel de grajduri abandonate, la etaj cu depozite de fin,
ş
i urcam acolo pe o scar 
ă
... îmi luam c
ă
ţ
ile mele, cele mai multe SF,
ş
i citeam acolo, în fîn, privind cum seca
ţă
ă
pe mine p
ă
ianjenii sferici pe picioroange sub
ţ
iri ca a
ţ
a... M
ă
sileam s
ă
m
ă
gîndesc laSanda, îns
ă
— lucru care mi s-a întîmplat apoi atît de des, oricît de mult a
ş
fi iubit o fat
ă
sau

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
Mardare Ioana liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
KaRaKteR2010 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->