În mod paradoxal, aceast
perspectiv
asupra lui Iuda, prezentat
într-o Evanghelieapocrif
, poate fi sugestiv
pentru omul modern. Astfel, în acest
interpretare, condi
ia luiIuda nu este cea a unui simplu tr
d
tor ci subliniaz
perspectiva omului modern care,cufundat în obiectivitate, ner
bd
tor, materialist
i incapabil de a crede f
r
dovezimateriale, se reg
se
te mult în cele dou
citate de mai sus.Ajungem astfel
i la momentul judec
rii
i condamn
rii lui Iisus la r
stignire. Mul
ifilozofi au comparat moartea Mântuitorului cu cea a lui Socrate, asem
nându-le. Îns
celedou
mor
i sunt chiar antagonice, spune Nicolae Steinhardt. Socrate moare ca un zeu,otr
vit cu cucut
, iar Iisus ca ultimul dintre oameni, moare în chinuri groaznice r
stignitpe o cruce. Îns
aceast
moarte dovede
te deplina întrupare a Fiului Omului
i toat
seriozitatea ei. Pe cruce, Iisus a fost pe deplin om, a
a cum a fost pe deplin Dumnezeu pemuntele Tabor.Atunci, ca - de altfel -
i acum, oamenii erau tenta
i s
pun
semn de egalitate întrerealitate
i adev
r. De aceea, ucenicii S
i
i-au pierdut orice speran
în fa
a trupuluineputincios, în fa
a înfrico
torului strig
t de dezn
dejde: „Dumnezeul Meu, DumnezeulMeu, de ce M-ai p
r
sit?” (Marcu 15, 34). S-ar putea spune c
i-au pierdut credin
a. Daradev
rul este c
tocmai acum ar fi trebuit s
cread
în caracterul divin al lui Iisus.Credin
a nu este sinonim
cu demonstra
ia, cu eviden
a, cu sintagma „a crede pentru c
”,ci dimpotriv
, „a crede cu toate c
”, în pofida realit
ii, care nu e sinonim
cu ea, ci ocontrazice.Fariseii îi strigau s
se coboare de pe cruce pentru a-i face s
cread
în caracterul S
udivin: „Hristos, regele lui Israel, s
Se coboare de pe cruce, ca s
vedem
i s
credem”(Marcu 15, 32). Presupunând c
s-ar fi întâmplat astfel, nu se mai putea vorbi deprecredin
, ci despre constatare. Coborârea miraculoas
de pe cruce a Mântuitorului putea fidoar luat
la cuno
tin
, eliminând verbul „a crede”. Iat
de ce „a crede” înseamn
a sfidarealitatea, r
stignirea Domnului oferind r
spuns de la o distan
de dou
zeci de secolecelor ce afirm
c
nu pot crede în lipsa unei dovezi materiale a existen
ei lui Dumnezeu.Dup
ce Iisus, fiind r
stignit pe cruce, a strigat „P
rinte, în mâinile Tale încredin
ez duhulMeu” (Luca 23, 46), a murit.În continuare, Biblia precizeaz
c
Iosif din Arimateea, un iudeu bogat, ucenic al luiIisus, L-a coborât de pe cruce pe Domnul, L-a înf
urat în giulgiu de in cu miresme
i L-apus într-un mormânt nou, s
pat în piatr
(conform Matei 27, 57-60; Marcu 15, 43-46;Luca 23, 50-53; Ioan 19, 38-42). Îns
aceste versete au stârnit unele dintre cele mai maricontroverse asupra Bibliei, deoarece sunt înso
ite de un document arheologic misterios,celebrul Giulgiu din Torino.De câteva secole Giulgiul din Torino, care este în fapt o pânz
având imprimat
în modmisterios imaginea fa
-spate a trupului unui b
rbat, constituie obiectul unor aprinsecontroverse. Credincio
ii cre
tini sus
in c
ar fi pânza cu care Iisus ar fi fost acoperit dupacoborârea de pe cruce, scepticii c
ar fi un fals rafinat. Provenien
a giulgiului nu este pedeplin elucidat
. Dup
unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, dupadecesul lui Iisus, regelui Abgar din Edessa. În secolul al VI-lea ar fi fost redescoperit, iar în anul 944 ar fi fost adus în capitala bizantin
Constantinopol, de unde Crucia
ii l-ar fitransportat în anul 1204 în Fran
a, dup
ce jefuiser
capitala Imperiului Bizantin. Primaprezentare public
a giulgiului în Europa a avut loc în anul 1357 la Lirey, în Fran
a. Maitârziu, a fost donat casei princiare de Savoya. În anul 1578 giulgiul a fost predat Domuluidin Torino.
Leave a Comment