Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Belsug o Fictiune de Radu Pintea

Belsug o Fictiune de Radu Pintea

Ratings: (0)|Views: 5 |Likes:
Published by Radu Florin Pintea
O alta fictiune intr-un ocean de fictiuni. Dar daca nu e ?...
O alta fictiune intr-un ocean de fictiuni. Dar daca nu e ?...

More info:

Published by: Radu Florin Pintea on Mar 12, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/28/2014

pdf

text

original

 
Bel
ş
ug
o fic
ţ
iune de Radu PinteaIe
ş
i dintr-odat
ǎ
la marginea p
ǎ
durii pe drumul lor 
ş
tiut
ş
i acolo se opri pentrua putea privi mai bine.Privi drept înainte întinderea alb
ǎ
. Departe, unde se lipea albul de gri
ş
i unde nu mai putea s
ǎ
ajung
ǎ
, întinderea se ondula
ş
i din loc în loc scânteia
ş
i era frumos. Dinspre acele scânteieri îns
ǎ
nu adia nici un miros
ş
i prinurmare nu erau bune de mâncat.Se întoarse cu totul într-o parte
ş
i nici din acea parte nu se sim
ţ
ea niciun miros. Doar întinderea alb
ǎ
 
ş
i rece cu scânteieri ici
ş
i colo, f 
ǎ
ǎ
miros
ş
inic
ǎ
ieri nici o oaie, nici un cioban, nici o c
ǎ
 prioar 
ǎ
, nici un cerb, nici un
ţ
ap – nimic.Era bun
ǎ
acum o oaie. Era bun acum un cioban. Era bun
ǎ
acum oc
ǎ
 prioar 
ǎ
. Era bun acum un cerb. Era bun acum un
ţ
ap. Nimic. Doar vânt.Rece vânt. Vântul trecea prin p
ǎ
r iar p
ǎ
rul se zbârlea
ş
i gâdila. Vântulera foarte rece
ş
i gâdila foarte tare. O oaie ar fi fost acum bun
ǎ
pentru to
ţ
i.Acum
ş
i numai acum. Nu ieri, nu mâine, nu poimâine. Acum, o oaie. Nici ooaie. Acum un cioban. Nici un cioban. Oile fuseser 
ǎ
 
ş
i p
ǎ
scuser 
ǎ
 
ş
i plecaser 
ǎ
. Pâlcuri mari
ş
i albe ce ron
ţǎ
ie într-una iarba verde. Acum nu maiera verde
ş
i cald ci alb
ş
i rece. Multe mai fuseser 
ǎ
. Acum nu mai era niciuna.Plecaser 
ǎ
. Unde? Nu
ş
tia. Tot ce
ş
tia era c
ǎ
de acum nu mai era niciuna.Stratul alb
ş
i rece de sub picioare nu era verde
ş
i cald
ş
i gâdilicios ca iarbaiar scânteierile ce se vedeau ici
ş
i colo nu erau probabil bune de mâncat nici pentru oi. Pentru nimeni.Dar o oaie, ultima, cea mai îndep
ǎ
rtat
ǎ
, cea mai slab
ǎ
, cea maiîmpiedicat
ǎ
, cea mai chioar 
ǎ
, cea mai proast
ǎ
era cea mai bun
ǎ
acum. Nimic.Vântul rece resfira p
ǎ
rul
ş
i alunga mereu pu
ţ
in câte pu
ţ
in c
ǎ
ldura dincorp
ş
i alt
ǎ
c
ǎ
ldur 
ǎ
s
ǎ
pun
ǎ
la loc nu mai avea fiindc
ǎ
nici o oaie nu se ar 
ǎ
ta,nici un
ş
oldan.To
ţ
i erau în culcu
ş
urile lor.În plus, alt
ǎ
c
ǎ
ldur 
ǎ
ie
ş
ea din el prin aburii calzi pleca
ţ
i din gur 
ǎ
 
ş
i dinn
ǎ
ri. Gro
ş
i, de
ş
i, alburii ei se ridicau
ş
i erau repezi
ţ
i de vânt prin p
ǎ
rul sur,zbârlit.
1
 
ǎ
mase a
ş
a mult. Destul de mult încât scânteierile ce se iveau când
ş
icând pres
ǎ
rate pe întinderea alb
ǎ
, s
ǎ
se înmul
ţ
easc
ǎ
de dou
ǎ
ori
ş
i s
ǎ
înceap
ǎ
 s
ǎ
alunece în toate direc
ţ
iile, la început lent, apoi din ce în ce mai repede pentru ca urmele lor prin aer, r 
ǎ
mânând la fel de luminiscente s
ǎ
alc
ǎ
tuiasc
ǎ
 la sfâr 
ş
it un p
ǎ
ienjeni
ş
, negur 
ǎ
în
ş
el
ǎ
toare a
ş
ternut
ǎ
peste priveli
ş
tea alb
ǎ
.C
ǎ
ldura ie
ş
ea. Ie
ş
ea într-una din el. În vârful urechilor o sim
ţ
ea
ş
i-n
ţ
urloaiele sl
ǎ
 bite, uscate, amo
ţ
ite, sec
ǎ
tuite în care abia dac
ǎ
mai putea s
ǎ
 adune o pic
ǎ
tur 
ǎ
de vlag
ǎ
.Ceva zvâcni dinaintea lui
ş
i el începu s
ǎ
alerge dup
ǎ
acel ceva. unguzgan de câmp trebuia s
ǎ
fie. Era bun un guzgan de câmp.Guzganul de câmp disp
ǎ
ru.Mai alerg
ǎ
ce mai alerg
ǎ
îns
ǎ
nu mai v
ǎ
zu nici o urm
ǎ
de guzgan.Intrase probabil în gaura lui, în cotlonul lui, la ad
ǎ
 post.El nu putea s
ǎ
intre într-o gaur 
ǎ
de guzgan de câmp, dup
ǎ
guzganul decâmp.Când se opri locului nu mai era nici urm
ǎ
de guzgan. Doar întindereaalb
ǎ
într-o parte, întinderea alb
ǎ
în cealalt
ǎ
parte
ş
i peste tot p
ǎ
ienjeni
ş
ulacela luminos
ş
i scânteietor ce aluneca lent
ş
i ame
ţ
itor în toate p
ǎ
ţ
ile.Când se oprise din scurta lui alergare spre n
ǎ
luca guzganului de câmp,unul dintre picioare îi alunec
ǎ
. Genunchiul atinse p
ǎ
mântul
ş
i abia atunciresim
ţ
i foamea cumplit
ǎ
care-i sugea la maxim pântecul suplu, ca pe osfâr 
ş
eal
ǎ
frumoas
ǎ
, ca pe o mole
ş
al
ǎ
, ca pe o ademenitoare lene de a mais
ǎ
lta vreodat
ǎ
genunchiul din miri
ş
tea înghe
ţ
at
ǎ
, de duritatea sticlei. Îngenunchiul desc
ǎ
rnat sim
ţ
i ghea
ţ
a ca pe un spin ce înainteaz
ǎ
ǎ
ǎ
grab
ǎ
.Încerc
ǎ
s
ǎ
se ridice.Dup
ǎ
mai multe încerc
ǎ
ri izbuti. Era atât de obosit încât chiar dac
ǎ
ooaie s-ar fi aflat la câ
ţ
iva pa
ş
i el n-ar mai fi fost în stare s-o ajung
ǎ
.Gre
ş
ala era c
ǎ
se împerechease prea târziu, puii veniser 
ǎ
prea târziu
ş
ifusese astfel nevoit s
ǎ
ǎ
mân
ǎ
în loc în vreme ce ceilal
ţ
i , cu oi, ciobani
ş
ic
ǎ
 prioare î
ş
i v
ǎ
zur 
ǎ
mai departe de drumul lor unii lâng
ǎ
al
ţ
ii,acolo unde cuto
ţ
ii se duc când se duc.Fulguia de ger 
ş
i fulgii care ajungeau pe gingiile rânjite se topeau
ş
ierau umezi
ş
i reci
ş
i nu erau buni de mâncat. C
ǎ
ldura continua s
ǎ
ias
ǎ
prinurechi, prin picioare, prin pântecul supt, prin p
ǎ
r, prin n
ǎ
ri, prin gur 
ǎ
.L
ǎ
s
ǎ
întinderea alb
ǎ
 
ş
i rece, ondulat
ǎ
în dep
ǎ
rtare, unde nu se z
ǎ
reanimic, de unde nu venea nici un miros
ş
i se întoarse cu totu.Privi lung copacii drep
ţ
i
ş
i gro
ş
i
ş
i verticali, buni pentru sc
ǎ
rpinat dar nu
ş
i de mâncat.erau mul
ţ
i copaci albi
ş
i alb printre ei. Doar trunchiurile bune de sc
ǎ
rpinat erau negre
ş
i sclipicioase
ş
i reci. La început erau rari, apoiîn afund, tot mai de
ş
i.
2
 
În desi
ş
acolo trebuia s
ǎ
ajung
ǎ
. Înapoi. F
ǎ
ǎ
nimic cald
ş
i zemos
ş
i pl
ǎ
cut mirositor.Pa
ş
ii lui
ş
ov
ǎ
itori ce se împleticeau în trecerea de la copac la copacînspre afund apucar 
ǎ
în virtutea obi
ş
nuin
ţ
ei vechiul lor drum
ş
tiut. Pa
ş
ii seurmau la intervale rare, dificile, ce smulgeau fiec
ǎ
ruia dintre mu
ş
chiiodinioar 
ǎ
tari proteste din ce în ce mai ascu
ţ
ite îndemnându-l s
ǎ
se întind
ǎ
pe jos, a nu mai mi
ş
ca
ş
i a r 
ǎ
mâne acolo.Pa
ş
ii se împleticeau îns
ǎ
în continuare. Tot mai rari. Tot mai
ş
ov
ǎ
itoridr 
ǎ
mui
ţ
i pentru a ajunge la ei doar. Nici un pas mai departe. Nici o jum
ǎ
tatede pas. Nici o lab
ǎ
.Ajunse. O v
ǎ
g
ǎ
un
ǎ
în p
ǎ
mânt lâng
ǎ
un copac gros
ş
i vertical de carese sc
ǎ
rpinase de multe ori. O cr 
ǎ
 p
ǎ
tur 
ǎ
întunecat
ǎ
în toat
ǎ
întinderea alb
ǎ
 
ş
irece. De acolo venea un miros pl
ǎ
cut. Acolo erau ai lui. Acolo îl a
ş
teptau s
ǎ
 vin
ǎ
cu ceva. Cu nimic venea. Nici cu o oaie. Nici cu un cioban. Nici cu un
ţ
ap. Nici cu un
ş
oldan. Nici cu un guzgan. Cu nimic.Ajuns în fa
ţ
a v
ǎ
g
ǎ
unii se opri
ş
i mai privi înc
ǎ
odat
ǎ
copacii verticali,reci
ş
i sclipicio
ş
i cum transformau albul în gri mai întâi , în întuneric grosmai apoi în afunduri.Apoi o v
ǎ
zu îngenunchind. De ger sau de foame, o c
ǎ
 prioar 
ǎ
singur 
ǎ
 se poticnise chiar în fa
ţ
a lui la mai pu
ţ
in de trei copaci verticali chiar în fa
ţǎ
.Îi vedea clar aburul ie
ş
ind din n
ǎ
ri, aburul cald ce ie
ş
ea din ea ca
ş
i din el.O privi nemi
ş
cat, f 
ǎ
ǎ
s
ǎ
clipeasc
ǎ
.
Ş
i pentru ea era prea târziu. Dac
ǎ
 ar fi plecat dup
ǎ
ea, nu numai c
ǎ
nu ar mai fi avut destul
ǎ
vlag
ǎ
pentru a ocresta
ş
i a o târî în v
ǎ
g
ǎ
un
ǎ
, dar s-ar fi pr 
ǎ
 bu
ş
it înc
ǎ
înainte de a ajunge la ea pentru ca de acolo s
ǎ
nu se mai scoale
ş
i pentru ca dup
ǎ
aceea s
ǎ
devin
ǎ
 
ş
i elalb
ş
i sclipicios, încetul cu încetul ca
ş
i toate întinderile ce se puteaucuprinde cu ochii. În plus, ca
ş
i guzganul pe care-
ş
i cheltuise zadarnicultimele pic
ǎ
turi de energie dintre cele ce
ş
i le putea permite, c
ǎ
 prioara se putea dovedi a fi tot o p
ǎ
rere, o am
ǎ
gire; cum to
ţ
i
ş
i toate fi-vor odat
ǎ
, îns
ǎ
 numai dup
ǎ
ce le va fi dat s
ǎ
-
ş
i îndeplineasc
ǎ
menirea
ş
i rostul lor printrecopacii buni de sc
ǎ
rpinat
ş
i verticali
ş
i pe întinderile când albe când verzi,când calde când reci, când zglobii, când amor 
ţ
ite, când vii, când moarte, cese ondulau pân
ǎ
departe în dep
ǎ
rt
ǎ
rile necuprinse.Cu nimic venea. Cu nimic. Nimic decât el.În fa
ţ
a v
ǎ
g
ǎ
unii îngenunche pe picioarele din fa
ţǎ
mai întâi
ş
i picioarele din fa
ţǎ
se sim
ţ
ir 
ǎ
dintr-odata u
ş
urate de povar 
ǎ
. Îngenunche apoi pe picioarele din spate
ş
i veni rândul picioarelor din spate s
ǎ
se simt
ǎ
u
ş
uratede povar 
ǎ
. Se târî în v
ǎ
g
ǎ
un
ǎ
.Erau to
ţ
i acolo, trei pui
ş
i mama. Puii ridicar 
ǎ
capetele
ş
i ele c
ǎ
zur 
ǎ
laloc. Erau atâtea
ş
i atâtea zile de când capetele lor, când îl vedeau c
ǎ
se
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->