OLIVIER SOUCHON
Realităţi şi enigme ale arheologiei
Traducere din limba franceză
Lydia-Constanţa Ciucă
BUCUREŞTI 2001
PRIETENII CĂRŢII CP 58-47 BUCUREŞTI ISBN 973-573-134-7
Prefaţă
^tudierea trecutului cu ajutorul textelor a fost folosită din plin şi nu poate oferi mai mult; arheologiacapătă acum un rol covârşitor în elaborarea Istoriei, implicând cunoştinţe multiple şi folosireaunor tehnici complexe. Datorită ei, de câteva decenii, s-au realizat mari descoperiri istorice.Secole şi milenii ies din umbra în care au rămas, ignorate de oameni. Chiar dacă epoca estecunoscută, vestigiile dezgropate reprezintă o contribuţie fundamentală la pagina de istorierespectivă, prin valoarea lor concretă şi adevărul incontestabil ai mărturiei lor. Arheologia oferă oimagine directă a trecutului, un contact imediat cu el. în această lucrare am vrut să prezint câteva mari descoperiri arheologice, destul de recente. Eleau fost făcute în ţări depărtate, din punct de vedere geografic, unele de altele, şi se referă lacivilizaţii foarte deosebite. Scopul pe care mi l-am propus a fost de a demonstra, pe bazaexemplelor alese la voia întâmplării, în decursul secolelor, provenind din teritorii felurite, aportulhotărâtor al arheologiei la alcătuirea Istoriei.
Autorul
1
Un depozit de capodopere, neobişnuit, sub o stradă din Pireu
-a întâmplat la Pireu, sâmbătă, 18 iulie 1959. în această lună a lui Cuptor, când soarele încingea pământul Greciei şi căldura devenea tot mai apăsătoare, muncitorii veneau la lucrudin zorii zilei. Doi dintre ei, Andreas Sakellion şi Niko-laos Kordonoris, apăsând din toateputerile pe ciocanul pneumatic, spărgeau asfaltul, deoarece societatea unde erau angajaţi îşiluase obligaţia de a face canalizarea. Şantierul acesta se afla în a-propiere de port, pe laturasudică a străzii Gheorghios l, la întretăierea cu strada Philon. Trecătorii grăbeau pasul,dorind să evite praful ridicat şi zgomotul supărător al ciocanelor. Deodată s-a făcut linişte.Andreas Sakellion şi Nikolaos Kordonoris lăsaseră lucrul şi se aplecaseră spre pământ,privind cu luare-aminte.
întâmplarea, providenţa arheologilor
fntr-o grămadă de pământ compact se ivise o mână din bronz. Muncitorii l-au înştiinţatimediat pe şeful de echipă, Hippocratis Terzis, care, la rândul lui, a chemat doi funcţionari dela societate; au hotărât să întrerupă lucrările şi să anunţe neîntârziat serviciile arheologice.Aceştia au fost primii martori ai unei descoperiri senzaţionale, datorată întâmplării, aseme-nea altor descoperiri arheologice...Multe secole trecuseră fără ca cineva să bănuiască existenţa unor capodopere minunate aleartei greceşti, îngropate sub pavajul drumului.Se strânsese lume multă, într-un oraş clocotitor de viaţă cum este Pireul, ştirile de senzaţiese răspândesc cu o uimitoare repeziciune. O mână fusese scoasă la iveală din pământ: nuera ceva deosebit, dar se putea presupune că nu era unicul fragment existent. Era absolutnecesar să se efectueze o săpătură de protecţie. Muncitorii deveneau acum colaboratoriiserviciului arheologic. Canalizarea mai putea aştepta; acum sosise clipa cercetăriitrecutului...Căldura era înăbuşitoare, dar nimeni nu se plângea; trebuia să se acţioneze fără grabă, cuchibzuială. Toţi lucrau cu acea respectuoasă minuţiozitate hărăzită numai mărturiilor deIstorie străveche. Au fost scoase la lumină două braţe de bronz, aparţinând unei statuidescoperite imediat după aceea, reprezentând un bărbat tânăr, — un
Kuros
— cu fruntea împodobită de bucle, o statuie de factură pur arhaică. Alături de el, s-a descoperit statuia
unei fete de o frumuseţe remarcabilă; peste picioarele ei,au fost găsite fragmentele unui scut de metal.Mulţimea creştea; mii de persoane, nerăbdătoare şi curioase, se îngrămădeau pe străzilePhilon şi Gheor-ghiosl.La ora 5 după-amiaza, săpăturile au fost oprite şi s-a dispus încărcarea şi transportareaprimelor descoperiri la Muzeul arheologic din Pireu; camionul şi-a croit drum cu greu,despicând mulţimea compactă. în seara aceea, membrii guvernului s-au prezentat la muzeu, ca să salute, cu tot respectulcuvenit, prezenţa celor două statui de bronz, care îmbogăţeau şi mai mult, patrimoniulnaţional grec, datorită întâmplării fericite din 18 iulie.Săpăturile au continuat în zilele următoare cu aceeaşi participare entuziastă a populaţiei.Conducerea campaniei a fost încredinţată domnului Jean Pa-padimitriu, director alAntichităţilor din Attica.Pe 25 iulie — după o săptămână de la descoperirea făcută — au avut o nouă surpriză: într-un şanţ de săpătură s-au ivit faldurile unei draperii din bronz, aparţinând unei statui culcatepe spate. Pe măsură ce se lucra la degajare, dimensiunile ei neobişnuite au uimit; evident,era o statuie uriaşă. E uşor de imaginat neliniştea şi emoţia arheologilor când au văzut cpn-turându-se, din pământul acela secătuit, prăfos, o lucrare într-adevăr de proporţiiimpresionante, într-o stare de conservare excelentă.Săpătorii, cu toată nerăbdarea lor, înaintau încet cu lucrul, cântărindu-şi fiecare mişcare,intervenind cu prudenţă. Discuţiile erau aprinse în privinţa identificării statuii; au fost antrenaţichiar pe o pistă falsă, când au dezgropat o altă statuie din bronz, de dimensiuni mult
mai mici, la dreapta statuii mari, întoarsă spre ea, părând că o îmbrăţişează. Au trasconcluzia că reprezentau un grup. Ca urmare, au lucrat mai intens la degajare; înrealitate, au apărut două lucrări diferite, pe care numai întâmplarea le aşezase laolaltă.Era înfăţişată zeiţa Athena cu coif, măsurând doi metri şi treizeci de centimetri şi zeiţaArtemis, mult mai mică — înălţimea acestei statui fiind egală cu o jumătate din cealaltă.In cursul săpăturilor, braţele de bronz, corodate, ale lui Artemis, au fost sfărâmate (dar restaurarea s-a putut efectua fără greutate).Extraordinară apariţie! Două zeiţe, pe care soarta le reunise în acest colţ al Atticei! Zeiţarăzboinică împreună cu zeiţa vânătorii, cea care îl ocrotise mereu pe Ulise şi cea carerămăsese neînduplecată şi aprigă. Nici în panteonul ceresc ele nu se întâlneau prea des,din cauza firilor lor atât de deosebite, dar iată că prin intermediul oamenilor au stat alăturidouă milenii!...A opta zi de săpături a dat şi alte roade: a fost găsită o bucată de marmură, aproape decapul Athenei; era umărul unei statui feminine — singura care nu era din bronz. A fostdezgropată, studiată amănunţit, dar şi-a păstrat taina pentru că nu s-a putut preciza pecine reprezenta.S-a mai descoperit o mască de tragedie, din bronz, de dimensiuni mari, şi o frumoasăstelă funerară (fără bază şi capitel) cu capul lui Hermes.
Comori aproape la nivelul solului
Câte descoperiri în câteva zile! Cu toate acestea, săpăturile au fost sistate: strada trebuia să-şi recapete aspectul obişnuit, iar automobiliştii grăbiţi nu ar fi putut bănui că dedesubt, pe untronson al drumului de câţiva metri pătraţi, se aflase, ignorat timp de două milenii, un depozitde o valoare inestimabilă. Statuile se aflau îngropate aproape la nivelul solului: unele doar la85 cm de pavajul actual, altele, ascunse mai adânc, la 1,50 m. Puţin a lipsit ca vreuntârnăcop nedorit să nu le trezească! în plus, spre norocul arheologilor, în cadrul lucrărilor deamenajare a Pireului, se prevedea deschiderea unei străzi pe acest sit. De asemenea, ar fifost posibil să fie folosit drept temelie a unei case şi bronzurile date la iveală s-ar fi risipit sau,pur şi simplu, ar fi fost luate de cei care urmăreau să recupereze materiale. Cronicaarheologiei citează multe comori lăsate în părăsire, aproape la nivelul solului; este cazultezaurului de la Vix, descoperit în 1953.Munca arheologilor nu a constat numai în degajarea acestui depozit valoros; ei au studiat cuatenţie modul în care fusese alcătuit odinioară şi au ajuns la concluzia că statuile fuseseră
depozitate cu grijă — una lângă alta sau unele peste altele — într-o încăpere cu pereţiidestul de subţiri, a cărei temelie, lată de aproximativ 65 cm, fusese degajată pe trei laturi.Această încăpere avea o lungime aproximativă de 6 m; în 1956, fuseseră dezgropateconstrucţii similare, cu totul întâmplător: se executau lucrări edilitare în vecinătatea uneibiserici.Desigur erau magazine sau depozite, situate înapropierea portului. Minunatele bronzuri fuseseră îngrămădite în vederea transportării lor pecorabie. Erau acoperite de un strat gros de cenuşă şi de fragmente de ţiglă, de pe acoperiş.Un braţ al statuii reprezentând un
Kuros
era înnegrit de fum. Probabil survenise o dramă înmomentul încărcării lor şi ruinele clădirii incendiate le acoperiseră pentru totdeauna.Evenimentele acestea se petreceau în secolul l î.H, după cum dovedeşte o monedă găsită(s-au formulat ipoteze interesante asupra ei).
Un
Kuros
admirabil din epoca arhaică
Kuros-u\
reprezintă, fără îndoială, lucrarea cea mai importantă pe care a dat-o vreodatăpământul Pireului; în afara frumuseţii uluitoare, are privilegiul dea fi cea mai veche statuie debronz de dimensiuni mari (1,92 m înălţime), care ne-a parvenit. S-a apreciat că aparţinesecolului VI Î.H.; unii o datează foarte precis, din anii 530-520 î.H.Ne aflăm deci în plină perioadă arhaică a artei greceşti. Nu voi insista asupra istoriei şi arteiGreciei, dar se cuvine să reamintesc câteva date. Situăm epoca arhaică — acele vremuristrăvechi — între începutul secolului V!!! î.H. şi războaiele medice, care au izbucnit în 490 şiau lovit Grecia atât de crunt. Epocă de dezvoltare artistică extraordinară: se impunearhitectura greacă din piatră, cu ordinele sale clasice; sculptura, prin creaţiile sale originale,ajunge la desăvârşire. în această epocă se remarcă două modele dereprezentare umană:
Kore
(de o discretă feminitate) şi
Kuros
(avântat şi puternic).
Kore
înfăţişează o fată tânără în veşmânt drapat, ţinând îr, mână o ofrandă (la Muzeul Acropoleise găsesc exerhplare minunate de asemenea statui);
Kuros
reprezintă un bărbat tânăr, gol,păşind înainte cu piciorul drept. Multă vreme a fost considerat ca o ipostază a lui Apollo, dar în prezent s-a renunţat la această interpretare. Kuros şi
Kore
sunt, cu certitudine,reprezentări ale celor care aduc ofrande, pe care artiştii greci i-au idealizat, înfăţişându-itineri şi frumoşi.
Kuros-u\
descoperit la Pireu este, într-adevăr, o capodoperă a artei arhaice: este desăvârşităfrumuseţea acestui trup însufleţit de mişcarea schiţată, deşi atitudinea este convenţională!Are şi forţă, şi graţie; pe chipul acestui
Kuros se
citeşte bucuria şi mulţumirea, dovadă a uneitrăiri interioare intense. Am fi fost fericiţi să aflăm numele artistului care a creat aceastăoperă de un realism tulburător.Din păcate, tot ce putem spune este că statuia provine, probabil, dintr-un atelier situat lanord-estul Peloponezului; trebuie să ne mulţumim (şi să ne mărginim) cu această vagăindicaţie de apartenenţă... De altfel, sculptura arhaică este categoric anonimă. Noi nu putemcita decât două nume de sculptori pentru această perioadă, lipsindu-ne alte elemente deinformare.Arta greacă îşi va lua revanşa mai târziu, cu artiştii ei celebri, Fidias, Praxiteles şi atâţia alţii.
Athena, protectoarea cetăţilor-stat
Tăinuitul şi nebănuitul depozit din Pireu adăpostise o statuie a zeiţei Athena purtând coiful derăzboinică, de dimensiuni neobişnuit de impunătoare: cel puţin 2,30 m. Lucrarea aceastaminunată a fost realizată la sfârşitul secolului V sau IV Î.H. Valoarea descoperirii acestea —credem noi — ar fi fost ştirbită dacă nu s-ar fi aflat şi zeiţa care a dat numele său cetăţii pe care aocrotit-o
1)
. Ea s-a ivit, din solul Pireului, ca un simbol, apărătoare a cetăţenilor, personificând înţelepciunea, prudenţa şi forţa. Războaiele pustiitoare trecuseră de mult. Athena a reapărut întoată măreţia ei senină; buzele uşor întredeschise sunt gata să rostească ceva; agerimea ochilor,din onix, este uimitoare („zeiţa cu ochii albastru-verzui", cum i se mai spune Athenei).Regăsim aici predilecţia, am putea spune chiar slăbiciunea artiştilor greci pentru incrustaţiile cuemailuri, sticlă, diferite pietre, admise de tehnica turnării în bronz. Desigur, putem avea rezervefaţă de folosirea unor astfel de artificii, dar trebuie să recunoaştem că artiştii aceia au ştiut săexploateze la maximum mijloacele de care dispuneau, izbutind să dea viaţă operelor lor, de un
of 00
Olivier Souchon - Realitati Si Enigme Ale Arheologiei
793 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 03/05/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment
lohanul-nr-11