1.Epidemiologia tuberculozei-agent patogen, surse de infecie, ci i mecanisme de transmitere, receptivitate, indicatori de evaluare.

Agent patogen
Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch-BK) reprezinta agentul etiologic pentru tuberculoza pulmonar. Organismul uman este singurul rezervor pentru acest tip de micobacterie.

Mycobacterium bovis este agentul etiologic al tuberculozei bovine i rar determin tuberculoza la oameni. Organismul bovinelor este rezervor pentru acest tip de micobacterie. Oamenii se pot infecta prin folosirea produselor de la animalele bolnave.

Caracteristici generale: 1. Germene obligatoriu aerob; explica localizarea tuberculozei la varful plamanilor explica principala metoda de diagnosticare a bolii : examenul bacteriologic al sputei 2. Germene gram pozitiv dar care nu se coloreaza Gramm; 3. Acido-alcoolo rezistenta explica capacitatea acestuia de a reine fuxina, ce st la baza coloraiei Ziehl-Neelsen; 4. Necesit mediu de cultur special nu solicitati medii obinuite de cultura; 5. Crestere lenta pe medii speciale nu solicitai rezultatul culturii a doua zi; 6. Agent facultativ patogen explic de ce polimorfonuclearele i limfocitele nu pot omori BK; 7. Are o structura bogat n lipide 1. explic de ce antibioticele uzuale nu penetreaz peretele celular; nu folosii antibiotice uzuale n tratamentul tuberculozei; 3. necesit chimioterapice uzuale; 8. Structura peretelui celular bogat n lipide stimuleaza imunitatea mediat celular n care sunt implicate limfocitele T helper imunitatea mediat umoral bazat pe complement i anticorpi are un rol neglijabil, necunoscut

2.

Structura BK La exteriorul micobacteriei se afl peretele celular care contine 60% lipide ce ii confera un caracter hidrofob, ceros. Dintre lipide, cele mai reprezentative sunt acizii micolici responsabili de virulenta bacteriei. Un alt complex lipidic este cord factor, care este responsabil de aranjarea sub forma de serpentine, cu rol in inhibarea migrarii PMN. Sub peretele celular se afla o membrana citoplasmatica dubla, de asemenea lipoproteica, cu rol de bariera. Are permeabilitate selectiva si in plus o intensa activitate enzimatica. In centru bacteriei se afla nucleul lipsit de membrana nucleara, bogat in structuri cromatinice ARN. Surse de Infecie Persoane cu TBC pulmonara activa, BK pozitiv, reprezint principala sursa de infectie. Aceste persoane elimina particule infectate prin tuse, stranut, vorbire. Contactul strns cu aceste persoane creste riscul de infectie sau boala. Se estimeaza ca un bolnav de tuberculoz, netratat poate infecta aproximativ 20 de oameni /an. Persoane cu risc crescut la infecie 1. Emigranti in tari cu incidenta crescuta; 2. Persoane care lucreaza in domeniul sanitar ( cu mentiune speciala pentru laboratoarele de microbiologie); 3. Persoane vrstnice, la care depresia sistemului imun poate determina reactivarea unor vechi leziuni TBC; 4. Persoane cu rezidene speciale: azile, inchisori, institutii de boli mintale pentru cronici , locuinte pentru homeless; 5. Copii cu varste < 4 ani, la care sistemul imun este vulnerabil, adolescenti. Persoane cu risc crescut la boala tuberculoas 1. 2. 3. 4. bolnavii cu HIV/ SIDA Pacienti cu leziuni vechi tuberculoase, prin reactivarea BK Droguri I.V. Conditii clinice - transplante - terapie imunosupresoare( aprox.15 mg Prednison/zi ,>1 luna ) - anti TNF ( Infliximab) - Silicoza - Diabet zaharat - IRC - leucemia, limfom - carcinoame - persoane subponderale ( < 10% din greutatea ideala ) - gastrectomii, by-pass jejuno-ileal

Patogenie Sursa principala o reprezinta bolnavii de TBC pulmonara, BK pozitiv. In spatiile inchise si neventilate prin uscarea picaturilor Pfluge, BK se acumuleaza, persista si pot fi inhalati. BK inhalati ajung in alveolele pulmonare unde sunt fagocitati de PMN. Rezulta o reactie nespecifica ineficienta , urmata de interventia macrofagului care ingera BK. Intitial macrofagul este inactiv. Distrug o parte din BK, ii prelucreaza antigenic si exteriorizeaza pe suprafata lor antigene specifice BK . Deci macrofagul are functia prezentatoare de antigene si este determinata genetic. Antigenele BK sunt prezente pe suprafata macrofagului in asociere cu moleculele complexului de histocompatibilitate MHC. Aceasta combinatie antigen BK- MHC este recunoscuta de limfocitul T circulant. Macrofagul inactiv secreta IL -1 care atrage din circulatie limfocite T, carora le transmite informatia antigenica. Limfocitele Th4 implicate in acest mecanism secreta IL-2 si interferon gama, care activeaza sinergic macrofagul amplificandu-i puterea de a omori si a digera BK fagocitat. Acest lant de reactii reprezinta imunitatea mediata celular implicata in TBC. Formarea granulomului Limfocitul Th CD4 prolifereaza selectiv formand clone limfocitare antigen specifice. Macrofagele activate de limfocitul Th CD4, secreta la randul lor citokine: IL 8 , IL 6 TNF, care atrag din circulatie noi celule mononucleare la locul de contact cu BK. Rezulta un sistem de aparare care limiteaza micobacteriile ingradindu-le cu bariere de celule, cu formare de granuloame in jurul macrofagelor care au fagocitat bacilii Koch. TNF are un rol important contribuind la formarea granulomului prin atragerea de macrofage si stimularea transformarii lor in celule epiteloide si celule gigante (Langhans) care reprezinta caracteristica histologica a granulomului tuberculos. De asemeni este responsabil de moartea celulara din centrul granulomului rezultand necroza de cazeificare. Prin acumularea de macrofage distruse si BK omorati sau vii in centru granulomului se formeaza o substanta densa solida numita cazeum .

Hipersensibilitatea intarziata In cazul depasirii controlului local cand apararea este deficitara, iar antigenele BK sunt in exces, intervine fenomenul de HSI (hipersensibilitate intarziata), reprezentat de un proces de distrugere intensa a macrofagelor inactive care au interior bacili ce se multiplica. Procesul este urmat de eliminarea in mediu a unor cantitati mari de enzime citolitice si radicali liberi de O2 rezultand un raspuns imun accelerat, distrugeri tisulare, necroza de cazeificare si in final lichefierea cazeumului. Deschiderea focarului cazeos determina eliminarea cazeumului, cel mai frecvent pe cale bronhogena si formare de cavitati.