Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omuluiPr. Ioan Icădr. Alexandros Kalomirosdiac. Andrei Kuraev pr. Doru CostacheRâul de focde Dr. Alexandros KalomirosUn răspuns biblic şi patristic la întrebările1 – E Dumnezeu cu adevărat bun?2- A creat Dumnezeu iadul? Nu încape nici o îndoială că trăim în epoca apostaziei prezisă pentru zilele celede pe urmă. În practică majoritatea oamenilor sunt atei, deşi mulţi dintre eiteoretic mai cred încă. Indiferenţa şi spiritul acestei lumi domnesc pretutindeni.Care e motivul acestei stări?Motivul este răcirea iubirii. Iubirea de Dumnezeu nu mai arde in inimileomeneşti şi, ca urmare, iubirea dintre noi e moartă şi ea.Care e cauza slăbirii iubirii oamenilor pentru Dumnezeu? Răspunsul, desigur,este păcatul. Păcatul este norul întunecat care nu mai îngăduie luminii luiDumnezeu să ajungă la ochii noştri.Dar păcatul a existat întotdeauna. Cum ajungem însă până într-acolo încât nunumai să-l ignorăm pur si simplu pe Dumnezeu, dar chiar şi să-L şi urâm?Atitudinea omului faţă de Dumnezeu nu este de fapt una de ignoranţă sau deindiferenţă. Dacă examinăm oamenii cu atenţie, vom observa că ignoranţa şiindiferenţa lor este atinsă de o adâncă ură. Dar nimeni nu urăşte ceva ce nuexistă.Am bănuiala că oamenii de astăzi cred în Dumnezeu mai mult decât în oricarealtă perioadă a istoriei omeneşti. Oamenii cunosc Evanghelia, învăţăturaBisericii şi creaţia lui Dumnezeu mai bine decât în oricare alt timp. Ei au oadâncă conştiinţa a existenţei Lui. Ateismul lor nu este o necredinţă reală. Estemai degrabă o aversiune faţă de cineva pe care îl cunoaştem foarte bine, dar pecare îl urăm din toată inima noastră, exact aşa cum fac demonii.Îl urâm pe Dumnezeu, de aceea Îl ignorăm, trecându-L cu vederea ca şi cum nuL-am vedea şi pretinzând că suntem atei. În realitate, Îl considerăm duşmanulnostru prin excelenţă. Negaţia noastră este ura noastră, ateismul nostru erăzbunarea noastră.Dar de ce Îl urăsc oamenii pe Dumnezeu? Îl urăsc nu numai fiindcă faptele lor sunt întunecate, în timp ce Dumnezeu e lumină, dar şi pentru că Îl consideră oameninţare, un pericol iminent şi etern, un adversar în tribunal, un oponent înlege, un procuror public şi un persecutor veşnic. Pentru ei, Dumnezeu nu mai e

doctorul atotputernic care a venit să-i mântuiască de boală şi din moarte, ci maidegrabă un judecător crud şi un inchizitor răzbunător.Diavolul a reuşit să-i facă pe oameni să creadă că Dumnezeu de fapt nu neiubeşte., că El nu Se iubeşte decât pe Sine Însuşi şi că ne acceptă numai dacă necomportăm aşa cum vrea El să ne comportăm; c El ne urăşte dacă nu necomportăm aşa cum ne-a poruncit să ne comportăm şi că e ofensat denesupunerea noastră, într-atât încât pentru aceasta noi trebuie să plătim printorturi veşnice, create de El anume în acest scop.Cine poate iubi un torţionar? Chiar şi cei care încearcă foarte serios să scape demânia lui Dumnezeu nu-L pot iubi cu adevărat. Ei se iubesc doar pe ei inşii şicaută să scape de răzbunarea lui Dumnezeu şi să atingă fericirea veşnicăîncercând să fie pe placul acestui Creator înfricoşător şi extrem de primejdios. Nu simţiţi oare aici clevetirea diabolică a atotiubitorul şi atotbunul nostruDumnezeu? De aceea în limba greacă diavolului i s-a dat numele de diabolos,„clevetitorul”.IIDar care e instrumentul clevetirii lui Dumnezeu de către diavol? Ce mijloace afolosit el pentru a convinge umanitatea, pentru a perverti gândirea umană?A folosit „teologia”. A introdus mai întâi o uşoară alterare în teologie care, odatăacceptată, a reuşit apoi să o facă să crească din ce în ce mai mult, până într-atâtîncât în ceea ce numim aici generic „teologia occidentală” creştinismul a devenitcu desăvârşire de nerecunoscut.Aţi încercat vreodată să vă daţi seama care e principala caracteristică a teologieioccidentale? Ei bine, această caracteristică principală este aceea că ea Îlconsideră pe Dumnezeu drept cauza reală a tot răul.Ce este răul? Oare nu înstrăinarea de Dumnezeu Care este viaţă? Oare numoartea?Ce învaţă teologia occidentală despre moarte? Toţi romano-catolicii şimajoritatea protestanţilor consideră moartea ca o pedeapsă de la Dumnezeu.Dumnezeu i-a socotit pe toţi oamenii vinovaţi de păcatul lui Adam şi i-a pedepsit prin moarte, adică ţinându-i departe de El, lipsindu-i de energiile Salede viaţă dătătoare, omorându-i astfel mai întâi spiritual, iar mai apoi trupeşte, printr-un fel de înfometare spirituală. Pasajul din cartea Facerii: „De veţi mâncadin roada acestui pom, cu moarte veţi muri” e interpretată de Augustin ca „Dacăveţi mânca din roada acestui pom, vă voi omorî”.Unii protestanţi consideră moartea nu ca o pedeapsă, ci ca fiind ceva natural.Dar nu Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor naturale? Astfel, în ambelecazuri, pentru ei Dumnezeu este adevărata cauză a morţii.Şi acest lucru este adevărat nu numai pentru moartea trupului. E deopotrivă deadevărat şi pentru moartea sufletului. Nu consideră teologii occidentali iadul,moartea spirituală eternă a omului, ca o pedeapsă de la Dumnezeu? Şi nu-l

consideră ei pe diavol ca un slujitor al lui Dumnezeu pentru pedepsirea veşnică aoamenilor în iad?„Dumnezeul” teologiei scolastice a Occidentului este un Dumnezeu ofensat şifurios, plin de mânie pentru neascultarea oamenilor. Care în pasiunea Sadistructivă vrea să chinuie în veşnicie întreaga umanitate pentru păcatele ei, dacănu primeşte o satisfacţie infinită pentru mândria Sa ofensată.Care este dogma occidentală a mântuirii? Nu aceea că pe Cruce Dumnezeu aomorât pe Dumnezeu pentru a-şi satisface mândria Sa, pe care occidentalii onumesc eufemistic dreptate? Şi oare nu în virtutea acestei satisfacţii infinite plănuieşte El să accepte salvarea unora dintre noi?Ce este mântuirea pentru teologia occidentală? Nu este oare mântuirea de mânialui Dumnezeu?Vedeţi atunci că teologia occidentală învaţă că primejdia noastră reală şiduşmanul nostru real este tocmai Creatorul şi Dumnezeul nostru? Pentruteologia occidentală mântuirea înseamnă a fi scos din mâinile lui Dumnezeu.Cum poţi iubi un astfel de Dumnezeu? Cum putem avea credinţă în cineva pecare îl detestăm? În fiinţa ei cea mai adâncă, credinţa este un rod al iubirii, deaceea dorinţa noastră este ca cineva care ne ameninţă nici măcar să nu existe,mai cu seamă atunci când această ameninţare este veşnică.Chiar dacă ar exista un mijloc de a scăpa de veşnica mânie a acestei Fiinţeatotputernice dar perverse (pentru că a planificat moartea Fiului Său în loculnostru), ar fi mult mai bine dacă această fiinţă nu ar exista. Aceasta a fostconcluzia cea mi logică a minţii şi inimii oamenilor occidentali, dar fiind că până şi raiul veşnic ar fi respingător cu un Dumnezeu atât de crud. Aşa s-anăscut ateismul şi acesta e motivul pentru care Occidentul a fost locul naşteriilui. Ateismul a fost necunoscut în creştinismul răsăritean până când l-a introdusşi aici teologia occidentală. Ateismul e negarea, tăgăduirea unui Dumnezeu pervers. Oamenii au devenit atei pentru a se salva de Dumnezeu, ascunzându-şicapul şi închizându-şi ochii ca un struţ. Ateismul e negarea Dumnezeuluiromano-catolic şi protestant. Ateismul nu este adevăratul nostru duşman.Adevăratul nostru duşman e ceea ce a falsificat şi deformat „creştinismul”.IIIOccidentalii vorbesc frecvent despre „Bunul Dumnezeu”. Europa occidentală şiAmerica însă nu au fost niciodată convinse că un atare Dumnezeu Bun există.Dimpotrivă, ei Îl numeau pe Dumnezeu bun în felul în care grecii numeau blestemul binecuvântare, pentru a-l exorciza şi a-l alunga în acest fel. Dinacelaşi motiv, Marea Neagră a fost numită Euxeinos Pontos – marea ospitalieră – deşi în realitate era o mare înfricoşătoare şi primejdioasă. În adâncul sufletuluioccidental, Dumnezeu era simţit drept judecătorul care nu a uitat niciodată nicicea mai mică ofensă adusă Lui prin încălcările legii Sale de către noi.Această concepţie juridică despre Dumnezeu, această interpretare completdistorsionată a judecăţii lui Dumnezeu, nu era nimic altceva decât proiecţia în

Category:	Books - Fiction
Rating:
Upload Date:	03/01/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	romanian religie romanian religie (fewer)

Documents

People