Sf Ioan Gura de Aur - Omiliile despre pocainta

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

SFÎNTUL

IOAN

GURA

DE

AUR

OMILIILEDESPREPOC

Ă

IN

ŢĂ

CARTE

TIP

Ă

RIT

Ă

CU

BINECUVÎNTAREA

PREAFERICITULUI

P

Ă

RINTE

TEOCTISTPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

T

RADUCERE DIN LIMBA GREAC

Ă

DEPREOTUL PROFESOR DUMITRU FECIORU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC

Ş

I DE MISIUNE ALBISERICII ORTODOXE ROM

Â

NE

BUCURE

Ş

TI

-

1998

OMILIA

ÎNTÂIDespre poc

ă

in

ţă

V-ati gândit, oare, la mine în timpul cât am fost desp

ă

r

ţ

it de voi? Eu nici oclip

ă

nu v-am putut uita! Am p

ă

r

ă

sit ora

ş

ul, dar amintirea voastr

ă

nu m-a p

ă

r

ă

sit.Dup

ă

cum cei îndr

ă

gosti

ţ

i poart

ă

cu ei, oriunde s-ar duce, chipul cel dorit, tot a

ş

a

ş

ieu, îndr

ă

gostit de frumuse

ţ

ea sufletului vostru, am purtat mereu cu mine frumuse

ţ

ealui.

Ş

i dup

ă

cum pictorii, când fac tabloul cuiva, amestec

ă

fel de fel de culori, tot a

ş

a

ş

i eu am zugr

ă

vit chipul sufletului vostru, amestecând, ca pe ni

ş

te felurite culori devirtute,

ş

i râvna voastr

ă

la slujbele din biseric

ă

,

ş

i ascultarea cu dragoste a predicii,

ş

i bun

ă

voin

ţ

a voastr

ă

pentru predicator,

ş

i toate celelalte fapte bune. Puneam înainteaochilor min

ţ

ii mele tabloul acesta,

ş

i el îmi u

ş

ura durerea desp

ă

r

ţ

irii. V

ă

purtammereu în suflet:

ş

i când st

ă

team în cas

ă

,

ş

i când m

ă

ridicam din pat,

ş

i când eram înc

ă

l

ă

torie,

ş

i când m

ă

odihneam,

ş

i când ie

ş

eam din cas

ă

,

ş

i când intram. Visam mereuchipurile voastre dragi; nu numai ziua, ci

ş

i noaptea m

ă

hr

ă

neam cu aceste chipuri.Tr

ă

iam aievea cuvintele lui Solomon:

"Eu dorm, dar inima mea vegheaz

ă

.

(CantareaCantarilor 5,2) Nevoia de somn îmi lipea pleoapele, dar tirania dragostei de voi îmi

ţ

ineadeschi

ş

i ochii min

ţ

ii mele. De multe ori mi se p

ă

rea c

ă

vorbesc cu voi în vis. A

ş

a esufletul ! Viseaz

ă

noaptea ce gânde

ş

te ziua. Asta s-a întâmplat

ş

i cu mine. Nev

ă

zându-v

ă

cu ochii trupului, v

ă

vedeam cu ochii dragostei. Nefiind între voi cutrupul, eram printre voi cu dragostea

ş

i-mi sunau mereu în urechi aclama

ţ

iile

ş

iaplauzele voastre. De aceea,

cu toate c

ă

boala trupului m

ă

silea s

ă

stau mai mult la

ţ

ar

ă

, cu toate c

ă

aerul de acolo era de folos s

ă

n

ă

t

ăţ

ii trupului meu, totu

ş

i putereadragostei nu m-a l

ă

sat s

ă

-mi prelungesc

ş

ederea. A strigat la mine

ş

i nu s-a oprit dinstrig

ă

t pân

ă

ce nu m-a înduplecat s

ă

m

ă

ridic din pat înainte de vreme; m-a sf

ă

tuit s

ă

socotesc prezen

ţ

a mea între voi

ş

i s

ă

n

ă

tate,

ş

i bucurie, într-un cuvânt, binele meu.

Ş

im-a convins. Am preferat s

ă

plec, având înc

ă

în mine r

ă

m

ăş

i

ţ

ele bolii, decât s

ă

mai port înc

ă

mult timp în suflet durerea desp

ă

r

ţ

irii, pân

ă

ce m

ă

voi fi f

ă

cut pe deplins

ă

n

ă

tos.

Ş

i auzeam

acolo, la

ţ

ar

ă

,

ş

i dojanele pe care mi le aduceau desele voastrescrisori.

Ş

i priveam cu tot atâta drag pe cei ce m

ă

dojeneau, ca

ş

i pe cei ce m

ă

l

ă

udau.Tocmai dojanele acelea îmi ar

ă

tau cât de tare m

ă

iubi

ţ

i. De aceea m-am sculat

ş

i am plecat. De aceea n-am putut s

ă

v

ă

scot nicicând din sufletul meu.Dar ce lucru de mirare c

ă

eu, pe când eram la tara si ma bucuram de tihna, mi-aminteam de voi, când Pavel, fiind înl

ă

n

ţ

uit, întemni

ţ

at, în fa

ţă

cu mii

ş

i mii de primejdii - dar se sim

ţ

ea în temni

ţă

ca într-o livad

ă

-, î

ş

i aducea aminte de fra

ţ

ii lui

ş

ile scria:

"Precum îmi este drept s

ă

cuget aceasta despre voi, pentru c

ă

v

ă

am în inimamea, in lan

ţ

urile mele, în ap

ă

rarea mea

ş

i în adeverirea Evangheliei"?

(Fil.1,7)

Pedinafar

ă

lan

ţ

ul du

ş

manilor, pe din

ă

untru lan

ţ

ul dragostei de ucenici. Lan

ţ

ul cel dinafar

ă

, f

ă

urit din fier; lan

ţ

ul cel din

ă

untru,

ţ

esut din dragoste. Pe acela Pavel îl lep

ă

daadeseori, dar pe acesta niciodat

ă

nu 1-a aruncat.

Ş

i dup

ă

cum femeile care au n

ă

scut

ş

i au ajuns mame sunt legate necontenit de copiii pe care i-au n

ă

scut, oriunde ar fi ele,

tot a

ş

a

ş

i Pavel; dar, mai bine spus, Pavel era mai puternic legat de ucenicii lui, cuatât mai mult cu cât na

ş

terile duhovnice

ş

ti sunt mai puternice decât na

ş

terile trupe

ş

ti.

Ş

i Pavel nu i-a n

ă

scut numai o dat

ă

, ci chiar de dou

ă

ori pe aceia

ş

i ucenici, c

ă

striga,spunând:

"Copiii mei, pentru care suf

ă

r iar

ăş

i durerile na

ş

terii".

(Gal.4,19)

Cu ofemeie nu se poate întâmpla niciodat

ă

asta, nici n-ar putea na

ş

te din nou acela

ş

i copil;Pavel îns

ă

a suferit ceea ce nu se poate vedea în natur

ă

: a n

ă

scut din nou pe cei pecare-i n

ă

scuse o dat

ă

ş

i a suferit cu ei iar

ăş

i durerile groaznice ale na

ş

terii. De aceea,voind s

ă

-i mi

ş

te, le spunea:

"...pentru

care suf

ă

r iar

ăş

i durerile na

ş

terii".

Aproape c

ă

le spunea: "Fie-v

ă

mil

ă

de mine! Nici un fiu nu împov

ă

reaz

ă

a doua oar

ă

pântecelemamei cu durerile na

ş

terii, a

ş

a cum voi m

ă

sili

ţ

i s

ă

suf

ă

r". Na

ş

terile cele trupe

ş

tidureaz

ă

cât

ă

va vreme; trec dup

ă

ce copilul a ie

ş

it din pântecele mamei; câtdespre na

ş

terile cele duhovnice

ş

ti îns

ă

, nu-i a

ş

a; dureaz

ă

luni întregi; uneori acestedureri au

ţ

inut un an întreg,

ş

i Pavel tot n-a n

ă

scut pe cei z

ă

misli

ţ

i, în na

ş

teriletrupe

ş

ti numai trupul sufer

ă

dureri; în na

ş

terile cele duhovnice

ş

ti durerile nu muncesc pântecele, ci sfâ

ş

ie îns

ăş

i t

ă

ria sufletului.

Ş

i ca s

ă

afli c

ă

na

ş

terile cele duhovnice

ş

ti sunt mai chinuitoare, te întreb: Cinea dorit vreodat

ă

s

ă

sufere iadul pentru copiii pe care i-a n

ă

scut? Pavel, îns

ă

, nu numaic

ă

prefer

ă

s

ă

sufere iadul, dar chiar se roag

ă

s

ă

fie anatema de

la Hristos numai ca s

ă

poat

ă

na

ş

te pe iudei pentru Hristos. (Romani 9, 3.)Pentru ei suferea necontenit durerile na

ş

terii; iar pentru c

ă

nu putea s

ă

-i nasc

ă

,se plângea, zicând:

"Mare îmi este întristarea

ş

i necurmat

ă

durerea în inima mea";

(Romani 9,2) iar în alt

ă

parte, iar

ăş

i:

"Copiii mei, pentru care suf

ă

r iar

ăş

i durerilena

ş

terii pân

ă

ce Hristos va lua chip în voi".

(Galateni 4,19)Care

pântece a fost mai fericit decât acela care a putut na

ş

te astfel de copii,încât s

ă

aib

ă

în ei pe Hristos? Care pântece a fost mai roditor decât acela care a n

ă

scutîntreaga lume? Care pântece a fost mai puternic decât acela care a fost în stare ca, pecei o dat

ă

n

ă

scu

ţ

i

ş

i crescu

ţ

i, dar avorta

ţ

i, s

ă

-i nasc

ă

iar

ăş

i

ş

i s

ă

-i pl

ă

smuiasc

ă

dinnou? Asta n-o poate face na

ş

terea trupeasc

ă

!Dar pentru ce apostolul n-a spus: "Copiii mei, pe care v

ă

nasc iar

ăş

i, din nou",ci:

"pentru care suf

ă

r iar

ăş

i durerile na

ş

terii",

de

ş

i în alt

ă

parte spusese c

ă

-i na

ş

te:

în Hristos Iisus v-am n

ă

scut”?

(I Corinteni 4,15)In acest din urm

ă

text, Pavel a vrut s

ă

arate numai înrudirea; în cel

ă

lalt text, ac

ă

utat s

ă

arate

ş

i durerile na

ş

terii.Dar pentru ce-i nume

ş

te copii, când înc

ă

nu i-a n

ă

scut? C

ă

dac

ă

sufer

ă

durerilena

ş

terii, înseamn

ă

c

ă

înc

ă

nu i-a n

ă

scut. Pentru ce, dar, îi nume

ş

te copii?Ca s

ă

arate c

ă

nu aceste dureri de na

ş

tere sunt durerile pe care le-a avut când i-a n

ă

scut; iar cuvintele acestea erau îndestul

ă

toare s

ă

-i ru

ş

ineze. "V-am fost odat

ă

tat

ă

!, le spune Pavel. Am îndurat pentru voi durerile de na

ş

tere, pe care trebuia s

ă

leîndur. A

ţ

i fost odat

ă

copiii mei. Pentru ce, dar, m

ă

sili

ţ

i s

ă

suf

ă

r a doua oar

ă

durerilena

ş

terii? Destule sunt durerile na

ş

terii celei de la început. Pentru ce m

ă

chinui

ţ

i iar

ăş

icu dureri de na

ş

tere?". Lui Pavel îi pricinuiau tot atât de mari dureri

ş

i cei care înc

ă

nu credeau, ca

ş

i credincio

ş

ii care c

ă

deau. Era chinuitor s

ă

vad

ă

c

ă

trec iar

ăş

i lanecredin

ţă

, dup

ă

ce se împ

ă

rt

ăş

iser

ă

cu ni

ş

te taine a

ş

a de mari. De aceea, pentru c

ă

durerea era ascu

ţ

it

ă

ş

i strig

ă

tele de durere mai puternice decât ale unei femei ce na

ş

te,zicea:

"Fiii mei pentru care suf

ă

r iar

ăş

i durerile na

ş

terii pân

ă

ce Hristos va lua chip

of 00

Leave a Comment