Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
P. 1
Maurois, Andre - Istoria Angliei 2

Maurois, Andre - Istoria Angliei 2

Ratings: (0)|Views: 1|Likes:
Published by elfmed

More info:

Published by: elfmed on Mar 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/03/2013

pdf

text

original

 
André Maurois
Istoria Angliei
Histoire d'Angleterre, 1967vol.2
CARTEA A CINCEA TRIUMFUL PARLAMENTULUI
 
IIACOB I STUART ŞI PROBLEMA RELIGIOAS
Ă
I. Regii dinastiei Tudor fuseser nişte zei naio
ă ţ
nali. Ca s le fie pe plac,
ă
 supuşii lor, clerul, chiar şi episcopii şi-au schimbat de mai multe ori religia. Laun cuvânt de-al lor, seniorii şi miniştrii îşi puneau fr împotrivire capetele pe
ă ă
 butuc. Parlamentul întâmpina dorinele lor uneori cu umile critici, alteori
ţ
 mormind, dar nu le respingea niciodat. Am artat care au fost resorturile
ă ă ă
 acestei uimitoare puteri: dup o lung perioad de anarhie, supii simeau o
ă ă ă ţ
 aprig nevoie de autoritate: Henric al VH
ă
-lea şi Elisabeta aveau geniulregalitii şi un tact care le
ăţ
-a permis s prevad, în cea mai mare parte a
ă ă
 cazurilor, reaciile opiniei publice. Numai consimntul acesteia a fcut
ţ ţă ă
 posibil paradoxala vigoare a unei monarhii neînarmate. "Dac
ă ă
beefeater 
-ii
196
palatului puteau asigura paza unei corbii în care vreun nobil rzvrtit sau
ă ă ă
 vreun ministru îndeprtat de la putere era condus la Turn, aceasta se datora
ă
 faptului c ucenicii din Londra nu încer
ă
cau s le smulg prizonierul". Nici
ă ă
 suveranul, niciConsiliul privat n-ar fi putut constrânge la supunere o populaie de cinci
ţ
 milioane de suflete, obnuit de secole s pstreze arme în cas şi antre
ă ă ă ă
nat
ă
  în mânuirea arcului şi a sbiei. De la urcarea pe tron a lui Henric al VII
ă
-lea, fora
ţ
 dinastiei Tudor nu a fost o for militar, ci una psihologic şi sentimental.
ţă ă ă ă
 Acest succes de durat, cât şi supu
ă
nerea voluntar a poporului englez aveau s
ă ă
 dea naştere în mintea succesorilor Elisabetei unor periculoase iluzii.II. În ziua morii reginei (24 martie 1603), o mare nelinişte cuprinsese ara.
ţ ţ
 Strzile Londrei erau str
ă ă
btute de patrule. Marinari protestani prsiser
ă ţ ă ă ă
 porturile pentru a opri – în cazul când s-ar fi produs – o invazie papist venit
ă ă
 din Flandra. Îndat ce se afl c Iacob al Vl
ă ă ă
-lea, calvinistul, urma s descind
ă ă
 din regatul su scoian pentru a deveni Iacob
ă ţ
I al Angliei şi a uni cele dou
ă
 coroane
, se restabili calmul. Cltoria noului rege încend de la frontier şi
ă ă ă
 pân la Londra a fost un neîntrerupt triumf. În toate satele sunau clopotele; în
ă
 ore o mulime entuziast îl aştepta pe suveran în piaa central; în castele,
ţ ă ţ ă
 Iacob I, obişnuit cu srcia scoian, se minuna de splendoarea serbrilor. Un
ă ă ţ ă ă
 gest al su nu fu pe placul poporului şi produse nelinişte: Iacob, ignorând
ă
 libertile engleze, po
ăţ
runci s fie spânzurat fr judecat un ho prins de
ă ă ă ă ţ
 escort pe drum. Dar înainte de a întâlni vreo rezisten, el putea s epuizeze
ă ţă ă
 vastul fond de încredere pe care i-l lsaser moştenire predecesorii si.
ă ă ă
III. Era un brbat de treizeci şi şapte de ani. Destul de ridicol ca înfişare
ă ăţ
 şi maniere, lipsit de orice distincie; vorbea mult, dar greoi, şi limba i se
ţ
 
1
96
 
nctori de carne de vi
ă ă
(în limba englez) – po
ă
recl a gardienilor de la Turnul Londrei.
ă
¬
¬
Denumirea de Marea Britanie, desemnând unirea Angliei, a Scoiei şi a rii Galilor, a fost
ţ Ţă
 folosit pentru întâia oar în mod oficial în 1707. dar unii scriitori o fo
ă ă
losiser
ă
cu mult înainteaacestei date –
n.a.
2
 
 împleticea în gur. Modul su ridicol de a vorbi masca substana celor spuse,
ă ă ţ
 care nu era niciodat lipsit de savoare. S
ă ă
-a spus c englezii, proclamându
ă
-l peIacob Stuart urmaşul Elisabetei Tudor, au urcat pe tron un caracter feminin înlocul unui caracter masculin. Într-adevr, petrecându
ă
i copilria în mijlocul
ă
 asasinatelor şi al comploturilor, Iacob Stuart rmsese cu groaza de oameni
ă ă
  înarmai.
ţ
Beati pacifici
era deviza sa. Purta haine vtuite pentru a se feri de
ă
 lovituri de pumnal şi când vedea o sabie se îmbolnvea. Destul de cultivat, era
ă
  îns mai curând un intelectual decât un om inteligent. Adolescent precoce,
ă
 scrisese versuri, tratate de teologie şi dou cri de doctrin politic:
ă ă ţ ă ă
BasilikonDoron
şi
True Law of Free Monarchies
197
, în care demonstra c regii sunt
ă
 destinai de Dumnezeu s guverneze, iar supuşii s asculte de ei. Regele era,
ţ ă ă
 adar, deasupra legii, dar trebuia s i se supun şi el ca s fie un exemplu
ă ă ă
 pentru ceilali, în afar doar de cazuri excepionale pe care era singur în
ţ ă ţ
 msur s le aprecieze.
ă ă ă
IV. Doctrin orgolioas, care se dovedise util în Scoia pentru a ine la
ă ă ă ţ ţ
 respect un cler arogant şi redutabil. Iacob I venea în Anglia primejdios deconvins de superioritatea lui. Îşi închipuia în mod sincer c este un teolog
ă
 genial menit s
ă
-i duc pe englezii rtcii pe drumul adevrului. Nu ştia
ă ă ă ţ ă
 a-proape nimic despre caracterul noilor si supuşi şi nici nu cuta s
ă ă ă
-i îneleag. Cum veni, începu s peroreze în adunrile lor, s spumege, s se
ţ ă ă ă ă ă
 lbâie, amuzândui auditorii, fr s
ă ă ă
i dea seama, cu accentul su scoian. El
ă ţ
 se tepta s fie "înlat n la ceruri cu laude" pentru elocvena şi erudiia
ă ă ţ ă ţ ţ
 sa. Dar avea de-a face cu un popor care nu era dispus s asculte cu respect un
ă
 moralist strin.
ă
V. Deşi a fost crescut în religia calvin, noul rege a fcut cas bun cu
ă ă ă ă
 biserica anglican. El suferise în Scoia din cauza libertii democratice a
ă ţ ăţ
 presbiterienilor; nu-l supra faptul c a gsit în Anglia o biseric ce recunoştea
ă ă ă ă
 o ierarhie în vârful creia se afla regele. Elisabeta impusese supuşilor si un
ă ă
 conformism la fel de riguros ca odinioar biserica roman. Toi trebuiau s fac
ă ă ţ ă ă
 o mrturie de credin cu privire la cele "treizeci şi nou de articole"; clerul nu
ă ţă ă
 putea folosi decât Cartea de rugciuni oficial, comisiile ecleziastice se
ă ă
 dovedeau tot atât de severe ca odinioar tribunalele romane, în ochii
ă
 adevratului anglican, Reforma n
ă
-a însemnat o ruptur cu trecutul şi biserica
ă
 lui rnea pentru dânsul "catolic", adic universal. "Protes
ă ă ă ă
tantul mijlociu –scrie lady Hutchinson
198
– renunase la papism pentru c nu mai era la mod,
ţ ă ă
 dar în adâncul inimii sale înclina de partea aceasta". Doctrina anglican, care
ă
 era aceea a statului, se vedea atacat pe ambele flancuri, şi de catolicii
ă
 romani, şi de puritani.VI. În partea a doua a domniei Elisabetei, catolicii romani suferiser din
ă
 pricina prigoanei, pe care rzboiul cu Spania şi conspiraiile iezuiilor au îns
ă ţ ţ ă
-prit-o. Nu aveau acces la nici o funcie local sau naional; nu aveau voie s se
ţ ă ţ ă ă
  îndeprteze de p
ă ă
-mântul lor fr un permis semnat de judectorul de pace.
ă ă ă
 
1
97
 
Darul suveranului
n limba greac) şi
ă
 Adevrata lege a monarhiilor libere
ă
(în limbaengleza).1
98
Lucy Apsley soia omului politie antiregalist John Hutchinson (1615—1664), femeie
ţ
 inteligent şi cult, care a lsat valoroase memorii, unele sub forma biografiei so
ă ă ă
ului ei.
ţ
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->