TU ETI MAM !

Cnd eram copil odat, mama mea, nvtoare, M-a luat cu ea la coal, doar aa, ntr-o plimbare. coala mi-a prut castel, iar clasa cu fereti Poz mndr ntlnit ntr-o carte cu poveti. Ea, inndu-m de mn, m purt spre banca-nti Cu o scurt mngiere-ce-mi fu-n coal cpti Banca-nalt-n ea mai singur dect cucul m simeam i-nlat ncet pe vrfuri tot la mama mea priveam ; A fi vrut s fiu acolo, lng ea i nu aici Lng-aceti copii din clas, mult mai mari, dar tot pitici. Am oftat chiar, fiindc mama tuturor le surdea, Cnd tiam c numai mie ea acas mi zmbea, Dar am neles c-n clas mama e nvtoare Iar eu nu ajunsesem vrsta claselor primare. Rnd pe rnd nvtoarea povesti att de multe... Inima-mi btea nvalnic i a prins i ea s-asculte. Mai apoi, pornit-a vremea s alerge fr vesteUnul spuse-o poezie, altul zise o poveste. Dup-un timp pe care astzi abia mi l-am tlmcit, Clasa-ntreag ntrebat, a fost pus la ghicit : -Dragii mei, s-mi spunei mie - a-nceput nvtoareaCine muntele-l ntrece-n nlime, iar marea O ntrece n mrime prin atta buntate, Ce fiin este-n lume cea mai scump dintre toate, Care mngie cnd doare, care cnt cnd mngie, Stnd de straj suferinei pruncilor la cptie, Cine este-acea fiin fr care nu se poate Cea mai drag, cea mai mare i mai bun dect toate ? ! Clasa-ntreag se gndete-vd ochi mari, mintea-ncordat, Un biat parc e gata s rspund...ba, i-o fat. Nu tiu ce fior m prinse i pe mine-ntr-o suflare, Am uitat c sunt n banc, mama c-i nvtoare i pe cnd biei i fete ridicau mna n sus, Le-am luat-o nainte i-am strigat fr de seam : -Cea mai scump din fiine-n lumea asta, tu eti, mam !