1.

Recuperarea in traumatologia sportiva definitie, generalitati

Recuperarea medicala in traumatologia sportiva = folosirea dirijata a unui complex de factori naturali sau artificiali, cat mai precoce si intensiv posibil, cu scopul reabilitarii anatomofunctionale, in vederea inceperii cat mai rapide a activitatii de antrenament a sportivului si a obtinerii unei capacitati optime de efort. Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de traumatismele ce survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive. Mijloacele utilizate n recuperarea afeciunilor traumatice si posttraumatice ale sportivului de performanta: -

Controlul procesului inflamator i combaterea durerii Reducerea la minim a efectelor induse de suspendarea activitii kinetice Recuperarea mobilitii articulare Recuperarea forei musculare Creterea rezistenei musculare Ameliorarea capacitii de efort a sportivului Rectigarea coordonrii musculare

Conduita terapeutic -

Suspendarea activitatii sportive Aplicarea compresiei tesuturilor traumatizate Refrigerare locala Descarcarea de solicitari membrului afectat Posturare anitialgica

2. Factori determinanti ai leziunilor sportive

-

factori extrinseci, fara legatura cu sportivul -

Erori de antrenament Conditii climaterice: umiditate; temperatura suprafata de joc necorespunzatoare: abateri de la norme n privinta calitatii suprafetei de joc, respectiv cresterea duritatii suprafetei de joc (bitum fata de podea,linoleum,zgura).

Traumatisme preexistente Echipament inadecvat Nutritie incorecta Factori psihologici Factori de risc ai anumitor sporturi Greseli in pregatire: lipsa incalzirii inainte de antrenament instabilitatea articulara preexistenta, tensiunea musculara n repaus crescuta,

lipsa antrenamentului sau recuperare neadecvata si incompleta dupa o accidentare anterioara.

factori intrinseci legati de caracterele anatomice si biomecanice ale sportivului -

variatii anatomice Discrepante in lungimea membrelor inferioare Dezechilibre musculare Muschi cu forta redusa( asimetrii de forta) Flexibilitate redusa Deprinderi neuro-musculare reduse Disfunctii ale lantului kinetic Compozitia corporala Sexul , greutatea sportivului, varsta Factori genetici Factori endocrini

3. Obiectivele recuperarii in traumatologia sportiva Controlul si combatarea durerii si a procesului imflamator Repausul sau relaxarea musculara Imbunatatirea fortei si rezistentei musculare

Dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare Refacerea coordonarii musculare specifice Stabilirea programului de intretinere Evaluarea capacitatii functionale Stabilirea programului care face parte din sedinta de antrenament si cuprinde recomandari precise in legatura cu mentinerea capacitatii de flexibilitate: forta, rezistenta musculara si cardio respiratorie cat si de masuri de prevenire a recidivelor; terapaia balneara.

4. Controlul inflamatiei in traumatologia sportiva

-

repausul muscular - este necesar pentru refacerea tisulara si vindecare protectia zonei inflamate crioterapie locala - se pot utiliza pungi cu gheata sau masajul cu geata compresia tesuturilor traumatizate limiteaza tumefactia in jurul zonei traumatizate, faciliteaza mobilizarea precoce pozitia decliva cu ridicarea membrului traumatizat deasupra nivelului cordului.

5. Controlul durerii in traumatologia sportiva

-

Terapia farmacologica: administrarea de analgetice, antiinflamatoare, Repaus, posturare, Tehnici de relaxare, Crioterapia: punga cu gheata, comprese apa rece, masaj cu gheata, Modalitatile terapeutice: tehnici de fizioterapie, acupunctura , presopunctura, tehnici de hidroterapie si masaj clasic sau reflex segmentar, ultrasunete, curentul electric (de joasa, medie si inalta frecventa) (curent galvanic) si fototerapia cu energie calorica din spectrul infrarosu, ultravioleta. Tehnici de electrostimulare: diferite aparate bazate pe curentul electric, aparate ce vor fi amintite la modalitatile terapeutice fizice.

6. Recuperarea mobilitatii articulare si elasticitatii tesuturilor moi

Mobilizarea articulara reprezinta o tehnica de miscare pasiva aplicata la nivelul coloanei sau a unei articulatii periferice in care se realizeaza o miscare oscilatorie cu ajutorul pacientului, care poate opri miscarea daca si cand doreste. Scopul acestei metode consta in restabilirea totala a gradului de mobilitate a unei articulatii dureroase si/sau cu redoare . Mobilizarea este eficienta daca se combina cu alte tehnici de tipul terapiei tesuturilor moi si stabilizare musculara. Manipularea articulara nu se realizeaza decat de personal calificat. Tractiunea articulara presupune o presiune intermitenta sau sustinuta pentru a indeparta suprafetele articulare si se utilizeaza cu succes in durerea spinala ( compresia radacinilor spinale). Ca efecte se descriu indepartarea suprafetelor articulare si a corpurilor vertebrale, largirea foramenului vertebral si stretchingul muschilor spinali. Se pate realiza manual sau cu ajutorul unor dispozitive (greutati, dispozitive electrice). Tractiunea mecanica intermitenta se realizeaza cu un dispozitiv care alterneaza tesionarea cu relaxarea. Tractiunea manuala nu se poate a plica decat cateva secunde. Se mai poate utiliza tractiunea cu ajutorul gravitatiei. Terapia tesuturilor moi se face prin masaj Se utilizeaza : - in cazul unui tonus muscular /tensiune musculara crescuta -in punctele trigger (active sau latente) miofasciale- pentru combaterea durerii sau contractiilor musculare locale -in modificari de consistenta a tesutului conjunctiv (ingrosare palpabila) Pentru o terapie de succes , tesutul tinta trebuie sa fie plasat intr-o pozitie ideala, fie in tensiune fie in repaos. Avantajele realizarii masajului intr-o pozitie de stretching constau in: - ariile de tensiune crescuta. benzile musculare contractate, pot fi palpate cu mai mare usurinta - punctele trigger miofasciale devin mai evidente - faciliteaza cresterea tensiunii neurale

- creste eficacitatea distrugerii puntilor anormale care se stabilesc intre fibrele de colagen

7. Recuperarea fortei si rezistentei musculare O data ce pacientul progreseaza, obtinerea F si R musculare devine o prioritate a programului de recuperare. In urma unui traumatism , o parte din forta musculara este pierduta, valoarea F si R pierdute depinzand de zona unde s-a produs traumatismul, de gravitatea acestuia, de perioada de imobilizare. Forta - reprezinta F.maxima pe care un muschi sau un grup de muschi o poate dezvolta. De obicei este masurata prin determinarea greutatii pe care un muschi sau un grup muscular o poate ridica intr-o singura repetitie. Rezistenta- este abilitatea muschiului de a sustine o F submaximala intr-o activitate statica sau repetitiva ,pentru o perioada de timp. Dintre toti parametrii care trebuie imbunatatiti in timpul programului de recuperare F musculara este cel mai evident si cel mai important. Nevoia unei R mucusculare si cu F musculara sunt uneori trecute cu vederea. F si R musculara se influenteaza reciproc : cand creste F se imbunatateste si R si invers.

8. Recuperarea rezistentei la efort Recuperarea rezistentei la efort este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Efortul fizic, s-ar putea defini ca fiind starea contrara repausului fizic. Metodele recuperarii la efort, pentru cresterea rezistentei la efort, sunt variate, cele mai comune fiind: - mersul este cel mai recomandat pentru inceput. Mersul are unele avantaje ca procedeu: este un exercitiu fiziologic cu automatisme vechi si stabile, este simplu, nu cere explicatii deosebite si nici vreo instalatie speciala, deasemenea pune in actiune mari grupe musculare. - urcatul scarilor si pantelor: progresia se face in numar de trepte sau in durata urcarii. Acelasi lucru si la mersul in panta: inclinarea acesteia, distanta si ritmul de mers, sunt parametrii de

incarcare a efortului. - bicicleta ergometrica si covorul rulant, ofera avantajul posibilitatii de dozare cu multa precizie, si in plus chiar de urmarire a modului de comportare al parametrilor cardiorespiratori in timpul efortului; constituie o buna modalitate de antrenament pentru cresterea rezistentei la efort. - alergarea este probabil cea mai utilizata metoda de arecuperare si antrenament pentru cresterea rezistentei la efort - inotul este si el o metoda pentru cresterea rezistentei la efort.

9. Recuperarea si revenirea la biomecanica anterioara

Este foarte importanta pentru sportivi. Pot fi folosite ca tehnici de recuperare : mobilizarea tesuturilor moi si mobilizarea articulara. Eliberarea punctelor dureroase trigger si stretching-ul cu gheata sunt utilizate pentru imbunatatirea parametrilor musculari ai coafei rotatorilor si ai scapularilor precum si a muschilor glenohumerali. Tehnicile de mobilizare articulara sunt utilizate in scopul imbunatatirii biomecanicii articulatiilor Se vor folosi tractiunile, exercitii de pendulare, ex de Stretching, ex de refacere a flexibilitatii, ex izometrice, ex cu scripeti, ex izotonice, ex de refacere a stabilitatii.

10. Intretinerea fitnesului cardiovascular Fitnessul cardiovascular implica inima, sangele si vasele de sange. Modificarile cardiovasculare de efort la sportivi sunt:
-

Imediate: frecventa cardiaca creste, cresterea volumului sistolic, debitul cardiac creste, cantit de sange circulant creste, viteza de circul a sangelui cerste, TA creste Tardive: frecventa cardiaca scazuta in repaus, debitul cardiac e scazut la persoanele antrenate, TA sistolica scazuta in repaus, coeficientul de utilizare a oxigenului creste, cord hipertrofiat

Intretinerea fitnesului cardio-vascular: - implica refacerea capacitatii aerobe inceputa timpuriu - se realizeaza programele aerobe - 5 sedinte saptamanal, cu durata de 30 de minute fiecare, in solicitare de 60-75% din capacitatea de efort a sportivului, cu asistare medicala.

Kinetoterapeutul intervine in dozarea efortului, individualizarea efortului si readaptarea la efort (dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, in caz de recuperare, care s i asigure posibilitatea relurii cat mai precoce a antrenamentului ).

11. Recuperarea sportiva in faza acuta

-

creaza conditii fiziologice si psihologice, in care se aplica proceduri de crioterapie sau termoterapie si electroterapie, masaj in scopul preparatiei locale si generale a structurilor implicate in efort, mobilizari pasive. Obiectivele generale ale procesului de recuperare a sportivilor accidentati: controlul procesului inflamator si al durerii; refacerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii tesuturilor periarticulare; imbunatatirea fortei si rezistentei musculare; dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare (ameliorarea capacitatii generale de efort); refacerea coordonarii musculare specifice; stabilirea programului de intretinere.

12. Recuperarea sportiva in faza subacuta -

sportivul care trebuie recuperat, invata cum se folosesc aparatele cu mobilizare activa asistata sau rezistiva. Programul de recuperare trebuie sa se desfasoare pe o durata de 20-30 minute zilnic, crescand treptat durata in functie de adaptarea sportivului la efort. Obiectivele generale ale procesului de recuperare a sportivilor accidentati: controlul procesului inflamator si al durerii; refacerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii tesuturilor periarticulare; imbunatatirea fortei si rezistentei musculare; dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare (ameliorarea capacitatii generale de efort); refacerea coordonarii musculare specifice;

stabilirea programului de intretinere.

13. Recuperarea sportiva in faza reintegrare

Faza de reintegrare, a sportivului: trecerea de la cunoscut la necunoscut; trecerea de usor la greu, raportat la volume si intensitati; trecerea de la simplu la complex in dificultatea si complexitatea mijloacelor utilizate.

Faza de reintegrare se face progresiv si adaptat capacitatii functionale a sportivului.. Progresivitatea se refera la modificarea treptata a numarului de repetari, a valorii incarcaturilor, a sistemului de executie, cat si duratei pauzelor dinte repetari si dintre sedintele de recuperare. Principiul progresivitatii urmareste intensitatea si complexitatea efortului. Progresivitatea in intensitate se refera la durata unui exercitiu, a unei serii de exercitii sau aplicarea cantitatii de efort in unitatea de timp. Elementele determinante, sunt: progresia spatiala: pozitia initiala, ansamblul gesturilor motrice, pozitia finala. progresia temporala: raportare la termene lungi, scurte si executii imediate.

Progresivitatea in dificultate este asociata de coordonarea fina a executiei si are efecte asupra motricitatii subiectului. Dificultatea exercitiilor va avea ca variabile, pozitia initiala (mai inalta sau mai redusa), elemente de simetrie-asimetrie a executiei, care solicita un control segmentar superior.

14. Antecedentele patologice sportive Antecedentele patologice sau traumatismele preexistente se refer la principalele traumatisme de care a suferit subiectul din copilrie i pn n momentul efecturii anamnezei. Anumite afectiuni cum ar fi fracturile, intinderile , dizlocarile, entorsele -produc efecte secundare in timp, iar riscul unei recidive depinde de tipul de sport practicat. De exemplu tratamentul inadecvat dupa un traumatism ligamentar la nivelul genunchiului poate conduce la instabilitatea genunchiului si la osteoartrita postraumatica, o accidentare minora in fotbal este adesea urmata de accidentare grava in urmatoarele 2 luni. Un traumatism anterior conduce la dezechilibre musculare fie intre membrele inferioare sau superioare fie intre grupele de muschi flexori si extensori. Coordonarea poate fi de asemenea afectata daca

programul de reabilitare nu a fost adecvat. Comparativ cu sportivii experimentati, incepatorii sunt mai predispusi la traumatisme in multe discipline sportive. Aparent, incepatorilor le lipseste coordonarea specifica de a executa anumite tipuri de activitati in siguranta.

15. Examenul fizic al sportivului traumatizat Diagnosticul se pune pe: -

anamneza (date referitoare la sportul practicat si la nivelul de pregatire), examenul clinic, examenul functional si examenul paraclinic; gradul de severitate a leziunii; starea sportiva. Simptomatologie:

durerea: sediul, modul de instalare, evolutie, iradiere, intensitate; impotenta functionala: relativa, absoluta, progresiva, stationara sau recesiva; tulburari de sensibilitate: parestezii; se orienteaza catre existenta unei componente neurologice; senzatia de modificare a temperaturii.

Examenul clinic este general si al segmentului lezat urmarind sa obtina informatii legate de forma, dimensiuni, aspectul tegumentului, temperatura locala, aspectul tegumentelor: culoare (roscata, cianoza, echimoze), forma zonei traumatizate, dimensiunile zonei traumatizate (existenta unui exudat seros sau hemoragic). Inspectia trebuie insotita de masurarea cu banda metrica, aprecierea normalitatii reperelor osoase (ca pozitii sau ca distanta fata de altele). Recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestea realizandu-se numai printr-o colaborare stransa intre kinetoterapeut si antrenor.

16. Generalitati despre tratamentul recuperator in traumatologia sportiva

Att n cazul macrotraumatismelor, ct i n cel al microtraumatismelor sau al leziunilor de suprasolicitare, substratul lezional determin o serie de modificri fiziopatologice: -

inflamaie; durere reducerea mobilitii articulare; reducerea flexibilitii esuturilor periarticulare; scderea forei musculare, cu sau fr hipotrofie; scderea anduranei muchilor afectai de traumatism; diminuarea funciilor de coordonare neuro-muscular, ndeosebi a unor stereotipuri de finee legate de activitatea sportiv de performan; scderea capacitii de efort, respectiv a capacitii funcionale cardiorespiratorii.

Toate aceste verigi fiziopatologice trebuie depistate i evaluate ct mai rapid i exact bilan articular, testing muscular, examene funcionale cardio-respiratorii specifice, analize biochimice, rezultatele obinute contribuind la stabilirea obiectivelor recuperrii medicale a sportivului. Scopul recuperrii afeciunilor posttraumatice la sportiv este bine definit,fiind reprezentat de vindecarea integral, anatomo-funcional, a structurilor afectate de traumatism, cu reintegrarea ct mai rapid a subiectului n activitatea de antrenament i competiional.

17. Tratament recuperator in contuzii definitie, semne clinice, tratament

Contuzia reprezinta strivirea partilor moi (piele, tesut adipos, muschi) prin lovire sau presare. Este frecvent ntlnita n practica sportiva (8 - 32 %).Este determinata de lezarea vaselor sanguine mici cu acumularea sngelui n tesuturile nconjuratoare. Poate fi nsotita de un hematom difuz. Acumularea de eritrocite da aspectul vnat al pielii (echimoza), dar pe masura ce leucocitele se acumuleaza pentru a initia vindecarea au loc reactii chimice, cu initierea culorilor de la rosu pna la galben si verde. Tratamentul consta in : -

Amelirorea simptomelor si in prevenirea complicatiilor, combaterea durerii si a infectiilor Limitarea inflamatiei , aplicarea de pungi de gheata, stimulare electrica transcutanata a nervului, stretching muscular, unguente care contin heparina si compresie cu Elastoplast, imobilizari efortul fizic este contraindicat, masajul si termoterapia sunt contrandicate in faza acuta kt se incepe in faza de recuperare cu exercitii pt asuplizare apoi forta si rezistenta musculara.

18. Tratamentul recuperator in plagi definitie, semne clinice, tratament

Plagile reprezinta sectiunea pielii, cu sau fara interesarea tesuturilor subiacente. Pot fi produse prin lovire cu piciorul (fotbal), cu manusa (box), cu diverse aparate sportive sau prin ntepare (scrima, prajina, gard rupt la atletism). Tratamentul impune toaleta plagii urmata de pansament sau eventual sutura chirurgicala,seroprofilaxie antitetanica. Evolutia si prognosticul sunt de obicei bune n plagile superficiale, dar pot fi nefavorabile n cazul plagilor profunde sau complicate. Principii de tratament:
-

Toaleta locala a plagii si antiseptizarea plagii Explorarea atenta a plagii, pentru inventarierea completa a leziunilor post-traumatice, Daca persista o sangerare seva efectua hemostaza chirurgicala. Antibioticoterapie Profilaxia antitetanica Repaus sportiv pana la detasarea crustei.

19. Tratamentul recuperator in leziuni musculare definitie, semne clinice, tratament

Leziunile musculare- sunt macrotraumatisme de origine interna produse de o contractie brusca a unui muschi, in anumite situatii favorizante si predispozante. Semne clinice: durerea vie cu caracter de arsura brusca atitudine antalgica prezenta unui punct dureros la palpare tumefierea regiunii echimoza locala apartitia hematomului

Tratament :- este foarte divers in raport cu gradul leziunii.

In primele 48 ore se recomanda crioterapia( comprese reci, aplicare de gheatza ),calmante, medicatie miorelaxanta, medicatie antiflogistica(antiinflamatoare). Dupa primele 48 ore se recomanda ecomiografia si in functie de gravitatea leziunii se recomanda repaus segmentar cu sau fara imobilizare gipsata. Se continua medicatia antiflogistica si miorelaxanta 8- 10 zile. Medicatia trofostimulenta si unguentele antiinflamtoare abia din ziua a 4-a vor fi introduse. Cu bune rezultate poate fi utilizata fizioterapia- laserterapia + diapuls. Manevrele de masaj nu sunt recomandate in primele 15 zile ! In cazul rupturii totale musculare, sportivul va fi transportat la spital si supus interventiei chirurgicale. Pt. evitarea rupturilor musculare: -incalzirea riguroasa la inceputul antrenamentelor ; -executia in forma corecta a exercitiilor ; -concentrare maxima asupra miscarilor executate

20. Tratamentul recuperator in miozite definitie, semne clinice, tratament

Miozitele sunt afectiuni provocate de suprasolicitare, care afecteaza frecvent grupe musculare. Au debut lent datorat unei solicitari severe, unitare (durere ce creste treptat n intensitate si poate persista si dupa ncetarea efortului). La palpare durerea este difuza, intereseaza mai multe corpuri musculare, este asociata cu o crestere a temperaturii locale, hipo sau hipertonie. n formele cronice corpul muscular este transformat n mare parte ntr-un cordon fibros, dureros (cicatrice musculara) cu scaderea elasticitatii si contractilitatii. Tratamentul consta n repaos segmentar si tratament medicamentos si fizioterapic. Pt. evitarea aparitiei miozitei: -incalzirea riguroasa la inceputul antrenamentelor ; -executia in forma corecta a exercitiilor ; -concentrare maxima asupra miscarilor executate

21. Tratament recuperator in mioentezite definitie, semne clinice, tratament

Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor muschilor pe os sau cel al jonctiunii musculotendinoase sau musculoaponevrotice; cele mai frecvente sunt cele la nivelul dreptilor abdominali. Aceasta se caracterizeaza prin dureri persistente la nivelul regiunii suprasimfizare la miscarille de alergare, sutarea balonului si mai ales la flexia membrului inferior pe trunchi. Durerea este localizata la 1,5-2 cm deasupra simfizei pubiene si la 1-2 cm de linia mediana. Tratamentul include tratament antiinflamator antalgic, miorelaxant; fizioterapie - ionizari cu novocaina asociate ulterior cu diapuls si menajarea musculaturii abdominale.

22. Tratament recuperator in entezite definitie, semne clinice, tratament

Entezitele sunt suferintele zonei terminale musculo-tendinoase. Prin suprasolicitare se pot produce microleziuni n portiunea miotendinoasa sau tendinoperiostala a formatiunilor de insertie. Acestea se traduc prin durere, uneori un discret edem sau fenomene inflamatorii. Tratamentul se axeaza pe masajul cu gheata n primele 48 de ore, antiinflamatorii, sedative, laserterapie, ionizari cu novocaina, repaus segmentar, cura balneofizioterapeutica, ultrasunete, laserterapie, ionizare, unde scurte, diapuls, curent diadinamic, curenti interferentiali, raze ultraviolete.

23. Tratament recuperator in tendinite definitie, semne clinice, tratament

Tendinita esta o afectiune a tendonului ce se exprima clinic prin acuze subiective dureroase, obiectiv prin modificari de forma si / sau consistenta a tendonului poate surveni brusc, n urma unui traumatism initial sau n urma producerii unor modificari metabolice locale prin suprasolicitarea segmentului respectiv, sau actiunea repetata a unor forte de frecare si tractiune. Factorii favorizanti includ tulburari circulatorii, deprinderi biomecanice gresite, tulburari endocrine, greseli metodice de pregatire, oboseala, supraantrenamentul, carentele alimentare. Examenul clinic evidentiaza urmatoarele aspecte: - inspectia : tumefactie

- palparea : o zona dura, mpastata, dureroasa uneori nsotita de crepitatii - manevrele de ntindere pasiva sau activa ale tendonului sunt foarte dureroase Kinetoterapia vizeaza: -

cresterea mobilitatii articulare, prin exercitii specifice, consolidarea tendonului, recuperarea functionalitatii articulatiei.

De mare folos sunt exercitiile de stretching, acestea contribuind la imbunatatirea gamei de miscare sau de flexibiliitate. Kinetoterapia urmareste totodata si prevenirea episoadelor viitoare ale tendinitei. Masajul are un rol deosebit de important se poate folosi combinat cu crioterapie. Fizioterapia e eficace si importanta in tratamentul tendinitelor. Se face apel la ultrasunete, curent antalgic, laser.

24. Tratament recuperator in tendono-sinozite definitie, semne clinice, tratament

Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator, nespecific si metabolic ce intereseaza tendonul si teaca sinoviala a acestuia avnd factori favorizanti si declansanti comuni cu tendinita. Prezinta 2 forme clinice: acuta si cronica n forma acuta, zona tendonului afectat este tumefiata, cu temperatura locala crescuta, fluctuanta (lichid intrasinovial) si dureroasa la miscarile pasive si active. Odata cu evolutia bolii lichidul se resoarbe si are loc trecerea la forma cronica n care tumefactia este mai mica, dura iar la palpare sau diverse miscari se percep crepitatii. Scopul tratamentului este de a ameliora durerea si de a reduce inflamatia. Repaosul este esential pentru vindecarea tendoanelor. Se recomanda folosirea unei atele sau a bretelelor detasabile pentru a ajuta la imobilizarea tendoanelor. Acestea fiind aplicate pe caldura sau frig trebuie sa contribuie la reducerea durerii si a inflamatiei. Kinetoterapia vizeaza -

cresterea mobilitatii articulare, prin exercitii specifice, consolidarea tendonului, recuperarea functionalitatii articulatiei. Recuperarea muschilor din jurul tendonului afectat

25. Tratament recuperator in aponevrozita plantara definitie, semne clinice, tratament

Se definete ca o inflamaie a fasciei plantare, nveliul fibros al tendonului care formeaz bolta piciorului. Rolul fasciei plantare const n a susine i a proteja tendonul tlpii piciorului. Cei mai afectai sunt sportivii, care solicit foarte mult acest tendon. Clinic apar dureri si noduli la nivelul aponevrozei plantare, n special pe partea interna. Etiologia este necunoscut, dar sunt incriminai factori precum: traumatisme minore, dar cronice, factorul ereditar, unele boli(ciroza hepatic, diabetul zaharat), alcoolismul cronic. Atitudinea terapeutica consta n masaj cu ghiata, laserterapie, antiinflamatoare, miorelaxante si menajare segmentara, ultrasunete.

26. Tratam recuperator in simfiza de tendon def, semne clinice, tratam recuperator

27. Tratament recuperator in lombalgia prin suprasolicitare definitie, semne clinice

Lombalgia este o durere care apare si se localizeaza in regiunea lombara, sub T12. Simptome -

durerea lombara acuta apare in caz de exercitii fortate, stres, suprasolicitari, traumatisme limitarea mobilitatii lombare datorita durerii se poate agrava in perioadele de inactivitate si se amelioreaza la miscare si intindere durerea care nu e agravata de miscare dar ameliorata de repaus (e de origine viscerala tinde sa fie mai severa noaptea)

Tratametul kinetic are ca obiective: -

repaus de la activitatile cotidiene, mai ales cele care provoaca durere educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombare profilaxia activa a recidivelor reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior. electrostimulare muscular cu cureni de joas frecven exercitiulu hold-relax, modificat , cu rezistenta moderata spre minima.

Contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta. Abordarea grupelor musculare se face de la distal spre zona afectata. Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii musculaturii trunchiului Balneofizioterapie

Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare , basculari ale bazinului , intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac , cel mai frecvent se utilizeaza programul Williams.

28. Tratament recuperator in entorse def, semne clinice, tratament

Entorsa este un traumastism articular la nivelul aparatului capsulo-ligamentar in care se pastreaza raportul anatomic al extremitatilor osoase interesate in articulatie. -

Este cea mai frecventa leziune articulara traumatica Reprezinta o treime din totalitatea traumatismelor

Simptomatologie: durere vie aparuta brusc in timpul efortului, edem, hematoza, impotenta functionala relativa. Clasificare: Entorsa de gr I: ruperea sau intinderea unor tendinoase Entorsa de gr II: ruperea partiala Entorsa de gr III: rupere totala de ligament Entorsa de gradul I paote beneficia de imobilizare cu bandaj Tratament recuperator: Tratament medicamentos cu antialgice si antiinflamatoare. Entorsa de gradul I poate beneficia de imobilizare cu bandaj .

Kinetoterapie :
-

Initial repaus articular, imobilizari , mobilizari Combaterea durerii

Combaterea inflamatiei Crioterapie si pozitie decliva In faza de recuperare, cand inflamatia cedeaza se incepe kt cu exercitii de asuplizare si tonifiere a musculaturii supra si subarticulara

Electroterapia se poate asocia cu laseroterapie, diadinamice si ultrasunete. Entorsa de gradul III se intervine chirurgical.
-

Pt. accelerarea absorbtiei edemului se fac miscari active cu rezistenta pe maximum de amplitudine.

Entorsa de cot se recupereaza foarte greu.

29. Tratament recuperator in luxatii definitie, semne clinice, tratament

Luxatia este o leziune traumatica articulara in care se modifica raporturile anatomice ale capetelor osoase , este afectata capsula articulara si apar afectiuni musculo-nervoase. Semne clinice: durere foarte puternice, hematom, pozitie antalgica, embolie la distanta, cicatrici fibroase, suprainfectii bacteriene, osteoporoza. Recuperarea este inceata , sportivul ajunge foarte greu sa se recupereze. Tratamentul ortopedic sau chirurgical: imobilizare gipsata, medicamentatie, contractii izometrice, dupa imbolizare se trece la imobilizarea totala. Obiective si mijloace in kinetoterapie:
-

tratarea inflamatiei, asigurarea drenajului limfatic, mentinerea tonusului muscular, recuperarea dupa terminarea imobilizarii prin exercitii pasive facute de kinetoterapeut in apa, dar si prin miscari active redobandirea mobilitatii si stabilitatii articulare crioterapie exercitii fizice cu rezistenta asistate de kinetoterapeut.

30. Tratament recuperator in fracturi definitie, semne clinice, tratament

Fractura este deschisa , inchisa, simpla, multipla, cominutiva, totala, partiala, directa si indirecta. Fracturile sunt leziuni traumatice osoase carcaterizate prin ruperea osului sub actiunea unui factor traumatic, produs direct sau la distanta. Semne clinice: -

Durere foarte intensa; se accentueaza la miscare Durerea are valori de diagnostic (fara aparare) Impotenta functionala Tumefactie (se umfla zona respectiva) Echimozele pot aparea Crepitatiile osoase sunt semne de certitudine si sunt zgomotele frecarii capetelor rupte Lipsa transmisibilitatii miscarii.

Tratament :
-

Combaterea durerii, a inflamatiei, a sangerarii Obligatoriu se fac imobilizari cu toate metodele de precautie necesare (sa se spele si curete) Imobilizarile facute cu orice se are la indemana (atele) , este bine sa se prinda articulatia si de deasupra si de desubtul fracturii. Este bine ca atelele sa fie cu cativa cm mai lungi decat articulatia pe care o imobilizam Imobilizarile definitive se fac in special in spital.

La examen se va da un subiect din intrebarile 1-15, si un subiect din intrebarile 16-30.