VITAMINE HIDROSOLUBILE

MOTTO:

MEDICUS CURAT, NATURA SANAT

HIPOCRAT MEDICUL TRATEAZA, NATURA VINDECA

MOTIVATIE
In aceasta lucrarea de diploma mi-am propus sa sistematizez cele mai recente date din literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru metabolismul intermediar, stiut fiind faptul ca in afara de rolul vitaminic, aceste substante biologic active mai indeplinesc si importante functii coenzimatice. Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie, in primul rind sa-si furnizeze vitaminele necesare. Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfasurarea functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de medicamente. Este greu de crezut cita influenta are alimentatia asupra starii generale de sanatate. Unele substante sunt chiar adevarate in lupta cu virusii. Faptul ca o alimentatie corecta poate contribui la evitarea si tratarea unor boli si de asemenea la mentinerea unei stari generale optime a organismului nu este ceva nou inca de acum 2500 de ani, Hipocrate a atras atentia asupra acestui lucru. Din pacate, in epoca moderna, mai ales dupa aparitia medicamentelor chimice, oamenii parca au uitat de rolul benefic pe care unele medicamente il pot juca in mentinerea sanatatii. Putini sunt cei care au ramas consecventi vechiului concept, potrivit caruia hrana sanatoasa inseamna viata lunga, lipsita de probleme majore de sanatate. In functie de etapa vietii pe care o traversam, unele dintre vitamine si minerale devin esentiale pentru pastrarea vitalitatii corpului, trebuie sa treaca pe primul plan. Mincati mai multe vitamine! Aceasta cerere pe care ne-o fac expertii nutritionisti se pare ca este deja invechita. Au trecut timpurile in care portia zilnica de vitamine era satisfacuta de vestitul mar. In prezent, specialistii ne sfatuiesc sa mincam zilnic carne slaba, peste, produse din cereale integrale, precum si doua portii de fructe ti trei portii de legume pe zi.

CUPRINS

1.

Scurt istoric despre vitamine

2. 2.1. 2.2. 2.3.

Notiuni despre vitamine

Generalitati 6 Rolul vitaminelor in organism. 8

Clasificarea vitaminelor 10

3. 3.1. 3.1.1. 3.1.2. 3.1.3. 3.1.4. 3.1.5 3.1.6. 3.1.7 3.2. 3.3.

Vitamine hidrosolubile... Vitaminele B Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B6. Vitamina B5. Vitamina B12.. Vitamina B3(PP).. Alte vitamine din grupa B... Vitamina C. Vitamina PP.. Concluzii. Bibliografie.

11 12 13 16 17 19 24 30 38 40 46 48 50

1. SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se datoreaza constituentilor din care fac parte si vitaminele. A trecut putina vreme de cind, prin anul 1880, problemele alimentare erau abordate simplist. Organismul animal era asimilat cu soba pe care trebuie sa o umpli cu lemne pentru a obtine caldura. Dar, la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat ca administrind animalelor o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza, adica proteide, materii grase si zaharuri pure, avind sare si apa, acestea pierdeau in greutate si nu puteau sa se reproduca. A. Orain scria: Pentru prima oara omul trebuie sa admita ca pentru a se alimenta, nu-i ajunge sa absoarba substante inerte, care produc sau degaja energie in organism, ca pentru a-si intretine viata, trebuie sa faca apel la viata si ca ucigindu-si alimentele, isi scurteaza considerabil existenta. Importanta biologica a vitaminelor, declara Guggenheim, consta in functia lor de cofermenti, care le face in stare sa catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii. Viata normala nu poate fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie, vitaminele pe care nu le poate sintetiza. Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in cantitate mai mare sau mai mica in aproape toate vegetalele. Se cuvine sa ne convingem ca pentru cine isi variaza cit mai mult cu putinta hrana, rezervind un loc larg cruditatilor, problema vitaminelornu exista in realitate. Alimentele naturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speta careia ii convin, scrie A. Orain. Cu exceptia citorva cazuri particulare, nu exista riscuri serioase de hipervitaminoza. Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale. Anumite afectiuni care nau reactionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantitati mai mici de vitamine naturale. De aceea avem motive sa ne temem ca administrarea unor cocteiluri vitaminice provenite din industrie echilibrate in aparenta poate sa nu duca la urma urmelor, decit la un dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.

Terapeutica vitaminica este intr-adevar departe de a obtine rezultate constante, binefaceri constante, binefaceri scontate pe care teoretic, am fi in drept sa le speram. Poate ca, in unele cazuri s-a dat gres prin eroare de diagostic sau prin neadoptarea dozelor prescrise. Dar nu este exclus, tinind seama de extrema si inca imprevizibila

complexitate biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul alta influenta, poate chiar negativa. Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie sanatoasa , bogata in cruditati, cu o inteleapta utilizare a plantelor, elemente inregistrate cu vitamine utile in proportii echilibrate, va avea toate sansele sa atenueze sau sa vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin cronicitatea lor otavesc existenta.

2. NOTIUNI DESPRE VITAMINE

2. 1. GENERALITATI
Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse exogene, esentiale in cantitati mici pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului, a echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism si de aceea trebuie furnizate prin alimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici nu furnizeaza material plastic, insa prezenta lor este absolut necesara pentru desfasurarea proceselor metabolice generatoare de energie cit si a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori si intrind in grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni. Cuvintul vitamina a fost introdus in 1912 de catre chimistul polonez Cazimir Funck care a denumit astfel o substanta cristalina izolata din taritele de orez, care avea proprietatea de a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat. Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de catre plante, inclusiv unele bacterii si sunt introduse in organismul uman prin alimentatie, fie ca atare, fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare vitaminelor, iar in organism se transforma in vitamine. Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul ca sunt secretati de glandele endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate de functie si chiar de structura chimica. Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura, deoarece aproape fiecare vitamina este o componenta structurala a unei anumite enzime sau grup de enzime.

In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si structura lor a fost stabilita prin sinteze. Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala, de aceea, in continuare fiecare vitamina va fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit structurii ei. In tabelul urmator sunt mentionate principalele vitamine si cantitatile aproximative necesare zilnic, unui om adult.

Tabel 2.1.1 Vitamina Numirea si functiunea I. Vitamine solubile in grasimi : A D E K Vitamina antixeroftalmica( Axeroftol ) Vitamina antirahitica ( Calciferol ) Vitamina antisterilitatii ( Tocoferol) Vitamina antihemoragica ( Filochinona ) II. Vitamine solubile in apa : B1 B2 Vitamina antineuritica ( Tiamina ) Vitamina cresterii ( Ribovlavina ) 1-3 1 1 -2 0,01 1 1 Cantitati necesare In mg / zi

Vitamina antipelagroasa ( Niacina; Factor PP; 15 amida acidului nicotinic )

B6 B12 H H` C P

Vitamina antipelagroasa ( Piridoxina ) Acidul pantotenic Vitamina antianemica Acidul folic ( pteroilglutamic) Biotina ( Bios II ) Acid p aminobenzoic Bios I ( mezo- inozitol ) Colina Vitamina antiscorbutica ( acidul ascorbic ) Vitamina permeabilitatii ( Rutina )

2 0,001 1-2 50 100 -

Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind utilizate ca medicamente, nu numai in cazuri de avitaminoze tipice. In acest scop servesc mai ales vitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea se fabrica in cantitati mari, prin sinteza, in afara de vitamina B12 care se obtine prin procedee fermentative.

2. 2. ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM

In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara de vitamine prin alimentatie. Lipsa totala a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoza. Lipsa partiala a uneia sau mai multor vitamine produce tulburari numite hipovitaminoze, iar aportul prea mare, produce hipervitaminoza. Starile de hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze multiple: alimentatie deficitara sau restrictiva; tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului digestiv; consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice; administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici; diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii. Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice, in consecinta ele actioneaza numai in masura in care exista stari de hipovitaminoza sau avitaminoza, reducind la normal procesele biochimice perturbate. Se disting trei situatii cind se utilizeaza vitaminele: hipovitaminoze; in scop profilactic si pentru indicatii specifice (cu rol tonic, trofic, corectoare metabolice); tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant. Vitaminele se folosesc de obicei in hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru

suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele necesare si dozele potrivite in functie de fenomenele carentiale manifestate, sub forma de medicamente. Alte indicatii, in general cu eficienta redusa, sunt mentionate la fiecare substanta. De exemplu: in anemiile datorate deficitului in factori de maturare a eritrocitelor cu formarea megaloblastelor care se

transforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si acidul folic, care au functii de biocatalizator in sinteza nucleoproteidelor. Vitaminele se gasesc raspindite in diverse tesuturi animale si vegetale cum ar fi: ficat, drojdie de bere, coji, frunze, germeni de cereale. Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica uneori destul de complicata, facind parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de vitamine le-a 8

fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectind prezenta lor indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice de tipul aminelor. Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se agraveaza cu timpul, dind o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.). Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se numeste avitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza. Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal. Organismul animal primeste aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de vitamine, fie sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se transforma in vitaminele corespunzatoare. Vitaminele D (antirahitice) regleaza continutul in saruri minerale ale organismului si conditioneaza in special depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in "untura de peste", grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul mamiferelor si a pasarilor sub forma denumita vitamina D2 sau calciferol. Daca alimentele sunt sarace in aceasta vitamina, organismul este predispus la rahitism, datorita decalcifierii organismului. La copiii rahitici oasele ramin moi si astfel se deformeaza usor, iar la adulti oasele devin fiabile, rupindu-se la unele eforturi mai mari (osteomalacie). Continutul in vitamina D din organism se mareste daca acesta este supus actiunii radiatiilor ultraviolete, datorita faptului ca provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele este transformat in vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a razelor solare asupra copiilor bolnavi de rahitism. In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4, care formeaza impreuna cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D. Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrana provoaca singerarea celulelor subcutanate si a traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al animalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in singe, si prin aceasta singele se incheaga normal. Vitamina Kl, care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza si de asemenea in ficat si muschi. Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele complexului B, vitamina C si vitamina PP. Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala numita pelagra. Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai ales in regiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.

Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele aspra. Cele mai bogate alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate), spanacul si drojdia de bere. Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe cale sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin fabricile de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute de vitamine necesare prevenirii si tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.

2. 3. CLASIFICAREA VITAMINELOR
Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C.Funf acestei grupe de substante se mentine si in prezent, desi unele vitamine nu contin in molecula lor importanta insemnata ce o au aceste organismului. Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura veche, dupa rolul fiziologic si dupa structura chimica. Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A,B,C,D,E,F,K, etc.).In cadrul aceleeasi clase, vitaminele se denumesc si cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ). Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinsc in organism, vitaminele se denumesc astfel : vitamina antixeroftalmica (vit.A1), antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1), antirahitica (vit. D), antisterilitatii (vit.E), antiscorbutica (vit. C). Dupa structura chimica se numesc : tiamida(vit. B1),riblofavina (vit.B2), acid ascorbic (vit. C),piridoxina (vit.B6),acid paraaminobenzoic (vit. H). Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica in vitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode fizico-chimice, microbiologice si biologice. Vitaminele liposolubile sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici, si insolubili in apa . Din aceasta grupa fac parte vitaminele A,D,E,K si F. Vitaminele A si D se gasesc an plante sub forma de provitamine. Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele B,C,P(citrine), R(extrasa din plante ieboase, neidentificindu-se structura moleculara),etc. azot. Ea reflecta

principii alimentare pentru buna functionare a

10

3. VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica si contribuie la reglarea proceselor metabolice.Vitaminele sunt substante organice cu rol functional care se gasesc in cantitate mica in alimente si sunt indispensibile pentru cresterea si dezvoltarea normala a organismelor.Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism determina tulburari metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze, ce constituie boli carentiale. Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale,fac parte din biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze,boli care in cazuri grave se pot solda cu moartea.Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine,in cantitati mici(B1,B2,PP) si altele in cantitati mai mari (B6,B12,K,biotina,acid lipoic,acid folic).Administrarea abuziva de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoze K , grupul B s.a. Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor chimica uneori destul de complicata, facand parte din diferite clase de substante organice.Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor indispensabila pentru viata,dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice pe tipul aminelor. Vitaminele se clasifica,de obicei, in doua grupe:vitamine hidrosolubile (solubile in apa),care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B(B1,B2,B5,B6,B8,B12,PP),si vitamine liposolubile care grupeaza vitaminele A,D,R si K. Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural.Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi organici. Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele complexului B(tiamina,riboflavina,piridoxina,acidul nicotic,acidul folic,biotina,acidul pantotenic),acidul ascorbic si bioflavonoidele,si vitaminele R(extrase din plante ierboase,neidentificandu-se structura moleculara). Vitaminelor hidrosolubile incluse in complexul B le sunt comune urmatoarele insusiri caracteristice: 11

sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori enzimatici in cadrul proceselor cu acelasi nume

majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente. Spre deosebire de vitaminele liposolubile care, fiind termolabile, nu pot fi stocate in

tesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu substante de rezerva. Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a asista enzimele importante implicate in productia de energie din carbohidrati si grasimi.Nu sunt depozitate in organism in cantitati mari deci aportul frecvent este necesar. Vitaminele hidrosolubile se distribuie in lichidul extracelular,depozitele din organism sunt mici si eliminarea se face renal,cu usurinta;de aceea starile carentiale survin relative repede.Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente,carentele implica,de multe ori,deficitul mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali,desi simptomele pot fi caracteristice lipsei numai a uneia.Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are in generalconsecinte toxice,cantitatea eliminate crescand o data cu doza.Sunt instabile in prezenta caldurii si procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de vitamine disponibile din mancare. Organismul nu face, in general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care la un aport alimentar insuficient semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor vitamine se elimina prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii intense si repetate. O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime, reprezentind cofermentii acestora.

3. 1. VITAMINELE B
Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a denumi factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este vorba despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au urmatoarele particularitati comune: -provenienta (drojdia de bere); -solubilitatea in apa; -rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular.

12

Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in functiile sistemului nervos, a unor glande endocrine . Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vita- mina H (biotina), paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi excercita efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o strinsa interdependenta. Deoarece vitaminele complexului B sunt solubile in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala lenta . Sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai indelungat. Este foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si incaruntirea permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot fi ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza sampoane sofisticate sau crme extrem de scumpe. Cuprind un numar mare de vitamine care se deosebesc intre ele prin structura chimica si prin activitatea lor fiziologica. Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita anumitor proprietati comune: sunt solubile in apa se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale sunt factori stimulatori pentru microorganisme sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice Din complexul B fac parte: vitamina B1 - Tiamina vitamina B2 - Riboflavina vitamina B6 - Piridoxina vitamina B8 - Adenizin fosfat vitamina B12 - Ciancobalomina vitamina B15 - Acid Pangamic vitamina B5 - Acid Pantotenic vitamina B4 - Adenina

3. 1. 1. VITAMINA B1

Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin 13

Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de Funk, din taritele de griu. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica. Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros caracteristic si obisnuita este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se descompune. Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia intestinala ajunge in singe sub fo a libera. E xcretia vitaminei B1 se face pe rm cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1. Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de absorbtie digestiva. Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala (carne, peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in coaja si germenii boabelor de griu. Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice. Particularitati fizico-chimice: Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de cristale mici, incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros caracteristic, gust slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in alcool. Particularitati farmacocinetice: Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi), se depoziteaza in ficat si este metabolizata sub influenta tiaminozei. Se elimina prin urina, lapte, fecale. Particularitati biochimice si farmaco-dinamice: Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic al tiaminei (tiamin perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care intervine in degradarea acidului piruvic. Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in singe si urina, cu aparitia de polinevrite. Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta la glucide. Tiamina este necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Intervine in sinteza acetil colinei, favorizind transmiterea influxului nervos si participa la formarea hormonului tireotreep si la inactivarea estrogenilor din ficat. 14

Proprietati farmaco-toxicologice: Poate produce fenomene alergice, greturi, varsaturi, iritabilitate iar in administrarea intravenoasa poate produce soc. Indicatii: hipovitaminoza B1 tulburari de absorbtie in boli gastrointestinale arsuri intestinale hipertiroidie nevralgii diabet alcoolism diete restrictive Contraindicatii: in intoleranta sau alergie la tiamina vitamina B1, solutie este incompatibila cu riboflavina Necesarul zilnic: intre 0-2 luni - 200 ug intre 2-6 luni - 400 ug intre 6-12 luni - 500 ug intre 1-3 ani - 600 ug intre 3-4 ani - 700 ug intre 4-6 ani - 800 ug intre 6-8 ani - 1 mg intre 8-10 ani - 1,1 mg intre 10-18 ani - 1,3-1,5 mg peste 18 ani - 1,4 mg in sarcina - 100 ug in alaptare - 500 ug Prezentare: cutie cu 40 comprimate a 10 mg fiole de 1 ml a 10 si 25 mg fiole de 2 l a 100 mg Mod de administrare: adulti 30-100 mg/zi oral sau intramuscular copii 5-29 mg/zi 15

3. 1. 2. VITAMINA B2

Sinonime: Riboflavinum (DCI), Lactoflavinum, Bleflavin, Flavixin Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul alcalin. Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933 si sintetizata de Kareer in 1935. Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub forma libera, dupa care ajunge in ficat si rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de oxireducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor in funtiile sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol antitoxic (plumb, mercur). Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si unele vegetale (spanac, salata verde, rosii etc). Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii. Particularitati fizico-chimice: Se prezinta sub forma de pulbere cristalina galbena, pina la galben portocaliu, foarte usor solubila in solutii alcaline, greu solubila in apa si practic insolubila in alcool. Particularitati farmacocinetice: Riboflavina prezinta absorbtie buna din tubul digestiv, absorbtia fiind diminuata in hepatita si ciroza. Se depoziteaza putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina, lapte, fecale. Particularitati biochmice si farmacodinamice: Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor enzime flavoproteice. Ribovlavina intervine in procesul de crestere, de mentinere a integritatii epiteliilor. De asemenea influenteaza absorbtia lichidelor din tubul digestiv care au actiune hipoglicemianta la normali si diabetici si protejeaza celula hepatica fata de substantele toxice. Proprietati farmaco-toxicologice: De obicei, vitamina B2 poate produce dureri la locul injectiei. Necesarul zilnic: - intre 0-2 luni - intre 2-6 luni - intre 6 luni-2 ani 400 ug 500 ug 600 ug 16

- intre 2-3 ani - intre 3-4 ani - intre 4-6 ani - intre 6-10 ani - intre 10-18 ani - peste 18 ani - in sarcina - in perioada de lactatie Indicatii: hipo si avitaminoza B2

700 ug 800 ug 900 ug 1,1-1,2 mg 1,2-1,5 mg 1,6-1,7 mg 1,8 mg 2 mg

keratite, conjunctivite, dermatite eczeme, glosite, stomatite, enterocolite tulburari de crestere la copii insuficienta hepatica Prezentare: fiole de 1 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina fiole de 2 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina Mod de administrare: adulti: intramuscular 5-10 mg/zi copii: intramuscular 0,5-5 mg/zi

3. 1. 3. VITAMINA B6

Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN; HEXOBION Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si acid sunt sensibile la lumina. Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6. Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta grupa. Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai bine combinate cu proteine. In organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6 intervine in metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar de enzime cu functie de oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in metabolismul lipidelor.

17

Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu virsta. Particularitati fizico-chimice: Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust usor acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool. Particularitati farmacocinetice: Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in piridoxalfosfat, forma activa. Particularitati biochimice si farmacodinamice: Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-acid-decarboxilozelor, intervenind in metabolismul proteic. Piridoxalul intervine in hematopoeza avind efect favorabil in unele anemii. Este factorul de crestere pentru microorganisme, intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si este slab sedativ al S.N.C. Proprietati farmaco-toxicologice: Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta, miscarea nivelului plasmatic al acidului folic sau poate provoca somnolenta. Necesarul zilnic: intre 0-2 luni.200 ug intre 2-6 luni..300ug intre 6-12 luni 400 ug intre 1-2 ani .. 500 ug intre 2-3 ani 600 ug intre 3-4 ani .700 ug intre 4-6 ani .900 ug intre 6-10 ani ..1-1,2 mg intre 10-18 ani ...1,4-1,8 mg peste 18 ani ..2 mg in sarcina. .2,5 mg in alaptare .2,5 mg Indicatii: in pelagra, asociata cu vitamina Pp, tiamina, riboflavina tulburari cutanate si ale mucoaselor anemii boala de iradiere 18

Contraindicatii: neoplasm gripa infectii alergie la piridoxina Prezentare: flacon cu 20 comprimate a 0,25 grame fiole de 5 ml cu 0,25 g Mod de administrare, posologie: oral, I.M. sau I.V. adulti: oral: 0,25-0,50 g/zi injectabil: 0,15-0,25 g/zi, zilnic sau la 2 zile copii: 0,1-0,25 (0,20) g/zi in functie de virsta

3. 1. 4. VITAMINA B5

Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS (D.C.I.), PANTOTENAT DE CALCIU Descoperita in anul 1933 de doctorul R.J.Williams si denumita dupa cuvantul grec pantos pretutindeni, vitamina are o arie larga de raspandire,fiind omniprezenta in natura.Biochimistul Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat si l-a sintetizat ulterior in laborator, confirmandu-i structura chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg ficat Williams a reusit sa izoleze doar 3g acid pantotenic. Vitamina B5,

C9H17NO5

' , este dipeptida acidului , - dihidroxi - , - dimetilbutiric ,

CH3OH HOH2C C C COOH CH3H

, cu - alanina

CH2 CH2 NH2

COOH
.

Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea neuronala, producerea de anticorpi. Este sintetizat de plante si de multe bacterii, dar este necesar sa fie prezent in alimentatia vertebratelor.Putin timp de la descoperirea sa, acidul pantotenic a fost identificat in tesuturi ca facand parte dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar abia in 1948 s-a 19

descoperit aceasta combinatie, care a fost denumita coenzima A (A pentru acetil).Aceasta descoperire apartine lui N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior, aratasera ca anumite acetilizari enizimatice necesita o coenzima termostabila. Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in oxidare enzimatica a acizilor grasi, in oxidarea enzimatica a piruvatului, in acetilarile biologice si in sinteza acizilor grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta gruparile acil a fost stabilit de catre biochimistul german F.Lynen in 1951.El a izolat, din drojdie, o forma activa de acetate si a aratat ca ea este alcatuita dintr-un tioester al acidului acetic cu gruparea tiol (sulfhidril) a coenzimei A.Coenzima A se prescurteaza CoA (sau CoA-SH pentru a se evidenia gruparea tiol). Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea enzimatica a piruvatului sau a acizilor grasi; ea poate aparea si ca urmare a actiunii acetil-CoA sintetazei asupra acetatului liber :

ATP

coenzima A acetat

AMP acetil CoA pirofosfat

Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de grupari acil, cum este colina, formand acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic, formand acidul citric, conform reactiei :

Acetil CoA colina

colin acetilaza

acetilcolina CoA SH

In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de acilare mai eficienti decat esterii similari, cu oxigen, deoarece legatura tioester are o stabilizare de rezonanta mai mica decat legatura esterii.

OH CH2

CH3OH C CH C N CH2 CH2 CH3 O H

Acidul pantotenic

COOH

Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul dextrogir, antipodul opus fiind inactive din punct de vedere fiziologic. In cantitati mai mari acest acid se afla mai ales in drojdia de bere, tarate de orez, lapte, oua si ficat. Lipsa acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate in functie de specia animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din organismul carora acest acid este absent partial sau total, se constata atrofia glandelor suprarenale si acromotrichie (gr. a, lipsit de + gr. 20

khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la primele animale si respective incetarea cresterii, rarierea penajului si si aparitia unor dermatite specifice la ultimile. O data cu administarea acidului pantotenic simptomele prezentate mai sus dispar. In cazul microorganismelor acidul pantotenic reprezinta un factor de crestere indispensabil.Asa se explica biosintetizarea acestui acid de catre numeroase exemplare din lumea bacteriilor. Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide,grasimi si proteine.De

asemenea,printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele : participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv,a ficatului si a epiteliilor stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor mentine starea de sanatate a nervilor,a pieleii si a glandelor sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoni anticorpi intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei, etc. Vitamina B5 joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor (indispensabil degradarii celulelor,lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni. Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi pentru copii,de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei.Vitamina B5 se gaseste in majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere,carnea (mai ales ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele. Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa decat in caz de denutritie severa sau de nutritie parenterala (prin perfuzii) exclusiv si nesuplimentata in vitamina B5.Ele se traduc printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi,diaree,dureri), cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor, etc.). Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5. Mai ales oamenii de varsta a doua si a treia manifesta simptomele acestei carente.Deseori,ei nu mai reusesc sa-si procure hrana proaspata si apeleaza la alimente care sunt depozitate timp indelungat pe rafturi, in frigider sau in lada frigorifica : legume si fructe ambulate in cutii sau in pungi de plastic, feluri gata preparate, cartofi prajiti, carnati, paste, orez alb, prajituri, etc.Ei mananca mai putin si realizeaza un aport redus de nutrienti esentiali.De aceea, aproximativ o treime dintre oamenii de varsta a doua si a treia nu au suficient acid pantotenic in sange.Daca dimineata ei se trezesc din pat intepeniti,miscand

21

bratele si picioarele cu mare greutate si cu dureri, este foarte probabil ca acest lucru sa se datoreze unui deficit de acid pantotenic. Necesarul zilnic de vitamina B5 O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic, care, de altfel, in oarecare proportie, pot fi sintetizati si de flora intestinala.Eficacitatea sanogena a acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6,B9 si C.Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie, tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie, ulcer duodenal, greata, balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii, tulburari sanguine si dermatologice, etc.Nu se cunosc intoxicatii cu acid pantotenic. Pentru a realiza un aport constant de vitamina B5, se recomanda sa ne hranim echilibrat, consumand alimente bogate in substante nutritive si renuntand, pe cat posibil, la zahar, dulciuri, paste si cartofi prajiti. Pentru copii, adolescenti si personae adulte, necesarul zilnic de acid pantotenic (vitamina B5) se situeaza intre 5 si 10 miligrame. Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita pana la 15 miligrame pe zi. Pentru a acoperi necesarul de vitamina al noului nascut, la care creierul si tesuturile se afla in plin proces de constituire, laptele matern contine concentratii foarte inalte de acid pantotenic, mergand pana la 5 miligrame pe litru. Oamenii care se confrunta cu situatii stresante ori fac mult efort fizic au nevoie de cantitati mari de acid pantotenic decat cei cu o viata calma si un program cotidian bine stabilit. Continutul de vitamina B5 al unor alimente(mg) ficat.. 7,70 tarate de grau... 2,85 pastrav.. 1,82 seminte de floarea soarelui... 1,40 scrumbie,macrou... 1,35 nuci 0,90 cereale integrale. 0,78 galbenus (de la un ou) 0,75 crabi 0,63 vanat.. 0,57 muschi file. 0,40 lapte integral.. 0,31

22

Doza zilnica recomandata de acid pantotenic (vitamina B5) este in jur de 5-15 mg.Drojdia contine 20 mg la 100g, galbenusul de ou 7 mg la 100 g, tarata 2,25 mg si varza aproape 1 mg. Simptomele deficitului sunt oboseala, stresul cronic si depresia.Vitamina B5 este necesara pentru formarea hormonilor si pentru acetilcolina utilizata de creier pentru a preveni anumite tipuri de depresie. Vitamina B5 ajuta la depasirea mai usoara a situatiilor stresante, combate inflamatiile in diferite zone ale corpului, este un aliat prestios in scaparea de kilograme,fiind un remediu excelent pentru curele de slabire si in mentinerea formei maxime.Totodata,ea protejeaza inima, mareste capacitatea de concentrare, actiunea vitaminei B5 previne imbatranirea premature si aparitia ridurilor. Alimentele rafinate, cum cunt orezul alb, pastele, produsele de panificatie din faina alba, nu mai contin decat cantitati neinsemnate de acid pantotenic. Prelucrarea termica, de pilda prin prajire, coacere, fierbere, etc., distruge vitamina B5. De asemenea, prelucrarea industriala, ca si depozitarea indelungata dauneaza masiv acestei vitamine valoroase. De aceea, este indicat sa mancam hrana proaspata, preparata cat mai sumar.Si acizii sub diferite forme, de exemplu otetul, castravetii acri, muraturile de orice fel, condimentele iuti, mustarul iute, etc., descompun molecula de vitamina, in special atunci cand mancarurile se afla in contact prelungit cu otetul. La randul lor, substantele puternic alcaline dauneaza de asemenea vitamine de pilda, bicarbonatul de sodiu. Utilitatea vitaminei B5 Acidul pantotenic (vitamina B5) este deosebit de important pentru : producerea de energie, mentinerea vitalitatii prevenirea inflamatiilor si rezistenta la stres reducerea depozitelor de grasime, valorificarea lipidelor in organism vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din extremitati

piele sanatoasa si par bogat. Vitamina B5 are rol in catabolismul glucidelor si lipidelor si, prin aceasta, la generarea energiei necesare proceselor fiziologice. Are un rol important in desfasurarea multor reactii enzimatice. Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a pielii si stimuleaza pozitiv cresterea si pig-mentarea parului. Este indispensabila functionarii normale a glandelor suprarenale. Particularitati biochimice si farmacodinamice:

23

Este grupul prostetic al coenzimei A, factor de acilare care intervine in sinteza acetilcolinei, colesterolului, fosfolipidelor, hormonilor steroizi, hemoglobinei. Necesarul zilnic: 5-10 mg/zi Indicatii: stomatite glosite colite hepatite cronice dermatite arsuri injectat in doze mari, stimuleaza mobilitatea gastro-intestinala Prezentare: PANTOTENAT DE CALCIU - fiole de 5 ml cu 0,5 g substanta activa PANTENOL - comprimate a 500 mg care se sug Mod de administrare, posologie: injectabil, I.M. sau I.V. - adulti: 0,5 g/zi - copii: 0,25-0,5 g/zi

comprimate: - adulti: 2-4/zi - copii: 1-3/zi

3. 1. 5. VITAMINA B12

Sinonime:

CYANOCOBALAMINUM

(D.C.I.),

COBIONE,

DAVITA-MON

B12,

RUBIVITAN Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor. Este unul dintre cei mai puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu hemoglobina. Vitamina B12 este compusa din substante cristalizate, de culoare rosie, solubile in apa si alcool, stabile in aer si in mediu acid. Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5% cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina. Sunt semirele la actiunea oxidantilor, bazelor si acizilor puternici. Rezista la 120 de grade C, timp de 20 minute. Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa moleculara 1490140. Vitamina este hidrosolubila si joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la 24

celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM: cianocobalamina. Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa moleculara intrucat contine gruparea cian(-CN), un atom de Co si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa cianocobalamina si cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida, factor antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. . Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa numit inel corinic. Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine grupare aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co si nici de ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai corecta denumirea de cianocobamida decat cea de cianocobalamina. Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei B12 a necesitat colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp , reusindu-se in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala. Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam patru tone de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din... mocirla canalelor, folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic. Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat nu mai aveti motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de ... fezandare / putrefactie. Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine. Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai mult in alimentele de origine animala (ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina B12 este sinteza microbiana. Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase bacterii din sol si a bacteriilor intestinale, mai ales din colon. Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelu mucoasei intestinale, in prezenta unui factor intrisec produs de mucoasa gastrica si cu care alcatuiesc factorul antipernicios depozitat in ficat. Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a difuza, reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de protectie in 25

absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a vitaminelor B12. Factorul intrisec activ fixeaza pina la 264 de micrograme vitamina B12\mg. Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza. De asemenea are o importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei nervoase. Cea mai importanta actiune a acestei vitamine este anemia pernicioasa de tip Biernner, unde intervin modificari ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase. Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide. Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa bucala (glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta, senzatie de balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si derivatele lactate. NECESITATI SI SURSE Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza. Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze. METABOLISM SI CARENTA Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire. Ea nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine secretate de stomac, denumita factor intrinsec. Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintro gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase (limba depapilata). HIPERVITAMINOZA se manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie. UTILIZARE TERAPEUTICA 26

Vitamina B12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi). Particularitati fizico-chimice: Vitamina B12 are structura porfirica, asemanatoare pigmentului eritrocitar si clorofilei, dar contine cobalt (4%). A fost obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si este solubila in apa, cu reactie neutra. Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat, stomac, rinichi, creier si muschi. A fost obtinuta initial din ficat de bovina ( 25 mg dintr-o tona de ficat), iar in prezent se obtine din culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la fabricarea streptomicinei. Solutia apoasa are Ph=4-4,5. Particularitati farmaco-cinetice: Pentru absorbitia este necesara prezenta asa numitului factor intrinsec secretat de mucoasa gastrica, de structura probabil mucoproteica. Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi numai sub forma unui complex cu factorul intrinsec. La omul normal se absoarbe in intestinul subtire 70-90% din ciancobalamina. Absorbtia este favoizata de Ph-ul alcalin. In intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi baeriile saprofite sintetizeaza vitamina. Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in anemii, cind mucoasa gastrica este atrofiata sau cind exista leziuni intestinale importante. Vitamina din alimente nu este distrusa in tubul digestiv, anemicii excretind zilnic cantitati de ciancobalamina egale cu oamenii normali (50-250 ug). Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa administrarea subcutanata sau intramusculara. Este depozitata in ficat, se elimina renal, sub forma nemodificata, prin filtrare glomerulala( 0,2 ug). Particularitati biochimice si farmacodinamice: Ciancobalamina este indispensabila procesului de maturare a eritrocitelor. Lipsa ei duce la hiperplazia megaloblastica a maduvei oaselor, datorita opririi evolutiei maturarii hematiilor. Intervine in sinteza nucleoproteidelor, fiind necesara pentru transformarea timinei in timidina, substanta care intra in structura acizilor nucleici.

27

Ciancobalamina intervine si in transformarea acidului folic in acid fotenic si prin aceasta contribuie la metilarea uracilului, cu formarea timinei. Are actiune neurotropa, fiind esentiala in procesele de care depind integritatea functionala a fibrelor mielinice. Vitamina B12 are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic, prin favorizarea gruparilor metil labile, necesare sintezei metioninei din hemocisteina si

transformarii glicolului in serina. Are rol in mentinerea gruparilor sulfhidrice in forma redusa, necesara pentru functionarea unor enzime. Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie,pentru unele microorganisme si pentru organisme superioare. De asemenea contribuie la troficitatea mucoasei digestive, lipsa ei producind glosita si gastrita atrofica. Carenta vitaminei B12 poate avea drept cauze tulburari de aport, de absorbtie, de utilizare si de cresterea nevoilor si pierderilor. Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de aport se manifesta la persoanele cu dieta vegetariana severa. absorbtia este diminuata la bolnavii cu insuficienta a formarii factorului intrinsec datorata unor suferinte gastrice ( gastrite toxice, neoplasm gastric, gastrita atrofica, iritarea stomacului) si gastrectomie. Absorbtia insuficienta a vitaminei B12 din intestin se intilneste in inflamatii, disbacterioze intestinale, tumori, insuficienta pancreatica. Se cunosc situatii cu consum crescut de vitamina B12, de exemplu la bolnavii paralizati de diohzllobathrium latum. Semnele de hipovitaminoza B12 la om constau in tulburari ale hematopoezei, ale integritatii fibrelor nervoase mielinice si ale celulelor epiteliale din tubul digestiv. Indicatii: Ciancobalamina este indicata in anemii megaloblastice, unde are actiune majora. Efectele hematologice sunt primele car apar si anume, se observa la nivelul maduvei, dupa citeva ore de la injectare. Dupa 2-3 zile se restabileste hematopoeza normaloblastica. Reticulocitele apar in singe periferic in zilele 5-12. In 4-8 saptamini eritrocitele circulante ajung la nivelul normal. Concomitent se realizeaza valori normale pentru leucocite si trombocite. In formele obisnuite de anemie megaloblastica, dupa prima saptamina de tratament se obtin ameliorari evidente. Dispar tulburarile digestive, inclusiv cele localizate pe mucoasa linguala, diminua astenia, anorexia. Se obtine vindecarea clinica in citeva saptamini. Nu sunt influentate atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria histaminorefractara, capacitatea stomacului de a sintetiza factorul intrinsec. Rezultatele sunt mai slabe daca bolnavul are concomitent o infectie, uremie sau primeste cloramfenicol. Tratamentul de substitutie cu B12 trebuie continuat toata viata. 28

Efectele ciancobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii sau a copilariei. Se obtin rezultate partiale in anemia datorata batricefalozei si in sindroamele de absorbtie intestinala. Datorita actiunii neurope, vitamina B12 produce efecte favorabile asupra tulburarilor nervoase din timpul anemiei megaloblastice. La bolnavii cu complicatii ale S.N., ameliorarea se obtine mai lent, insa nu se mai inregistreaza avansarea leziunilor. Cu cit tulburarile neurologice au aparut mai recent fata de aplicarea tratamentului cu vitamina B12, cu atit se obtin rezultate mai bune. Ciancobalamina ar avea unele efecte si in afectiuni cu ar fi: neuropatii (polinevrita alcoolica si diabetica, tulburarile sensibilitatii profunde din scleroza in plagi) hepatita cronica si ciroza nevralgii de trigemen anorexie intirziere in crestere sterilitate unele psihoze, senilitate Nu exista dovezi certe de eficacitate in multe cazuri dintre diagnosticurile mentionate. Contraindicatii: alergie la ciancobalamina bolnavi de astma poliglobulii neoplasm Reactii adverse: ciancobalamina poate produce reactii alergice: urticarie si chiar soc analfabetic. Prezentare: ROMTRAT - fiole de 2 ml solutie injectabila de extract de ficat avind 20 ug ciancobalamina; - fiole de 1 ml cu 50 ug sau 100 ug; VITAMINA B12 - fiole de 2 ml cu extract de ficat avind 200 ug ciancobalamina;

NEOHEPAR

- fiole de 5 ml cu extract de ficat avind 50 ug ciancobalamina;

Mod de administrare, posologie: 29

Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau S.C., calea orala nefiind recomandata in anemia megaloblastica, deoarece nu este posibila absorbtia. Aceasta cale poate fi folosita la vegetarieni, lipsiti de aportul vitaminei B12 prin carne. La acestia doza zilnica este de 1 ug. Doza de vitamina B12 este diferita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice, existenta unei infectii sau a tulburarilor neurologice. Initial, la formele medii, necomplicate se administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele complicate se administreaza 30 ug/zi, timp de 5-10 zile. Tratamentul de intretinere se face cu doza de 30-100ug o data pe luna. In cazurile grave de anemie megaloblastica cu tromboalopenie, hemoragii, infectii, tulburari neurologice intense, tratamentul se face in prima zi 100 ug vitamina B12 I.M. si 5 mg acid folic, oral, zilnic. La copii se administreaza 1-10 ug/zi. In afectiuni neurologice si hepatice cronice se injecteaza 1 mg/zi sau la 2-3 zile, iar in nevrite 1000 ug/zi. Incompatibilitati in solutie: Vitamina B12 este incompatibila in solutii cu acidid ascorbic, clorpromazima, solutii alcaline si reductoare, vitamina K solutie apoasa. Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic. Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de azot. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa, alcool, termostabile. Absorbtia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund in singe. Se elimina prin urina, fecale, tranpiratie.

3. 1. 6. VITAMINA B3(PP)

Cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic. Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de azot.Acidul nicotinic si amida apa,alcool,termostabile. nicotinica sunt substante cristaline,incolore,solubile in

30

Organismul nostru poate produce niacinamida din triptofan, un aminoacid aflat in alimentele de origine animala, dar acesta poate asigura doar o parte din necesarul de care avem nevoie.Organismul nostru poate transforma de asemenea niacina in niacinamida. Vitamina B3 se comporta ca o coenzima in multe dintre functiile biochimice,cu precadere in cele care necesita mentinerea sanatatii pielii si functiile specifice tractului gastrointestinal si ale sistemului nervos.Aceasta substanta nutritiva este de asemenea implicata si in alte procese importante, precum metabolismul lipidelor (grasimilor). Vitamina B3 participa in metabolismul proteic ,lipidic, glucidic, mineral, normalizand functia suprarenalelor.Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare,diminuand colesterolul daunator(LDL),crescand nivelul celui benefic(HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange.De asemenea, modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui participa la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva arterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne aparitia diareei.Este indispensabila functionarii normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni

(testosteron,estrogeni,insulina).Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena (mirosul neplacut al gurii). Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare, doza zilnica recomandata fiind de 20 mg. Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie prin interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra la om si limba neagra la caine.La inceputul secolului 20, pelagra era endemica printre copii din sudul Statelor Unite.In 1915-1920, ca urmare a unor studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de catre Joseph Goldberger s-a stabilit ca aceasta boala era o boala de carenta alimentara.Goldberger a aratat ca boala nu era infectioasa, ca ea era asociata unei alimentatii cu amidon degradat si putea fi prevenita prin suplimentarea hranei cu carne,oua si lapte.Totusi, factorul alimentar responsabil nu putea fi recunoscut,pana in 1937, ca fiind acidul nicotic.Aceasta s-a realizat prin cercetari complet independente,incepute in 1904, cand biochimistii englezi A.Harden si W.J.Young au descoperit ca pentru fermentatia alcoolica de catre extractele de drojdie este nevoie de un cofactor termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau coenzima I,a fost izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In 1934, Warburg si W.Christian au izolat o alta coenzima, foarte asemanatoare cu coenzima I,pe care au numit-o coenzima II. Putin dupa aceea, ei au gasit ca ambele coenzime au drept nicotinamida,amida acidului nicotinic.Aceasta descoperire ia condus pe biochimistii americani C.A.Elvehjem si 31

D.W.Woolley la identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul nutritional care previne limba neagra la caini si pelagra la om. Numele acidului nicotinic vine de la faptul ca el este un component al nicotinei,un alcaloid toxic din tutun; el mai este denumit si niacina fara vreo semnificatie speciala. De fapt,plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid nicotinic din alti precursori,in deosebi din triptofan, un aminoacid.Daca animalele sunt hranite din abundenta cu proteine bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta atunci cand din alimentatie li se scoate acidul nicotinic.Daca insa continutul in triptofan al proteinelor alimentare este mic, nu se mai asigura cantitatea necesara pentru sinteza niacinei si astfel apar semnele de carenta. Pelagra este, in primul rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic, dar, de fapt, ea este consecinta unei sume de carente in diferite vitamine si in acizii grasi esentiali.

COOH N
Acid nicotinic

CONH2 N
Nicotinamida

Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos,al pielii.Principalele surse alimentare bogate in vitamina B3 sunt : drojdiile alimentare si de bere,taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida, tomatele, painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci, ciupercile proaspete, ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol. Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la metabolismul proteinelor,glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al organismului. De asemena, niacina este esentiala pentru corp deoarece : este un factor antipelagros de prima importanta are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii serveste la buna functionare a sistemului nervos central

stimuleaza secretia gastrica mareste glicemia si scade nivelul colesterolului mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana

scade tensiunea arteriala stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei inlesneste asimilarea fierului , etc.

32

Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari depresive, in diaree, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila, alcoolism, stres, insomnii, artrita, indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate, senzatie de rau general , etc.Previne si vindeca pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic a celor trei D (dementa,diaree, dermatita).De asemenea, influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie intrena.Este binecunoscuta si ca actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3. Rolul si caracteristica vitaminei B3 Vitamina B3 se gaseste in carnea de vita, de porc, in peste, lactate si branzeturi, grau integral, cartofi, porumb si produse din porumb, oua, broccoli, rosii si morcovi.Totusi exista forme ale vitaminei B3 care nu sant absorbabile.Deoarece vitamina B3 se pierde prin gatirea in apa a alimentelor care o contin, este recomandabila gatirea lor in abur sau la cuptor, amestecandu-se legumele pentru ase pastra cat mai mult din continutul vitaminic.Drojdia de bere este un mare furnizor de vitamina B3.Ea contine nu numai multa vitamina B3 si B2, dar si alte vitamine ale complexului B, precum si oligoelementul crom, intr-o combinatie adecvata, capabila sa asigure un nivel echilibrat al zaharului in sange.Zaharul in sange, respective glucoza, contituie principala sursa de energie a organismului si singura forma de carbohidrat acceptata de neuronii creierului nostru. Candva vitamina B3 a fost numita si vitamina antipelagroasa,deoarece era folosita la tratarea populatiei bolnave de pelagra din tarile unde alimentatia se baza in principal pe porumb, stiut fiind ca porumbul contine cantitati infime de vitamina B3, intr-o forma asimilabila de catre organismul uman. Rapiditatea cu care niacina poate elimina neplacerile si vindeca bolile este uimitoare comparabile doar cu rezultatele fulgeratoare obtinute priin administrarea vitaminei C. Niacina mai are o functie deosebit de insemnata in cadrul metabolismului nostrum : ea reduce nivelul colesterolului.Un studio efectuat in SUA a pus in evidenta faptul ca simpla administrare a niacinei, fara un alt tratament, poate scadea valoarea colesterolului cu 22% si nivelul trigliceridelor cu 52%.De asemenea, vitamina B3 dilata vasele de sange, inlaturand tulburarile de circulatie la persoanele cu vasele sanguine ingustate.Datorita acestei actiuni de dilatare a vaselor, niacina poate fi de ajutor si celor ce sufera de migrene. Necesarul zilnic de vitamina B3 Corpul nu-si poate face reserve de niacina.Surplusul este eliminate prin urina.De aceea, trebuie sa ne asiguram in permanenta un aport indestulator. copiii si adolescentii intre 5 si 12 miligrame adultii circa 6,6 miligrame pentru 1000 de kilocalorii consumate 33

femeile 13 pana la 15 miligrame barbatii intre 15 si 20 miligrame Cei ce presteaza o munca grea, femeile gravide si mamele care alapteaza ar trebui sa suplimenteze cu cateva milligrame cantitatile indicate mai sus. Niacina si nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga de suplimente. Daca tratati probleme circulatori sau o scadere a nivelului de colesterol si de trigliceride, se recomanda administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista cateva suplimente cu niacina in present pe piata. Acestea include niacina cu reactie imediata(IM), niacina cu actiune in timp(SR) si inoitol hexiancianat.(IHN), care contine niacina plus inositol. Cand se foloseste un nivel crescut de niacina IM,in general subiectii incearca o senzatie de purpura, care deseori limiteaza utilizarea sa. Niacina SR este conceputa sa elimine aceasta senzatie, dar, desi inca mai produce purpura si tulburari gastrointestinale, este mai usor tolerat de catre unii utilizatori;la un nivel mai mare decat 1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de enzime hepatice si toxicitate pentru ficat. Pe de alta parte,IHN sau flush-free niacina este considerata complet sigura si fara nici un alt efect de purpura. Experimente efectuate pe pacienti umani, care au utilizat mai mult de 4000 mg zilnic, au aratat ca niacina IHN a fost evidentiata ca factor benefic in afectiunile circulatorii, inclusiv in cazul maladiei Raynaud si in claudicatie intermitenta. Totusi, aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai eficiente decat IHN in reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange. Pentru pastarea unei sanatati generale bune, doza zilnica optima de baza pentru vitamina Eb (10% pana la 25% ar trebui sa fie niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si femei. Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai ales in caz de insuficenta renala.Luarea de doze mari de acid nicotic este categoric contraindicat in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet. Continutul de vitamina B3 al unor alimente(mg) drojdia de bere, 100 grame 35,6 arahide, o ceasca 24,2 ficat, 100 grame . 12,2 ton, 100 grame ... 10,3 pasare, 100 grame .. 9,6 piersici uscate, 1 ceasca . 8,2 inima, 100 grame ... 7,4 somon, 100 grame . 6,8 cereale integrale, 1 ceasca . 5,2 34

cotlet de mile, 1 bucata .. 5,1 migdale, 1 ceasca ... 4,7 mazare verde, 1 ceasca ... 3,8 cotlet de porc, 1 bucata ... 3,6 boabe de soia, 100 grame 2,9 Functii si utilizari ale vitaminei B3 Boli cardiovasculare Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase utilizari terapeutice ale niacinei (nu ale niacinamidei) sunt prescrise in tratamentul nivelului crescut al colesterolului.Un numar impresionant de lucrari evidentiaza efectul niacinei in reducerea nivelului colesterolului bun.De exemplu, intr-unul dintre studii, difuzia extinsa a niacinei a fost comparata cu efectul gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai eficienta in cresterea nivelului colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1 decat tratamenetul medicamentos.Intr-un alt studiu, cercetatorii au administrat pacientilor simvastatin impreuna cu niacina obtinand rezultate remarcabile aproape 70% mai putine decese, atacuri de cord, palpitatii si spitalizari pentru boli cardiovasculare in toata perioada de trei ani a experimentului. Atunci cand niacina a fost administrata impreuna cu lovastatinul, s-a constatat o eficienta si o siguranta sporita, in special in cresterea HDL.Un alt studiu a comparat eficacitatea niacinei cu aceea a clofibratului, un medicament prescris pe scara larga in scaderea nivelului colesterolului. Niacina a fost cu mult mai eficienta decat medicamentul in reducerea colesterolului limfatic, a lipoproteinelor cu densitate foarte scazuta (VLDL) si a trigliceridelor.De asemenea, a marit semnificativ nivelul lipoproteinelor cu densitate mare (HDL sau colesterolului bun).Alte lucrari evidentiaza difuzia extinsa a niacinei, chiar in doze crescute in conditii de siguranta in tratamentul diabetului de tip 2 care deseori inregistreaza un nivel scazut de HDL. Autorii acestor lucrari,precum si alti specialisti concluzioneaza ca, datorita efectelor sale, precum si costului si nivelului de toxicitate scazute, niacina poate constitui un tratament in cazul multor pacienti ce prezinta un nivel marit al colesterolului.Altii sugereaza o combinatie a niacinei cu medicamentele de reducere a nivelului colesterolului, tinand cont de eficacitatea niacinei si de actiunea sa printr-un mecanism diferit fata de al medicamentelor utilizate in prezent.Optiunea utitlizarii ca medicamente folosite in aceasta afectiune prezinta serioase efecte secundare inclusiz o incidenta crescuta a cancerului gastrointestinal si o marire a riscului aparitiei unei afectiuni biliare.

35

Niacina este extreme de eficienta in reducerea colesterolului si a trigliceridelor.Cand pacientii utilizeaza niacina si acestia se reintorc la medicii lor pentru examenele medicale,acestia sunt incantati de rezultate. Niacina este in special utila in cazul persoanelor care au o predispozitie ereditara si rezistenta la nivelul crescut de colesterol. Vitamina B3 mai are si alte functii in cadrul sistemlui cardiovascular, in forma de niacina este un vasodilatator un agent menit sa relaxeze sis a largeasca vasele sanguine.Astfel, niacina este de asemenea, utilizata in tratamentul diferitelor probleme circulatorii. Sistemul nervos Unele dintre simptomele de inceput ale carentei niacinice include irascibilitatea, nelinistile, depresia, slabiciunea si pierderea memorei toate acestea fiind disfunctionalitati ale sistemlui nervos.Aceste simptome pot fi urmate de lipsa orientarii, confuzie si isterie.Datorita importantei acestuia in sistemul nervos, multi specialisti utilizeaza niacina si/sau niacinamida separate sau in combinatie cu alte medicamente in tratamentul afectiunilor mentale ca anxietatea,nervozitatea,depresia si chiar schizofrenia. Poate acest tratament ar fi mult mai eficient daca vom lua in considerare si alte substante nutritive.De exemplu, daca avem o cantitate suficienta de acizi grasi omega-3 pentru ca actiunea vitaminelor B sa fie mai eficienta.Un studiu sugereaza ca o cauza majora a imbolnavirilor mentalein societatea de azi poate fi datorata nu numai carentei vitaminelor B si in special a niacinei, dar si a acizilor grasi omega-3.Studiile sugereaza ca niacianamida ca si vitaminele E,B6 si pantotenatul de calciu poate fi de asemenea utila in tratamentul epilepsiei, impreuna cu anticonvulsivele. Probleme menstruale Doua studii despre utilizarea niacinei releva crampe menstruale la aproape 90% dintre subiecti. In ambele lucrari, subiectilor cu varste cuprinse intre 14-44 de ani le-au fost administrate 100 mg de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza fiind majorata la doua pana la trei ore in timpul crampelor. Intar-unul dintre studii au fost adaugate 60 mg de rutin si 300 mg de vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea terapiei a durat cateva luni chiar si dupa ce a fost interupt.Femeile care au raspuns cel mai bine la tratament au inregistrat un ciclu normal, in timp ce celelalte nu.Cercetatorii sugereaza ca acest fapt poate arata ca lipsa raspunsului la tratament indica necesitatea maririi dozei. Cancer Numeroase studii reliefeaza ca niacinamida este eficienta impotriva mai multor tipuri de substante cancerigene.Astfel, aceasta substanta nutritive poate fi utila in prevenirea catorva forme de cancer. Deficienta severa de niacina constituie un factor major in dezvoltarea

36

pelagrei boala caracterizata prin cei trei D : dermatita,diaree si dementa. Pentru prevenirea acestui simptom al deficientei, RDI pentru vitamina B3 este de 20 mg pentru femei si barbati. Simptomele evidente de carenta a vitaminei B3 se manifesta in general in randul persoanelor alcoolice si in cazul celor malnutrite. Carenta de niacina este de asemenea aproape comuna in randul persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb, datorita faptului ca niacina din porumb este neabsorbabila.Necesarul de vitamina B3 poate fi mai mare in randul persoanelor cu cancer, persoanelor carora li se administreaza isoniazid si care l-au folosit in tratamentul tuberculozei, femeilor care iau contraceptive orale si persoanelor cu deficiente proteice. Toxicitate si efecte adverse Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de pana la 2 g (2000 mg). In cazul persoanelor cu disfunctionalitati la nivelul ficatului, terapia cu niacina necesita monotorizarea foarte atenta a unui medic, deoarece pot aparea tulburari ale functiei hepatice. In cazul persoanelor sanatoase, singurul efect advers al suplimentarii niacinice este o usoara purpura temporara, poate si o oarecare stare de neliniste. Totusi, administarea niacinei dupa o masa sau dupa o aspirina poate duce la disparitia sau prevenirea inroselii fara a pierde efectele benefice. Este nevoie de prudenta in cazul administrarii niacinei SR cu actiune in timp, deoarece administrarea dozelor crescute, chiar si sub monotorizare de specialitate, poate creea toxicitate hepatica.Noile forme, precum inositolul-hexancianat (IHN), par cea mai sigura varianta. Utilitatea vitaminei B3 Niacina (vitamina B3) este deosebit de importanta pentru : respiratie celulara energie celulara metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor metabolismul cerebral starea de spirit somn activitatea inimii controlul colesterolului muschi tesutul conjunctiv functionarea tubului digestiv.

37

3. 1. 7. ALTE VITAMINE DIN GRUPA B

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin cunoscute. Ea alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos cit si cele ale sistemului hematopoietic. Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei si granulopeniei. Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4. Ea are un rol important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile suprarenalelorsi a proceselor cresterii. Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia de bere. Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om. Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In singe, concentratia cea mai mare de vitamina B4, este in hematii. Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie. Vitamina B7 este componenta a unor enzime care contribuie la metabo-lismul proteinelor, glucidelor si lipidelor. Amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii si contribuie la mentinerea integritatii pielii. Impiedica incaruntirea si caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si prevenirea alopeciei(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta vitamina. Avidina din oul crud intirzie absorbtia acestei vitamine. Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.Impreuna cu inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei) favorizeaza legarea acizilor grasi liberi, prevenind steatoza hepatica, im-piedica depunerea colesterolului pe peretii arteriali. Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in organism. Lipsa colinei duce la perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii de memorare. Se mai numeste si biotina sau vitamina H; o substanta hidrosolubila, care nu este distrusa la caldura sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza. Alimentele (proaspete, de preferinta) si flora intestinala furnizeaza dozele necesare organismului. Vitamina B8 sau H este indispensabila persoanelor cu unghii fragile si casante. Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg). Copiii au nevoie de o cantitate de 5090 mcg/zi. 38

Surse Carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate termic sau conservate) sunt necesare pentru aportul zilnic de biotina, ca si drojdia de bere, organele de vita, laptele, produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, cerealele integrale, porumbul, melasa, nucile. Roluri si caracteristici ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor; intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor; are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind rezervele organismului; stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia; impiedica incaruntirea prematura; calmeaza durerile musculare. Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna cu colina participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esenti-ale ale membranei celulei nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale. Are si un efect calmant pronuntat. Vitamina B10 contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiillor(globulele rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotetic. Lipsa vitaminei B10 duce la incaruntirea si aparitia eczemelor. Vitamina B10 are un rol important in sinteza proteinelor, in metabolismul glucidelor si acizilor grasi, precum si in formarea globulelor rosii. Contribuie la dezvoltarea fizica, la cresterea poftei de mincare si a greutatii cor-porale. Din acesate motive, este utila in profilaxia si tratamentul anemiei. Se gaseste in ficat si in preparatele din ficat. Vitamina B12 isi aduce apor-tul si la mentinerea functionarii normale a sistemului nervos, amelioreaza irascibilitatea si contribuie la imbunatatirea capacitatii de concentrare,de memorare si de pastrare a echilibrului psihic. Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare acidului azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol in stimularea cresterii puilor, porcilor. Vitamina B14 este extrasa din urina umana, are rol in hematopoeza. Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente de origine animala. Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mg\zi acopera nevoile organismului. Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care a denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau laetrile). Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala cauzata de o deficiena nutriionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa, 39

ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina B17. Simburii de caise pe care ii mincam cu mare placere cind eram copii - sunt cea mai bogata sursa naturala de vitamina B17. In general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin aceasta substanta care le confera un gust amarui, specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 simburi de caise previne aparitia cancerului. Vitamina B PHOSPATE Sinonime: RIBOFLAVIN, FOSFAT Prezentare: - fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila, continind fosfat de sodiu 10 mg - cutie cu 5 bucati Actiune terapeutica: - actioneaza ca factor vitaminic cu functie de sistem oxido-reducator - actioneaza substitutiv in starile de deficit de riboflavina Indicatii: carente speciale si ale complexului B anemie hemeralopie conjunctivita tulburari de crestere crampe musculare stomatita seboree unele migrene Mod de administrare: injectii I.V. 1 fiola zilnic Reactii adverse: - dureri la locul injectiei

3. 2. VITAMINA C
Sinonime: ACIDUM ASCORBICUM (D.C.I.), CANTAN, CEBION, CAROSCORBIS, REDOXON, VITASCORBOL Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala pentru organism, intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant,

40

participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier, protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B. Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii. Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor, tegumentelor, etc. Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita in scorbut. Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si cad. Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea plagilor se face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectii, putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara. Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente sau substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.). Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii alimentelor. Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura sursa naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C. Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame): - patrunjelul 200 - napul 140 - ardeiul 120 - varza 120 - mararul 100 - lamaia 065 - portocala 060 - conopida 060 - spanacul 050

41

Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul care a reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C obtinute din surse naturale. Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului. Acidul asorbic administrat in mod sustinut simuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fati de bolile infecto-contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol umportant in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Are efect antistres, facilitea-za absorbtia fierului si impreuna cu acidul folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si protejeaza organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamen-tul fizic. In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din aceasta cauza se recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii. La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate acestea. Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt denumite uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza absorbtia vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena. Organismul uman nu este capabil sa siontetizeze bioflavonoide si, din acest motiv, acestea sunt furnizate organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante este fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza efectele loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia hipocal-cemiei. Impreuna cu vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a capilarelor. Participa la sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia si, prin efectul reducator, previn formarea cataractei. In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub forma de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului ascorbic simplu obtinut pe cale sintetica. Particularitati fizico-chimice: Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba. Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic insolubila in uleiuri grase. Solutia apoasa are PH=5,5-7. Particularitati farmaco-cinetice:

42

acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la persoanele sanatoase, absorbtia fiind diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat. Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml in leucocite si plachete, concentratia fiind mai mare decit in hematii si ser. Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala, corp galben, placenta si in concentratii mici in muschi, tesut conjunctiv si adipos. Vitamina C nu este depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen continuu. Prin administrare in doze mari, creste concentratia sanguina pina la pragul renal, cantitatile suplimentare eliminindu-se prin urina. Particularitati biochimice si farmacodinamice: In organism formeaza impreuna cu acidul dehidroascorbic, un sistem redox, responsabil de proprietatile vitaminice. Acidul ascorbic intervine ca transportor de hidrogen in oxido-reducerile biologice si in respiratia celulara, in mentinerea sub forma redusa a gruparilor SH enzimatice, in formarea si mentinerea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, a substantei proteice din os si a substantei intracelulare din peretele capilarelor, scazind permeabilitatea si crescind rezistenta acestora. Vitamina C favorizeaza absorbtia fierului din tubul digestiv si stimuleaza formarea hemoglobinei, intervenind in transformarea acidului folinic, favorizeaza depunerea calciului in oase contribuind a consolidarea fracturilor. Vitamina C intervine in metabolismul normal al tirozinei si fenil alaninei, in metabolismul glucidic, stimuleaza formarea corticosteroizilor. Administrarea ACTH-ului diminua acidul ascorbic din suprarenale. Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii prin accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice, are actiune antialergica. Dozele mai mari de 500 mg cresc de 3-10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor administrate concomitent. Necesarul zilnic: copii pina la 1 an intre 1-12 ani intre 12-14 ani intre 14-18 ani peste 18 ani in sarcina si lactatie 35 mg 40 mg 45 mg 55 mg 60 mg 60 mg 43

Indicatii: profilaxia si tratamentul scorbutului; surmenaj, astenie de primavara; profilaxia racelii comune si a gripei; infectii, plagi, arsuri; diateze hemoragice prin diminuarea rezistentei capilarelor; osteoporoza; gingivite; sarcina; Reactii adverse: Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate produce ameteli, chiar lipotimie. Contraindicatii: litiaza renala; stari de supraincarcare cu fier, poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina; Prezentare: flacon cu 40 comprimate a 50 mg flacon cu 20 comprimate a 200 mg tub cu 20 comprimate efervescente a 500 mg fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid ascorbic Mod de administrare: oral, I.M. si I.V. adulti copii 0,1-1 g/zi 0,05-1,30 g/zi, in functie de virsta Incompatibilitati in solutie: Vitamina C prezinta incompatibilitati in solutie cu: solutii alcaline oxidante solutii de saruri si minerale grele adrenalina aminofilina cloramfenicol hemisuscinat ciancobalamina dextran estrogenii conjugati 44

fitomenadiona noradrenaina penicilina G sulfamide vitamina K in solutie apoasa Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu: aminofilina bicarbonat de sodiu cefalatina ciancobalamina cloramfenicol hemisuscinat eritromicina lactobrionat fenitoina hidrocortizon hemisuscinat hidroxizina nitrofurantoina penicilina G prometazina promazina tetraciclina sulfizoxazol vancomicina Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml continind o solutie apoasa de acid ascorbic in concentratie de 10% si fiole de 5 ml in concentratie de 5%. Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice) Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C (actiune sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor, inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc. Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor si in mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios. Vitamina P contribuie la 45

intarirea peretilor vaselor capilare si la cresterea elasticitatii si rezistentei acestora, precum si a tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si prin ameliorarea hemoragiilor provocate de diferite cauze. In plus, protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor X, intervine in prevenirea contractarii gripei, influenteaza pozitiv cresterea procentului de calciu in sange. Se apreciaza ca sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este asemanatoare cu cea a vitaminei C. Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi prin spargerea vaselor capilare (fragilitate capilara), se poate trata consumind suc de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si legume proaspete, precum si suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte de palnte sau direct de vitamina P. Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C.

3. 3 . VITAMINA PP
Sinonime: NICOTINAIDUM (D.C.I.), NIACINAMID, NICOTIS AUREAMID, BENICOT, NICOBION Particularitati fizico-chimice: Vitamina Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se gaseste sub forma de cristale sau pulbere cristalina alba sau alb-galbui, usor solubil in apa si alcool. se foloseste si acidul nicotinic care este convertit in organism la NAD si NADI, ambele implicate in reactii de transfer electronic in lantul respirator. Particularitati farmacodinamice: Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care intervin in metabolismul glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic la nivelul sistemului nervos si tubului digestiv. este eliberator de histamina. Proprietati farmaco-toxicologice: Vitamina Pp produce vasodilatatie automata in jumatatea superioara a corpului, cu senzatie de caldura si prurit. Mai poate produce greturi, eruptii si favorizeaza steatoza hepatica la doze mari, timp indelungat. Necesarul zilnic: pina la 2 luni intre 6 luni si 3 ani intre 3-4 ani 7mg 8 mg 9 mg 46

intre 4-6 ani intre 6-10 ani intre 10-18 ani peste 18 ani in sarcina in lactatie Indicatii.

11 mg 13-15 mg 17-20 mg 18 mg 15 mg 20 mg

tulburari cutanate si mucoase stari de hiperlipoproteinemie enterocolite boala de iradiere pelagra unele migrene Contraindicatii, precautii: - sindrom hemoragic - tromboflebita - ateroscleroza - primele 3 luni de sarcina Prezentare: vitamina Pp: -flacon cu 40 comprimate a 0,1 grame acid nicotinic - fiole de 1 si 2 ml cu 30, respectiv 100 mg acid nicotinic acid nicotinic - comprimate a 100 mg Mod de administrare: oral ( dupa mese in 2-3 prize), I.M. sau I.V. lent adulti: 6-100 mg/zi copii: 25-100 mg/zi Vitamina Pp se prezinta in fiole incolore de 1 ml continind o solutie apoasa de nicotinanida in concentratie de 3% si fiole de 2 ml in concentratie de 5%.

47

CONCLUZII

Din cele prezentate anterior rezulta ca vitaminele au o mare importanta deoarece ajuta la vindecarea unor afectiuni acute sau cronice. Ca urmare a perfectionarii mijloacelor terapeutice si a diferitelor metode pentru asigurarea si supravegherea unor anumite doze, in prezent sunt evitate in marea majoritate accidentele. Scopul acestei lucrari a fost de a prezenta terapia cu vitamine in lumina conceptiilor etico-patogenice si a achizitiilor recente. Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie in primul rind sa-ti furnizeze vitaminele necesare. Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfasurarea functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de medicamente. Pe parcursul elaborarii acestei lucrari s-a constatat ca vitaminele sunt folosite in aproape toate afectiunile, cu efect direct sau indirect, in doze mai mari sau mai mici. Un lucru important este acela ca ele se obtin pe cale industriala, dar multe sunt asimilate din fructe si legume, desi sunt naturale. Trebuie acordata o importanta deosebita vitaminelor, cu atit mai mult cu cit cercetarile continua si se vor descoperi noi vitamine carora trebuie sa se documenteze personalul farmaceutic. Studiul datelor din literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru organismul uman si animal si implicarea acestora in derularea normala a diferitelor procese biochimice si fiziologice ne permite formularea urmatoarelor concluzii generale: 1. Vitaminele sunt compusi organici sintetizati de plante si microorganisme dar care nu se sintetizeaza in organismul uman si al majoritatii mamiferelor. Ele sunt absolut indispensabile desfasurarii normale a tuturor proceselor biochimice si fiziologice ce au loc in organismele mamiferelor. 2. Din punct de vedere structural, vitaminele alcatuiesc o clasa de compusi naturali extrem de heterogena, singurul criteriu logic de clasificare fiind cel al solubilitatii lor in

48

solventi organici si grasimi (vitamine liposolubile) si respectiv in apa (vitamine hidrosolubile). 3. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca in organismul animal in diferite organe atunci cind aportul nutritiv il depaseste in anumite momente pe cel zilnic necesar, aceste rezerve putind fi utilizate atunci cind, din diverse motive, organismul nu primeste prin hrana cantitatile necesare. 4. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a se acumula in organism, excesul fiind eliminat. Din aceasta cauza organismul uman si cel animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine. 5. In afara de rolul pur vitaminic, vitaminele hidrosolubile mai indeplinesc in organism si importante functii coenzimatice, jucind deci un rol esential in toate caile metabolice. 6. Prin rolul lor coenzimatic, vitaminele hidrosolubile sunt implicate in toate procesele metabolice ale glucidelor, lipidelor, proteinelor si ale celorlalte biomolecule. Din aceasta cauza, hipovitaminozele si avitaminozele cauzate de aportul scazut sau absenta din alimente a vitaminelor hidrosolubile sunt insotite de serioase perturbari metabolice.

49

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda Medicala 2009 - Editia de buzunar Valeriu Rusu - Dictionar medical, editia a III-a, revizuita si adaugita Denisa Mihele - Biochimie clinica editia a II-a Maude Bouchard - Terapia prin vitamine ; Editura Niculescu 2003 Viorel Medvetki - Enciclopedia vitaminelor si a substantelor minerale; Editura: Vladimed; 2002 Shari Liberman Biblia vitaminelor; Editura Paralela 45; 2006

50