Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
47Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Pariul - Samantha James

Pariul - Samantha James

Ratings:

4.67

(3)
|Views: 3,018 |Likes:
Published by anacostescu
Scanată de Gina G.
Scanată de Gina G.

More info:

Published by: anacostescu on Mar 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/23/2014

pdf

text

original

 
 1
Samantha JamesPariul
PROLOG
Ştiuse întotdeauna că era un hain.
 Î
n ciuda faptului că fiii familiei Sterling aveau părinţi comuni şi creşteau în aceeaşi casă, de fapt, ei se
deosebeau foarte mult.
Fratele său mai mare, Sebastian, era responsabil, de neclintit şi de încredere, studios şi meditativ, şiîntotdeauna curat. Sora lui mai mică, Julianna, avea o fire plăcută şi înflăcărată.
 
Dar Justin... El semăna din cap până în picioare cu mama sa.
 
Ah, da, el semăna cel mai mult cu mama lui, nu doar la înfăţişare
-
moştenise privirea aceea limpedede cristal, ochii aceia care străluceau precum cele mai fine smaralde,
a
rmonia trăsăturilor, părul ei de un negru
intens -
ci şi în alte privinţe. Î
ntr-
adevăr, el era convins că sub toate aspectele...
 Î
ncă îşi mai amintea de acei primi ani de după fuga mamei împreună cu iubitul ei. Mama avusesemulţi iubiţi, după cum bănuia el. Desigur, acesta reprezenta unul din acele lucruri despre care nimeni nu
discuta deschis, dar care
era
 
comentat în secret şi pe şoptite. Şi în ciuda faptului că avea înclinaţii spre studiu,Justin fusese un băieţel precoce care absorbise fiecare cuvinţel din bârfa servitorilor — 
privirile lor întunecate
care exprimau regretul faţă de modul în care marchiza îşi abandonase cei trei copii, lăs
ându-
i în grija tatăluilor, un bărbat care lăsa impresia că ar fi în dezacord cu toată lumea. La urma urmei, se părea că papa nu plăcea pe nimeni. Nici pe Sebastian. Nici chiar pe dulcea şi adorabila Julianna, pe care toată lumea o iubea. Şi în mod
special, n
u pe năbădăiosul Justin.
 
Tutorii lui îl declarară ca fiind fără speranţă. Indisciplinat şi distrugător. Neatent şi năbădăios. El nuexcela la lecţii, spre deosebire de studiosul Sebastian.
 Î
ncă din fragedă copilărie se bucurase că Sebastian fusese primul născut; Justian ştia că, după moarteatatălui său, el ar fi fost un groaznic marchiz de Thurston.
Într-
un anume sens, el făcea întotdeauna lucruri ce
 
 2
nu erau necesare. Gândea ceea ce nu trebuia gândit. Spunea lucruri care ar fi fost bine să rămână nerostite
...
mai ales în faţa tatei. Nu era de mirare că nu se înţelesese niciodată cu tatăl său. Nu putea sta locului maimulte ceasuri. Se răsucea şi se foia pe scaun. Privea pe fereastră şi îşi dorea din tot sufletul să se afle în cu
totul alt loc.Lui Justin nu-
i plăcuseră cursurile încă din prima zi când îl însoţise pe fratele său în sala de clasă.
Într-
o zi, decisese pur şi simplu că se săturase. După prânz, el se furişase din sala de clasă fără să spună nimănui uncuvânt. Poate că ar fi trebuit să se aştepte ca tutorele lor, domnul Rutherford, să
-
1 pârască lui papa, în clipa încare el nu se mai întorsese. Probabil o şi făcuse.
 
 Nu ştiuse niciodată cu certitudine dacă papa va catadicsi să
-
şi părăsească biroul.
 
Desigur, pentru un băieţel fusese destul de amuzant
 
să vadă că toată lumea pleacă în căutarea sa.Cocoţat între
ramurile
cele mai înalte ale unui pom din livadă, Justin ţinea
 privirea
aţintită în jos, urmărind
cum servitorii alergau cu frenez
ie către grajduri şi pe întinsele domenii de la Thurston
Hall. El se ascunse în
secunda în care papa se apropie şi apoi
se învârti în jurul copacului. Î
nsă, pe neaşteptate, papa se
opri
... şiridică privirea.
 
Faptul că marchizul nu era deloc mulţumit de cel
de-al
doilea fiu al său se putea ghici după privirea sa
sfredelitoare.-
De ce nu eşti în sala de clasă? întrebă marchizul.
-
Pentru că sunt aici, o întoarse puştiul. Nu
-i evident?- C
ohoară imediat, micuţule mârşav!Băieţaşul simţi cum falca i se înţepeneşte. Ochii verzi
îi
 
sclipiră.
 -
 Nu, zise el. Tatăl lui îşi agită pumnii.
 -
Coboară în secunda asta, îţi spun!
F
uria tatălui nu făcu altceva decât să sporească răz
vr 
ă
tire
a băiatului.
Î
ntinzând braţul subţire, el apucă
c
reanga noduroasă. Cu cât urca mai sus, cu atât se aştepta ca
acea
sta să pârâie sub piciorul
lui. Fericit, el privi
apoi în jos prin frunziş către chipul răvăşit al tatălui său.
 
Creanga cedă. Justin încercă să împiedice alunecarea, aterizând cu toată greutatea pe încheieturamâinii. Auzi un zgomot, urmat de o flacără care
-
1 pătrundea
-
o dâră fierbinte, stăruitoare asemenea uneiduzini de săgeţi care reverberau în adâncul fiinţei lui. Pentru o secundă de
-
a dreptul paralizantă, nu mai fucapabil să mişte. Nici măcar să respire. Durerea era atât de intensă, încât îşi închipui că
-
şi pierduse cunoştinţ
a.Î
n cele din urmă se lasă pe spate. Tatăl se aplecă deasupra lui, cu chipul întunecat şi livid.
 - Ridic
ă
-
te! îi ordonă el.
Înfigându-
şi degetele în celălalt braţ al băiatului, îl trase în picioare.
 Încheietura lui Justin se afla într-
o poziţie ciudată faţă de braţul său. Tremura atât de tare, încât îivenea să vomite. Cu mult curaj, înghiţi bila ce
-
i ajunsese până în gât. El îşi înţepeni falca pentru a alunga
durerea, uitându-
se fix la tatăl lui.
 -
 Nu face asta! se auzi lătratul familiar al tatălui său.
 -
Ce anume? Calmul băiatului nu făcu altceva decât să
-1 înfurie pe marchiz.-
 Nu te uita aşa la mine!
 -
Aşa cum?
 -
Aşa cum o făcea
ea!
 
Din adâncul fiinţei puştiului răbufni un resentiment care stătea să explodeze, un şir de emoţii pe carenu era capabil să
le controleze -
cu toate că nici nu şi
-
o dorea cu adevărat. În secunda aceea, îşi ura tatăl.
Îl ura pentru conlrolul strict pe care-l exercita asupra lui Sebastian. Î
l ura pentru că o ignora pe micuţa Julianna. Nu
-i
 păsa dacă tatăl lu
i
îl izbea de mesteacă
n.Î
şi ura tatăl... aşa cum simţea că şi tatăl îl ura pe el.
 -
Cine? zise el pe un ton glacial. Te referi la mama? Râuri de furie se aprinseră în ochii tatălui său.
 -
Taci din gură, băiete! Taci din gură! El îl pocni apoi peste faţă.
 
Lovitura îl trânti din nou pe Justin la pământ. De data asta sări singur în picioare.
Î
l privi pe tatăl luicu doi ochi verzi, strălucitori.
 -N-am s-
o fac! strigă el. Nici ea nu te plăcea mai mult ca mine, papa, mai mult ca Sebastian... sau caoricare altă
 
 persoană, din unul şi acelaşi motiv! Probabil că de aceea te
-
a părăsit!
 
Marchizul se răsti la el:
 -
Cum îndrăzneşti să
-
mi vorbeşti aşa! Hainule! Hain, aşa eşti, băiete! Hain!
 
De pe buzele sale ieşi un torent de blesteme.
 
 Nu era prima oară când tatăl lui îi atribuia fel şi fel de denumiri
-
şi nici n
-
avea să fie ultima dată. Nume pe care... în fine, el nu le mărturisise nimănui, nici măcar lui Sebastian.
 
 
 3
Pe neaşteptate puştiul îşi înfipse picioarele în pământ.
 -
Cred că ai terminat, sir, n
-am dreptate?Tonu
l lui era unul plin de dispreţ, exprimând o răceală care venea de dincolo de vârsta lui, de dincolode experienţa sa. Marchizul îşi avântă din nou pumnul spre el.
 
Brusc, apăru Sebastian. îşi făcu loc între cei doi.
 -
Papa, opreşte
-
te! strigă băiatul mai mare. Uită
-
te la încheietura lui Justin... nu e deloc în regulă!
 
Şi într 
-
adevăr aşa era.
 
Fu chemat medicul. La venirea acestuia, Justin stătea întins în patul lui.
 -
E rupt, anunţă el. Cred că pot pune osul la locul lui, băiete, dar trebuie să fiu sincer. O să te doară cadracu'. Aşa că dacă vei simţi nevoia să urli...
 
Marchizul apăru în spatele medicului.
 
Privirea lui Justin se încrucişa cu aceea a marchizului, în gât simţea un nod de mărimea unui măr.Ochii lui ardeau... imaginea tatălui începu să tremure,
apoi se stabiliza.
Exact în secunda aceea percepu rânjetul satisfăcut al tatălui său, dându
-
şi seama că acesta se aşteptaca el să fie un laş, care geme şi se smiorcâie. Gura i se strânse. Mama
 
lui nu făcuse asta. Nici Sebastian. Şi
nici el
n-are s-
o facă.
 
Sebastian îi puse mâna pe umăr.
 -
Justin, îl auzi el şoptind, mă auzi? E în ordine dacă
tu...-
 Nicidecum, îl respinse puştiul cu hotărâre. Privirea sa se opri asupra părintelui sau. N
-
am să plâng. Nu voi plânge niciodată!
 
Medicul dădu aprobator din cap şi se îndreptă în direcţia lui.
 
Se auzi o pârâitură groaznică în timp ce osul reveni în poziţia normală.Trupul mititel al lui Justin sezgâlţâi. Spatele i se arcui deasupra patului. Degetele micuţe ale mâinii ce
-
i rămăsese liberă se încleştară decearşaf. Când totul luă sfârşit, el zăcea acolo, cu faţa albă ca varul şi cu răsuflarea tăiată.
 
Dar nu plânsese. Niciun fel de sunet nu ieşise de pe buzele sale...
 
Marchizul mârâi dezgustat. Fără un cuvânt, făcu stânga împrejur, părăsind încăperea.
 
♥ ♥ ♥
 
 Hain.
De c
âte ori era posibil, ori de câte ori o putea face, marchizul îşi insulta cel de
-
al doilea fiu. Ţipa.Zbiera. Vorbea în şoaptă, atunci când nu era nimeni în preajmă.
 
 Nu doar o dată, în toţi anii tinereţii sale, Justin Sterling avusese ocazia de a vedea cum pieptul tatăluisău tresaltă datorită realizărilor sale, în timp ce ochii îi străluceau plini de mândrie.
 
Era conştient că nici măcar nu merita să încerce. Marchizul îşi dispreţuia fiul.
 
Timpul se scurse, iar băieţelul acela firav crescu înalt, drept şi chipeş.
În timpul studiilor la Eton s-au produs o
mulţime de incidente urmate de scrisori adresate marchizului. Reproşurile tatălui se înmulţiră, într 
-o
 perfectă sincronizare
cu
sfidarea manifestată de Justin.
 Ah, da, mama sa distrusese numele familiei, în timp ce el era beleaua acesteia. Faptele lui erau
condamnabile, iar comportamentul lui detestabil. Dacă îi displăcea tatălui, atunci se declara satisfăcut
 
Bea. Juca. Mergea la bordel. Şi daca afla şi marchizul de isprăvile lui, cu atât mai bine.
 Într-o noap
te caldă, în anul în care împlinise şaptesprezece ani de viaţă, dădu buzna în casă chiar înainte de căderea nopţii. Tocmai petrecuse o noapte plină de plăceri alături de o sticlă de porto şi de fiicamorarului, combinaţia dându
-i o stare de dulce letargie.
Faith însă era mai creativă depăşind aşteptările lui.
 -
Pe unde dracu' ai umblat? Marchizul îi bară calea.
 
Un zâmbet uşor arcui buzele lui Justin.
 -
Ce e, stăpâne, doreşti o dare de seamă a activităţilor mele nocturne? Nu
-
şi făcea prea multe
 probleme în
 privinţa formulei de adresare. Nu
-
i mai spunea „papa" de ani de zile. Acum nici măcar nu maicatadicsea să
-
1 numească tată atunci când era de faţă
.
Făcu un gest larg către uşa de la biroul părintelui său, care rămăsese întredeschisă.
 -
Poate că ar fi cazul
 
să ne aşezăm. Ar putea să dureze ceva timp, fiindcă distracţia nopţii a fost laînălţime, am putea spune. Te avertizez sincer însă, ar fi posibil să te şocheze...
 - Î
ncetează! şuieră marchizul. N
-
am de gând să
-
ţi ascult porcăriile! îl scrută cu pri
virea d
in cap până
-n picioare. H
ristoase, eşti beat, nu
-
i aşa?
 Î
n faţa zâmbetului batjocoritor al tatălui său, Justin execută o reverenţă politicoasă, cât de politicoasăera cu putinţă, ţinând seama de starea lui deplorabilă.
 
Tatăl strâmbă din buze dezgustat.
 - Doamne, cât mi-
aş dori să nu te mai văd. Aş vrea să pleci şi să nu te mai întorci!
 

Activity (47)

You've already reviewed this. Edit your review.
Lazarescu Alina liked this
b_jeanina added this note
Multumesc!
b_jeanina liked this
b_jeanina liked this
b_jeanina liked this
b_jeanina liked this
alinabadescu liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Orasul Interzis liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->