• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Umanitatea 
de Klara Lucia Losonczy
| Mai 28, 2008Col
uri întunecate de stânci m
înconjoar
de pretutindeni. Deasupra, doar cerul albastru
i nesfâr
it. Un râule
înainteaz
poticnindu-se printre pere
ii abrup
i, de fier ai celor mai înal
i mun
i din lume. Dac
a
p

i spre vârful imensei stânci pe care m
aflu, a
puteavedea întinzându-mi-se la picioare pustiul de necuprins al podi
ului solitar. Dar nu m
 mi
c. Sunt nedezlipit
de pe piatra pe care stau în pozi
ie de lotus, cu ochii închi
i, calmi
i cu pletele lungi în vânt.Meditez intens.
i totu
i, în acela
i timp, a
tept. Peste câteva clipe urmeaz
s
-mi încep împlinirea destinului. Din acel moment, zilele vor fi num
rate…“Oare cine este?…”“Nu are nici o importan

. Spune-mi, în ce crezi?”Vorbele acestea, pe care le schimb cu cel care îmi va înlesni, chiar
i incon
tient, începutul acestei stranii c
l
torii de împlinire a sor
ii ce mi-a fost h
r
zit
, nu sunt vorbe,a
a cum se percepe în genere aceast
no
iune pe P
mânt. Sunt gânduri, idei, sunete
iimagini astrale, prea greu de redat în cuvinte.
i totu
i redate, cu toat
goliciunea sensuluilor adev
rat, ce nu poate fi transpus concret.Nici m
car nu deschid ochii, pentru a-l vedea. La ce bun? S
m
lovesc de limiteleaparatului meu vizual? A
a îl v
d mult mai clar: îl v
d ca fiin

, ca suflet. Este o lumin
 aurie. P
cat c
îi fusese scris un destin atât de tragic. Dar mai pu
in tragic decât cel pecare sunt pe cale s
-l încep…“Cred în Buddha, Cel care a reu
it s
ating
Nirvana.”“De ce nu crezi în Melhisedec, în Allah, în Iehova sau în Zoroastru?”Îi percep agita
ia, confuzia, uimirea ce se treziser
în sufletul lui la întrebarea mea…“Bine, dar… nu în
eleg. Eu sunt discipol buddhist
i cred în Buddha pentru c
amconvingerea c
el este singurul Dumnezeu adev
rat!”“De ce?”Ca r
spuns pot s
simt –cuvânt prea p
mântean
i f 
r
un sinonim convenabil- tot ce sepetrece acum în mintea lui. Frac
iuni de sunete, de imagini, multe idei
i gânduri uneoricontradictorii. Simt cum structura lui interioar
este cu totul înclinat
s
vad
în religiabuddhist
singura cale de a evolua, singura credin

ce i se potrive
te.
 
“De ce nu po
i crede în Iehova sau în Allah? To
i sunt unul
i acela
i: For
a Divin
care acreat lumea
i Cea care o st
pâne
te. Buddhismul, hinduismul, mahomedanismul,iudaismul, cre
tinismul sunt doar felul în care oameni diferi
i au în
eles în mod diferitacela
i lucru.”
tiu c
el nu este înc
preg
tit s
m
cread
. Dar el trebuie s
-
i asume propria soart
!“Voi, buddhi
tii, crede
i în reîncarnare. Prin urmare, de ce s
nu poat
îns

i For
aCreatoare s
se încarneze de mai multe ori, din moment ce fiecare suflet o poate face?”Îi simt re
inerea concentrat
într-un argument: Pentru ce ar avea nevoie s
se încarneze demai multe ori? El nu trebuie s
evolueze. El este Evolu
ia!“Nu, nimeni nu este perfect, nici chiar Creatorul! Perfec
iunea, evolu
ia exist
doarpentru a nu fi atinse, la fel ca
i infinitul… Demiurgul este doar singurul care se poateapropia de ele! Caut
în sufletul t
u
i vei
ti c
am dreptate!”Acum, pe în
l
imile singuratice ale mun
ilor nu se mai afla decât o singur
persoan
: untân
r îmbr
cat în toga portocalie de c
lug
r buddhist, ras în cap
i apar
inând raseimongoloide. Cu palmele împreunate într-o atitudine meditativ
 
i cu ochii închi
i, se rugas
deslu
easc
rostul, înv

tura acestei întâlniri ciudate. Confuzia
i nesiguran
adomneau în mintea lui.Parc
tr
ia un vis. De când pornise în mun
i pentru a se reculege, sim
ise c
era cevagrav, straniu în aceast
dorin

. Presim
ea c
ceva important se va întâmpla.
i acum se întâmplase. R
mânea doar ca el s
interpreteze sensul mesajului pe care-l primise. Darcum s-o fac
? Cum s
fie obiectiv când este ancorat în subiectivitatea material
de care încerca s
scape mereu? Poate c
de fapt aceasta era o încercare. Trebuia s
-
i înving
 carnea
i s
-
i elibereze sufletul pentru a discerne vorbele acestui spirit-femeie care-lvizitase…Când se întoarse la m
n
stire, i se transmise c
este chemat de Marele Consiliu. Avu unmoment de panic
. Nu mai avusese niciodat
parte de un asemenea privilegiu. S
se fisup
rat din cauz
c
plecase? Sau s
fie ceva în leg
tur
cu întâlnirea de pe munte?Î
i sim
ea inima zvâcnind
i mintea dominat
de fric
 
i emo
ie, calvar
i revela
ie, întimp ce deschidea poarta mare pe care se intra în Marea Camer
. Dar trebuia s
secontroleze!Era o camer
înalt
, auster
, luminat
de doar dou
ferestruici. Cei
ase conduc
tori, maripreo
i buddhi
ti st
teau câte trei la dreapta
i la stânga marelui în
elept. Purtau obi
nuitele
i modestele togi portocalii. St
teau cu picioarele încruci
ate
i cu mâinile împreunate într-o atitudine m
rea

, de împ
care cu întregul univers, o atitudine pe care numai ei opot avea.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...