• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
1
 Amintiri cu sfinti  Amintiri cu sfinti  Amintiri cu sfinti  Amintiri cu sfinti 
 
- 
 
Volumul 1 – culese de ~Daniel Branzei~ 
 
2
Cure Simion
Eram inca tinerel, cu visuri luminoase si idealuri inalte. M-am intilnit cu fratele CureSimion si el m-a intrebat: "Este adevarat ca vrei sa te faci pastor, ca tatal tau?". "Da, i-amraspuns", intr-un fel timid, de parca m-ar fi prins cu un gind prea inalt pentru starea measpirituala. "Ei bine", a continuat el, "daca vrei sa te faci pastor sa ceri de la Domnul sa-tidea ... o beregata larga".L-am privit surprins si am tacut nedumerit asteptind o lamurire. Fratele Simion acontinuat: "Pastorii trebuie sa aibe o beregata larga ca sa-i poata inghiti pe toti asa cumsint ei, fara sa-i ramana in gat vreunul." Au trecut ani de zile pana cand mi-am dat seamaca atunci primisem una dintre cele mai adanci lectii de teologie pastorala. Nu cred ca m-am rugat vreodata asa cum m-a invatat fratele Simion, dar mi-am dat seama adesea denevoia ca pastorul sa poata avea un spirit de toleranta ingaduitoare si plina de rabdaresfanta.
Sfatcu Niculae
Cine a spus ca simplitatea este uneori complexa si lipsa de carte nu inseamna neaparat silipsa de intelepciune? Un exemplu despre aceste realitati il constituie si fratele Sfatcu dela Iasi. L-am cunoscut pe cand faceam practica in Biserica de acolo, in anii de Seminar,cand teoria de la scoala era completata de realitatea de pe terenul bisericilor. Nea iCulita a fost omul care m-a impresionat cel mai mult in anii aceia ai inceputului.Om de o inalta tinuta morala, contabil prin educatie si intemeietor, alaturi de PricopTarniceru, al Bisericii Baptiste din dealul Sarariei, fratele Sfatcu a fost un munte de umor si o cascada de intelepciune.Pe cand familiile celor doi erau si singurele din nou formata biserica, fratele Sfatcu iispunea fratelui Tarniceru duminica dimineata: "Matale incepe ora de rugaciune, ca eu maduc prin piata si prin hala sa chem ceva oameni sa vina."Cu aceasta "chemare de oameni" Sfatcu si Tarniceru au umplut incet, incet adunarea.Oamenii erau adusi la Biserica, dar erau adusi mai ales acasa. Niciodata in viata mea n-am vazut oameni mai primitori si case mai ospitaliere. Tinerii pe care i-am gasit eu candam inceput sa merg la Iasi ii spuneau lui nea iCulita simplu: "tata Sfatcu".In saracia lui a crescut o casa de copii. Lipsit el insusi de accesul la scoli inalte i-aindemnat pe ai lui sa nu se multumeasca cu putin. Dionisie a ajuns profesor. Aurora siTudorica au ajuns medici. Costica a ajuns inginer mecanic. Genoveva era pe cale saajunga profesoara cand a avut zborul frant de interventia organelor de Securitate. Astazi,ea conduce o organizatie misionara in America. Toti au mostenit de la nenea Sfatcu ominte harnica si o extraordinara putere de asimilare.
 
3La servici, domnul Sfatcu ducea mereu un teanc de carti si in mod invariabil cativacartofi copti, hrana saracului. Nu stiu cum se facea, dar, desi aveau alte mancaruri maialese, toti colegii si sefii pofteau la cartofii aceia copti a caror aroma ii tragea de nas si-iaduna in jurul biroului acestui om sarac, la un pranz de glume si voie buna.In biserica, le-a facut pe toate: a cantat la armoniu, la vioara, in cor, a dirijat corul, a tinutore de rugaciune, de scoala duminicala, a predicat si a vizitat neobosit oamenii.Cei care l-au cunoscut, l-au vazut foarte rar nervos. Avea mereu un zambet sagalnic pe buze, ochii mari si buni, iar mainile erau parca pornite intotdeauna sa mangaie si saalinte.M-a luat intr-un sfarsit de saptamana cu el sa vizitam niste bisericute mici, peste dealurisi vai acoperite cu paduri si vii nesfarsite. Pe drum, mi-a tinut vesel adevarate lectii dezoologie, botanica si istorie. Se oprea sa-mi spuna ce pasare canta si urma carui animalam intalnit-o. Stia totul despre copacii pe care-i saluta ca pe niste prieteni vechi, deprinsicu vizitele lui "pastorale." De la dansul am aflat ca numirile manastirii "Galata" si aorasului Galati vin de la cete de "gali" plecati tocmai din Franta de azi sa faca comert ininteriorul batranului continent. Noaptea, ma invata numele constelatiilor si tresareacopilareste ori de cate ori o stea cazatoare strapungea ca o sulita intinderea cerului.Despre spiritualitatea adanca a lui neaiCulita am sa va vorbesc prin doua intamplari, unadin anii de activitate intensa si alta desprinsa din anii din urma, cand boala necrutatoare i-a ingreuiat pasii si l-au tintuit mai mult la pat.Toti oamenii care-l stiau, cunosteau ca fratele Sfatcu este implicat in traficul cu Biblii. Ilstiau crestinii care veneau de peste mari si tari si-l stiau chiar si cei de la Securitate.Acestia din urma il luau adesea la "sediu" si cautau sa-l razgandeasca cu intrebari dure sicu amenintari: "Ai sa ajungi in inchisoare! Esti impotriva politicii Statului! Ai contacteinterzise de lege cu straini care viziteaza Romania. Spune-mi numele strainilor cu care aiavut contact! Cine te-a vizitat acasa?"Acestui potop inchizitional, nenea Culita le facea fata cu un zambet tamp agatat smecher ca masca peste inteligenta lui sclipitoare si le raspundea invariabil cu fraza: "La mineacasa nu primesc straini. La mine acasa vine multa lume. Toti sunt sau prieteni sau rude.Cei care au venit aseara au fost fratii mei de departe. Asta dumneavoastra nu putetiintelege ... Aia n-au fost straini. Eu n-am calcat legea. Au fost frati de-ai mei de departe. Nu va intereseaza pe dumneavoastra numele lor ..."Intr-una din diminetile primavaratice cand l-am ajutat sa iasa putin afara, la soare, l-amvazut cum se opreste parca fermecat in loc si admira explozia florala a ciresului din fatacasei. Il stiam sentimental, dar de data aceasta, atentia lui trecuse dincolo de frumuseteacare aprinde inima si ajunsese la simbolistica ce aprinde credinta: "Il vezi? Ce frumoseste! Este o telegrama de la Domnul Isus care-mi spune ca ma ... iubeste!" Ochii lui erauscaldati in lacrimi, buzele inflorisera si ele intr-un zambet tainic si fertil, udate parca deizvorul de deasupra.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...