Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
22Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Martin Heidegger - Originea Operei de Arta

Martin Heidegger - Originea Operei de Arta

Ratings:

4.71

(1)
|Views: 481|Likes:
Published by Razvan

More info:

Published by: Razvan on Mar 05, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/16/2014

pdf

text

original

 
Martin Heidegger
Originea operei de artă
Traducere şi noteTHOMAS KLEININGER GABRIEL LIICEANUStudiu introductivCONSTANTIN NOICA
d
 
Meditaţii introductive asupra lui HeideggerLa un an de la stingerea din viaţă a lui Martin Heidegger, petrecută la 26 mai 1976,a avut loc în aula Universităţii din Freiburg o şedinţă comemorativă, în prezenţa celordoi fii ai filozofului şi a unei alese asistenţe, din care nu lipseau cîţiva cărturari străini deseamă. Vorbitorii au fost: Werner Marx, succesorul lui Heidegger la catedră, H.-G.Gadamer, cel mai renumit elev al acestuia şi C.F. von Weizsâcker, marele fizician şi omde cultură, prieten al filozofului — aşadar ginditorii germani cei mai autorizaţi in clipaaceea să evoce persoana şi opera celui dispărut. Cuvântările lor au fost publicate întretimp sub titlul:
 Heidegger. Freibwger Univer-sitătsvortrâge zu seinem Gedenken,
Miinchen, 1977.Ceea ce este uluitor în aceste cuvântări — şi probabil va rămine aşa ca undocument al epocii — nu e atît faptul că fiecare dintre vorbitori a înţeles să-şi înfăţişeze,după o sumară prezentare a gîndirii heidegge-riene, rezervele sale faţă de ea; uimitoareeste lipsa, parcă deliberată, a oricărei perspective istorice, aşadar reţinerea în a găsi luiHeidegger un loc în istoria filozofiei germane şi cu atît mai mult în istoria gîndiriiuniversale.Fireşte, fără rezerve va fi greu de comentat o filozofie ca aceasta, care şi-a îngăduitpe de-o parte să înfrunte toată tradiţia filozofică de la Platon şi pînă astăzi, de-clarind căea „a uitat" de problema ei fundamentală, iar pe de altă parte şi-a îngăduit să declare cătimpul nostru, cu civilizaţia şi cultura lui ca expresie a acestei regretabile uiri,reprezintă
eine Zeit der Diirftigkeit,
o epocă a indigenţei, a puţinătăţii, a mizerieispirituale. în schimb, refuzul sau întîrzierea de a
încerca,
măcar, o situare în istoria gîndirii afilozofului care, cel puţin în Occident, a dominat de la distanţă tot ce era gîndire originalăşi pe care nu-1 întrece ca ecou decît gîndirea de inspiraţie hegeliană (spre a rămîne laistoria gîndirii doar speculative), s-ar putea să ţină de o regretabilă prudenţă, în lumeagermană de astăzi, sau de o
 Durf-tigkeit 
a ei pur şi simplu.
 
 în cazul lui Hegel, de altfel, s-a manifestat aceeaşi reţinere şi carenţă. Hegel şiHeidegger (poate şi Nietzsche între ei), oricît de deosebiţi, par a nu putea fi asimilaţipînă la capăt de spiritul german (datorită deschiderii lor prea mari, cumva?). De vreosută de ani n-a mai apărut nici un hegelian, fie şi de nivel mijlociu, în Germania, în timpce în Anglia, în Rusia veacului trecut, în Italia şi apoi în Franţa s-a practicat un bunhegelianism. La fel, timp de 50 de ani de la apariţia în 1927 a lui
 Sein und Zeit 
şi pînă lamoartea filozofului,
nu
gînditorii germani i-au făcut succesul, ci gînditorii şi studenţiistrăini, care au înţeles sau intuit că acolo, la Freiburg în Breisgau, unde a profesat zeci deani Heidegger, se în-tîmpla ceva deosebit în gîndirea occidentală.*De altfel, dacă este vorba de Occident bineînţeles, cum s-ar putea cineva hrăni cufilozofia practicaîn celelalte mari culturi de acolo? Cultura anglo-saxonă, cuempirismul ei frust, cu neopozitivismul şi filozofia ei analitică, nu are îndemnul, poatenici vocaţia ideii, sfîrşind la nominalism sau scepticism; în timp ce în cultura franceză se întîmplă ceva surprinzător în materie de filozofie: de prin 1930 (după încetarea modeiBergson) şi pînă astăzi, filozofia înseamnă în chip re-* îndrăznim a menţiona, alături de studenţii japonezi de pildă, pe studenţii românisau din România (Walter Biemel), care, prin pregătirea lor (mai toţi ştiau limba greacă veche şi cîteva limbi moderne), ca şi prin vioiciunea lor l-au făcut pe Heidegger săexclame:
 Die Lateiner!
De unul din aceştia, aflat în ţară şi fîlozofînd fără a scrie -conform unui model heideggerian absolut — profesorul întreba cu interes în ultimii săiani de viaţă.cunoscut comentarea a
cinci mari germant 
Hegel, Marx, Nietzsche, Freud şiHeidegger! De la Voltaire încoace, cu abdicarea în faţa gîndirii politico-sociale engleze,nu s-a mai înregistrat o asemenea abdicare a spiritului francez. în fapt, tocmai gîndirea franceză, prin Sartre şi existenţialism, a sfîrşit prin acontribui în chip hotăritor la extraordinarul răsunet al lui Heidegger în deceniile dinurmă. Puţini filozofi au avut încă din timpul vieţii lor un asemenea ecou. Va dura ecoul?Prin exegeza occidentală — şi nu cea germană! —, prin filtrul critic al gîndirii răsăritene,care a ştiut să accepte din perspectiva ei integratoare îndreptăţirea unora din tezeleexistenţialismului german şi francez, ca şi prin meditaţie proprie, vom încerca să arătămce anume poate fi reţinut drept epocal la Heidegger.

Activity (22)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Dan liked this
Ioan Stanescu liked this
kaddy777 liked this
betuel liked this
betuel liked this
beludogan liked this
se_ugen liked this
anaeli_b liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->