• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
MARIAN DRUMUR 
SOLDATULE, MERGI ÎNDĂRĂT
2004
 
PROLOG
Pământul afânat, tăcut sub paşii procesiunii, fusese pulverizat în miezul nopţii de echipele zorite sătermine Mormântul Soldatului Necunoscut, apoi tasat de mulţimea venită în faptul zilei să-şi comemoreze jertfele rânduite laolaltă în imensa groapă comună. Tot conform voinţei exprimate de protocolul naţiunilor,împărţirea durerii avea să se facă prin topirea într-un ceremonial unic a trăsăturilor specifice naţionale, spreîmpăcarea tuturor facţiunilor şi menajarea oricăror susceptibilităţi.După răsăritul soarelui, printre grupurile cernite aspirau să se strecoare cu deferenţă demnitari înveşminte caracteristice, îndreptăţiţi a parveni la sectorul oficial, destinat să legitimeze întru eternitateAdevăratul Memorial.Din năzuinţa de a desăvârşi comuniunea spirituală nu se hotărniciseră nici un fel de zone între participanţi însă ei se separaseră instinctiv, după culorile porturilor ce arătau durerea. Femeile constituiaumajoritatea – mame, surori, logodnice se concentraseră să fie ultima oară în apropierea celor pentru carenutreau speranţa de a-i mântui prin dragostea ce le-o purtau, fără să ştie dacă se aflau cu adevărat sub pietrele cioplite risipite la nesfârşit primprejurul monumentului dominant. Foste mirese se cutremurau derăceala înconjurătoare, parcă alcătuită din degete ce le pipăiau toate ascunzişurile.Procesiunea, măruntă în marea de oameni, din care făceau parte sacerdoţi, preoţi, şamani, pastori, predicatori, tot ceea ce putuseră trimite naţiunile spre îmbunarea sufletelor îndurerate, îşi purtă obiectele decult în aşa chip ca mulţimea să le poată vedea şi venera, ocolindu-i marginea până ajunse în faţamonumentului, unde fură depuse ofrandele: păr tăiat, picături de sânge, agheasmă, lapte, dinţi, mir, fetişuricare se aşezară la căpătâiul soldatului necunoscut, răstimp în care unii oficianţi îşi loveau trupurileimplorând iertarea.Dar rugăciunile şi fastul nu-şi atingeau scopul; în aerul amorţit plutea o răutate neacoperită dediscursurile solemne, invocarea tratatelor divine sau clamarea transparenţei frăţeşti; ştiau asta şi participanţii, ba chiar cei cu sinceritate smeriţi se pregătiseră din vreme – că nu ajungea o zi pentru aîmblânzi mânia sufletelor neîmpăcate, încă nedesprinse de ţărână.
 
I11.000CAZARMA,DE LA UN CAPĂT LA ALTULFEBRUARIE
Ţărână înţelenită, îngheţată în profunzime; o întindere goală, vălurată, cu tulpini sărace deiarbă pălită printre cristalele de gheaţă risipite pretutindeni, ce se oprea la un şanţ cu taluzuri părăginite dincolo de care se ridica sfidător un gard nou-nouţ din sârmă ghimpată. Pe poteca ceurmărea la interior conturul împrejmuirii bocancii grei ai unei santinele, periodic alţii, băteau secşi ritmat traseul. Suflarea zorilor pătaţi de franjurile aurorei apropia simţirii paznicilor, în oricesegment al parcursului, emanaţia zăpezilor veşnice. Când trecea pe la pichetul fix fiecare raporta:„Nimic de semnalat”. Apoi ofiţerul de serviciu avu ocazia să audă un enunţ modificat din parteasantinelei din ultimul schimb.- A apărut un soldat teleleu şi s-a apucat să aranjeze o movilă de pietre, cică se pricepe.- Nu l-ai somat? întrebă descumpănit ofiţerul.- Ba da şi s-a prezentat: soldatul Opal, cioplitor de monumente funerare. Cică fusese reperat prin satelit. I-am făcut vânt. Ordonaţi să punem pietrele la loc?- Nu, în nici un caz, poate aduce ghinion. Liber la dejurnă!La porţile regimentare era pustiu; odată consumată obligatoria adunare pentru program şiieşirile celor de la servicii abia spre masa de seară aveau să se îndese eventualii învoiţi în oraş,respectând regula: până la poartă – în patru labe, prin vizorul corpului de gardă – în pas dedefilare, apoi în patru labe la dormitor. Nici la barăcile subunităţilor nu se afla nimeni cu excepţia plantoanelor, fapt obişnuit într-o zi de lucru. Prin uşa batantă laterală a porţii A1, cea care dădeaîn şoseaua magistrală, rar de mai pătrundea vreun ofiţer iuţit să se integreze programului, aşa căşeful gărzii delegă un furier să scoată pe toţi cei din arest şi să-i pună la corvoada lemnelor. Cucâte un soldat înarmat în coadă, grupuri mici de militari fără centiroane începură să poarte pe rândcoşuri vârfuite cu lemnele sparte de doi voluntari şi să alimenteze godinurile pichetelor fixe,singurele clădiri lipsite de încălzire centrală, din cauza tranşelor de investiţii ziceau unii, din cauzaînvârtiţilor de la întreţinere ziceau alţii, care adăugau că stocul materialelor necesare dispăruseînainte de a se prinde cineva că nu era destinat remedierilor. Oricum ar fi fost, o stivă mare de butuci se găsea la gardul de vest, rezervă de antrenament şi pentru bucătăriile de campanie încazul că s-ar fi terminat buteliile cu gaz lichefiat.La orele opt ofiţerul de serviciu pe marea unitate porni să-şi facă rondul, prilej de a vedeatoate sectoarele în acţiune, parcurs pentru care avea la dispoziţie al doilea tot-teren al gărzii de patrulare.Unui neiniţiat ce ar fi privit de la înălţime, baza continentală a diviziei 13.3 putea să-i pară unenorm puzzle cu module exasperant de asemănătoare; singura clădire „autentieraComandamentul – trei nivele impunătoare de birouri unde, vorba ofiţerilor activi, „colcăiau treiconţopişti la un soldat”; în rest – puzderie de barăci Stillman distribuite geometric în cvartale,inscripţionate vizibil. Nu se făcuse economie de vopsea, aşa fel că şi în ochii unui recrut săreagalbenul popotelor şi verdele latrinelor. Intrările fuseseră marcate cu săgeţi albe, uşile de la celedouă capete ale barăcilor erau cafenii, ca şi ramele ferestrelor; până şi acoperişul din tablă al
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...