N E U R O P S I H O L O G I E
1
1. DEFINITIA SI OBIECTUL NEUROPSIHOLOGIEI
Neuropsihologia este o disciplina de granita intre stiintele neurale, psihologice,sociale si stiintele tehnice. Ea functioneaza ca stiinta pe principiul interdisciplinaritatiisi complementaritatii.
Exista mai multe denumiri care, in decursul timpului, au fost date acestui domeniu.In secolul trecut, studiul relatiilor dintre procesele mintale, comportament siprocesele fiziologice a purtat numele de psihologie fiziologica. Au mai fost folositedenumiri precum : psihologia biologica, fiziologia comportamentului sau neurostiintacomportamentului. Dar, cand s-a ajuns la concluzia ca trebuie sa se evidentiezerelatia dintre psihologie si neurologie clinica, s-a impus termenul de neuropsihologiesau cel de neurologie comportamentala. In esenta, toate aceste denumiri evidentiazascopul de a studia baza neurofiziologica a proceselor psihice, a limbajului si acomportamentului cu sublinierea aspectelor clinice ale acestora. Neuropsihologiatrebuie privita ca stiinta care studiaza problema raportului intre psihic si creier, inintreaga sa complexitate, bazandu-se atat pe date experimentale, efectuate inlaborator pe animale si pe om, cat si pe date oferite de clinica neurologica sineurochirurgicala. Din acest motiv, neuropsihologia nu este doar o disciplinaexperimentala, ci si o disciplina teoretica fundamentala.
In prezent, studiul organizarii psiho-neuro-comportamentale se desfasoara pe 4directii principale :
1.
Directia descriptiva
, prin care se evidentiaza elementele componente ale unuianumit comportament, succesiunea acestora in spatiu si timp si corelatiile ce sestabilesc intre ele. Aceasta directie permite studiul rolului specific al diferitelorcomponente in cadrul activitatii psihice generale a unui individ.
2.
Directia evolutionista –
urmareste desprinderea si formularea unor legitatigenerale ale devenirii psiho-comportamentale, pe toata scara animala, precum sievidentierea diferentelor calitative intre diferitele niveluri ale ierarhieifilogenetice.
3.
Directia ontogenetica
– permite stabilirea stadiilor parcurse de entitatilepsihocomportamentale, de la aparitie si pana la desavarsire si maturizare, instransa dependenta de maturizarea structurilor cerebrale, de maturizarea unuiset de neuroni sau a unui anumit circuit neuronal.
4.
Directia neuropsihologica
, in cadrul careia accentul cade pe dezvaluirea siexplicarea mecanismelor concrete prin care se realizeaza, la nivelul creierului, unact psihocomportamental sau altul.
In ultima vreme, se manifesta un interes deosebit pentru alte doua modalitati destudiere a creierului :
1.
Modalitatea cibernetica
, in care creierul este considerat ca o retea de tipcomputer cu autoreglare.
2.
Modalitatea fizica
, in care sunt luate in considerare campurile electromagneticece insotesc activitatea psihica, schimbul de particule elementare, precum si orice altproces fizic care permite realizarea unor analogii intre sistemele vii si cele nevii.
Exista mai multe domenii de activitate in care sunt necesare studiile deneuropsihologie : neurologia clinica, psihologia clinica, medicina psihosomatica,pedagogia, indrumarea si selectia profesionala.
Domeniile neuropsihologiei in care se fac studii si cercetari sustinute suntnumeroase. Din acest punct de vedere, putem aminti faptul ca este cunoscut faptul cadeterminismul psihologic al maladiilor poate ajunge pana la un procent de
50%
. Pede alta parte, se considera ca aproximativ
65%
dintre boli au o baza purpsihosomatica.
2
Este cunoscuta relatia stransa ce exista intre sistemul imunitar si starea psihica.Efectul emotiilor pozitive sau negative asupra rezistentei organismului la diferite bolieste cunoscut din cele mai vechi timpuri. Cercetarile in acest domeniu au evoluatpana la a se demonstra ca raspunsul pielii la reactiile de hipersensibilizare poate fiaccelerat sau incetinit prin sugestie si hipnoza.
In alt compartiment, cercetarea modului de actiune al hormonilor sineurotransmitatorilor a adus date noi privitoare la rolul acestor substante in reglareacomportamentului. Astfel, este cunoscut faptul ca diferite regiuni ale creierului emitanumite substante care pot anihila durerea, substante care, adesea, sunt mai eficacedecat morfina. In ceea ce priveste natura psihicului uman, neuropsihologiacontemporana aduce o perspectiva noua, bazata pe principiul comunicarii siinteractiunii informationale a creierului cu surse de semnale din lumea externa si dinmediul intern al organismului. Astfel, afirmatia unanim cunoscuta, cum ca psihiculeste o functie a creierului, trebuie precizata prin sublinierea a doua aspecte :
1.
Psihicul se realizeaza ca o functie de receptare, prelucrare, interpretare sistocare a informatiei.
2.
Informatia se constituie prin prelucrari si integrari succesive, la nivelulcreierului, in unitati distincte, pe care le numim procese si stari psihice. Aceasta informatie este furnizator de diverse categorii de semnale mecanice,fizice, chimice si socioculturale, ce actioneaza din afara asupra receptorilorindividuali.
La nastere, copilul nu poseda o organizare psihica stabila, incheiata, dar nici nueste tabula rasa (tabla goala). Din punct de vedere biofiziologic, el dispune de ungrad de organizare suficient de ridicat, care ii permite sa comunice la un nivelrudimentar, dar activ si selectiv cu mediul extern. Deci el se naste cu o viata psihicaelementara, constituita pe baza unei mosteniri genetice si a interactiunii cu mediulintrauterin. Dupa nastere, multiplicandu-se rapid factorii externi cu care intra incontact, creste ritmul si continutul calitativ al dezvoltarii psihice individuale.
Din punct de vedere al dezvoltarii psihice optime, raportul dintre factorii externi siconditiile interne este simetric si reversibil – ex.: absenta auzului, fiind o conditieinterna, are acelasi efect asupra dezvoltarii perceptiei auditive ca si absentasunetelor, factor extern – ex.: deficitul functional al creierului, conditie interna, serasfrange in aceeasi masura negativ asupra dezvoltarii intelectuale a individului, ca sideficitul de instruire si de informare, care este factor extern.
In etapele timpurii ale psihogenezei, cantareste mai mult influenta factorilorexterni. In etapele tarzii ale psihogenezei, atunci cand structurile cognitive,motivatiile tind sa se consolideze, ponderea principala revine conditiilor si organizariiinterne a individului. Sub aspect comportamental, sensul de derulare a stadiilordezvoltarii psihice rezida in trecerea de la determinarea externa catreautodeterminare, pe baza de analiza, evaluare, decizie si corectie.
Orice dezvoltare psihica presupune, pe de o parte, transformarea influentelorexterne in continuturi si stari subiective interne, iar pe de alta parte, transformareacontinuturilor si starilor subiective interne in procese externe obiective. Prin urmare,sursa dezvoltarii psihice umane este constituita nu dintr-un mediu extern brut, cidintr-un mediu umanizat, impregnat cu subiectivitate.
Dintre nenumaratii factori externi care participa direct la formarea si dezvoltareastructurilor psihice umane, rolul determinant revine factorilor sociali. Diversitateaorganizarii si dezvoltarii psihicului uman depinde, asadar, pe de o parte, de nivelul deorganizare structurala a creierului, si pe de alta parte de complexitatea obiectiva amediului si vietii sociale. Stimulentul esential al dezvoltarii functiilor creierului esteinformatia. Nivelul cel mai inalt de realizare a integrarii informatiei il reprezinta
of 00
neuropsihologie
curs
2,915 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | (2 Ratings) |
| Upload Date: | 03/05/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment