R
spunsul
de Klara Lucia Losonczy
| Iulie 7, 2008Intram. P
eam încet, greoi, dar în sfâr
it intram. Era un pas
ov
ielnic, c
ci mii dependuluri se leg
nau în mintea mea. Ajunsesem mult mai departe decât o f
cusem pân
acum. De aici nu mai puteam da înapoi, orice ar fi! Chinul acesta autoimpus parc
trebuias
ia sfâr
it. Îndoiala
i neîncrederea. Dou
cuvinte dezv
luind fe
ele aceleia
i medaliigrele de bronz…Era început de toamn
. Era. Acum nu mai este. A fost
i nu se mai întoarce, dar erafrumos! Cuvânt banal
i pur. Definind prea pu
in ceea ce sim
eam v
zând -pentru a câtaoar
?- calea c
tre cheia întregului zbucium
i mister. O cheie ce-mi era întins
, dar pecare eu refuzam cu ardoare s
o iau în mân
, în minte
i în suflet! Dar acum nu va mai fia
a… Totul se schimba
i trebuia schimbat. Era necesar.Credeam c
voi ame
i, c
povara
i emo
ia revela
iei m
vor birui, dar am r
mas la fel deputernic
…
i mai r
mân
i acum. Zâmbet amar
i în sfâr
it, o raz
de încredere. Eu sunteu. Ceea ce trebuie s
fiu, sunt. Nimeni
i nimic nu va putea vreodat
schimba aceasta!Acum, trecând de clipa cea grea a hot
rârii, o pace ne
tiut
se pogoar
. Soarele sefiltreaz
prin verdele obosit al frunzelor, iar cerul se ascunde pentru a nu-i putea fiimplorat ajutorul.
i de fapt, ce leg
tur
ar fi avut el cu toate acestea? Era ceva care m
privea numai pe mine, eu eram unicul protagonist. Eu. Singur
. Evolu
ia. Dep
ireatuturor temerilor. Fiecare e singur în fa
a propriului Eu, a propriei evolu
ii. Eu m
amdoar pe mine. Dar sunt mult mai fericit
a
a!“De ce?”Întrebarea se las
în sfâr
it rostit
, cu o for
pe care nu i-a
fi b
nuit-o. Este purtat
dinfibr
în fibr
, din
esut în
esut, prin toate regnurile, pentru ca toate s
în
eleag
i s
seridice. S
ridice negura, întunericul, cea
a
i nesiguran
a care se prefigureaz
prinpupilele larg dilatate ale ochilor mei.O lini
te previzibil
, dar cu atât mai dureroas
transcende de pretutindeni în jurul meu.De cele mai multe ori mi-am spus c
a
a va trebui s
fie… C
nu se va întâmpla nimic, c
nu va fi nimic. M
aflu la cap
tul voin
ei, fizice
i psihice. Nu mai tânjesc la nimic. Mi sep
ruse c
un strig
t –întrupare a ultimelor mele lacrimi
i nelini
ti, ultimele mele puteri,ar fi putut r
zbate orizonturile de eter. Nu mai
tiu acum numele gândului care purtase pearipile sale de argint aceast
ultim
speran
de salvare…
tiu c
este o la
itate, dar nu m
mai pot opune resemn
rii. Am visat prea mult. Fantezia
i speran
a pierdeau, iar realitatea triumfa. Triumfa. Iar acest gând face exilul
i mai greude suportat… M
întorc spre a reveni la nesiguran
a
i teama pe care nu le voi mai înfrunta. Le voi accepta. Le voi da drumul spre a h
itui alte spirite tinere… Al meu esteb
trân
i vl
guit!
Dar m
în
el: nu este! Un nou strig
t se coaguleaz
încetul cu încetul în
untrul meu
iizbucne
te cu o clip
înainte de a fi prea târziu:“Nu înc
!”Este atât de puternic, mai puternic decât orice am sim
it pân
acum
i m
zguduie ca oerup
ie vulcanic
. Este revolta credin
ei. A încrederii
i speran
ei. A ceea ce a mai r
masdin firea mea romantic
… M
zguduie în mii de p
r
i, iar eu zgârii cu o uluitoareizbucnire a nervilor, scoar
a groas
care îmi însângerase bra
ul. Aveam dreptate. Dac
resemnarea trebuie s
triumfe, mai bine s
triumfe peste nimic.Clipa aceasta este sublim
. Este clipa de împ
care cu mine îns
mi.
i aceast
împ
care îmi d
ruie for
a, încle
tarea suprem
prin care ordon eu-lui meu s
-
i adune toate puterilesf
râmate
i voin
a sfâr
it
. Convulsii
i c
deri. Nemi
care
i sufoc
ri. Suferin
a crunt
afizicului
i încordarea psihicului. Spaima
i incertitudinea dispar. Acum domne
te voin
aimplacabil
. Iar durerea pe care o poart
cu sine dizolv
în ea tot ce mai r
m
sese dintrup. Carnea se ucide spasmodic. Spiritul se contract
în jurul nucleului pentru a subzista.
i de data aceasta întrebarea este smuls
i injectat
în eter cu o putere necuprins
,ducând cu sine, fibr
cu fibr
tot ce mai r
m
sese din puterea
i voin
a mea. Frunzele seopresc în loc. Lemnul scrâ
ne
te. Apa se despic
în particule. Aerul se satureaz
cu sunet
i for
. P
mântul se las
smuls pentru a face loc speran
ei de salvare. Focul, imens,combustioneaz
pentru acea clip
soarele, pentru ca str
lucirea sa s
nu se opun
razelorvii de chihlimbar
i sev
care vor purta ve
nic cu ele aceast
întrebare r
scolitoare.Materia vie î
i opre
te mecanismul pentru a nu astupa cu huruitul ei neîncetat strig
tulacesta aflat mai presus de tot ce se nume
te omenesc. Timpul
i spa
iul devin una
iaceea
i. Cerul se fragmenteaz
în gânduri pentru a purta mai departe chemarea.
i clipaaceasta este o clip
a pr
bu
irii. Via
a î
i înceteaz
existen
a
i neantul domne
te acumpeste voin
.Destinul îns
nu este subjugat! Palpit
înc
în germenul de speran
înconjurat dechihlimbar, sev
i sunet. Iar clipei acesteia de total
nemi
care îi urmeaz
implozia.Neantul se tope
te în el însu
i
i voin
a recreaz
via
a. Spa
iul se separ
de timp, apa serecompune, focul elibereaz
soarele, cerul se defragmenteaz
, p
mântul se încheag
, iaraerul red
ruie mi
care materiei vii. Nu, natura nu devine la fel. A trecut peste oimportant
faz
de trecere
i a evoluat. Este cu totul alta!R
spunsul. R
spunsul fusese g
sit
i acel germen de speran
fecundase. Duce cu elsalvarea. O duce înapoi. Sfâr
itul nu s-a oprit. Clipa este mai aproape. Dar acum, acumexist
o posibilitate -firav
, dar plin
de speran
-, o posibilitate de salvare. Unic
.Ireversibil
. Înc
nen
scut
, dar pulsând vie în interiorul incertitudinii acum alungate.“Nu pot s
mor… Aveau dreptate. Eu nu am voie înc
s
mor!” realizez asta în sfâr
it,dup
ce sufletul
i speran
a –R
spunsul, revin în mine.
Ochii sufletului mi se lovesc de un chip nou, ciudat
i de gânduri de ghea
, familiare.Nu, nu este un chip. Chipul este ceva material. Materia începuse demult s
nu mai aib
importan
pentru mine. Ceea ce se petrece acum este perfect abstract, imaterial, chiardac
cuvintele folosite pentru a reda senza
iile
i percep
iile acestea ezoterice suntmateriale, definind lucruri p
mânte
ti. Iar ceea ce simt în fa
a mea ca o for
str
vezieinterp
trunzându-se cu a mea este ceva real,
i totu
i metafizic.“Cine e
ti?” reac
ia gândurilor mele izbucne
te concomitent.Un zâmbet la fel de straniu
i îndep
rtat ca întreaga fiin
aflat
lâng
mine, r
zbate dingândurile sale pân
-ntr-ale mele.“Cum ai putea
ti cine sunt eu, dac
nici numele t
u nu-
i este cunoscut? Trebuie s
tecuno
ti întâi pe tine, pentru a-i putea cunoa
te
i pe ceilal
i!” se simte r
spunsul cureverbera
ii de ghea
.“Da,
i totu
i eu
tiu c
pentru a ajunge la cunoa
terea propriului Eu, trebuie mai întâi s
cuno
ti eu-rile tuturor lucrurilor ce te înconjoar
!”O sclipire de diamant, o privire str
lucitoare
i t
ind cale prin înveli
urile sufletului meumi se împlânt
în gânduri. Nu m
pot ap
ra pentru c
nu-mi st
în putere. Iar a-i r
spunde în acela
i fel este ceva imposibil. Voin
a mea devenise letargic
. Este letargic
. Iri
iiacestei priviri par metalici, argintii
i impenetrabili. Nu le pot în
elege originea
imenirea… Dar în clipa în care m
abandonez, detensionându-m
i acceptând ceea ce sepetrece ca un lucru absolut firesc, în clipa în care las spiritul meu s
se piard
în fiin
aacestei priviri magnetice, iar pe al s
u s
foreze în tr
irile mele, acum adev
rul devineliber s
mi se dezv
luie într-o dulce revela
ie. Individualitatea sufletului meu începe s
reac
ioneze exoterm cu individualitaea sufletului s
u. S
se interp
trund
reciproc pringânduri, idei, tr
iri… Pacea. Pacea
i lini
tea interioar
sunt singurele. Numai ele aducfericirea, for
a, salvarea…“Da, tu e
ti!” sun
concluzia privirii revenite la cel ce o trimisese, cu aceea
i sonoritatenep
mântean
a gândurilor, dar pe care eu pot în sfâr
it s
o în
eleg.“Sunt Întrebarea. Acesta este destinul meu. Iar tu… tu e
ti R
spunsul. Aceast
Întrebare
i acest R
spuns erau singurele care puteau întrupa Salvarea.
i ea a germinat.” Sunetulastral al ideilor mele este neutru, calm
i fericit de o fericire inexplicabil
.“Dar mai are atât, atât de mult drum de str
b
tut pentru a învinge. Nimeni nu poate
ti ceva urma. Timpul curge
i soarta se înfirip
pe urmele lui, f
r
a întrevede viitorul.”Comuniunea, interp
trunderea gândurilor noastre pare deplin
, complementar
,antagonic
. Suntem Întrebare
i R
spuns. Dar devenim unul
i acela
i.“Poate ne vom salva. Poate vom pieri. A fi sau a nu fi!..”
of 00
Raspunsul Karla L Losonczy
162 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 03/01/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment