Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
14Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
24.Infectiile Tractului Urinar Si Pielonefritele

24.Infectiile Tractului Urinar Si Pielonefritele

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 3,743|Likes:
Published by Dr Diana Enachescu

More info:

Published by: Dr Diana Enachescu on Mar 04, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

01/09/2013

pdf

text

original

 
899
CAPITOLUL 131InfecÆiile tractului urinar çi pielonefritele
K
AMENGA
MC et al: The impact of human immunodeficiency virusinfection on pelvic inflammatory disease: A case-control studyin Abidjan, Ivory Coast. Am J Obstet Gynecol 172:919, 1995K
IMANI
J et al: Risk factors for 
Chlamydia trachomatis
pelvicinflammatory disease among sex workers in Nairobi, Kenya. JInfect Dis 173:1437, 1996K
IVIAT
N et al: Endometrial histopathology in patients with culture-proven upper genital tract infection and laparoscopically diagnosedacute salpingitis. Am J Surg Pathol 14:167, 1990L
ANDERS
DV et al: Combination antimicrobial therapy in the treatment of acute pelvic inflammatory disease. Am J Obstet Gynecol 164:849,1991P
EIPERT
JF et al: Laboratory evaluation of acute upper genital tract infection. Obstet Gynecol 87(pt 1):730, 1996P
LUMMER
FA et al: Postpartum upper genital tract infections in Nairobi,Kenya: Epidemiology, etiology, and risk factors. J Infect Dis156:92, 1987R
EED
SD et al: Antibiotic treatment of tuboovarian abscess: Comparisonof broad-spectrum beta-lactam agents versus clindamycin-containingregimens. Am J Obstet Gynecol 164:1556, 1991S
CHOLES
D et al: Prevention of pelvic inflammatory disease by screeningfor cervical chlamydial infection. N Engl J Med 334:1362, 1996ST J
OHN
RK, B
ROWN
ST (eds): International symposium on pelvicinflammatory disease. Am J Obstet Gynecol 138:845, 1980S
VENSSON
L et al: Infertility after acute salpingitis–with special referenceto
Chlamydia trachomatis
-associated infections. Fertil Steril 40:322,1983W
ALKER
CK et al: Pelvic inflammatory disease: Meta-analysis of antimicrobial regimen efficacy. J Infect Dis 168:969, 1993W
ASHINGTON
AE, K
ATZ
P: Cost of and payment source for pelvicinflammatory disease: Trends and projections, 1983 through 2000.JAMA 266:2565, 1991W
ASSERHEIT
JN et al: Microbial causes of proven pelvic inflammatorydisease and efficacy of clindamycin with tobramycin. Ann InternMed 104:187, 1986W
OLNER
-H
ANSSEN
P: Silent pelvic inflammatory disease: Is it overstated?Obstet Gynecol 86:321, 1995
131
Walter E. Stamm
INFECæIILE TRACTULUIURINAR ÇI PIELONEFRITELE
DEFINIæII
InfecÆiile acute ale tractului urinar pot fi subîm-pårÆite în douå categorii anatomice generale: infecÆii ale tractuluiinferior (uretrite, cistite çi prostatite) çi infecÆii ale tractuluisuperior (pielonefrite acute, abcese intrarenale çi perinefretice).InfecÆiile în aceste localizåri variate pot surveni împreunå sauindependent çi pot fi asimptomatice sau så se prezinte subforma unuia din sindroamele clinice descrise mai jos. InfecÆiileuretrei çi ale vezicii urinare sunt deseori considerate infecÆiisuperficiale (sau mucoase), în timp ce prostatita, pielonefrita çi supuraÆia renalå semnificå invazie tisularå.Din punct de vedere microbiologic, existå infecÆie a tractuluiurinar atunci când se detecteazå microorganisme patogene în urinå, uretrå, vezicå urinarå, rinichi sau prostatå. În majoritatea situaÆiilor, dezvoltarea a mai mult de 10
5
microorganismeper mililitrul de urinå dintr-o probå recoltatå corect, din mijlocul jetului, („recoltare curatå“) indicå infecÆia. Totuçi, bacteriuria semnificativå poate fi absentå în anumite cazuri de infecÆieurinarå propriu-ziså. În special la pacienÆii simptomatici, unnumår mai mic de bacterii (10
2
-10
4
pe mililitru în urina dinmijlocul jetului) poate semnifica infecÆie. În probele de urinåobÆinute prin aspiraÆie suprapubianå sau prin cateterizare sau în probele de la un pacient cu cateter à demeure, un numår al coloniilor de 10
2
-10
4
pe mililitru indicå în general o infecÆie.În schimb, numårarea a mai mult de 10
5
colonii pe mililitru în urina recoltatå din mijlocul jetului este ocazional datoratåcontaminårii probei. Aceasta este explicaÆia probabilå în specialcând sunt izolate specii multiple.InfecÆiile recurente dupå terapia antibioticå se pot datora persistenÆei tulpinii infectante iniÆiale (judecând dupå specie,antibiogramå, serotip çi tip molecular) sau reinfectårii cu otulpinå nouå. InfecÆiile recurente cu „aceeaçi tulpinå“, caresurvin în decurs de 2 såptåmâni de la oprirea terapiei, pot rezulta dintr-o infecÆie renalå sau prostaticå nerezolvatå (numitå
recådere
) sau dintr-o colonizare vaginalå sau intestinalåpersistentå, care duce la reinfectarea rapidå a vezicii.Simptomele de disurie, senzaÆie de micÆiune imperioasåçi polakiurie, neacompaniate de bacteriurie semnificativå,au fost denumite
sindrom uretral acut 
. Deçi larg folosit, acestuitermen îi lipseçte precizia anatomicå deoarece multe cazuride sindrom uretral sunt de fapt infecÆii ale vezicii. Mai mult,din moment ce agentul cauzal poate fi de obicei identificat la aceçti pacienÆi, termenul de
sindrom
– care implicå o cauzånecunoscutå – este neadecvat.
 Pielonefrita cronicå
se referå la nefrita interstiÆialå cronicåpresupuså a rezulta dintr-o infecÆie bacterianå a rinichiului(vezi capitolul 276). Multe boli neinfecÆioase pot de asemenea så determine o nefritå interstiÆialå dificil de diferenÆiat patologicde pielonefrita cronicå.
INFECæIILE ACUTE ALE TRACTULUIURINAR: URETRITA, CISTITA ÇIPIELONEFRITA
EPIDEMIOLOGIE
Din punct de vedere epidemiologic,infecÆiile tractului urinar trebuie subîmpårÆite în infecÆii asociatecu cateterizårile (sau nosocomiale) çi infecÆii neasociate cucateterizåri (sau dobândite în comunitate). În fiecare categorie,infecÆiile pot fi simptomatice sau asimptomatice. InfecÆiileacute sunt foarte frecvente la pacienÆii necateterizaÆi (maimult la femei, decât la bårbaÆi) çi sunt råspunzåtoare de maimult de 6 milioane de consultaÆii anuale în Statele Unite.Aceste infecÆii apar la 1-3% din fetele de vârstå çcolarå iar apoi incidenÆa creçte mult o datå cu începerea vieÆii sexuale, în adolescenÆå. Marea majoritate a infecÆiilor simptomaticeacute apar la femeile tinere. InfecÆiile urinare acute simptomaticesunt neobiçnuite la bårbaÆii sub 50 de ani. Bacteriuria asimpto-maticå se dezvoltå paralel cu infecÆia simptomaticå çi esterarå la bårbaÆii sub 50 de ani, dar este frecventå la femeile între 20 çi 50 de ani. Bacteriuria asimptomaticå este destulde des întâlnitå la bårbaÆii çi femeile în vârstå, fiind identificatå în unele studii la mai mult de 40-50% din pacienÆi.
ETIOLOGIE
Multe microorganisme diferite pot infecta tractul urinar, dar, de departe, cei mai frecvenÆi agenÆi sunt bacilii gram-negativi.
 Escherichia coli
determinå aproximativ80% din infecÆiile acute la pacienÆii fårå catetere, anomaliiurologice sau calculi. AlÆi bacili gram-negativi, în special
 Proteus
çi
 Klebsiella
çi ocazional
 Enterobacter
, sunt råspunzåtoride o proporÆie mai micå din infecÆiile necomplicate. Acestor microorganisme, plus
Serratia
çi
 Pseudomonas
, li se atribuieo importanÆå în creçtere în infecÆiile recurente çi în infecÆiileasociate cu manevre urologice, calculi sau obstrucÆie. Ele joacå un rol major în infecÆiile nosocomiale asociate cateterizårii(vezi mai jos). Speciile
 Proteus
prin proprietatea de a produceureazå çi speciile
 Klebsiella
prin producerea de mucus çipolizaharide extracelulare, predispun la formarea calculilor çi sunt izolate mai frecvent de la pacienÆii cu litiazå renalå.Cocii gram-pozitivi joacå un rol mai mic în infecÆiile tractuluiurinar. Oricum,
Staphylococcus saprophyticus
, un stafilococcoagulazo-negativ, rezistent la novobiocinå, este råspunzåtor de 10-15% din infecÆiile acute simptomatice ale tractului urinar la femeile tinere. Ocazional, enterococii determinå la femeicistitå necomplicatå. Mai frecvent, enterococii çi
Staphylococcusaureus
determinå infecÆii la pacienÆii cu calculi renali saumanevre instrumentale anterioare. Izolarea lui
S. aureus
dinurinå trebuie så ridice suspiciunea de infecÆie bacterianå a rinichiului.
Please purchase PDF Split-Merge on www.verypdf.com to remove this watermark.
 
PARTEA A ÇAPTEABoli infecÆioase
900
Aproximativ o treime din femeile cu disurie çi micÆiunifrecvente au fie un numår nesemnificativ de bacterii în culturileefectuate din mijlocul jetului urinar, fie culturi complet sterileçi au fost catalogate anterior ca având sindrom uretral. Aproxi-mativ trei sferturi din aceste femei au piurie, în timp ce unsfert nu au piurie çi prezintå puÆine semne obiective de infecÆie.La femeile cu piurie, douå grupuri de patogeni sunt responsabilede majoritatea infecÆiilor. La majoritatea acestor femei segåsesc cantitåÆi mici (10
2
-10
4
pe mililitru) de bacterii uropatogenetipice, cum sunt 
 E. coli
,
S. saprophyticus, Klebsiella
sau
 Proteus
, în probele recoltate din mijlocul jetului urinar. Aceste bacteriisunt probabil agenÆii cauzali ai acestor boli deoarece, de obicei,ele pot fi izolate din aspiratul suprapubian, sunt asociate cupiurie çi råspund la terapia antimicrobianå adecvatå. La altefemei cu simptome urinare acute, piurie çi urinå sterilå (chiar când este obÆinutå prin aspiraÆie suprapubianå), agenÆii etiologiciimportanÆi sunt cei ce produc uretrita transmiså sexual, cumsunt 
Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae
çi virusulherpes simplex. Aceçti agenÆi sunt cei mai frecvent întâlniÆila femeile tinere active sexual care au un partener sexual nou.Rolul cauzal al patogenilor nebacterieni în infecÆiile tractuluiurinar råmâne slab definit.
Ureaplasma urealyticum
a fost izolatå frecvent din uretra çi urina pacienÆilor cu disurie acutåçi micÆiuni frecvente, dar este de asemenea întâlnitå în probelede la mulÆi pacienÆi fårå simptome urinare. Ureaplasmelesunt probabil råspunzåtoare de unele cazuri de uretritå çicistitå.
U. urealyticum
çi
 Mycoplasma hominis
, au fost izolatedin Æesutul prostatic çi renal al pacienÆilor cu prostatitå acutåçi pielonefritå çi sunt råspunzåtoare probabil çi de unele dinaceste infecÆii. Adenovirusurile cauzeazå cistitå acutå hemoragicåla copii çi la unii adulÆi tineri, deseori în epidemii. Deçi multealte virusuri pot fi izolate din urinå (de ex., citomegalovirusul)se crede cå ele nu ar determina infecÆii urinare. Colonizarea urinii pacienÆilor cateterizaÆi sau diabetici cu
Candida
çi altespecii fungice este frecventå çi, uneori, progreseazå spre infecÆieinvazivå simptomaticå (capitolul 207).
 InfecÆia micobacte-rianå a tractului genitourinar este discutatå în capitolul 171.
PATOGENIE ÇI SURSE DE INFECæIE
Tractul urinar trebuie considerat ca o singurå unitate anatomicå, conectatåprintr-o coloanå continuå de urinå, care se întinde de la uretråla rinichi. În marea majoritate a infecÆiilor tractului urinar bacteriile dobândesc acces la vezicå pe calea uretrei. Apoipoate urma ascensiunea bacteriilor din vezicå çi este probabilcalea uzualå pentru majoritatea infecÆiilor parenchimului renal.Vestibulul vaginal çi uretra distalå sunt în mod normalcolonizate cu difteroizi, specii de streptococi, lactobacili çistafilococi, dar nu çi cu bacili enterici gram-negativi care cauzeazåfrecvent infecÆiile tractului urinar. Totuçi, la femeile predispuseså dezvolte cistitå, microorganismele gram-negative din intestincolonizeazå vestibului, mucoasa periuretralå çi uretra distalå, înainte sau în timpul episoadelor de bacteriurie. Factorii cepredispun la colonizarea periuretralå cu bacili gram-negativiråmân puÆin înÆeleçi dar probabil implicå alterarea florei perinealenormale prin antibiotice, alte infecÆii genitale, contraceptive, în special diafragme çi spermicide. Un numår mic de bacteriiperiuretrale reuçesc så ajungå probabil frecvent în vezicå, procesfacilitat la unele femei de masajul uretral din timpul contactelor sexuale. ApariÆia infecÆiei vezicii depinde de interacÆiuniledintre patogenicitatea speciei, dimensiunea inoculului çi mecanis-mele locale çi sistemice de apårare ale gazdei.În circumstanÆe normale, bacteriile localizate în vezicåsunt rapid eliminate; parÆial prin efectele de spålare çi dediluÆie ale eliminårii urinii, dar çi ca rezultat al proprietåÆilor antibacteriene ale urinei çi mucoasei vezicii. Datoritå maiales concentraÆiei mari de uree çi osmolaritåÆii crescute, urina vezicalå a multor persoane normale inhibå sau ucide bacteriile.La fel, secreÆiile prostatice au proprietåÆi antibacteriene.Leucocitele polimorfonucleare din peretele vezicii par deasemenea så joace un rol în înlåturarea bacteriuriei. Rolulanticorpilor produçi local råmâne neclar.Pielonefrita hematogenå survine cel mai frecvent la pacienÆiidebilitaÆi, care fie au o boalå cronicå, fie primesc un tratament imunosupresiv. InfecÆiile stafilococice sau candidozice metasta-tice ale rinichiului pot urma bacteriemiei sau fungemiei,råspândirii dintr-un focar de infecÆie aflat la distanÆå la nivelulosului, pielii, endoteliului sau oriunde altundeva.
CIRCUMSTANæE CARE INFLUENæEAZÅ PATOGE-NEZASexul çi activitatea sexualå
Uretra femeii pare în mod deosebit predispuså la colonizarea cu bacili colonicigram-negativi datoritå localizårii sale aproape de anus, dimen-siunii sale scurte (aproximativ 4 cm) çi situårii orificiuluiextern dedesubtul labiilor. Raportul sexual determinå introdu-cerea bacteriilor în vezicå çi este asociat temporar cu episodulde cistitå; astfel, acesta pare a fi important în patogenia infecÆiilor urinare la femeile tinere. (S-a aråtat cå micÆiunea dupå actulsexual reduce riscul de cistitå, probabil pentru cå favorizeazåeliminarea bacteriilor introduse în timpul acestei activitåÆi).În plus, folosirea diafragmelor çi/sau a spermicidelor altereadramatic flora normalå vestibularå çi a fost asociatå cu ocreçtere marcatå a colonizårii vaginale cu
 E. coli
çi cu risculde infecÆie urinarå. La bårbaÆi, prostatita sau obstrucÆia uretralådatoritå hipertrofiei prostatice sunt factori importanÆi cepredispun la bacteriurie. De asemenea, homosexualitatea esteasociatå cu un risc crescut de cistitå, probabil legat de raporturileanale. S-a aråtat recent cå bårbaÆi infectaÆi HIV, cu mai puÆinde 200 leucocite T CD4+ pe microlitru, au un risc crescut atât pentru bacteriurie cât çi pentru infecÆie simptomaticå a tractului urinar. În sfârçit, lipsa circumciziei a fost identificatåca factor de risc pentru infecÆia de tract urinar atât la nou-nåscuÆicât çi la bårbaÆii tineri.
Sarcina
InfecÆiile urinare sunt detectate într-un procent de 2 pânå la 8% din femeile însårcinate, cifra exactå fiind înfuncÆie de statutul socio-economic. În particular, infecÆiilesimptomatice de tract urinar superior survin neobiçnuit defrecvent în timpul sarcinii; între 20 çi 30% din femeile însårci-nate, cu bacteriurie asimptomaticå, vor dezvolta ulterior pielonefritå. Aceastå predispoziÆie pentru infecÆii de tract urinar superior în timpul sarcinii rezultå din reducerea tonusuluiureteral, scåderea peristaltismului ureteral çi disfuncÆia temporaråa valvelor vezicoureterale. Cateterizarea vezicii în timpulsau dupå delivrenÆå determinå infecÆii suplimentare. Cistiteleçi pielonefritele nu sunt mai frecvente la femeile cu toxemiegravidicå faÆå de alte femei gravide. O prevalenÆå crescutå a prematuritåÆii çi mortalitåÆii neonatale poate så rezulte dininfecÆiile urinare din timpul sarcinii, în special din acele infecÆiicare implicå tractul urinar superior.
ObstrucÆia
Orice obstacol în calea fluxului urinar liber – tumorå, stricturå, calcul sau hipertrofie prostaticå – are ca rezultat hidronefroza çi o frecvenÆå crescutå a infecÆiilor tractuluiurinar. InfecÆia suprapuså pe o obstrucÆie a tractului urinar poate duce la o distrucÆie rapidå a Æesutului renal. De aceea,este de importanÆå extremå ca, atunci când infecÆia este prezentå,så se remedieze leziunea obstructivå. Pe de altå parte, în cazulexistenÆei unui grad mic de obstrucÆie, care nu e progresivåsau asociatå cu infecÆia, trebuie luate precauÆii în încercarea corecÆiei chirurgicale. ApariÆia infecÆiei la astfel de pacienÆipoate fi mai dåunåtoare decât o obstrucÆie minorå necorectatå,care nu deterioreazå semnificativ funcÆia renalå.
DisfuncÆia neurogenå a vezicii
Interferarea cu inervaÆia vezicii, aça cum se întâmplå în afecÆiunile måduvei spinårii,tabesul dorsal, scleroza multiplå, diabetul sau alte boli, poatefi asociatå cu infecÆiile tractului urinar. InfecÆia poate fi iniÆiatåde folosirea cateterelor pentru drenajul vezical çi este favorizatåde staza prelungitå a urinii în vezicå. Un factor suplimentar prezent deseori la aceçti pacienÆi este demineralizarea osoasådatoratå imobilizårii care determinå hipercalciurie, formarede calculi çi uropatie obstructivå.
Please purchase PDF Split-Merge on www.verypdf.com to remove this watermark.
 
901
CAPITOLUL 131InfecÆiile tractului urinar çi pielonefritele
Refluxul vezico-ureteral
Definit ca reflux al urinii dincavitatea vezicalå ascendent în uretere çi uneori în pelvisulrenal, refluxul vezico-ureteral survine în timpul golirii saucând creçte presiunea în vezicå. În practicå, aceastå afecÆiuneexistå atunci când poate fi demonstratå miçcarea retrogradå a materialului radioopac sau radioactiv în timpul cistouretrogrameimicÆionale. O joncÆiune vezico-ureteralå deterioratå anatomicfaciliteazå refluxul bacteriilor çi astfel infecÆia tractului superior.Oricum, din moment ce întotdeauna existå o legåturå fluidå între vezicå çi rinichi, chiar în sistemul urinar normal, probabilsurvin unele miçcåri retrograde ale bacteriilor în timpul infecÆiei,care înså nu sunt detectate prin metode radiologice.Refluxul vezico-uretral este frecvent la copiii cu anomaliianatomice ale tractului urinar çi la copiii cu tractul urinar normal anatomic, dar cu infecÆie. În ultimul grup, refluxuldispare o datå cu înaintarea în vârstå çi probabil este rezultatulaltor cauze decât infecÆia urinarå. Urmårirea pe termen lunga copiilor cu infecÆii ale tractului urinar la care s-a gåsit unreflux stabileçte cå lezarea renalå se coreleazå cu refluxulmarcat, nu cu infecÆia.Investigarea de rutinå a refluxului va fi ajutatå de dezvoltarea tehnicilor neinvazive aplicabile copiilor mici, unde este cea mai mare nevoie de o tehnicå eficientå. Pânå atunci, pare rezonabilså investigåm pentru reflux orice persoanå cu o insuficienÆå a creçterii renale inexplicabilå sau cu cicatrici renale, deoareceinfecÆia urinarå per se nu este o explicaÆie suficientå a acestor anomalii. Pe de altå parte, este îndoielnic faptul cå ar trebuisupuçi la cistouretrografie micÆionalå toÆi copiii cu infecÆiirecurente de tract urinar, dar al cåror tract urinar pare normalla pielografie, numai pentru a detecta rarii pacienÆi cu refluxmarcat, care nu apare la pielograma intravenoaså.
Factori de virulenÆå bacterianå
Factorii de virulenÆåbacterianå influenÆeazå puternic probabilitatea ca o anumitåtulpinå, o datå introduså în vezicå, så determine infecÆia tractuluiurinar. Nu toate tulpinile de
 E. coli
, de exemplu, sunt la felde capabile în a infecta tractul urinar intact. Majoritatea tulpinilor care determinå infecÆii urinare simptomatice la pacienÆi necatete-rizaÆi aparÆin unui numår mic de serogrupuri specifice O, Kçi H, produc hemolizina çi au în comun anumite alte proprietåÆi„uropatogene“. AderenÆa bacteriilor la celulele uroepitelialeeste un prim pas critic în iniÆierea infecÆiei. Atât pentru
 E.coli
cât çi pentru
 Proteus
, fimbriile (anexe proteice de suprafaÆåcare seamånå cu firele de pår) mediazå ataçarea bacteriilor la receptorii specifici de pe celulele epiteliale. Aproape toatetulpinile de
 E. coli
care determinå pielonefritå la pacienÆiicu tract urinar normal anatomic posedå un pil special (pilulP sau pilul gal-gal) care mediazå ataçarea de porÆiunea digalacto-zidicå a glicosfingolipidelor prezente pe uroepiteliu. În plus,tulpinile care produc pielonefritå produc de obicei hemolizinå,au aerobactin (un siderofor pentru eliminarea fierului) çi sunt rezistente la acÆiunea bactericidå a serului uman. Din moment ce majoritatea tulpinilor care produc pielonefritå acutå la ogazdå intactå posedå toÆi sau aproape toÆi aceçti factori devirulenÆå, a apårut conceptul cå doar un numår mic de cloneuropatogene determinå majoritatea infecÆiilor în aceste cazuri.Prin contrast, la pacienÆii cu anomalii structurale sau funcÆionaleale tractului urinar, infecÆiile sunt determinate în general detulpini bacteriene cårora le lipsesc aceste proprietåÆi uropatogene,ceea ce implicå faptul cå aceste proprietåÆi nu sunt necesarepentru infecÆia unui tract urinar compromis.
Factori genetici
Un numår tot mai mare de date sugereazåfaptul cå factorii genetici ai gazdei influenÆeazå susceptibilitatea la infecÆia urinarå. Numårul çi tipul de receptori de pe celuleleuroepiteliale de care se pot ataça bacteriile sunt cel puÆin înparte determinate genetic. Multe din aceste structuri sunt componente ale antigenelor de grup sanguin çi sunt prezentepe eritrocite çi pe celulele uroepiteliale. De exemplu, fimbria P mediazå ataçarea 
 E. coli
de eritrocitele P-pozitive çi esteprezentå la aproape toate tulpinile ce determinå pielonefritåacutå necomplicatå. Invers, indivizii cu grup sanguin P-negativ,cårora le lipsesc aceçti receptori, au o probabilitate scåzutåde a face pielonefritå. S-a demonstrat de asemenea cå indiviziinesecretori de antigene de grup sanguin au un risc scåzut deinfecÆii urinare recurente; aceastå predispoziÆie poate fi legatåde profilul diferit al glicolipidelor determinate genetic caresunt prezente pe celulele uroepiteliale.
LOCALIZAREA INFECæIEI
InfecÆiile ce implicå tractulurinar superior determinå de obicei o creçtere semnificativåa anticorpilor serici îndreptaÆi împotriva antigenului O altulpinii infectante. Ele produc, de asemenea, un defect temporar  în capacitatea renalå de concentrare la mulÆi pacienÆi çi pot fi asociate cu formarea de cilindri leucocitari. InfecÆiile tractuluiinferior au doar rareori ca rezultat creçterea titrului de anticorpi,defecte de concentrare sau cilindri leucocitari. Din nefericire,aceste metode de a deosebi infecÆia parenchimului renal decistitå nu sunt nici de încredere nici convenabile pentru folosirea clinicå de rutinå. Testele mai sensibile pentru deosebirea pielonefritei de cistitå (cateterizarea ureteralå bilateralå çitehnicile de spålare vezicalå iniÆiate de Fairley) sunt inevitabilinvazive çi prea complexe pentru practica clinicå de rutinå.Un test mai simplu, neinvaziv, care så separe infecÆiile tractuluiurinar superior de cel inferior, bazat pe acoperirea cu anticorpia bacteriilor din urinå, nu are sensibilitatea çi specificitatea necesare pentru a-l face valoros în abordarea clinicå de rutinåa pacienÆilor. O proteinå C reactivå crescutå însoÆeçte deseoripielonefrita acutå çi este rareori observatå în cistitå, dar acest reactant de fazå acutå este nespecific çi apare la fel de bineçi în alte infecÆii decât pielonefrita.
ASPECT CLINIC
Nu ne putem bizui pe semnele çisimptomele clinice în diagnosticarea cu acurateÆe a infecÆieide tract urinar sau în localizarea ei. MulÆi pacienÆi cu bacteriuriesemnificativå (inclusiv unii cu infecÆie de tract superior) nuprezintå nici un simptom. Dintre cei cu bacteriurie semnificativåçi simptome de cistitå, aproximativ douå treimi au infecÆiede tract inferior çi aproximativ o treime au infecÆie de tract superior mutå clinic, care se evidenÆiazå numai efectuândstudii de localizare. Semnele çi simptomele clinice de pielo-nefritå, deçi de obicei sugestive, nu indicå totdeauna infecÆia de tract superior. În fine, dintre femeile care se prezintå cudisurie acutå çi micÆiuni frecvente, numai 60-70% au bacteriuriesemnificativå, dar majoritatea celor cu bacteriurie semnificativåau çi infecÆie a rinichilor, vezicii sau uretrei.
 Enumerarea numårului çi tipului de bacterii din urinåeste o procedurå diagnosticå extrem de importantå
. În infecÆiilesimptomatice de tract urinar, bacteriile uropatogene sunt deobicei detectabile în numår mare în urinå. Ca regulå, estimarea cantitativå a numårului de bacterii în probele de urinå micÆionalåface posibilå deosebirea între contaminare çi bacteriuria adevåratå, iar numårarea a 
10
5
colonii bacteriene pe mililitrua fost criteriul tradiÆional folosit în acest scop. Totuçi, la femeilesimptomatice cu piurie, un numår de 10
2
-10
4
colonii bacterienede
 E. coli
,
 Klebsiella
,
 Proteus
sau
S. saprophyticus
pe mililitrude urinå recoltatå din mijlocul jetului indicå de obicei infecÆie,nu contaminare, çi nu trebuie tratatå cu indiferenÆå. La pacienÆiiasimptomatici, înainte de instituirea terapiei, trebuie examinatebacteriologic douå mostre de urinå consecutive çi trebuieevidenÆiatå prezenÆa a 10
5
sau mai multor bacterii pe mililitru,dintr-o singurå specie, în ambele probe. Deoarece numårulmare de bacterii din urina din vezica urinarå se datoreazå înparte multiplicårii bacteriene în timpul colonizårii cavitåÆiivezicale, probele de urinå din uretere sau pelvisul renal pot så conÆinå mai puÆin de 10
5
bacterii pe mililitru çi totuçi såindice o infecÆie. În mod similar prezenÆa bacteriuriei în oricegrad în aspiratul suprapubian sau a 10
2
sau mai multor bacteriipe mililitru de urinå obÆinutå prin cateterizare indicå de obiceio infecÆie. În unele circumstanÆe (tratamentul antibiotic, concen-traÆie mare de uree, osmolaritate mare, pH scåzut) urina va 
Please purchase PDF Split-Merge on www.verypdf.com to remove this watermark.

Activity (14)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
bara55 liked this
digimobil liked this
digimobil liked this
carmenabb liked this
viorel_ceban liked this
ssimo_24 liked this
chify liked this
ricardochitac liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->