depozitate cu grijă — una lângă alta sau unele peste altele — într-o încăpere cu pereţiidestul de subţiri, a cărei temelie, lată de aproximativ 65 cm, fusese degajată pe trei laturi.Această încăpere avea o lungime aproximativă de 6 m; în 1956, fuseseră dezgropateconstrucţii similare, cu totul întâmplător: se executau lucrări edilitare în vecinătatea uneibiserici.Desigur erau magazine sau depozite, situate înapropierea portului. Minunatele bronzuri fuseseră îngrămădite în vederea transportării lor pecorabie. Erau acoperite de un strat gros de cenuşă şi de fragmente de ţiglă, de pe acoperiş.Un braţ al statuii reprezentând un
Kuros
era înnegrit de fum. Probabil survenise o dramă înmomentul încărcării lor şi ruinele clădirii incendiate le acoperiseră pentru totdeauna.Evenimentele acestea se petreceau în secolul l î.H, după cum dovedeşte o monedă găsită(s-au formulat ipoteze interesante asupra ei).
Un
Kuros
admirabil din epoca arhaică
Kuros-u\
reprezintă, fără îndoială, lucrarea cea mai importantă pe care a dat-o vreodatăpământul Pireului; în afara frumuseţii uluitoare, are privilegiul dea fi cea mai veche statuie debronz de dimensiuni mari (1,92 m înălţime), care ne-a parvenit. S-a apreciat că aparţinesecolului VI Î.H.; unii o datează foarte precis, din anii 530-520 î.H.Ne aflăm deci în plină perioadă arhaică a artei greceşti. Nu voi insista asupra istoriei şi arteiGreciei, dar se cuvine să reamintesc câteva date. Situăm epoca arhaică — acele vremuristrăvechi — între începutul secolului V!!! î.H. şi războaiele medice, care au izbucnit în 490 şiau lovit Grecia atât de crunt. Epocă de dezvoltare artistică extraordinară: se impunearhitectura greacă din piatră, cu ordinele sale clasice; sculptura, prin creaţiile sale originale,ajunge la desăvârşire. în această epocă se remarcă două modele dereprezentare umană:
Kore
(de o discretă feminitate) şi
Kuros
(avântat şi puternic).
Kore
înfăţişează o fată tânără în veşmânt drapat, ţinând îr, mână o ofrandă (la Muzeul Acropoleise găsesc exerhplare minunate de asemenea statui);
Kuros
reprezintă un bărbat tânăr, gol,păşind înainte cu piciorul drept. Multă vreme a fost considerat ca o ipostază a lui Apollo, dar în prezent s-a renunţat la această interpretare. Kuros şi
Kore
sunt, cu certitudine,reprezentări ale celor care aduc ofrande, pe care artiştii greci i-au idealizat, înfăţişându-itineri şi frumoşi.
Kuros-u\
descoperit la Pireu este, într-adevăr, o capodoperă a artei arhaice: este desăvârşităfrumuseţea acestui trup însufleţit de mişcarea schiţată, deşi atitudinea este convenţională!Are şi forţă, şi graţie; pe chipul acestui
Kuros se
citeşte bucuria şi mulţumirea, dovadă a uneitrăiri interioare intense. Am fi fost fericiţi să aflăm numele artistului care a creat aceastăoperă de un realism tulburător.Din păcate, tot ce putem spune este că statuia provine, probabil, dintr-un atelier situat lanord-estul Peloponezului; trebuie să ne mulţumim (şi să ne mărginim) cu această vagăindicaţie de apartenenţă... De altfel, sculptura arhaică este categoric anonimă. Noi nu putemcita decât două nume de sculptori pentru această perioadă, lipsindu-ne alte elemente deinformare.Arta greacă îşi va lua revanşa mai târziu, cu artiştii ei celebri, Fidias, Praxiteles şi atâţia alţii.
Athena, protectoarea cetăţilor-stat
Tăinuitul şi nebănuitul depozit din Pireu adăpostise o statuie a zeiţei Athena purtând coiful derăzboinică, de dimensiuni neobişnuit de impunătoare: cel puţin 2,30 m. Lucrarea aceastaminunată a fost realizată la sfârşitul secolului V sau IV Î.H. Valoarea descoperirii acestea —credem noi — ar fi fost ştirbită dacă nu s-ar fi aflat şi zeiţa care a dat numele său cetăţii pe care aocrotit-o
1)
. Ea s-a ivit, din solul Pireului, ca un simbol, apărătoare a cetăţenilor, personificând înţelepciunea, prudenţa şi forţa. Războaiele pustiitoare trecuseră de mult. Athena a reapărut întoată măreţia ei senină; buzele uşor întredeschise sunt gata să rostească ceva; agerimea ochilor,din onix, este uimitoare („zeiţa cu ochii albastru-verzui", cum i se mai spune Athenei).Regăsim aici predilecţia, am putea spune chiar slăbiciunea artiştilor greci pentru incrustaţiile cuemailuri, sticlă, diferite pietre, admise de tehnica turnării în bronz. Desigur, putem avea rezervefaţă de folosirea unor astfel de artificii, dar trebuie să recunoaştem că artiştii aceia au ştiut săexploateze la maximum mijloacele de care dispuneau, izbutind să dea viaţă operelor lor, de un
Leave a Comment
lohanul-nr-11