cur
ii, unde se ocup
de treburi ceva mai serioase decât de conversa
iile cu acestenecunoscute: cu puricatul
i hârjoana între ei, de parc
nimic nu s-ar fi întâmplat.Ca din senin, apare un b
trân, adus de un gând, care trece de la un pavilion la cel
lalt
i,dup
semnele
i strig
tele insistente ale celor dou
cre
tine, pleac
s
în
tiin
eze portarul.Acesta vine repede, scuzându-se c
e ora mesei
i îi supravegheaz
pe b
trâni, ajutându-is
-
i primeasc
por
ia de sear
.Totul e în ordine, a
adar, în înc
perea din mijloc dintre cele dou
salona
e, focul duduie în teracote
i aici se adun
, de obicei, la televizor, b
trânele, lâng
pomul de Cr
ciun uitat într-un col
, în care o mân
milostiv
a atârnat o icoan
cu Maica Domnului veghindPruncul.Dup
primele momente de stinghereal
inerente oric
rui început, atmosfera se înc
lze
te
i la propriu
i la figurat. Pensionarele c
minului î
i amintesc c
una din cele dou
femeia mai trecut zilele acestea pe acolo, în Ajun de Cr
ciun, oferindu-le, împreun
cu un grupde tineri bine inten
iona
i, daruri
i o raz
de lumin
prin colindele frumoase
i versurileadecvate momentului.„Parc
te cunosc pe matale…”„N-ai venit… A…da. da…”Se discut
deschis, prietene
te, afectuos chiar. Se împart dulciurile. De la alte saloanesosesc b
trâni
i b
trâne. Apar darurile
i iconi
ele. O femeie oarb
, care de zece ani
i-alimitat micul univers în jurul unui pat, plânge c
data trecut
ea nu a primit cruciuli
ic
tare i-a p
rut r
u. Cu un gest spontan, Lumini
a î
i scoate sfântul Rozariu de la gât
i,iat
-le îmbr
i
ate, b
trâna oarb
e atât de fericit
,
i-a dorit atât de mult o cruciuli
! Dinochii ei goi, opera
i de cataract
, cândva atât de vii, se preling lacrimi. Apoi lacrimile seamestec
, nu mai
tii ale cui sunt. Prime
te explica
ii cum s
se roage: fiecare m
rgic
– orug
ciune c
tre Domnul sau c
tre Preacurata Fecioar
.„Pot s
dorm cu el la gât?” – întreab
femeia cu glas r
gu
it de o tuse provocat
de o„bron
” mai veche.„Desigur, maic
. Te va ap
ra de boal
i de vise urâte.”Atmosfera s-a înfierbântat de-a binelea. B
trânele sunt fericite, care cu ce a primit
i nu
tiu cum s
le mul
umeasc
celor dou
femei, le povestesc necazurile, bolile, cele maimulte l
crimeaz
. Unele au copii chivernisi
i prin ora
, altele nu mai au pe nimeni înafar
de bunul Dumnezeu.„Haide
i s
ne rug
m împreun
în seara aceasta!” se aude glasul Lumini
ei.
i femeile,ca la un semn, î
i trag scaunele în jurul ei, a
a încât o înconjoar
pe ea, care se înal
precum un lujer de lumin
în mijlocul lor.„Da, da, s
ne rug
m
i s
mul
umim lui Dumnezeu c
a fost a
a de bun
i v-a trimis.”Majoritatea sunt octogenare, câteva chiar nonagenare, lipsite de puteri, câteva r
mân înpicioare.Se începe, desigur, cu Rug
ciunea Domneasc
, apoi cu „Bucur
-te Marie”, „Slav
Tat
lui”
i Rug
ciunea de sear
. Se roste
te chiar
i actul de c
in
i fiecare cere iertareTat
lui pentru infidelit
ile de peste zi, inerente traiului într-o colectivitate atât de mare.
i, ca o prelungire a acestor clipe de în
l
are spiritual
, are loc
i un moment poetic cuversuri închinate Domnului
i Sfintei Fecioare. Apoi se cânt
psalmi, imnuri sau micicânt
ri religioase. Femeile nu
tiu versurile dar îngân
i ele frânturi de refrene.Se ascult
smerit. Cu urechile
i cu inima. La sfâr
it, b
trânele mul
umesc cuviincios.Ele f
g
duiesc c
se vor ruga în comun seara, la o anumit
or
, pentru a aduce mul
umiri
Leave a Comment