Professional Documents
Culture Documents
EMIL CIORAN sa nåscut în 8 aprilie 1911 la Rå¿inari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui
Emilian Cioran — preot în Rå¿inari — ¿i al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd
din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, ora¿ în care se va muta întreaga familie în 1924.
Între 1928 ¿i 1932 urmeazå cursurile Facultå¡ii de Litere ¿i Filozofie din Bucure¿ti. În ultimul
an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea,
Azi. οi încheie studiile universitare cu o tezå de licen¡å asupra intui¡ionismului bergsonian. În
acela¿i an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så ob¡inå astfel o burså în Fran¡a sau Germania.
În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei
pentru premierea scriitorilor tineri needita¡i. Va mai publica încå patru cår¡i în ¡arå, înainte de a
se stabili definitiv în Fran¡a. Între 1933 ¿i 1935 se aflå la Berlin, ca bursier al Funda¡iei
Humboldt. Reîntors în ¡arå, ocupå vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la
Liceul Andrei ªaguna din Bra¿ov. În 1936 pleacå la Paris cu o burså a Institutului francez din
Bucure¿ti, care i se va prelungi pînå în 1944. În 1940 începe så scrie Îndreptar påtima¿, ultima
sa carte în limba românå, a cårei variantå definitivå (råmaså ineditå pînå în 1991) va fi încheiatå
în 1945, an cînd se stabile¿te definitiv în Fran¡a. Dupå 1945 începe så scrie în limba francezå,
iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pînå în 1987,
încå nouå, publicate la aceea¿i prestigioaså editurå parizianå. Cu excep¡ia Premiului Rivarol,
care i se conferå în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii
literare decernate ulterior (SainteBeuve, Combat, Nimier).
AMURGUL GÎNDURILOR
HUMANITAS
Coperta seriei
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Edi¡ia princeps a acestei cår¡i a apårut la „Dacia traianå“ din Sibiu în 1940. Edi¡ia a doua
a apårut la Humanitas în 1991. Pentru reeditarea de fa¡å sa folosit ca text de bazå edi¡ia din
1991, reconfruntatå cu edi¡ia princeps.
© HUMANITAS, 1994
ISBN 9732805498
„... hråni¡il cu pîinea ¿i
cu apa întristårii.“
Cronici 2,18
Po¡i spune u¿or cå universul nare nici un rost. Nimeni nu se va supåra. — Dar afirmå
acela¿i lucru despre un individ oarecare; el va protesta ¿i va lua chiar måsuri spre a te
sanc¡iona.
A¿a sîntem cu to¡ii: ne scoatem din cauzå cînd e vorba de un principiu general ¿i nu ne e
ru¿ine så ne izolåm întro excep¡ie. Dacå universul nare nici un rost, scåpatam careva din
blestemul acestei osînde?
Tot secretul vie¡ii se reduce la atît: ea nare nici un rost; fiecare din noi gåse¿te înså unul.
Singuråtatea nu tenva¡å cå e¿ti singur, ci singurul.
Dacå ar prinde glas agita¡ia surdå din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al
plîngerii. Port un doliu din na¿tere — doliul acestei lumi.
Tot ce nui uitare ne uzeazå substan¡a; remu¿carea este la antipodul uitårii. De aceea se
ridicå ea amenin¡åtoare ca un monstru stråvechi ce te råpune din privire sau î¡i umple clipele cu
senza¡ii de plumb topit în sînge.
Oamenii simpli simt remu¿cåri în urma unui act oarecare; ei ¿tiu de ce le au, fiindcå
motivele le sînt sub ochi. În zadar leam vorbi de „accese“, ei nar putea în¡elege tåria unui chin
inutil.
Remu¿carea metafizicå este o tulburare fårå cauzå, o nelini¿te eticå pe marginea vie¡ii.
Nai nici o vinå pe care so regre¡i, ¿i totu¿i sim¡i remu¿cåri. Nu¡i aduci aminte de nimic, dar
te nåpåde¿te un infinit dureros al trecutului. Nai fåcut nici o faptå rea, dar te sim¡i responsabil
de råul universului. Senza¡ii de Satanå în delir de scrupul. Principiul Råului în mrejele
problemelor etice ¿in teroarea imediatå a solu¡iilor.
Cu cît e¿ti mai pu¡in indiferent în fa¡a råului, cu atît e¿ti mai aproape de remu¿carea
esen¡ialå. Aceastai uneori tulbure ¿i echivocå: atunci por¡i povara absen¡ei Binelui.
Violetul e culoarea remu¿cårii. (Ceea ce e straniu în el pleacå din lupta dintre frivolitate ¿i
melancolie, cu triumful ultimei.)
Remu¿carea este forma eticå a regretului. (Pårerile de råu devin probleme, iar nu triste¡i.)
Un regret ridicat la rangul de suferin¡å.
Ea nu rezolvå nimic, dar începe totul. Apari¡ia moralei este identicå întîiului freamåt de
remu¿care.
Un dinamism dureros face din ea o risipå somptuoaså ¿i zadarnicå a sufletului. — Numai
marea — ¿i fumul de ¡igarå — ne dau imaginea ei.
Påcatul este expresia religioaså a remu¿cårii, precum regretul expresia ei poeticå. Primul
este o limitå superioarå; ultimul, una inferioarå.
Te cåie¿ti de ceva ce sa întîmplat sub tine... Erai liber så dispui alt curs lucrurilor, dar
atrac¡ia råului sau a vulgaritå¡ii a învins reflec¡ia eticå. Ambiguitatea pleacå din amestecul de
teologie ¿i vulgaritate din orice remu¿care.
¥n nimic nu sim¡i mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nui decît
interpretarea moralå a acestei ireversibilitå¡i.
Råul ne dezvåluie substan¡a demonicå a timpului; binele, poten¡ialul de ve¿nicie al
devenirii. Råul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ¿tie diferen¡ia ra¡ional
unul de celålalt. Dar sim¡im cu to¡ii cåldura dureroaså a råului ¿i råceala extaticå a binelui.
Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovå¡ie ¿i cunoa¿tere.
Ceea ce deosebe¿te remu¿carea de deznådejde, de urå sau de groazå este o înduio¿are, un
patetic al incurabilului.
Sînt atî¡i oameni pe care îi separå de moarte doar nostalgia ei! ¥n aceasta, moartea î¿i
creeazå din via¡å o oglindå pentru a se putea admira. Poezia nui decît instrumentul unui
funebru narcisism.
Atît animalele, cît ¿i plantele sînt triste, dar ele nau descoperit triste¡ea ca un procedeu de
cunoa¿tere. Numai în måsura în care omul îl folose¿te înceteazå a fi naturå. Privind în jurul
nostru, cine nu observå cam acordat prietenia la plante, animale ¿i la cîte minerale! — dar nici
unui om.
Lumea nui decît un Nicåieri universal. De aceea, nai unde så te duci niciodatå...
Toate momentele acelea cînd via¡a tace, ca så¡i auzi singuråtatea... În Paris, ca ¿i întrun
cåtun îndepårtat, timpul se retrage, se înghemuie¿te întrun col¡ al con¿tiin¡ei ¿i råmîi cu tine
însu¡i, cu umbrele ¿i luminile tale. Sufletul sa izolat ¿i în zvîrcoliri nedefinite se ridicå la
suprafa¡a ta, ca un cadavru pescuit în adîncimi. ªi atunci î¡i dai seama cå mai existå ¿i alt sens al
pierderii sufletului decît cel biblic.
Toate gîndurile par gemetele unei rîme cålcate de îngeri.
Nu po¡i pricepe ce înseamnå „medita¡ia“ dacå nu e¿ti obi¿nuit så ascul¡i tåcerea. Vocea ei
este un îndemn la renun¡are. Toate ini¡ierile religioase sînt cufundåri în adîncimile ei. Din
misterul lui Buddha am început så bånuiesc în clipa în care ma apucat frica de tåcere. Mu¡enia
cosmicå î¡i spune atîtea lucruri, cå la¿itatea te împinge în bra¡ele acestei lumi.
Religiai o revela¡ie atenuatå a tåcerii, o îndulcire a lec¡iei de nihilism ce neo inspirå
¿oaptele ei, filtrate de teama ¿i pruden¡a noastrå... Astfel se a¿azå tåcerea la antipodul vie¡ii.
De cîte ori îmi vinen minte cuvîntul: råtåcire, de atîtea ori am revela¡ia omului. ªi tot de
atîtea ori, parcå au a¡ipit mun¡ii pe fruntea mea...
Suso ne spune, în autobiografia sa, cå ¿ia gravat numele lui Isus, cu un stil metalic, în
dreptul inimii. Sîngele na curs în zadar, cåci dupå o vreme descoperå o luminå în acele litere,
pe care le acoperå ca så nu le zåreascå nimeni. — Ce mia¿ scrie în dreptul inimii? — Se prea
poate cå: nefericire. ªi surpriza lui Suso sar repeta la interval de secole, dacå diavolul ar avea
luminå måcar pentru emblema lui... ¥n felul acesta, inima omeneascå ar ajunge reclama
luminoaså a Satanei.
Sînt poieni în care îngerii î¿i fac vilegiatura. ¥n ele a¿ semåna flori din marginea
de¿erturilor, ca så må odihnesc în umbra propriului simbol.
Trebuie så ai spiritul unui sceptic grec ¿i o inimå de Iov ca så încerci sentimentele în ele
însele: un påcat fårå vinå, o triste¡e fårå motiv, o remu¿care fårå cauzå, o urå fårå obiect...
Sentimente pure — care î¿i au echivalentul în a filozofa fårå probleme. Nici via¡a ¿i nici
gîndirea nu mai au — în felul acesta — vreo legåturå cu timpul, iar existen¡a se define¿te ca o
suspendare. Tot ce se petrece în tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcå nu se îndreaptå
nicåieri, ci se epuizeazå în finalitatea internå a actului. Devii cu atît mai esen¡ial, cu cît råpe¿ti
„istoriei“ tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer nau datå, iar via¡a în ea înså¿i e mai
pu¡in localizabilå decît neantul.
¥n dorul dupå absolut existå puritatea unui vag, care trebuie så ne lecuiascå de infec¡iile
temporale ¿i så ne serveascå de prototip al neîncetatei suspendåri. Cåci aceasta nui, în fond,
decît deparazitarea con¿tiin¡ei de timp.
De cîte ori må gîndesc la om, mila îmi îneacå gîndurile. ªi astfel nui pot da de urmå în
nici un chip. O frînturå în naturå te obligå la medita¡ii frînte.
Pasiunea pentru sfin¡enie înlocuie¿te alcoolul în aceea¿i måsurå ca muzica. Tot a¿a,
erotica ¿i poezia. Forme diferite ale uitårii, perfect substituibile. Be¡ivii, sfin¡ii, îndrågosti¡ii ¿i
poe¡ii se aflå ini¡ial la aceea¿i distan¡å de cer sau, mai bine zis, de påmînt. Numai cåile diferå,
de¿i to¡i sînt pe cale så nu mai fie oameni. — A¿a se explicå de ce o voluptate a imanen¡ei îi
condamnå în mod egal.
Timiditatea este un dispre¡ instinctiv al vie¡ii; cinismul, unul ra¡ional. ¥nduio¿area? Un
amurg delicat al luciditå¡ii, o „degradare“ a spiritului la rangul inimii.
¥n orice timiditate se aflå o nuan¡å religioaså. Teama cå nu sîntem ai nimånui, cå
Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Neîncrederea metafizicå ne creeazå o
neprielnicie în fire ¿i o jenå în societate. Lipsa de îndråznealå între oameni — decantarea for¡ei
în dispre¡ — pleacå dintro vitalitate nesigurå, agravatå de bånuieli la ce e mai esen¡ial în lume.
Un instinct sigur ¿i o credin¡å hotårîtå î¡i dau dreptul så fii obraznic; te silesc chiar. —
Timiditateai modul de a¡i învålui un regret. Cåci orice îndråznealå nu e decît forma pe care o
ia lipsa de regrete.
De cîte ori nu mai ai iluzii, este ca ¿i cum ai fi servit de oglindå toaletei intime a vie¡ii. —
Mister mai înduio¿åtor ca în dragostea de via¡å nu existå; ea singurå calcå peste toate
eviden¡ele. Trebuie så nu mai apar¡ii deloc lumii ca via¡a så¡i parå un absolut. O perspectivå
din cer a¿a o proiecteazå.
Unde apare paradoxul moare sistemul ¿i triumfå via¡a. Prin el î¿i salveazå onoarea
ra¡iunea în fa¡a ira¡ionalului. Ce e tulbure în via¡å nu poate fi exprimat decît în blestem sau
imn. Cine nu le poate mînui mai are la îndemînå o singurå scåpare: paradoxul — surîs formal al
ira¡ionalului.
Cei el din perspectiva logicii dacå nu un joc iresponsabil, iar din a bunuluisim¡ o
imoralitate teoreticå? Dar nu ard în el toate irezolvabilele, nonsensurile ¿i conflictele ce
fråmîntå subteran via¡a? De cîte ori umbrele ei nelini¿tite se mårturisesc ra¡iunii, aceasta le
îmbracå ¿oaptele în elegan¡a paradoxului, spre a le masca originea. ¥nsu¿i cel de salon, este el
altceva decît expresia cea mai profundå pe care o poate afecta superficialitatea?
Paradoxul nui o solu¡ie; cåci nu rezolvå nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a
ireparabilului. A voi så îndrep¡i ceva cu el este cel mai mare paradox. Fårå dezabuzarea ra¡iunii
nu mil pot închipui. Lipsa ei de patos o obligå så tragå cu urechea la murmurul vie¡ii ¿i så¿i
desfiin¡eze autonomia în tålmåcirea acesteia. ¥n paradox, ra¡iunea se anuleazå pe ea înså¿i; ¿ia
deschis grani¡ele ¿i nu mai poate opri nåvala erorilor palpitante, a erorilor care zvîcnesc.
Teologii sînt parazi¡i ai paradoxului. Fårå întrebuin¡area lui incon¿tientå, ei trebuiau så
depunå de mult armele. Scepticismul religios nu e decît practica lui con¿tientå.
Tot ce nu încape în ra¡iune este motiv de îndoialå; dar în ea nu este nimic. De aici avîntul
rodnic al gîndirii paradoxale, care a introdus con¡inut în forme ¿i a dat curs oficial absurditå¡ii.
Paradoxul împrumutå vie¡ii farmecul unei absurditå¡i expresive. Îi întoarce ceea ce ea ia
atribuit dintru început.
Daca¿ fi Moise, a¿ scoate cu toiagul regrete din stînci. Oricum — este ¿i acesta un mod
dea stinge setea muritorilor...
Ceea cei religios nui chestiune de con¡inut, ci de intensitate. Dumnezeu se determinå ca
un moment al frigurilor noastre, a¿a încît lumea în care vie¡uim devine un obiectiv atît de rar al
sensibilitå¡ii religioase prin faptul cå no putem gîndi decît în clipele neutre. Fårå „cålduri“ nu
depå¿im cîmpul percep¡iei, adicå nu vedem nimic. Ochii servesc pe Dumnezeu numai cînd nu
disting obiectele; absolutul se teme de individualizare.
Intensificarea nu importå cårei senza¡ii este semn de religiozitate. Un dezgust maxim ne
dezvåluie Råul (calea negativå spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut decît un
instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibilå în måsura în care nu mai sîntem
naturå.
Un om lucid î¿i måsoarå „cåldurile“ la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, ve¿nic pe
urmele lui, abandonînduse echivoc nåscocirilor triste¡ii sale. ¥n luciditate, cunoa¿terea este un
omagiu fiziologiei.
Cu cît ¿tim mai mult despre noi, cu atît îndeplinim cerin¡ele unei igiene, care consistå în
realizarea transparen¡ei organice. De atîta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel så asi¿ti la tine
însu¡i.
Dacå se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; — dacå nu existå ceva, nu
existå nimic. A face concesii multiplicitå¡ii ¿i a reduce totul la o ierarhie de aparen¡e înseamnå a
nu avea curajul nega¡iei. Distan¡a teoreticå de via¡å ¿i slåbiciunea sentimentalå pentru ea ne duc
la solu¡ia ¿ovåitoare a treptelor irealitå¡ii, la un procontra firii.
Situa¡ia paradoxalå exprimå o indetermina¡ie esen¡ialå a fiin¡ei. Lucrurile nu sau a¿ezat.
Atît ca situa¡ie realå, cît ¿i ca formå teoreticå — paradoxul izvorå¿te din condi¡ia nedesåvîr¿irii.
Unul singur, ¿i ar arunca raiul în aer.
Contingen¡a — oazele de arbitrar în de¿ertul Necesitå¡ii — nu e sesizabilå de formele
ra¡iunii decît prin interven¡ia de mobilitate pe careo introduce neastîmpårul paradoxului. Cei
el dacå nu o irup¡ie demoniacå în ra¡iune, o transfuzie de sînge în Logicå ¿i o suferin¡å a
formelor?
Semnul hotårîtor cå misticii nau rezolvat nimic, dar au în¡eles totul? Avalan¿a de
paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se u¿ura de teama neîn¡elesului. Mistica este
suprema expresie a gîndirii paradoxale. În¿i¿i sfin¡ii au folosit acest instrument al
indetermina¡iei spre a „preciza“ indescifrabilul divin.
Senza¡ii eterice ale Timpului în care vidul î¿i surîde lui însu¿i...
Melancolia — nimb vaporos al Temporalitå¡ii.
Existen¡a demoniacå ridicå fiece clipå la demnitatea de eveniment. Ac¡iunea — moarte a
spiritului — emanå dintrun principiu satanic, încît luptåm în måsura în care avem ceva de
ispå¿it. Mai mult decît orice, activitatea politicå e o ispå¿ire incon¿tientå.
Sensibilitatea fa¡å de timp pleacå din incapacitatea de a tråi în prezent. Ρi dai seama în
fiece clipå de mi¿carea nemiloaså a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vie¡ii. Nu
mai tråie¿ti în timp, ci cu el, paralel lui.
Fiind una cu via¡a, e¿ti timp. Tråindul, mori împreunå cu el, fårå îndoieli ¿i fårå chin.
Sånåtatea perfectå se realizeazå în asimilarea temporalå, pe cînd starea de boalå este o disociere
echivalentå. Cu cît percepi mai bine timpul, cu atît e¿ti mai înaintat întro dizarmonie organicå.
¥n mod firesc, trecutul se pierde în actualitatea prezentului, se însumeazå ¿i se tope¿te în
el. Regretul — expresie a acuitå¡ii temporale, a dezintegrårii din prezent — izoleazå trecutul ca
actualitate, îl vitalizeazå printro adevåratå opticå regresivå. Cåci în regret trecutul påstreazå o
virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate.
Cînd ¿tii neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebeazå în
jurul acestei con¿tiin¡e încearcå sål salveze pe toate laturile. Profe¡ia este actualitatea
viitorului, precum regretul a trecutului. Neputînd fi în prezent, transformåm trecutul ¿i viitorul
în prezen¡e, încît nulitatea actualå a timpului ne u¿ureazå accesul infinitå¡ii lui.
A fi bolnav înseamnå a tråi întrun prezent con¿tient, întrun prezent sie însu¿i translucid,
cåci teama de trecut ¿i de viitor, de ce sa întîmplat ¿i de ce se va întîmpla, dilatå clipa pe
måsura imensitå¡ii temporale.
Un bolnav carear putea tråi naiv nar fi propriuzis bolnav, cåci po¡i fi atins de cancer,
dacå nai teroarea deznodåmîntului (acest viitor care fuge înspre noi, nu spre care alergåm), e¿ti
sånåtos. Nu existå boli, ci numai con¿tiin¡a lor înso¡itå totdeauna de hipertrofia sim¡ului
temporal.
Uneori nu ni se întîmplå så pipåim timpul, sål pierdem printre degete, în excese de
intensitate carel proiecteazå în conture materiale? Sau alteori sål sim¡im ca o adiere subtilå
prin firele de pår? Så fi obosit? Cautå el vreun culcu¿? Sînt inimi mai ostenite ca el ¿i care
totu¿i nu iar refuza azilul...
Råul, påråsind indiferen¡a originarå, ¿ia luat Timpul ca pseudonim.
Oamenii au construit paradisul filtrînd eternitatea, din „esen¡å“ de ve¿nicie. Acela¿i
procedeu aplicat ordinii temporale ne face inteligibilå suferin¡a. Cåci, întradevår, ce este ea
dacå nu „esen¡å“ de timp?
Dupå miezul nop¡ii, gînde¿ti ca ¿i cum nai mai fi în via¡å sau — în cel mai bun caz — ca
¿i cum nai mai fi tu. Devii o simplå unealtå a tåcerii, a ve¿niciei sau a vidului. Te crezi trist ¿i
nu ¿tii cå acestea respirå prin tine. E¿ti victima unui complot al for¡elor obscure, cåci dintrun
individ nu se poate na¿te o triste¡e care så nu încapå în el. Tot ce ne întrece î¿i are sursa în afarå
de noi. Atît plåcerea, cît ¿i suferin¡a. Misticii au raportat revårsarea de delicii a extazului la
Dumnezeu, pentru cå nu puteau admite cå mårginirea individualå este capabilå de atîta
plinåtate. A¿a se întîmplå cu triste¡ea ¿i cu toate. E¿ti singur, dar cu toatå singuråtatea.
Cînd totul se mineralizeazå, nostalgia înså¿i devine geometrie, stîncile par fluide fa¡å de
împietrirea vagului sufletesc ¿i nuan¡ele sînt mai pråpåstioase decît mun¡ii. Atunci nu¡i mai
trebuie decît tremurul ¿i privirea cîinilor cålca¡i, ¿iun ceas hodorogit din alte secole — pernå a
unei frun¡i înnebunite.
De cîte ori må primblu prin cea¡å, må dezvåluiesc mai u¿or mie însumi. Soarele te
înstråineazå, cåci descoperindu¡i lumea, te leagå în¿elåciunilor ei. Dar cea¡a este culoarea
amåråciunii.
Accesele de milå sînt precedate de o stare de slåbire generalå, în care umbli cu teama de a
nu cådea în toate obiectele, de a nu te topi în ele. Mila este forma patologicå a cunoa¿terii
intuitive. Cu toate acestea, nu poate fi a¿ezatå în rîndul bolilor, ea fiind un le¿in... vertical. Cazi
în direc¡ia propriei singuråtå¡i.
¥n biserici må gîndesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacå nar fi credincio¿ii, ci numai
nelini¿tea religioaså a lui Dumnezeu, de care ne vorbe¿te orga.
Mediocritatea filozofiei se explicå prin faptul cå nu se poate cugeta decît la o temperaturå
scåzutå. Cînd e¿ti ståpîn pe febrå, orînduie¿ti gîndurile ca påpu¿ile; tragi ideile de a¡å ¿i
publicul nu se refuzå iluziei. Dar cînd orice privire spre tine însu¡i e un incendiu sau un
naufragiu, cînd peisajul låuntric e o devastare somptuoaså de flåcåri evoluînd la orizontul
mårilor — atunci dai drumul gîndurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.
Dacå a¿ ¿ti cam fost trist o singurå datå din cauza oamenilor, de ru¿ine a¿ depune armele.
Ei pot fi uneori iubi¡i sau urî¡i ¿i totdeauna compåtimi¡i, dar aten¡ia unei întriståri e o concesie
degradantå. Clipele de generozitate divinå, în care iam îmbrå¡i¿a pe to¡i, sînt inspira¡ii rare,
adevårate „gra¡ii“.
Iubirea de oameni este boalå tonicå ¿i în acela¿i timp ciudatå, fiindcå nui sprijinitå de nici
un element din realitate. Un psiholog iubitor de oameni na existat pînå acum ¿i desigur nu va
exista niciodatå. Cunoa¿terea nu merge în sensul umanitå¡ii. — Sînt înså pauze ale luciditå¡ii,
recrea¡ii ale cunoa¿terii, crize ale ochiului necru¡åtor, care îl pun în situa¡ia stranie a iubirii.
Atunci ar dori så se întindå în mijlocul stråzii, så sårute tålpile muritorilor, så dezlege curelele
încål¡åmintei negustorilor ca ¿i cer¿etorilor, så se tîrîie prin toate rånile ¿i însîngerårile, så
atîrne de privirea criminalului aripi de porumb — så fie ultimul om din dragoste!
Cunoa¿terea de oameni ¿i dezgustul fac din psiholog, de bine, de råu, o victimå a
propriilor lui cadavre. Cåci pentru el orice iubire este o ispå¿ire. — Oamenii pe care ia anulat
cunoa¿terea mor în tine; victimele dispre¡ului tåu putrezesc în inima ta. ªi întreg acest cimitir
care prinde via¡å în delirul de dragoste, în spasmele ispå¿irii tale!
Nu existå o plåcere mai mare ca aceea så crezi cai fost filozof — ¿i nu mai e¿ti.
A suferi înseamnå a medita o senza¡ie de durere: a filozofa — a medita asupra acestei
medita¡ii.
Suferin¡ai ruina unui concept; o avalan¿å de senza¡ii, care intimideazå orice formå.
Totul în filozofie este de rangul al doilea, al treilea... Nimic direct. Un sistem se
construie¿te din derivåri, el însu¿i fiind derivatul prin excelen¡å. Iar filozoful nui mai mult de
un geniu indirect.
Nu putem fi atît de genero¿i cu noi în¿ine, încît så nu ne zgîrcim în libertatea ce neo
acordåm. De nu neam pune piedicå, de cîte ori fiece clipå nar fi altceva decît o supravie¡uire!
Nu se întîmplå de multe ori så råmînem noi în¿ine doar prin ideea limitelor noastre? O biatå
amintire a unei individualizåri trecute, o zdrean¡å a propriei individua¡ii... Ca ¿i cum am fi un
obiect ce¿i cautå un nume întro naturå fårå identitate. — Omul e fåcut — ca toate vietå¡ile —
pe måsura unor anumite senza¡ii. Or, se întîmplå ca ele så nu¿i mai facå loc una alteia, în
succesiunea normalå, ci så nåpådeascå toate întro furie elementarå, roind în jurul unei epave —
din plenitudine — care e eul. Unde så mai fie loc atunci pentru pata de vid care e con¿tiin¡a?
Este atîta crimå ¿i poezie în Shakespeare, cå dramele lui par concepute de un trandafir în
demen¡å.
Oricîtå amåråciune ar fi în noi, ea nui atît de mare încît så ne poatå dispensa de
amåråciunile altora. Iatå de ce lectura morali¿tilor francezi este balsamicå în orele tîrzii. Ei au
¿tiut totdeauna ce înseamnå a fi singur între oameni; rar de tot ce e singuråtatea în lume. Pînå ¿i
Pascal na putut învinge condi¡ia lui de om retras din societate. O suferin¡å ceva mai reduså,
¿iam fi înregistrat doar o mare inteligen¡å. — ¥ntre francezi ¿i Dumnezeu sa interpus
totdeauna salonul.
Douå lucruri mau umplut neîncetat de o isterie metafizicå: un ceas care stå ¿i un ceas
care umblå.
Cu cît oamenii te intereseazå mai pu¡in, cu atît devii mai timid în fa¡a lor, iar cînd ajungi
såi dispre¡uie¿ti, începi så te bîlbîi. — Natura nu¡i iartå nici un pas peste incon¿tien¡a ei ¿i¡i
urmåre¿te toate cårårile orgoliului, împînzindule de regrete. Cum sar explica altcum cå
oricårui triumf peste condi¡ia de om i se asociazå o pårere de råu corespunzåtoare?
Timiditatea împrumutå fiin¡ei umane ceva din discre¡ia intimå a plantelor, iar unui spirit
agitat de el însu¿i o melancolie resemnatå care pare a fi aceea a lumii vegetale. Sînt gelos pe un
crin numai cînd nus timid.
Dacå suferin¡a nar fi un instrument de cunoa¿tere, sinuciderea ar fi obligatorie. ªi via¡a
înså¿i — cu inutilitå¡ile ei sfî¿ietoare, cu bestialitatea ei obscurå, care ne tîrîie în erori pentru a
ne spînzura din cînd în cînd de cîte un adevår, cine ar puteao suporta, de nar fi un spectacol de
cunoa¿tere unic? Tråind primejdiile spiritului, ne mîngîiem prin intensitå¡i de lipsa unui adevår
final.
Orice eroare este un fost adevår. Nu existå înså una ini¡ialå, deoarece între adevår ¿i eroare
distan¡a e marcatå doar de pulsa¡ie, de anima¡ia låuntricå, de ritmul secret. Astfel, eroareai un
adevår care nu mai are suflet, un adevår uzat ¿i care a¿teaptå så fie vitalizat.
Adevårurile mor psihologic, nu formal; ele î¿i men¡in valabilitatea, continuînd nonvia¡a
formelor, de¿i pot så nu mai fie valabile pentru nimeni.
Tot cei via¡å în ele se petrece în timp; eternitatea formalå le a¿azå întrun vid categorial.
Pentru un om, cam cît „¡ine“ un adevår? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar
cer¿etorii nu le schimbå niciodatå. ¥ntru cît e¿ti înså în rînd cu via¡a, trebuie så te primene¿ti
încontinuu, cåci plinåtatea unei existen¡e se måsoarå dupå suma de erori înmagazinate, dupå
cantitatea de exadevåruri.
Nimic din ceea ce ¿tim nu råmîne neispå¿it. Orice paradox, curaj de gînd sau indiscre¡ie a
spiritului le plåtim scump mai curînd sau mai tîrziu. Este de un farmec straniu aceastå pedeapså
care urmeazå oricårui progres al cunoa¿terii. Ai sfî¿iat un vål ce acoperea incon¿tien¡a naturii?
Îl vei ispå¿i întro triste¡e a cårei surså no vei bånui. ªia scåpat un gînd plin de råsturnåri ¿i
amenin¡åtor? Sînt nop¡i ce nu pot fi umplute decît de evolu¡iile cåin¡ei. Ai pus prea multe
întrebåri lui Dumnezeu? Atunci, de ce te mirå povara råspunsurilor ce nu leai primit?!
Indirect, prin consecin¡e, cunoa¿tereai un act religios.
Ispå¿im cu voluptate spiritul ¿i cu toatå abandonarea în inevitabil. Cum dezintoxicarea de
cunoa¿tere este imposibilå, deoarece o cere organismul, incapabil dea se obi¿nui cu doze
mici, — så facem ¿i din actul reflex o reflexie. ¥n felul acesta, setea infinitå a spiritului î¿i aflå
o ispå¿ire echivalentå.
Cultul frumuse¡ii seamånå unei la¿itå¡i delicate, unei dezertåri subtile. No iube¿ti oare
fiindcå te scute¿te dea tråi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensåm de via¡å cu
un zîmbet de bucurie dureroaså ¿i de superioritate visåtoare. Din centrul frumuse¡ii, totul este
în urma noastrå ¿i nu putem privi spre via¡å decît întorcîndune. Orice emo¡ie dezinteresatå,
neasociatå imediatului existen¡ei, încetine¿te mersul inimii. ¥ntradevår, organul timpului, carei
inima, cear mai putea marca în amintirea ve¿niciei care e frumuse¡ea?!
Ceea ce nu apar¡ine timpului ne re¡ine respira¡ia. Umbrele eternitå¡ii, ce se apleacå de cîte
ori singuråtatea este inspiratå de un spectacol de frumuse¡e, ne taie suflarea. Ca ¿i cum am
pîngåri nemårmurirea prin aburii respira¡iei noastre!
Cînd toate lucrurile ce lea¿ atinge ar deveni triste, cînd o privire furi¿atå spre cer iar
împrumuta culoarea mîhnirilor, cînd nar exista ochi usca¡i în preajma mea ¿i a¿ evolua pe
bulevarde ca prin måråcini, cå urmele pa¿ilor mei lear sorbi soarele spre a se îmbåta de durere,
atunci a¿ avea dreptul ¿i mîndria så afirm via¡a. Orice aprobare ar avea de partea ei mårturia
infinitului de suferin¡å ¿i orice bucurie sprijinul amåråciunilor. E urît ¿i vulgar a scoate o
afirma¡ie întåritoare din ce nu e plenitudine de råu, durere ¿i mîhnire. Optimismul este un
aspect degradant al spiritului, fiindcå nu pleacå din febrå, din înål¡imi ¿i ame¡eli. Tot a¿a o
pasiune ce nu¿i extrage tåria din umbrele vie¡ii. ¥n scuipat, în gunoi, în tina anonimå a uli¡elor
zace un izvor mai curat ¿i nesfîr¿it mai rodnic decît în împårtå¿irea blîndå ¿i ra¡ionalå din via¡å.
Avem destule vine prin care så urce adevårurile, destule vine în care plouå, ninge, bate vîntul,
apun ¿i råsar sori. ªin sîngele nostru nu cad stele spre a¿i recåpåta sclipirea?
Nui loc sub soare ca så må re¡inå ¿i nici umbrå så må adåposteascå, fiindcå spa¡iul devine
vaporos în avîntul råtåcitor ¿in fuga neså¡ioaså. Ca så råmîi undeva, ca så¡i ai „locul“ tåu în
lume, trebuie så fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spa¡iului, negîrbovit de
amåråciuni. Cînd te gåse¿ti întrun loc, nu faci decît så te gînde¿ti la altul, încît nostalgia se
contureazå organic întro func¡ie vegetativå. Dorin¡a de altceva, din simbol spiritual, devine
naturå.
Expresie a aviditå¡ii de spa¡iu, nostalgia sfîr¿e¿te prin al anula. Cine suferå numai de
pasiunea Absolutului nare nevoie de aceastå lunecare orizontalå pe întinderi. Existen¡a
sta¡ionarå a cålugårilor î¿i are sursa în canalizarea verticalå, spre cer, a acestor doruri vagi dupå
ve¿nic alte locuri ¿i alte depårtåri. O emo¡ie religioaså na¿teaptå consolare de la spa¡iu; mai
mult, ea nui intenså decît în måsura în care îl asimileazå unui cadru de cåderi.
Cînd nui loc în care så nu fi suferit, ce alt motiv po¡i invoca în sprijinul råtåcirii? ªi ce o
så te lege de spa¡iu, cînd albastrul întunecat al nostalgiei te dezleagå de tine însu¡i?
Dacå omul nar fi ¿tiut introduce un delir voluptuos în singuråtate — de mult sar fi aprins
întunericul.
Descompunerea cea mai oribilå, întrun cimitir necunoscut, este o icoanå palidå pentru
påråsirea în care te afli cînd, din aer sau de sub påmînt, o voce nea¿teptatå î¡i dezvåluie cît e¿ti
de singur.
Så nai cui så spui niciodatå nimic! Numai obiecte; nici o fiin¡å. ªi nåpåstuirea singuråtå¡ii
nu pleacå decît din sentimentul cå e¿ti înconjurat de lucruri neînsufle¡ite, cårora nai ce så le
spui.
Nu din extravagan¡å ¿i nici din cinism umbla Diogene cu un felinar, în plinå zi, så caute un
om. ªtim noi prea bine cå din singuråtate...
Despre orice — ¿in primul rînd despre singuråtate — e¿ti obligat a gîndi negativ ¿i
pozitiv în acela¿i timp.
Fårå triste¡e neam da noi seama, în aceea¿i vreme, de trup ¿i de duh? Fiziologia ¿i
cunoa¿terea se întîlnesc în ambiguitatea ei constitutivå, încît nu e¿ti mai prezent ¡ie însu¡i ¿i
mai solidar cu tine can clipele de triste¡e. Va fi aceasta — ca ¿i con¿tiin¡a — un agent de
înstråinare de lume, un factor de exterioritate; cu cît ne îndepårteazå înså de toate, cu atît
coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea — triste¡e fårå accent afectiv — ne face sensibili numai
la un proces ra¡ional, cåci neutralitatea ei nare adîncimea care asociazå capriciile viscerelor
vibra¡iei spiritului. O fiin¡å serioaså este un animal ce îndepline¿te condi¡iile de om; opre¿tei o
clipå mecanismul de gîndire; nu va observa ce u¿or a redevenit animalul de altådatå. Råpe¿tei
înså triste¡ii reflexia; va råmîne destulå imbecilitate sumbrå ca zoologia så nu te accepte.
A lua lucrurile în serios înseamnå a le cîntåri fårå a participa; a le lua în tragic — a te
angaja în soarta lor. ¥ntre seriozitate ¿i tragedie (aceastå triste¡e ca ac¡iune) este o mai mare
deosebire decît între un func¡ionar ¿i un erou. — Filozofii sînt bie¡i agen¡i ai Absolutului,
plåti¡i din contribu¡iile mîhnirilor noastre. Din a lua lumea în serios ¿iau fåcut o profesie.
Triste¡ea — în forma ei elementarå — este o genialitate a materiei. Inspira¡ie primarå fårå
gînduri. Trupul ¿ia înfrînt condi¡ia ¿i tinde la o participare „superioarå“ lui, iar în formele
reflexive ale triste¡ii procesul este completat de o descindere a spiritului prin vine, ca pentru a
ne aråta cît de organic ne apar¡inem.
Råpindune firii ¿i redîndune nouå, triste¡eai o izolare substan¡ialå a firii noastre, în
deosebire de împrå¿tierea ontologicå a fericirii.
¥n „accesele“ de milå se manifestå o atrac¡ie secretå pentru „proastele maniere“, pentru
murdårie ¿i degradare. Orice monstruozitate este o perfec¡iune fa¡å de lipsa „bunuluigust“ al
milei, acest råu cu aparen¡ele reale ale blînde¡ii.
¥n mormanul de pete ¿i de devieri ale naturii sau în rafinamentul vicios al min¡ii, nu ve¡i
gåsi o perversiune mai întunecoaså ¿i mai fråmîntatå ca mila. Nimic nu ne abate de la
frumuse¡e mai mult decît „accesele“ ei. ªi dacar fi numai frumuse¡ea! Dar virtu¡ile subterane
ale acestui viciu ne întorc de la rosturile noastre esen¡iale ¿i considerå depravare tot ce nu
emanå din gustul pråbu¿irii, din mla¿tini ¿i din putregai, întinderi ale milei ¿i pretexte ale
voluptå¡ii ei infernale.
Nici o patologie na studiato fiindcå este o boalå practicå, ¿i ¿tiin¡a a fost totdeauna în
serviciul primåriilor. Cinear adînci tulburårile låuntrice, iadul iubirii perverse de oameni, — ar
mai putea întinde mîna vreunui milostiv?
Rostul gînditorului este så întoarcå via¡a pe toate pår¡ile, såi proiecteze fe¡ele în toate
nuan¡ele, så revinå neîncetat asupra ascunzi¿urilor ei, såi batå în jos ¿in sus cårårile, de mii de
ori så priveascå acela¿i aspect, så nu descopere noul decît în cea våzut nelåmurit, acelea¿i teme
så le treacå prin toate membrele, amestecîndu¿i cugetelen trup — så zdren¡uiascå astfel via¡a
gîndindo pînå la capåt.
Nui revelator pentru ce e nedefinibil în insuficien¡ele vie¡ii cå numai cioburile unei
oglinzi sfårîmate pot så ne redea icoana ei caracteristicå?
Dupå ce ¡iai dat seama cå oamenii nu¡i pot oferi nimic ¿i continui totu¿i ai întîlni, este
ca ¿i cum ai fi lichidat cu orice supersti¡ie, dar mai crezi în fantome. Dumnezeu, pentru a obliga
pe singuratici la la¿itate, a creat zîmbetul, anemic ¿i aerian la fecioare, concret ¿i imediat la
femei pierdute, înduio¿åtor la båtrîni ¿i irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovede¿te
mai mult cå oameniis muritori ca zîmbetul, expresie a echivocului sfî¿ietor al vremelniciei. De
cîte ori zîmbim, nu este ca la o ultimå întîlnire, ¿i nui zîmbetul testamentul aromat al
individului? Lumina tremuråtoare a obrazului ¿i a buzelor, umiditatea solemnå a ochilor
transformå via¡a întrun port, în care vapoarele pleacå în larg fårå destina¡ie, transportînd nu
oameni, ci despår¡iri. ªi via¡a cei, dacå nu locul despår¡irilor?
De cîte ori må înduio¿eazå un zîmbet, må îndepårtez cu o povarå de ireparabil, cåci nimic
nu descoperå mai înfioråtor ruina care a¿teaptå omul ca acest simbol aparent de fericire ¿i care
exprimå mai crud unei inimi desfrunzite freamåtul de vremelnicie al vie¡ii, decît horcåitul clasic
al sfîr¿itului. — ªi de cîte ori îmi zîmbe¿te cineva, descifrez pe fruntea luminoaså chemarea
sfî¿ietoare: „Apropiete, vezi prea bine cå ¿i eu sînt muritor!“ — Sau cînd ochii mi sau
întunecat de noaptea mea, glasul zîmbetului îmi fluturå pe lîngå urechi avide de implacabil:
„Prive¿temå, este pentru ultima oarå!“
...ªi de aceea zîmbetul te opre¿te de la singuråtatea din urmå, ¿i oricît nu tear mai interesa
colegii de respira¡ie ¿i de putrefac¡ie, tentorci spre ei ca så le sorbi secretul, så te îneci în el ¿i
ei så nu ¿tie, så nu ¿tie ce grei sînt de vremelnicie, ce måri poartå ¿i la cîte naufragii nu ne
invitå fråmîntarea incon¿tientå ¿i incurabilå a zîmbetului lor, la ce ispite de dispari¡ie te supun,
deschizîndu¿i sufletul spre tine ¿i tu ridicînd — cu freamåt ¿i îndurerare — lespedea surîsului!
Germina¡ia fiecårui adevår ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem via¡a de cîte ori cugetåm,
încît un gînditor absolut ar fi un schelet ce ¿iar ascunde oasele în... transparen¡a gîndurilor.
Paloarea e culoarea ceo ia gîndirea pe fa¡a omeneascå.
Destin nu existå decît în ac¡iune, fiindcå numai în ea ri¿ti totul, fårå så ¿tii unde vei
ajunge. Politica — în sensul de exasperare a ceea cei istoric în om — este spa¡iul fatalitå¡ii,
abandonarea integralå for¡elor constructive ¿i destructive ale devenirii.
ªi în singuråtate ri¿ti totul, dar aici fiind în clar cu ce se va întîmpla, luciditatea atenueazå
ira¡ionalul soartei. ¥¡i anticipezi via¡a, î¡i tråie¿ti destinul ca un inevitabil fårå surprize, cåci,
întradevår, cei singuråtatea dacå nu viziunea translucidå a fatalitå¡ii, maximum de
luminozitate în agita¡ia oarbå a vie¡ii?
Omul politic renun¡å la con¿tiin¡å; singuraticul, la ac¡iune. Unul tråie¿te uitarea (¿i asta e
politica); celålalt o cautå (¿i astai singuråtatea).
O filozofie a con¿tiin¡ei nu poate sfîr¿i decît întruna a uitårii.
Un om care practicå o via¡å întreagå luciditatea ajunge un clasic al deznådejdii.
Femeia ce prive¿te spre ceva oferå o imagine de o rarå trivialitate. Ochii melancolici te
invitå, dimpotrivå, la o distrugere aerianå, ¿i setea de impalpabil pe care ¡io satisface funebrul
¿i parfumatul lor azur te împiedicå så mai fii tu însu¡i. Ochi ce nu zåresc nimic ¿i din fa¡a
cårora dispari, ca så nu le påtezi infinitul cu obiectul prezen¡ei tale. Privirea purå a melancoliei
este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face så credem cå a fost cîndva tovarå¿a noastrå în
Rai.
Melancolia este o religiozitate fårå nevoia Absolutului, o lunecare din lume fårå atrac¡ia
transcendentului, o slåbiciune pentru aparen¡ele cerului egalå insensibilitå¡ii la simbolul
acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu — de¿i îndepline¿te condi¡iile ini¡iale
ale apropierii de el — o transformå întro voluptate, care se satisface cre¿terii ei proprii ¿i
slåbiciunilor ei repetate. Cåci melancolia este un delir estetic, suficient sie¿i, steril în mitologie.
Nu vei gåsi în ea nimic stråin unui vis legånat, cåci nu genereazå nici o imagine peste cursul
etericei sale destråmåri.
Melancoliai o virtute la femei ¿i un påcat la bårba¡i. A¿a se explicå de ce ace¿tia au
folosito spre cunoa¿tere...
Existå în unele surîsuri feminine o aprobare duioaså, care te îmbolnåve¿te. Ele se încuibå
¿i se depun pe fondul necazurilor zilnice, exercitînd un control subteran. Femeile — ca ¿i
muzica — trebuie ocolite în receptivitå¡ile tulburi care måresc pînå la le¿in pretextele de
înduio¿are. Cînd vorbe¿ti despre teamå, despre teama înså¿i, în fa¡a unei blonde spiritualizate
de paloare ¿i care¿i apleacå ochii pentru a suplini prin gest mårturisirea, surîsul ei frînt ¿i amar
¡i se rostogole¿ten carne ¿i¿i prelunge¿te prin ecouri chinul såu imaterial.
Surîsurile sînt o povarå voluptuoaså pentru cel ce le împarte ¿i pentru cel ce le prime¿te.
O inimå atinså de delicate¡e greu poate supravie¡ui unui surîs duios. Tot a¿a, sînt priviri dupå
care nu te mai po¡i hotårî pentru nimic.
Un fulg råtåcitor prin aer este o imagine de zådårnicie mai sfî¿ietoare ¿i mai simbolicå
decît un cadavru. Tot a¿a, un parfum neobi¿nuit ne face mai tri¿ti decît un cimitir, precum o
indigestie — mai gînditori decît un filozof. ªi mai mult decît catedralele, nu ne face mai
religio¿i mîna unui cer¿etor ce ne aratå drumul de urmat întrun ora¿ mare ¿in care neam
pierdut?
¥ncepi a te nelini¿ti de Timp, cu mult înainte de ai citi pe filozofi, privind atent, întrun
moment de obosealå, fa¡a unui om båtrîn. Brazdele adîncite de necazuri, de speran¡e ¿i de
nåluciri se înnegresc ¿i se pierd parcå fårå urmå întrun fond de întuneric, pe care „fa¡a“ îl
ascunde cu greu, mascå nesigurå a unui abis îndurerat. ¥n fiece cutå pare a se fi adunat vremea,
a se fi ruginit devenirea, a fi îmbåtrînit durata. Nu atîrnå timpul în ridurile båtrîne¡ii ¿i nu e
fiecare cutå un cadavru temporal? Fa¡a omeneascå este folositå de demonia vremii ca o
demonstra¡ie de zådårnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei?
¥nclinå¡i ochii spre un båtrîn cînd nai Ecleziastul la îndemînå, fa¡a lui — de care el poate
fi perfect stråin — te va învå¡a mai mult ca în¡elep¡ii. Cåci sînt încre¡ituri care dezvelesc
ac¡iunea Timpului mai nemilos decît un tratat de zådårnicie. Unde så gåse¿ti cuvinte care så
zugråveascå eroziunea lui implacabilå, înaintarea lui destructivå, cînd peisajul deschis ¿i
accesibil al båtrîne¡ii ¡i se oferå la toate col¡urile ca o lec¡ie decisivå ¿i o sentin¡å fårå apel?
Neastîmpårul copiilor în bra¡ele bunicilor så nu fie oroarea instinctivå de Timp? Cine na
sim¡it în sårutul unui båtrîn inutilitatea infinitå a timpului?
De oameni må separå to¡i oamenii.
Dea¿ alerga ca un nebun în cåutarea mea, cinemi spune cå numi voi ie¿i niciodatå în
cale? Pe ce maidan al universului må voi fi råtåcit? Må duc så må caut acolo unde se aude
lumina..., cåci de miaduc bine aminte, iubitam altceva decît sonoritatea transparen¡elor?
Cui nu i se pare cå dupå fiece amåråciune luna a devenit mai palidå ¿i razele soarelui mai
sfioase ¿i cå devenirea î¿i cere scuze, schilodindu¿i ritmul, — aceluia îi lipse¿te baza cosmicå
a singuråtå¡ii.
Ruptura de fiin¡å te face bolnav de tine însu¡i, încît este destul så pronun¡i cuvinte ca:
uitare, nefericire, despår¡ire, pentru a te dizolva întrun fior mortal. ªi atunci, ca så tråie¿ti, ri¿ti
imposibilul: accep¡i via¡a.
A råmîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic — iatå sensul spiritual al
nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sînt probe ale la¿itå¡ii omului, ci ale dimensiunilor
inumane ale iubirii. Dacå nar fi atenuat chinurile amoroase prin dispre¡ul teoretic pentru
femeie, to¡i aman¡ii sar fi sinucis pînå acum. ªtiind înså ce e ea, au introdus prin luciditate un
element de mediocritate în insuportabilul acelor våpåi. Nefericirea în dragoste întrece în
intensitate cele mai adînci emo¡ii religioase. Ce e drept, ea na construit biserici; dar a ridicat
morminte, morminte peste tot.
Iubirea? Dar privi¡i cum fiece razå de soare sengroapå întro lacrimå, de parcå astrul
strålucitor sar fi nåscut dintrun acces de plîns al Divinitå¡ii!
Nefericirea este starea poeticå prin excelen¡å.
¥n måsura în care animalele sînt capabile de nefericire în dragoste, participå la umanitate.
De ce nam admite cå privirea umedå a cîinelui sau duio¿ia resemnatå a mågarului nu exprimå
uneori regrete fårå cuvinte? Existå ceva sumbru ¿i îndepårtat în erotica animalå, ¿i care neo
face atît de stråinå.
Literatura este o mårturie sigurå cå noi ne sim¡im mai aproape de plante decît de animale.
Poezia în mare parte nui decît un comentariu la via¡a florilor, iar muzica o depravare umanå a
melodiilor vegetale.
Orice floare poate servi de imagine nefericirii în dragoste. A¿a se explicå apropierea
noastrå de ele. ªi apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe cînd florile sînt
expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului.
La adicå, ce face fiecare om? Se ispå¿e¿te pe sine însu¿i.
Na¿ putea iubi decît un în¡elept nefericit în dragoste...
Ceea ce face ora¿ele mari atît de triste este cå fiecare om vrea så fie fericit, iar ¿ansele
scad pe måsura ce dorin¡a cre¿te. Cåutarea fericirii indicå distan¡a de rai, gradul cåderii umane.
ªi atunci, så ne miråm de ce Parisul e punctul cel mai îndepårtat de Paradis?
Po¡i înghi¡i biblioteci întregi, nu vei gåsi mai mult de treipatru autori care meritå a fi citi¡i
¿i reciti¡i. Proeminen¡ele acestui gen sînt ni¿te analfabe¡i geniali, care trebuie admira¡i ¿i la
nevoie învå¡a¡i, dar care, în fond, nu ne spun nimic. A¿ vrea så pot interveni în istoria spiritului
omenesc cu brutalitatea unui måcelar împodobit de cel mai rafinat diogenism. Cåci pînå cînd
vom mai låsa în picioare pe atî¡ia creatori care nau ¿tiut nimic, copii obraznici ¿i inspira¡i,
lipsi¡i de maturitatea fericirii ¿i a nefericirii? Un geniu care na ajuns la rådåcinile vie¡ii, oricîte
posibilitå¡i de expresie ar avea, nu trebuie gustat decît în clipe de indiferen¡å. Este mai mult
decît înfioråtor så te gînde¿ti ce pu¡ini oameni au ¿tiut ceva cu adevårat, ce pu¡ine existen¡e
complete au apårut pînå acum. ªi cei o existen¡å completå, ¿i censeamnå a ¿ti? — A påstra o
sete de via¡å în amurguri...
Anumite fiin¡e simt pornirea spre crimå numai pentru a gusta o via¡å intensificatå, a¿a
încît nega¡ia bolnåvicioaså a vie¡ii este în acela¿i timp omagiul ei.
Oare ar fi existat criminali dacå sîngele nar fi cald? Impulsul destructiv cautå leacul unei
råceli interne ¿i må îndoiesc cå, fårå o reprezentare implicitå a unei cålduri mole¿itoare ¿i ro¿ii,
vreun pumnal sar fi înfipt cîndva în vreun trup. Sîngele emanå aburi adormitori, în care
asasinul nådåjduie¿te a¿i îmblînzi fiorurile de ghea¡å. O singuråtate neîndulcitå de înduio¿åri
genereazå crima, încît orice moralå ce vrea distrugerea råului în adîncime are de privit numai o
problemå: ce direc¡ie trebuie så dåm singuråtå¡ii, acest cadru ideal al ruinei ¿i al descompunerii.
Gåsiva cineva vreodatå cuvinte pentru freamåtul care împreunå în infinitatea aceleia¿i
clipe suprema voluptate cu suprema durere? Sau vreo muzicå, plecînd din toate zorile ¿i
apusurile acestei lumi, — puteava ea transmite altor oameni senza¡iile unei victime cosmice a
fericirii ¿i nefericirii? Un naufragiat båtut de toate valurile, izbit de toate stîncile, chemat de
toate întunecimile — ¿i carear ¡ine soarele în bra¡e! Epavå råtåcind cu izvorul vie¡ii la piept,
strîngîndui strålucirea lui mortalå, înecînduse cu el în valuri, cåci fundurile mårii a¿teaptå din
ve¿nicie lumina ¿i groparul ei.
Po¡i iubi o fiin¡å impermeabilå Absurdului ¿i care nu bånuie¿te din ce tragedie pleacå el,
din cîte elegan¡e de venin, din cît rafinament de dezolare, din cîte reflexe vicioase ¿i în¿elåtoare
ale pustiului låuntric?
Absurditatea este insomnia unei erori, e¿uarea dramaticå a unui paradox. Febra spiritului
nu poate fi måsuratå decît prin abunden¡a acestor funeralii logice care sînt formulele absurde.
Muritorii de totdeauna sau ferit cu teamå de ele, au priceput ei negre¿it ceva din nobila
lor descompunere, dar nu leau putut prefera siguran¡ei sterpe, calmului compromi¡åtor al
ra¡iunii.
De cîte ori må gîndesc la moarte, îmi pare cå voi muri mai pu¡in, cå nu pot så må sting,
¿tiind cå må voi stinge, cå nu pot så dispar, ¿tiind cå voi dispårea... ªi dispar, må sting ¿i mor de
totdeauna.
Via¡ai etericå ¿i funebrå ca sinuciderea unui fluture.
Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vie¡ii. ªtim noi înså prea
bine cå no face... Cåci atîta generozitate ar costao via¡a.
Pentru fiece problemå î¡i trebuie altå temperaturå. Numai nefericirii îi convine oricare...
Så pari vesel tuturor ¿i nimeni så nu vadå cå ¿i fulgii sînt lespezi de mormînt! A avea
vervå în agonie...
Moralitatea subiectivå î¿i atinge punctul culminant în hotårîrea de a nu mai fi trist.
Permeabilå demoniei, triste¡ea este ruina indirectå a moralei. Cînd råul se opune binelui,
el participå la valorile etice ca for¡å negativå, cînd înså î¿i cî¿tigå autonomia ¿i zace în sine, fårå
a se mai afirma în luptå cu el, atunci realizeazå demonia. Triste¡eai unul din agen¡ii de
autonomie a råului ¿i de såpare a eticii. Dacå binele exprimå elanurile de puritate ale vie¡ii,
triste¡eai umbra lui incurabilå.
Crea¡iile spiritului sînt un indicator al insuportabilului vie¡ii. Tot a¿a ¿i eroismul.
Melancoliai starea de vis a egoismului.
De nar exista o voluptate secretå în nefericire, am duce femeile så nascå la abator.
Spune unui suflet delicat: despår¡ire, ¿i ai trezit poetul din el. Acela¿i cuvînt unui om de
rînd nui inspirå nimic. ªi nu numai despår¡ire, ci orice. Diferen¡a între oameni se måsoarå dupå
rezonan¡a afectivå a cuvintelor. Unii se îmbolnåvesc de o sfîr¿ealå extaticå ascultînd o expresie
banalå, al¡ii råmîn reci la o probå de zådårnicie. Pentru aceia, nu este cuvînt în dic¡ionar care så
nu ascundå o suferin¡å, iar ace¿tia nici no au în vocabular. Prea pu¡ini sînt cei ce¿i pot întoarce
cugetul — oricînd — spre întristare.
Oricît sar lega bolile de constitu¡ia noastrå, este imposibil så nu le disociem, så nu le
gåsim exterioare, stråine, neavenite. De aceea, cînd vorbim de un om nesånåtos îi precizåm
boala ca o anexå fatalå, care introduce un plus de iremediabil identitå¡ii lui ini¡iale. ¥n fa¡a
noastrå, el råmîne cu boala lui, care påstreazå o independen¡å ¿i o obiectivitate relativå. Ce greu
e înså a disocia melancolia de o fiin¡å! Cåci eai boala subiectivå prin excelen¡å, inseparabilå de
cel posedat, aderentå pînå la coinciden¡å, ¿i ca atare incurabilå. Så nu existe leac pentru ea?
Totu¿i; dar atunci trebuie så ne lecuim de propriul eu. Nostalgia dupå altceva din reveriile
melancolice nu e decît dorul dupå un alt eu, dar pe carel cåutåm în peisaje, în depårtåri, în
muzicå, în¿elîndune fårå voie asupra unui proces mult mai adînc. Totdeauna ne reîntoarcem
nemul¡umi¡i ¿i ne abandonåm nouå în¿ine, cåci nu este ie¿ire din boala care ne poartå numele
¿i pe care pierzîndo, nu neam mai afla.
Nu cred ca Dumnezeu så fi fåcut pe Eva din coasta noastrå, cåci atunci ar trebui så ne
în¡elegem cu ea ¿i altundeva decît în pat. Dar la drept vorbind, nui ¿i aceasta o în¿elåciune?
Sîntem oare mai departe unul de altul decît în cvasiidentitatea orizontalå? De unde altcum
pornirea obscurå ¿i neståpînitå, a ceasurilor tulburi, de a¡i vårsa plînsuri tainice pe sînii
femeilor pierdute, în hoteluri vechi?
Nu atît din instinct, cît din groaza de plictisealå atîrnåm de femeie. ªi se prea poate ca ea så
nu fie decît o nåscocire a acelei groaze. Din frica de singuråtate a lui Adam a plåmådit
Dumnezeu pe Eva, ¿i de cîte ori ne nåpådesc fiorurile izolårii am oferi Creatorului cîte o
„coastå“, pentru ca, nåscutå din noi, så ne sorbim în femeie propria singuråtate.
Castitatea este un refuz al cunoa¿terii. Asce¡ii î¿i puteau satisface dorin¡a de pustiu mai
u¿or în preajma femeii, dacå spaima de „ispitå“ nu iar fi deposedat de adîncimea misterioaså a
sexualitå¡ii. Panica întro lume de obiecte treze¿te un dor mortal de femeie, ea înså¿i obiect,
însufle¡it de patimile plictiselii noastre.
O fiin¡å pe calea unei spiritualizåri complete nu mai e capabilå de melancolie, fiindcå nu
se mai poate abandona în voia ondula¡iilor capricioase. Spirit înseamnå rezisten¡å, pe cînd
melancolia, mai mult decît orice, presupune nerezisten¡a la suflet, la fierberea elementarå a
sim¡irii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce în noi e neståpînit, tulbure, ira¡ionalul alcåtuit
din vis ¿i bestialitate, deficien¡e organice ¿i aspira¡ii turmentate, ca ¿i explozii muzicale ce
umbresc puritatea îngerilor ¿i ne fac så privim dispre¡uitor spre crini — constituie zona primarå
a sufletului. Aici se aflå melancolia acaså, în poezia acestor slåbiciuni.
Cînd te crezi mai îndepårtat de lume, adierile melancolice î¡i dovedesc iluzia apropierii
tale de spirit. For¡ele vitale ale sufletului te atrag în jos, te obligå så te scufunzi în adîncimea
primarå, så¡i recuno¿ti sursele, de care te izoleazå vidul abstract al spiritului, seninåtatea lui
implacabilå.
Melancoliai o distan¡å de lume prin mijloacele vie¡ii, iar nu ale spiritului; dezertarea din
imanen¡å a ¡esuturilor. Prin apelul neîncetat la spirit, bårba¡ii iau adåugat o nuan¡å reflexivå,
ce no întîlnim la femei, care, nerezistînd niciodatå sufletului lor, se tålåzuiesc întro melancolie
imediatå.
Nevoia de un timp pur, curå¡it de devenire, ¿i care så nu fie eternitate.... O sub¡iere etericå
a „trecerii“, o cre¿tere în sine a temporalitå¡ii, un timp fårå „curgere“... Extaz delicat al
mobilitå¡ii, plenitudine temporalå în afarå de clipe... A te scufunda întrun timp lipsit de
dimensiuni ¿i de o calitate atît de aerianå, cå inima noastrål poate întoarce înapoi, el nefiind
påtat de ireversibil ¿i nici atins de irevocabil...
...¥ncep så bånuiesc felul în care el sa insinuat în Paradis.
Cine nare organ pentru eternitate o concepe ca o altå formå a temporalitå¡ii, încît
alcåtuie¿te imaginea unui timp ce curge în afarå de sine sau a unui timp vertical. Icoana
temporalå a eternitå¡ii ar fi atunci o curgere în sus, o acumulare verticalå de clipe, care ståvilesc
lunecarea dinamicå, deplasarea orizontalå spre moarte.
Suspendarea timpului introduce o dimensiune verticalå, dar numai atîta vreme cît dureazå
actul acestei suspendåri. Odatå consumat, eternitatea neagå timpul, constituind o ordine
ireductibilå. Schimbarea direc¡iei naturale, violentarea temporalitå¡ii din accesul la ve¿nicie ne
aratå cum orice act de înfrîngere a vie¡ii implicå ¿i o siluire a timpului. Dimensiunea verticalå a
suspendårii este o perversiune a sim¡ului temporal, cåci eternitatea nar fi accesibilå fårå
depravarea ¿i vicierea acestuia.
Boala reprezintå triumful principiului personal, înfrîngerea substan¡ei anonime din noi. De
aceea este ea fenomenul cel mai caracteristic al individua¡iei. Sånåtatea — chiar în forma
transfiguratå a naivitå¡ii — exprimå participarea la anonimat, la paradisul biologic al
indiviziunii, pe cînd boala este sursa directå a separativitå¡ii. Ea schimbå condi¡ia unei fiin¡e,
plusul ei determinå o unicitate, un salt peste firesc. Diferen¡a între un om bolnav ¿i unul
sånåtos este mai mare ca între ultimul ¿i nu importå care animal. Cåci a fi bolnav înseamnå a fi
altceva decît ceea ce e¿ti, a te supune determinårilor posibilului, a identifica momentul cu
surprizå. ¥n mod normal dispunem de soarta noastrå, ne prevedem în fiecare clipå ¿i tråim
întro siguran¡å plinå de indiferen¡å. Sîntem liberi så credem cå în cutare zi, în cutare ceas, vom
putea fi serio¿i, veseli ¿i nimic nu ne împiedicå så ne bazåm pe interesul cel vom acorda unor
lucruri oarecare. — Dimpotrivå, în con¿tiin¡a generatå de boalå. Nici o urmå de libertate; nu
putem prevedea nimic, robi chinui¡i ai dispozi¡iilor ¿i capriciilor organice. Fatalitatea respirå
prin to¡i porii, urîtul izvorå¿te din membre ¿i toate alcåtuiesc apoteoza necesitå¡ii care este
boala. Niciodatå nu ¿tii ce vei face, ce se va întîmpla, ce dezastre pîndesc în umbrele låuntrice,
nici în ce måsurå vei iubi, nici în ce måsurå vei urî, pradå climatului isteric al nesiguran¡elor.
Boala care ne separå de naturå ne leagå de ea mai råu decît mormîntul. Nuan¡ele cerului ne
obligå la modificåri echivalente în suflet, gradele de umiditate la dispozi¡ii corespunzåtoare,
anotimpurile la o periodicitate blestematå. Astfel, traducem moral întreagå natura. La distan¡å
infinitå de ea îi tålmåcim toate fanteziile, haosul evident sau implicit, curbele materiei în
pendula¡iile unei inimi incerte. Så ¿tii cå nai nici o legåturå cu lumea ¿i såi înregistrezi toate
varia¡iile, iatå paradoxul bolii, necesitatea stranie ce ni se impune, libertatea de a gîndi dincolo
de fiin¡å ¿i condi¡ia de cer¿etor al propriului trup. Cåci, întradevår, nu întindem mîna spre noi
în¿ine, nu ne solicitåm sprijinul, vagabonzi la por¡ile eului nostru, în abandonarea unei vie¡i
fårå leac? Nevoia de a face ceva pentru tine însu¡i ¿i a nu te putea ridica peste o pedagogie a
incurabilului!
Deam fi liberi în boli, medicii ar ajunge cer¿etori, cåci muritorii trag spre suferin¡å, dar
nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperatå ¿i de necesitate invincibilå.
Boala este modul în care moartea iube¿te via¡a, iar individul teatrul acestei slåbiciuni. ¥n
orice durere, absolutul mor¡ii gustå devenirea, chinul nostru nefiind decît ispita, degradarea
voluntarå a întunericului. ªi astfel, suferin¡a nu e decît un „minus de absolut“ al mor¡ii.
„Mi sa fåcut inima ca ceara ¿i se tope¿te înlåuntrul meu.“ (Psalm XXII) Få, Doamne, ce
mai po¡i pînå nu¡i trîntesc oasele mele în cap!
Muzica este timp sonor.
Via¡a ¿i cu mine sîntem douå linii paralele ce se întîlnesc în moarte.
Fiecare om este propriul lui cer¿etor.
Ame¡elile cårora sînt supu¿i unii oameni ¿i care îi obligå så se rezeme de arbori sau de
ziduri în plinå stradå au un sens mai adînc decît sînt înclina¡i a crede filozofii ¿i chiar poe¡ii. A
nu mai putea sta vertical — a te degaja de pozi¡ia naturalå a omului — nu¿i are sursa întro
tulburare nervoaså sau întro compozi¡ie a sîngelui, ci în istovirea fenomenului uman, care
implicå abandonarea tuturor caracterelor cel înso¡esc. Ai uzat omenescul în tine? Atunci
påråse¿ti fatal forma prin care el sa definit. Cazi; fårå ca totu¿i så te reîntorci la animalitate,
cåci este mai mult decît probabil cå ame¡elile ne aruncå la påmînt pentru a ne da alte posibilitå¡i
de înål¡are. Revenirea la pozi¡ia care a precedat fenomenul verticalei umane ne deschide alte
cåråri, ne pregåte¿te o altå cre¿tere ¿i, schimbîndune înclinarea corpului, ne deschide spre o
altå perspectivå a lumii.
Senza¡iile stranii de ame¡ealå, care te apucå ori¿iunde ¿i mai cu seamå de cîte ori distan¡a
de om evolueazå în direc¡ia infinitului, nu indicå numai o prezen¡å agresivå a spiritului, dar ¿i o
ofensivå nåprasnicå a tot ceam adåugat peste constantele soartei umane. Cåci ame¡eala este
simptomul specific al depå¿irii unei condi¡ii fire¿ti ¿i al imposibilitå¡ii de a mai împårtå¿i
pozi¡ia fizicå legatå de ea. Rupînduse legåturile låuntrice cu omul, semnele lor exterioare
urmeazå procesul de disolu¡ie. Tulburåri analoage trebuie så fi resim¡it animalul cînd a început
så se ridice în douå labe. ªi nu sînt introspec¡ii regresive care ne coboarå pînå la acele
îndepårtate nelini¿ti, ¿i amintiri indefinibile care ne apropie de ame¡elile începutului uman?
Tot ce nu este inert trebuie, în grade diferite, så se rezeme. ªi cu atît mai mult omul, care
nu¿i împline¿te destinul decît nåscocindu¿i siguran¡e ¿i nu¿i påstreazå pozi¡ia decît prin
tonicul în¿elåciunilor. Dar cine e pus în fa¡a sa însu¿i, cine lunecå în transparen¡a propriei
condi¡ii, cine nu mai e om decît în bunåvoin¡ele memoriei — mai poate el apela la sprijinul
tradi¡ional, la mîndria animalului vertical, ¿i mai poate så se rezeme pe sine, cînd de mult nu
mai este el?
Obiectele îl mai ¡in doar så nu cadå, a¿teptînd så rodeascå fructele altei vie¡i în seva atîtor
ame¡eli.
Putreze¿te omul în tine în abuzul pervers al cunoa¿terii, ¿i nimic nu exprimå mai direct
aceastå supremå destråmare ca nesiguran¡a pa¿ilor în lume. Ame¡eala consecutivå finalului
uman este un fior de limitå, la început prevestitor ¿i dureros, apoi promi¡åtor ¿i întåritor. O
speran¡å de o vitalitate dråceascå ne mînå spre cåderi repetate, în vederea unor purificåri
nebånuite. Altceva va începe, dupå ce omul sa copt în noi ¿i a le¿inat, ceva stråin presim¡irii
celor råma¿i în urmå, pe la mijlocul umanitå¡ii. Så ¡i se descompunå Dumnezeu în vine, sål
îngropi împreunå cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, ¿i cu stîrvuri umane ¿i divine
så¡i îngra¿i verde¡uri de nådejde, ¿i lumini de putregai så sprijine timiditatea atîtor zori!
Dar pentru a te purifica de mo¿tenirea omenescului tåu, înva¡å a obosi, a dizolva, a corupe
moartea din tine, de la råspîntiile tale. Prive¿te un om stingher care a¿teaptå ceva ¿i întreabåte
ce. ªi vei vedea cå nimeni na¿teaptå nimic, nimic ce nar fi moartea. Fostai cîndva destul
denfrigurat så vezi aceasta, så vezi cum to¡i sen¿alå, cum to¡i fårå så ¿tie întind spre moarte
mîinile, cînd cred cå vine cineva, cå nau stat în zadar? De ce fiin¡a singurå, cu ochii pleca¡i
deo aten¡ie obositå, ¿i de ce orice vietate ne pare cå nau ce a¿tepta, cå nu este un ce, în afarå
de atrac¡ia caldå ¿i rece a mor¡ii, råtåcitoare prin de¿erturi, cafenele, paturi vechi ¿i col¡uri de
stradå? Så nu existe întîlniri decît cu ea? Pe cine, pe cine poate a¿tepta un muritor fårå så
moarå? Mergi în calea lui ca så tråie¿ti, så „tråie¿ti“ lîngå un muritor? Ce îngrozitor så nu
observi cå fugi dupå cei ce mor ca så scapi de moarte!
Nu eu sufår în lume, ci lumea suferå în mine. Individul existå doar în måsura în care
concentreazå durerile mute ale lucrurilor, de la zdrean¡å pînå la catedralå. ªi tot a¿a, el nui via¡å
decît din clipa în care, de la vierme la Dumnezeu, vietå¡ile se bucurå ¿i gem în el.
Nici un pictor na reu¿it så redea singuråtatea resemnatå din privirea dobitoacelor, fiindcå
nici unul nu pare a fi în¡eles incompatibilul ochilor animalici: o enormå triste¡e ¿i o lipså de
poezie echivalentå.
Privirea omeneascå na adåugat decît accentul de regret poetic, a cårui absen¡å indicå la
fiin¡ele respective vecinåtatea originii lor.
Amåråciunea este o muzicå alteratå de vulgaritate. Noble¡e nu existå decît în melancolie...
De aceea, nu e cu totul neimportant så ¿tii în ce nuan¡å a urîtului de lume teai gîndit la
Dumnezeu...
Un gînditor cear auzi cum putreze¿te o idee...
„A omorî timpul“, a¿a se exprimå banal ¿i profund neprielnicia plictiselii. Independen¡a
cursului temporal fa¡å de imediatul vital ne face sensibili la inesen¡ialul, la vidul devenirii, care
¿ia pierdut substan¡a; o duratå fårå con¡inut vital. Tråirea în imediat asociazå via¡a ¿i timpul
întro unitate fluidå, cåreia ne abandonåm cu pateticul elementar al naivitå¡ii. Cînd înså aten¡ia,
fruct al unor inegalitå¡i låuntrice, se aplicå asupra scurgerii vremii ¿i se înstråineazå de ceea ce
palpitå în devenire, ne pomenim prezen¡i întrun gol temporal, care în afarå de sugestia unei
desfå¿uråri fårå obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv,
emancipat de via¡å, ceo evacueazå chiar, spre a¿i crea o sinistrå autonomie. ªi atunci ce mai
råmîne? Vidul omului ¿i vidul vremii. Împerecherea a douå neanturi genereazå plictiseala —
doliu temporal al con¿tiin¡ei separate de via¡å. Ai vrea så tråie¿ti ¿i nu po¡i „tråi“ decît în timp;
ai vrea o baie de imediat ¿i nu po¡i decît så te usuci în aerul purificat de fiin¡å al unei deveniri
abstracte. Ce e de fåcut împotriva plictiselii? Cine e du¿manul ce trebuie råpus sau måcar uitat?
Desigur timpul — ¿i numai el. Am fi noi în¿ine — deam trage ultimele consecin¡e. Dar
plictiseala se define¿te chiar prin ocolirea acestora; ea cautå în imediat ceea ce nu poate fi gåsit
decît în transcendent.
„A omorî timpul“ nu înseamnå decît a nu mai „avea“ timp — cåci plictiseala e cre¿terea
lui abundentå, multiplicarea lui nesfîr¿itå în fa¡a såråciei imediatului. „Omori“ timpul pentru al
sili så intre în tiparele existen¡ei, pentru a nu¿i mai însu¿i prerogative de existen¡å.
Orice solu¡ie împotriva plictiselii este o concesie vie¡ii, a cårei bazå se clatinå în
hipertrofia temporalå. Existen¡a nui suportabilå decît în echilibrul dintre via¡å ¿i timp.
Situa¡iile de limitå derivå din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus în fa¡a pozi¡iei
tiranice a timpului, victimå în imperiul lui, ceo så mai „omoare“, cînd via¡a nu mai e prezentå
decît în sclavia regretului?
Via¡a: pretext suprem pentru cine e mai aproape de depårtarea lui Dumnezeu decît de
imediatul ei.
Dear fi femeile nefericite în ele însele, ¿i nu din pricina noastrå, de ce jertfe nam fi
capabili, de cîte umilin¡e ¿i slåbiciuni! De la o vreme nu mai po¡i inventa voluptå¡i ¿i nici sorbi
delicii, decît în aromele insinuante, în mrejele îmbåtåtoare ale nefericirii. Cum numai
întîmplarea le face triste, pîndim ¿i noi prilejul pentru un exerci¡iu de gust, ahtia¡i de umbre
feminine, råtåcitori nocturni ai iubirii ¿i parazi¡i îngîndura¡i ai lui Eros. Femeiai Paradisul ca
noapte. — A¿a se proiecteazå în setea de obscuritate måtåsoaså, dentuneric dureros. Patima
amurgurilor o a¿azå în centrul zvîrcolirilor noastre — vietate anonimå transfiguratå de gustul
nostru de umbre.
¥n durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnå nimic, este atît de natural,
cå nu te po¡i scoborî la nivelul unei atari banalitå¡i. Problema cea mare este atunci a tråi; a cåuta
secretul acestei chinuitoare imposibilitå¡i, a dezlega taina respira¡iei ¿i a speran¡elor. A¿a se
explicå de ce reformatorii — fråmînta¡i pînå la obsesie de a da alte tipare vie¡ii — au fost fiin¡e
ce au suferit peste marginile chinului! Moartea le pårea o eviden¡å strivitor de comunå. ªi nu
apare ea din centrul bolii ca o fatalitate atît de apropiatå, încît e aproape comic so mai
transformi în problemå? E destul så suferi, så suferi îndelung, ca så¡i dai seama cå în lumea
asta totul e eviden¡å — afarå de via¡å. Råpit din mrejele ei, faci tot posibilul so a¿ezi în alte
ordine, såi dai alt curs sau, în sfîr¿it, so nåscoce¿ti. Reformatorii au ales cåile prime; ultima e
solu¡ia extremå a unei extreme singuråtå¡i.
Frica de moarte este un fruct bolnåvicios al zorilor suferin¡ei. Pe måsurå ce durerile devin
grave ¿i mature, îndepårtîndune de via¡å — aceasta se fixeazå fatal în centrul perspectivei, încît
nimic nu ne desparte mai mult de moarte ca vecinåtatea ei. Iatå de ce, pentru omul separat de
imediat prin infinit, speran¡e nu mai pot rena¿te decît la marginea pråpastiei.
De ¿iar a¿eza Dumnezeu fruntea pe umårul meu ce bine near sta nouå a¿a, singuri ¿i
nemîngîia¡i...
O autobiografie trebuie så se adreseze lui Dumnezeu, ¿i nu oamenilor. Natura înså¿i î¡i då
un certificat de deces cînd te poveste¿ti muritorilor.
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...
Så nu mai po¡i tråi decît deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! ªi cum
primåvara extazului moare în tråsnetul unei clipe — apusul obscur al imbecilitå¡ii nu se mai
terminå niciodatå. Fioruri prelungi de nebun beat, ¡åndåri ¿i gunoaie risipite în sînge oprindui
mersul, lighioane scîrboase spurcînd gîndurile ¿i draci cårînd idei printrun creier pustiit... Ce
vråjma¿ a biruit spiritul? ªi ce substan¡å dentuneric hråne¿te atîta noapte?
Groaza ce sentinde la poalele imbecilitå¡ii înal¡å aburi de adormire mutå ¿i via¡a tace
resemnatå, în ceremonialul funebru dengropare a spiritului. Un vis de monotonie neagrå cåruia
loca¿urile de veci sînt prea înguste imensitå¡ii lui crepusculare.
Idio¡enia este o groazå ce nu poate gîndi asupra ei înså¿i, un neant material. — Cînd
separa¡ia de tine însu¡i prin reflexie î¿i pierde din tårie ¿i nai distan¡å de propria ta groazå, o
introspec¡ie atentå te obligå la o privire frå¡eascå spre idio¡i. Ce mare boalå este groaza!
Cu fiecare zi sîntem mai singuri. Ce grea ¿i ce u¿oarå trebuie så fie ultima!
Dupå ceai adunat cu trudå ¿i cu hårnicie atîta izolare, sentimente de proprietar
tempiedicå så mori cu cugetul împåcat. Atît avut fårå mo¿tenitori! Spulberare este cuvîntul
pentru rosturile din urmå ale inimii...
Azvîrlit în preajma propriului gol, spectator al unei poezii despuiate, incapabil de a te
dezmetici dintro mîhnire rece — vidul låuntric î¡i descoperå nedeterminarea infinitå ca formå a
ispå¿irii.
¥n plinå luminå så te gînde¿ti la noapte, så¡i fugå cugetul spre ea în mijlocul amiezei...
Soarele nu numai cå nu învinge întunericul, dar måre¿te pînå la suferin¡å aspira¡ia nocturnå a
sufletului. De near servi azurul de pat ¿i soarele de pernå, sfîr¿eala voluptuoaså ar chema
noaptea spre a¿i îndestula nevoia de obosealå vastå. Tot ce în noi este dimensiune nocturnå
plåmåde¿te un revers sumbru al infinitului. ªi astfel, sfîr¿eala din zile ¿i din nop¡i ne duce spre o
nesfîr¿ire negativå.
Singuråtatea este o operå de convertire la tine însu¡i. Se întîmplå înså cå, adresîndute
numai ¡ie, ceea ce ai mai bun devine independent de identitatea ta fireascå. ªi astfel te adresezi
cuiva, altuia. De aici, sentimentul cå nu e¿ti singur de cîte ori e¿ti mai singur.
Dacå soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strålucire ar asemuio rînjetului unui
idiot.
Cînd ai murit lumii, ¡ie dor de tine însu¡i ¿i¡i consumi ce¡i mai råmîne de tråit întro
nostalgie neîmplinitå. Dumnezeu este un vecin fa¡å de exilul eului nostru, care ne face så ne
cåutåm pe alte tårîmuri ¿i så nu fim niciodatå în apropierea noastrå, prin soartå inaccesibili
nouå.
Indivizii sînt organe ale durerii. Fårå ei, disponibilitå¡ile de suferin¡å ale naturii ar fi
transformato în haos. Individua¡ia, determinînduse ca formå originarå a ispå¿irii, a salvat
echilibrul ¿i legile naturii. Cînd durerea na mai putut råmîne în ea înså¿i, au apårut fiin¡ele ca
so scape de chinurile virtualitå¡ii. Orice act este o perfec¡iune de suferin¡å.
Doar prin distinc¡ia nefericirii o femeie se deosebe¿te de o servitoare. Gra¡ia funebrå este
o surså de nedefinibile încîntåri.
A¿teptarea — ca ritm ascendent — define¿te aspectul dinamic al vie¡ii. ¥n¡elep¡ii —
datoritå exerci¡iului luciditå¡ii — o suspendå, fårå ca totu¿i så înlåture surprizele viitorului.
Numai idio¡enia — perfec¡iune a nea¿teptårii — se a¿azå în afarå de timp ¿i de via¡å. O
deta¿are completå de lucruri nu trebuie så ne permitå mai mult de ceea ce ar fi emo¡iile unui
idiot.
Dupå fiece intensitate, nu redevii persoanå, ci obiect. Apropierile de Absolut au urmåri
mai grave decît orice intoxicare. Starea consecutivå be¡iei e domoalå ¿i plåcutå fa¡å de
în¡epenirea ce urmeazå slåbiciunilor împlinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar så
sim¡i groaza de a nu mai în¡elege nimic ¿i nu reintri în materie decît dupå extaz. Cine ar avea
curajul så defineascå acele clipe în care sfin¡ii se uitån sus spre idio¡i?
Preocupårile teologice au împiedicat cunoa¿terea de sine a omului. Acesta, proiectînd în
Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea bine seama la ce descompunere sinistrå
ajungea, dacå î¿i aplica interesul ¿i curiozitatea asupra lui însu¿i din începuturi. Antipodul
atributelor divine reduce omul la dimensiuni de vierme. ªi, întradevår, unde am ajuns cu
psihologia ¿i cunoa¿terea de sine? Så ne transformåm în viermi, în viermi ce nau nevoie så¿i
mai caute cadavre...
Prostia este o suferin¡å nedureroaså a inteligen¡ei. Ea apar¡ine naturii ¿i nare astfel istorie.
Nici måcar în patologie nu intrå pro¿tii, fiindcå au de partea lor eternitatea.
Icoana cea mai veridicå a lumii sar putea alcåtui din „licåririle“ unui idiot — dacå el ar
putea învinge senza¡ia de putrezire a sîngelui ¿i ¿iar da seama uneori de fluxul infinitezimal al
inteligen¡ei sale.
Vocea sîngelui este o elegie neîntreruptå.
A tråi sub semnul muzicii înseamnå oare altceva decît a muri cu gra¡ie? Muzica sau
incurabilul ca voluptate...
De nai u¿urat pe nimeni în a nu fi, nai cunoscut nicicînd lan¡urile fiin¡ei ¿i nici emo¡ia
dureros de rarå cînd cineva î¡i mul¡ume¿te de al fi sprijinit în moarte, de ai fi întårit sfîr¿irea
¿i gîndul sfîr¿irii, de al fi scutit de trivialitatea încurajårilor ¿i a nådejdilor.
Nici nu ne închipuim ce mul¡i sînt acei ce a¿teaptå såi dezlegåm de fericire...
Cele douå tipuri de filozofi: cei ce gîndesc asupra ideilor ¿i cei ce gîndesc asupra lor
în¿i¿i. Deosebirea dintre silogism ¿i nefericire...
Pentru un filozof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul subiectiv, numai
autobiografia are idei. E¿ti predestinat så tråie¿ti în preajma categoriilor sau în preajma ta. ¥n
felul ultim, filozofia este medita¡ia poeticå a nefericirii.
Oricîte preten¡ii am avea, în fond nu putem cere vie¡ii mai mult de permisiunea
singuråtå¡ii. Îi oferim astfel prilejul de a fi generoaså ¿i chiar risipitoare...
Rostul muzicii este så ne mîngîie de ruptura de naturå, iar gradul slåbiciunii pentru ea
indicå distan¡a noastrå de originar. Spiritul se vindecå de propria autonomie în crea¡ia muzicalå.
Fine¡ele anemiei ne fac permeabili unei alte lumi, iar în triste¡ile ei cådem perpendicular
pe cer.
Tot ce nu e sånåtate — de la idio¡enie la genialitate — este o stare de groazå.
Sensibilitatea pentru timp e o formå difuzå a spaimei.
Cînd nu te mai po¡i gîndi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idio¡ilor, ca ¿i
senza¡iile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferen¡a cå în nesfîr¿itul gol al
misticilor se agitå o tendin¡å secretå de înål¡are, pîlpîie stingher un avînt vertical, pe cînd vidul
orizontal al idio¡ilor este o întindere ¿tearså pe care lunecå surd teroarea. Nimic nu unduie¿te
de¿ertul monoton al imbecilitå¡ii ¿i nici o culoare nu însufle¡e¿te clipa ve¿nicå ¿i zårile ei
moarte.
Putin¡a de a fi vesel printre oameni, ¿i mai cu seamå cînd te stînjene¿te ¿i privirea unei
påsåri, este unul din secretele cele mai ciudate ale triste¡ii. Totul e înghe¡at ¿i tu e¿ti risipitor de
zîmbete; nici o amintire nu te mai poartå spre cel ceai fost ¿i¡i scorne¿ti ¿ågalnic un trecut;
sîngele refuzå adieri de dragoste ¿i patimile aruncå flåcåri reci peste ochi stin¿i.
O triste¡e ce nu ¿tie så rîdå, o triste¡e fårå mascå este o pierzanie ce lasån urmå ciuma ¿i,
fårå îndoialå, de nar fi rîsul, rîsul oamenilor tri¿ti, societatea supunea de mult la penalitå¡i
mîhnirile. Pînå ¿i grimasele agoniei nu sînt decît încercåri nereu¿ite de rîs, care trådeazå înså
natura echivocå a acestuia. A¿a se explicå de ce astfel de accese ne laså un gol mai amar decît o
be¡ie sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmeazå unui rîs nåvalnic, fårå
måsurå ¿i fårå cru¡are. Nimic nu degradeazå vitalitatea mai mult ca veselia, atunci cînd nai
chemare ¿i nu e¿ti învechit în ea. Oboselii delicate a triste¡ii, veselia este un atletism istovitor.
Pînå ¿i triste¡ea este un me¿te¿ug. Cåci nu te deprinzi a¿a de u¿or så fii singur ¿i zi de zi
trebuie så te cåzne¿ti în nemîngîiere, supunînd nåvala amåråciunilor unei culturi intime. Nevoia
de stil în nefericire ¿i de simetrie în mîhniri pare a le fi lipsit poe¡ilor. Cåci ce înseamnå a fi
poet? A nu avea distan¡å de propriile mîhniri, a fi identic nefericirii proprii.
Preocuparea de educa¡ie personalå, pînå ¿i în aceste lucruri, trådeazå un rest filozofic
întrun suflet atins de poezie. Supersti¡ia teoreticå organizeazå totul, pînå ¿i triste¡ea. Înså¿i
moartea unui filozof seamånå unei geometrii descompuse, pe cînd poetul, purtîndu¿i din via¡å
mormîntul, a murit înainte de moarte. Miezul låuntric al poeziei este o sfîr¿ire anticipatå ¿i lira
nare glas decît în preajma unei inimi corupte. Pe nimic nu luneci mai repede în mormînt ca pe
ritm ¿i pe rimå, cåci versurile nau fåcut decît så ridice lespezi pentru înseta¡ii nop¡ii.
Spectacolul unei femei vesele întrece în vulgaritate vulgaritatea înså¿i. — Curios cum tot
cear trebui så ne facå mai pu¡in stråini în lume sapå doar mai crunt la groapa dintre noi ¿i ea.
Oare lumea nui stråinå în sine?
E¿ti singur totdeauna fa¡å de tine însu¡i, nu fa¡å de altcineva.
Filozoful se gînde¿te la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esen¡å, altul la
persoanå. Divinitatea este ipostaza abstractå ¿i impersonalå a lui Dumnezeu. Credin¡a fiind un
imediat transcendent, ea î¿i extrage vitalitatea din ruina esen¡elor. Filozofia e doar o aluzie
existen¡ialå, precum Divinitatea e un aspect indirect al lui Dumnezeu.
Nu vorbi de singuråtate dacå nu sim¡i cum se clatinå Dumnezeu... ¿i nici un blestem, dacå
nuL auzi sfîr¿induse în tine.
Via¡a este ceea ce a¿ fi fost, de nu mar fi robit ispita nimicului.
Mor în suflet ecourile echivoce ale clipei în care via¡a — surprizå a indiferen¡ei ini¡iale —
stråpunsa lini¿tea neantului.
Dumnezeu este încercarea ultimå de a ne îndestula dorin¡a de somn... Astfel devine el un
cuib de cîte ori cresc aripi oboselii noastre.
Dezlipirea muzicalå de lume sub¡iazå obiectele în fantome; nimic nu se mai întîmplå în
preajma ta ¿i ochii nu mai sînt în slujba fiin¡elor. Ce så mai vezi, cînd totul se întîmplå departe?
Triste¡ea — deficien¡å opticå a percep¡iei...
Fiece clipå este o groapå, neîndestulåtor de adîncå, de trebuie så sårim prin atîtea pînå så
ne rupem capul.
Nu e¿ti gelos pe Dumnezeu, ci pe singuråtatea lui. Cåci fa¡å de disperarea îmbålsåmatå
care e El, omul e o mumie fî¿nea¡å.
Timiditatea este arma ce neo oferå natura pentru a ne apåra singuråtatea.
Cînd te crezi mai tare, te pomene¿ti deodatå la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire
nu te poate mîntui de o atare cådere. Dar ce så faci dacå rånile vie¡ii sînt ochi spre Creator ¿i
guri deschise spre merinde de absolut!
Privegherile înfrico¿ate ne mîntuie — peste vrerea noastrå — de supersti¡ia fiin¡årii ¿i,
obosindune avîntul, ne hrånesc din adierile de¿ertului divin. Slåbirea voin¡ei înfige pe
Dumnezeu — ca un par de spînzuråtoare — în mijlocul nesiguran¡elor noastre... Absolutul e un
stadiu crepuscular al voin¡ei, o stare de foame istovitoare.
Dragostea de frumuse¡e este inseparabilå de sentimentul mor¡ii. Cåci tot ce ne råpe¿te
sim¡urile în fioruri de admira¡ie ne ridicå întro plenitudine de sfîr¿it, care nu e decît dorul
arzåtor de a nu supravie¡ui emo¡iei. Frumuse¡ea î¡i sugereazå icoana unei zådårnicii eterne!
Vene¡ia sau amurgurile pariziene invitå la o sfîr¿ealå aromatå, în care ve¿nicia pare a se fi topit
în timp.
O agonie neîmplinitå este erotica, ¿i de aceea nu po¡i iubi femeia ce nu¡i ¿opte¿te despre
moarte ¿i nu te ajutå în a nu mai fi...
Interpunînduse între noi ¿i lucruri, ea nea înstråinat firea, purtînd astfel råspunderea
înapoierii noastre în cunoa¿tere. Cît datore¿te spiritul nefericirii în dragoste! Sar putea prea
bine ca el så nu fie decît opera acesteia.
Observa¡i de altfel cå femeile nau intrat în istorie decît în måsura în care au putut face pe
bårba¡i mai singuri.
Bruma de poezie care, de bine, de råu, învåluie acest påmînt emanå din toamna ve¿nicå a
Creatorului ¿i dintrun cer necopt pentru a¿i scutura stelele. Anotimpul la care sa oprit ne
aratå prea bine cå El nui o aurorå, ci un amurg, ¿i cå doar prin umbre nil apropiem.
Dumnezeu — o toamnå absolutå, un sfîr¿it ini¡ial.
Primåvara — ca orice început — este o deficien¡å de ve¿nicie. ªi oamenii care mor în ea
sînt singurele pun¡i spre absolut. Cînd totul înflore¿te, muritorii devin voluptuo¿i ai stingerii, ca
så salveze periferia metafizicå a primåverii.
Lanceput a fost Amurgul.
¥ntro lume fårå melancolie, privighetorile ar începe så scuipe ¿i crinii ar deschide un
bordel.
Atît bucuria, cît ¿i veselia învioreazå, dar una spiritul ¿i alta sim¡urile. — A vorbit cineva
de veselie în misticå? Sa auzit vreodatå de vreun sfînt vesel? Dar bucuria înso¡e¿te extazul ¿i
învecineazå cu cerul pînå ¿i în forme domoale.
Nu po¡i fi vesel decît între oameni; nu po¡i cunoa¿te bucuria decît singur. Trebuie så fii
vesel cu cineva; cînd nai pe nimeni, e¿ti mai aproape de piscurile bucuriei.
Nu existå boalå de care nu near vindeca o lacrimå cear începe så cînte...
Vîrtejul mortal ce une¿te via¡a ¿i moartea dincolo de timp ¿i de eternitate... Nu po¡i
descoperi acest tainic unde, a¿ezat în afarå de vreme ¿i de ve¿nicie, dar sufletul se ridicå prin
flåcåri finale spre o paji¿te incendiarå. Mori ¿i tråie¿ti întro logodnå misticå cu singuråtatea...
Ce demon de fiin¡å ¿i de nefiin¡å te scoate din toate spre un tot, în care via¡å ¿i moarte înal¡å
bol¡ile unui suspin? Deacum så urci prin extaz spiralele unei lumi ce laså în urmå nimicul ¿i
alte ceruri, în spa¡iul ce adåposte¿te singuråtatea, atît de pur cå ¿i neantul îl påteazå. Unde,
unde? — Dar nu sim¡i o adiere, ca visul de nevinovå¡ie al spumei? Nu respiri paradisul fåurit de
utopia unui trandafir?
A¿a trebuie så fie amintirea neantului întro floare ve¿tejitån Dumnezeu.
Doamne, mam nåscut sfîr¿it în tine, în tine Preasfîr¿itule. — ªi uneori ¡iam jertfit atîta
via¡å, cam fost fîntînå såritoare prin restri¿tea ta. Sînt stîrv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu
¿tii, Påråginitule?! — Freamåtul demiurgic cînd strigi: ajutor! ca via¡a så nu moarå de infinitul
ei... Caut astrul cel mai departe de påmînt; în el såmi fac un leagån ¿i un sicriu, ¿i så må nasc
din mine ¿i så mor în mine.
Cînd aspira¡ia spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu¡i mai
spun nimic. Acum sau pururea sînt elemente cu care se opereazå în lume, sînt puncte de reper,
conven¡ii de muritor. Eternitatea ne pare un bun, pe care umblåm sål cucerim, sau timpul o
lipså de merit, de care ne scuzåm în toate împrejurårile. Ce sînt toate acestea, pentru cine
prive¿te din absen¡a absolutå ¿i¿i deschide ochii în desåvîr¿irea unui nicåieri? Zåre¿te el, în
încîntarea purå a nimicului, în priveli¿tea bolnåvicios de goalå, vreo patå ce satingå un nesfîr¿it
virgin?
Timp ¿i eternitate sînt forme ale aderen¡ei sau inaderen¡ei noastre la lume, dar nu ale
lepådårii totale, care e o muzicå fårå sunete, o aspira¡ie fårå dorin¡å, o via¡å fårå respira¡ie ¿i o
moarte fårå stingere.
La marginea extremå a sub¡ierii fiin¡ei, acum, aici, acolo, niciodatå ¿i totdeauna î¿i pierd
în¡elesul, cåci unde så mai gåse¿ti un loc sau o clipå, cînd nu mai påstrezi din lume nici
amintirea ei?
Acest nicåieri voluptuos, dar de o voluptate fårå con¡inut, e un extaz formal al irealitå¡ii. O
stare de transparen¡å devine fiin¡a noastrå ¿i un trandafir gîndit de un înger nu e mai u¿or ¿i mai
vaporos ca înariparea spre desåvîr¿irea planantå a nefiin¡ei.
Ve¿nicia e un prilej de mîndrie a muritorilor, o formå preten¡ioaså, prin care î¿i
mul¡umesc un gust trecåtor de nonvia¡å. Ve¿nic dezamågi¡i de ea, ei redevin solidari cu
propriile lor fantome ¿i iubesc mai departe timpul etern carei via¡a. Prin ce se deosebe¿te
acesta de eternitate? ¥n el tråie¿ti, cåci nu se poate respira decît în be¡ia infinitei deveniri, pe
cînd eternitatea este luciditatea devenirii.
Cînd, în curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemul¡umi¡i ¿i ne trezim råzvråti¡i din be¡ia
fiin¡årii, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului. Decît, eternitatea ne obligå la
o continuå compara¡ie cu temporalitatea, ceea ce nu se mai întîmplå în suspendarea radicalå din
experien¡a neantului, care „este“ neutralitate atît fa¡å de timp, cît ¿i de ve¿nicie, neutralitate fa¡å
de „orice“.
Eternitatea ar putea fi treapta finalå a timpului, precum neantul sublimarea ultimå a
eternitå¡ii.
Curios cum, atunci cînd î¡i dai seama cå fiin¡ele sînt umbre, cå totul e zadarnic — te
îndepårtezi de lume pentru a gåsi unicul rost în contempla¡ia nimicului, cînd puteai råmîne prea
bine în umbrele ¿i în nimicul de fiecare zi. De unde så derive nevoia de a superpune neantului
efectiv un neant suprem?
Eventualitatea paradisului må face så sorb toate amåråciunile de sub soare... ªi chiar fårå
¿ansa acelei perfec¡iuni, nu e îngrozitor så mori pe la mijlocul lor, så la¿i atîtea neîmplinite
mîhniri, så te såvîr¿e¿ti în diletant al nefericirii? — De¡i supravie¡uie¿te o singurå triste¡e,
zadarnic cer¿itai izbåvirea nemiloasei nop¡i.
A vorbi de eternitate ¿i a te fåli cu ea presupune o vitalitate a organului temporal, un
omagiu secret timpului, prezent prin nega¡ie. A ¿ti cå e¿ti în eternitate înseamnå a fi în clar cu
distan¡a ta de ea, a nu fi total înlåuntrul ei. Din zarea unei totalitå¡i vii, a unei existen¡e
prezente, con¿tiin¡a indicå totdeauna o absen¡å.
Doar tråind nemijlocit ¿i naiv în ve¿nicie, ai înfrînt energia organului temporal.
Sfin¡enia — un imediat al eternitå¡ii — nu se mîndre¿te cu pasul împlinit în afarå de trecerea
directå a lucrurilor, fiindcå ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului, pentru a se
u¿ura de excesul substan¡ei proprii. Mårturisirile sfin¡ilor izvoråsc din povara pozitivå a
ve¿niciei. Cår¡ile lor cad în timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte ¿i
de alta.
Pierderea naivitå¡ii na¿te o con¿tiin¡å ironicå, pe care no po¡i înåbu¿i nici în preajma lui
Dumnezeu. Te tåvåle¿ti întro isterie duioaså ¿i spui tuturor cå vie¡uie¿ti... ªi ei te cred.
Devenirea e agonie fårå deznodåmînt, fiindcå supremul nui o categorie a timpului.
De¿erturile sînt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele î¿i plimbå oboseala de totdeauna ¿i prin
ele se vaicårå chinuitele noastre avînturi. Singuråtatea e punctul nostru comun cu El, dar ¿i cu
diavolul. Din vremuri denceput sentrec ei în a fi singuri — ¿i noi venitam tîrziu, chiar prea
tîrziu, la un concurs fatal. Cînd se vor retrage din arenå, råmînevom singuri în Singuråtate, ¿i
pustiurile vor fi neîncåpåtoare pentru un salt mortal.
Så calci peste deliciul de a muri zilnic în tine, så împar¡i în doi povara fiin¡årii, så ai un
vecin pentru decep¡ii! Femeia comercializeazå neîn¡elesul, iar în cåsåtorie vinzi por¡ii de
singuråtate ¿i blestemul fiin¡årii devine marfå. Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit,
voluptatea singuråtå¡ii întrecînd îmbrå¡i¿årile. Femeia nu pleacå de bunåvoie, ci simte prea bine
pata de luciditate pe în¿elåciunea le¿inului dublu. Ce e drept, niciodatå ea nu va în¡elege cum
un om poate fi practicant al nefericirii ¿i nici în ce fel prezen¡a ei vatåmå perfec¡iunea izolårii.
Ea totu¿i trebuie så se ducå, så se ducå. ªi dupå cea plecat, î¡i dai seama ce mare eroare e via¡a
cu ea ¿i fårå ea.
Dacai putea muri lumii în umbra femeii, dacå parfumul ei ar fi emana¡ie de melancolie
pentru adormirea unei inimi, smulså påmîntului!
Existå dezlipiri de lume care te nåpådesc subit, ca adieri mortale, ¿in care în¡elep¡ii î¡i
par biete veveri¡e, iar sfin¡ii profesori rata¡i.
Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adîncå ¿i tainicå ¿i mai
durabilå ca dorin¡a zvåpåiatå de fericire. Dear predomina aceasta, cum am låmuri îndepårtarea
vertiginoaså de rai ¿i tragedia ca o condi¡ie fireascå? Istoria întreagå e proba limpede cå omul
nu numai cå na fugit de chin, dar ia nåscocit mreje, pentru a nu scåpa cumva din vraja lui.
Dacå nar fi iubit durerea, nar fi avut nevoie så nåscoceascå iadul — utopie a suferin¡ei. ªi
daca preferat uneori cu mai multå ardoare raiul, a fåcuto pentru fantasticul lui, pentru garan¡ia
de irealizabil — o utopie esteticå. „Evenimentele“ istoriei ne aratå înså clar ce a luat el în
serios...
De mult nu mai tråiesc în moarte, ci în poezia ei. Te tope¿ti a¿a întrun flux mortal,
sålå¿luind visåtor în delicatå agonie, vråjit de miresme funebre. Cåci moarteai untdelemn ce se
prelinge pe spa¡iul nevåzut al lepådårii noastre de lume ¿i ne învåluie de o amînare
plåcutdureroaså a stingerii, pentru a ne sugera cå via¡ai un final virtual ¿i devenirea
poten¡ialitate infinitå de sfîr¿it.
A suferi e modul de a fi activ fårå så faci ceva.
¥n mod corect, nu te po¡i întreba ce este via¡a, ci ce nu este.
Dorul de moarte începe ca secre¡ie obscurå a organismului ¿i sfîr¿e¿te întrun le¿in de
poezie. Stingerea voluptuoaså de fiecare zi e o adormire a sîngelui. ªi aceastå adormire e
triste¡ea înså¿i.
Numai dupå ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul så¡i ba¡i joc de ele. Cum o så
calci în picioare ce na fost chin? (Sensul universalei ironii.)
Gustul singuråtå¡ii nu¿i aflå o împlinire mai deplinå ca în dorin¡a covîr¿itoare de moarte,
care, mårinduse peste rezisten¡ele noastre ¿i noi neputînd muri, devine — prin reac¡iune — o
revela¡ie a vie¡ii.
Cum a¿ putea så uit cå sînt, cînd excesul mor¡ii må dezleagå de moarte?
Voi descoperi via¡a în plinåtatea ei cînd voi începe så gîndesc împotriva mea, cînd nu voi
mai fi de fa¡å în nici un gînd...
La început socote¿ti moartea realitate metafizicå. Tîrziu, dupå ceai gustat din ea, dupå ce
tea înfiorat ¿i tea strivit, o înlocuie¿ti prin sentimentul ei. Vorbe¿ti atunci de fricå, de nelini¿te
¿i de agonie, ¿i nu de moarte. Astfel se face trecerea de la metafizicå la psihologie.
Lumina mi se pare tot mai stråinå ¿i mai departe; o privesc — ¿i må cutremur. Ce så caut
prin ea cînd noapteai o aurorå de gînduri?
...Dar privi¡i, privi¡i lumina: cum fo¿ne¿te ¿i cum caden zdren¡e, de cîte ori e¿ti surpat de
triste¡i. Doar ruina zilei ne va ajuta så ridicåm via¡a la rangul de vis.
...Dulcea¡a mor¡ii så fie altceva decît un maximum de irealitate? ªi aplicarea spre poezie,
altceva decît topire în fantomal?
E atîta voluptate muzicalå în dorul de moarte, cai vrea nemurirea numai pentru a nu o
întrerupe. Sau deai gåsi un mormînt în care so continui, så mori nesfîr¿it în dorul de a muri!
Cåci nici un amurg marin ¿i nici o melodie terestrå nu pot înlocui cre¿terea destråmatå ¿i poezia
evanescentå a muririi.
Nicåieri mai mult ca în paturile vechi ale hotelurilor provinciale sau în priveli¿tea brumatå
a bulevardelor nu e¿ti mai legånat de sugestiile stingerii ¿i mai dispus så gu¿ti dintrun moment
final.
Prin moarte devine omul contemporan cu sine însu¿i.
Ca så nu te plictise¿ti, trebuie så fii sfînt sau dobitoc, în a¿a måsurå vacan¡a esen¡ialå a
con¿tiin¡ei define¿te soarta omului. Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii ¿i
golul lumii, o echivalen¡å de vid, care ar însemna împietrire, de nar fi prezen¡a secretå a
dorin¡ei. Iluminarea ¿i îndobitocirea — una prin plus ¿i alta prin minus — se a¿azå în afarå de
soarta omului ¿i deci în afarå de posibilitå¡ile plictiselii. Putem fi noi înså absolut siguri cå
sfin¡ilor nu le e urît uneori în Dumnezeu ¿i cå dobitoacele — a¿a cum le trådeazå privirea lor
vacantå — nu simt nimicul ne¿tiin¡ei lor?
Omul nu¿i poate tîrî toatå via¡a în plictisealå, de¿i aceasta nui o boalå, ci o absen¡å de
intensitate. Golul consecutiv unei suferin¡e sau amintirea rece a unei nefericiri; curgerea tåcerii
cåreia nui putem proiecta un con¡inut; insensibilitatea eroticå ¿i regretul de a no învinge —
sînt ståri ce alcåtuiesc degradarea con¿tiin¡ei ¿i care succed unor emo¡ii intense, ce nu le mai
putem atinge. Nu te doare nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de nelini¿te. ¥nså¿i boala
este un con¡inut — ¿i unul substan¡ial —, fa¡å de indiferen¡a apåsåtoare ¿i tulbure a plictiselii,
în care te sim¡i bine, de¿i råul unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia
lui. Boala e ocupa¡ie; plictiseala nu. De aceea seamånå ea unei eliberåri — de care am vrea så
scåpåm.
Acestai paradoxul plictiselii: de a fi o absen¡å ¿i de a nu putea fi exteriori ei. Fa¡å de
boalå — o sånåtate insuportabilå, iritantå, un bine surd ¿i monoton ¿i care nu e grav decît
pentru impresia de neterminabil, de infinit vulgar. O însånåto¿ire ce nu se mai gatå...
Plictiseala? O convalescen¡å incurabilå.
Via¡a, în sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cådere în viitor. Cîte ferestre îi
deschizi spre acesta, atîta cantitate de posibil realizezi. Deznådejdea, dimpotrivå, este nega¡ia
posibilului ¿i de aceea a vie¡ii. Mai mult. Ea este intensitate absolutå perpendicularå pe Nimic.
Ceva e pozitiv cînd are o legåturå låuntricå cu viitorul, cînd cre¿te spre el. ¥ntru cît via¡a
tinde spre un plin temporal, ea se împline¿te. Deznådejdea crescînd în sine, intensitatea ei e un
posibil fårå viitor, o negativitate, o înfundåturå în flåcåri. Cînd ai ajuns înså så deschizi ferestre
disperårii, atunci via¡a — nåpåditå de sine înså¿i — pare o gra¡ie dezlån¡uitå ¿i un clocot de
zîmbete.
„Vulpile au vizuini ¿i påsårile cerului au cuiburi; dar Fiul omului nare unde¿i odihni
capul.“ (Luca, 9, 10) — Mårturisirea aceasta a lui Isus — ¿i care întrece ca nivel de singuråtate
Ghetsimani — mil apropie mai mult decît toate dovezile de iubire care iau asigurat un credit
cvasietern printre muritori. Cu cît te deosebe¿ti de oameni, cu atît ai mai pu¡in loc în lume
pentru ca accesul la divin så te separe de singuråtate. Ultimul cer¿etor e un proprietar fa¡å de
råtåcirea påmînteascå a lui Isus. Oamenii lau råstignit chiar pentru ai gåsi un loc ¿i lui, pentru
al lega cumva de spa¡iu. Decît, ei nau observat cå pe cruce capul se odihne¿te în direc¡ia
cerului sau, în tot cazul, mai mult pe cer decît pe påmînt. ªi ¥nvierea, ce e ea dacå nu proba cå
un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni în lume ¿i ca el orice om ce nu mai este om?
O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Cåci numi pot închipui un Dumnezeu
mort care så nu¿i priveascå moartea.
Doar pentru cei ce ¿iau dormit via¡a moartea poate însemna un somn. Ceilal¡i, atin¿i de
veghe, vor supravie¡ui treji cenu¿ii lor sau scheletului ironic! — Cînd nici o fibrå na råmas
nestråpunså de cunoa¿tere, atunci nimic nu te poate face så crezi cai încetat cîndva a fi
con¿tient. ªi se pare explicabil så mori, dar cine tear putea opri så crezi cai înceta så ¿tii ¿i så
te ¿tii? E ca ¿i cînd nu¡i vei odihni capul nicåieri ¿i niciodatå...
Dorin¡a de singuråtate så fie oare altceva decît deghizarea poeticå a egoismului?
Lumea poate exista doar pentru cei ce nau våzuto. Ceilal¡i ¿iau pierdut vederea de atîta
aparen¡å ¿i ¿iau rånit ochii întrun real minor. Spa¡iul oferit de visuri nare orizont ¿i astfel se
întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri.
Cum se dezmårgine¿te lumea întro sim¡ire asfin¡itå!
Dea¿ fi Dumnezeu, ma¿ face orice afarå de om. — Ce mare ar fi Isus, dacar fi fost mai
mizantrop!
Fa¡å de materie, via¡a reprezintå un avantaj de intensitate. Tot a¿a boala fa¡å de via¡å, cu
diferen¡a cå ne aflåm în prezen¡a unei intensitå¡i negative.
Cînd e¿ti bolnav, natura te obligå la cunoa¿tere; te pomene¿ti cå ¿tii fårå voia ta. Totul ¡i
se dezvåluie indiscret, cåci tainele ¿iau pierdut pudoarea în ¿tiin¡a involuntarå care e boala.
Cum via¡a nui respirabilå la rece, gåsivom focurile så aprindem min¡ile? Nådejdile cresc
din incendiul luciditå¡ii.
¥ntrebare în fa¡a trecutului: la cemi serve¿te un „eveniment“? Istoria universalå existå
doar ca mijloc de autointerpretare. ¥ntîmplårile care nu mau descoperit mie însumi sau
„întîmplat“ vreodatå? — Fa¡å de trecut trebuie så fim mai subiectivi decît fa¡å de prezent.
Singuråtateai o exasperare ontologicå a fiin¡ei noastre. E¿ti mai mult decît trebuie. Iar
lumeai mai pu¡in decît ar trebui.
Adevårul este o eroare exilatå în eternitate.
Omul se chinuie så fie måcar o gre¿ealå, precum Dumnezeu un adevår. Amîndoi sînt pe
cale cu ¿anse reduse ¿i speran¡e pu¡ine. Este drept cå Dumnezeu e pe drum din ve¿nicie ¿i se
cautå pe sine din începuturi, pe cînd råtåcirea umanå e de datå mai recentå. Dacå putem fi mai
blînzi cu omul, mai gåsivom concesii pentru Dumnezeu, care nui mai mult de o sintezå a
scuzelor noastre? Lam definit cu to¡ii prin absen¡e, iam îngåduit fiin¡a de cîte ori a fost
nevoie, iam iertat neîmplinirea pînå la la¿itate. Noi ¿i a¿a ne vom îneca în eroare, dar un
Dumnezeu ce nu dispune decît de o frînturå de adevår! Fi¡i siguri cå, de lar fi descoperit, ni
lar fi trîmbi¡at de mult.
Un gînd ce nu mi¿cå pe un lepros, are el vreo legåturå cu singuråtatea? ªi o carte ce nu
poate fi închinatå amintirii lui Iov...
...A¿ vrea så må boceascå fantome de îngeri cåzu¡i, pe frînturi de melodii culese din inima
mea, acordatå din na¿terea corului lor.
Atît un plus, cît ¿i un minus de via¡å må påtrund de un fior de irealitate. O mare moartå ¿i
o mare furioaså, întro måsurå egalå, sînt lipsite de ritm.
ªi cum nu pot merge în pasul vie¡ii, apele ei, fie cå se retrag, fie cå må cople¿esc, må
aruncå peun uscat din care totul a fost.
Plåcerea dea te depårta de fire din învålmå¿eala låuntricå, dea såri fiin¡a în mîndria unei
vîltori nemåsurate... Cine nu se leagånå în întinderea golurilor cu nådejdea unei råzbunåri, cine
nu gustå în vid o seduc¡ie de plinåtate viitoare — acela nu se ¿tie måcina pozitiv, nu¿i ¿tie
cheltui cu folos excesul de zådårnicie al vitalitå¡ii.
Psihologii, care se aplicå asupra altora, fiindcå ei în¿i¿i nau destul suflet, derivå înclina¡ia
spre ireal numai din deficien¡ele noastre. Ei nu cunosc în ce fel absen¡a poate izvorî dintro
senza¡ie de barbarie. Sau cum se amestecå anemia ¿i barbaria în priveli¿tea de irealitate a vie¡ii.
Cåci, întradevår, la ce leam vorbi de un sînge fårå ritm, potrivit în vine spre amintirea unei
måri fårå valuri ¿i a unei måri numai valuri?
Niciodatå via¡a nu mia pårut demnå de a fi tråitå. Ea meritå uneori prea mult ¿i alteori
prea pu¡in. Insuportabilå în amîndouå cazurile. Sinuciderea din dragoste de via¡å nu e cu nimic
mai neîndreptå¡itå decît cea oficialå ¿i curentå. Ba e chiar mai naturalå... Raiul este o stare de
sinucidere continuå, ca ¿i iadul. ¥ntre ele se intercaleazå starea de nesinucidere numitå a fi.
Dacå, printro concesie cereascå, miar fi îngåduit så stau de vorbå cu vreun muritor din
alte veacuri, a¿ alege pe Lazår cel înviat. El miar ajuta desigur sån¡eleg teama retrospectivå,
sentimentul cai fost mort, cå teai nåscut din moarte ¿i mergi spre altceva..., cå e¿ti expus unui
vag absolut, na¿terea derivînd din precizia mor¡ii. Lazår miar putea spune cum po¡i muri cînd
nu mai mergi spre moarte, cum po¡i scåpa de ¥nvierea asta infinitå...
Gîndul cå via¡a ar putea fi altceva decît o demonicå înflorire, cå ea ar duce spre ceva, spre
un rost exterior zadarnicei ei desfå¿uråri — mi se pare atît de apåsåtor ¿i de neavenit, cå
adeverirea lui mar råni nevindecabil. Atunci nesfîr¿itul ce nu lai fåcut ¿i toate leneviile scuzate
prin cinism sar nåpusti peste groaza ta înmårmuritå. — Nu sîntem rata¡i decît dacå via¡a are un
sens. Fiindcå numai în acest caz tot ce nam îndeplinit alcåtuie¿te o cådere sau un påcat. ¥ntro
lume cu un rost afarå de ea, întro lume care tinde spre ceva, sîntem sili¡i så fim pînå în
marginile noastre.
De sar gåsi vreun muritor såmi dovedeascå prezen¡a unui sens absolut, såmi
demonstreze o eticå imanentå devenirii — mia¿ pierde min¡ile de remu¿care ¿i deznådejde.
Cînd ¡iai risipit via¡a mîngîindute în inutila trecere, în vicle¿ugurile devenirii, cînd ai suferit
påtima¿ în aparen¡e — Absolutul te îmbolnåve¿te. Hotårît lucru! Via¡a nu poate avea un rost.
Sau dacå are, va trebui sål ascundå de vrea så ne mai aibå.
Cine iube¿te cît de pu¡in libertatea nu se poate înjuga de bunåvoie întrun sens. Chiar dacå
este vorba de sensul lumii.
Nostalgia mårii premerge ¿i urmeazå introspec¡iei.
Orice fel de luciditate este con¿tiin¡a unei pierderi.
Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atîtea condi¡ii din afarå, încît sar putea
scrie geografia fiecårui gînd. Am începe cu nuan¡a cerului ¿i am sfîr¿i cu pozi¡ia scaunului.
Mahalaua cugetårii î¿i are ¿i ea rosturile ei.
Pascal — dar mai cu seamå Nietzsche — par ni¿te reporteri ai eternitå¡ii.
Cînd teai cufundat nemilos în stråfundurile firii ¿i leai despuiat de bogå¡ii în ochiri
subterane, te pomene¿ti mîndru ¿i înfumurat în legånårile nimicului. Ce te face înså ca în acest
dezmå¡ metafizic så te opre¿ti deodatå, ca fulgerat deun este? Rezisten¡ele ascunse ale sîngelui,
patimile nåvålind cunoa¿terea sau instinctele asediind spiritul? E ceva în noi care refuzå
nimicul, atunci cînd mintea ne aratå cå totul e nimic. Acest ceva så fie totul? Se prea poate, de
datå ce tråim prin el.
Sfin¡ii, nebunii ¿i sinuciga¿ii par a fi învins acest ceva, nelåmuritul esen¡ial ¿i ascuns care
ståvile¿te spiritul în ultima lui mîndrie. Noi ce¿tilal¡i, rata¡i ai absolutului, — sîntem pîndi¡i de
via¡å cînd ne credem mai departe de ea. ªi dacå ne iese înainte cînd o uitasem, din ¿oaptele ei
descifråm cå absolutul nui decît Nimicul ca treaptå din urmå a cunoa¿terii. ªi atunci dåm
înapoi... Spiritului, via¡a nui decît o batere în retragere.
Nostalgia infinitului, fiind prea vagå, ia formå ¿i contur în dorul de moarte. Cåutåm
precizie pînå ¿i în lîncezeala visåtoare sau în sfîr¿eala poeticå. Moartea introduce oricum o
anumitå ordine în infinit. Nu este ea singura lui direc¡ie?
Împotriva sinuciderii nu se poate face decît un fel de întîmpinare: nu e firesc så¡i pui
capåt zilelor înainte de a¡i fi demonstrat pînå unde po¡i merge, pînå unde te po¡i împlini! De¿i
sinuciga¿ii cred în precocitatea lor, ei totu¿i consumå un act înainte dea fi atins o maturitate
efectivå, de a fi cop¡i pentru o stingere voitå. Cå un om vrea så termine cu via¡a, este u¿or de
în¡eles. De ce nu¿i alege înså culmea, momentul cel mai favorabil al cre¿terii lui? Sinuciderile
sînt oribile chiar prin faptul cå nu se fac la timp, cå ele întrerup o soartå, în loc so încunune. Un
sfîr¿it trebuie grådinårit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfîr¿itul încol¡ea ¿i înflorea
în ei. ªi cînd se stingeau de bunåvoie, moartea era un sfîr¿it fårå amurg.
Modernilor le lipse¿te cultura låuntricå a sinuciderii, estetica sfîr¿itului. Nici unul nu
moare cum trebuie ¿i to¡i se sfîr¿esc la întîmplare. Neini¡ia¡i în sinucidere, ni¿te amårî¡i ai
mor¡ii. Dacar ¿ti ei så se termine la timp, nam suferi nici unul de strîngerea de inimå la vestea
atîtor ¿i atîtor „acte disperate“ ¿i nam numi „nefericit“ un om ce¿i sfin¡e¿te propria împlinire.
Lipsa de axå a modernilor nicåieri nu apare mai izbitoare ca în depårtarea låuntricå de
sinuciderea îngrijitå ¿i gînditå, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire ¿i båtrîne¡e, de
sinuciderea ca omagiu for¡ei, înfloririi ¿i eroismului.
De cîte ori nu må ispitesc presim¡iri de extaz, de atîtea ori må simt obiect. Pare cå a
înghe¡at lumina pe creier... ¿i timpul sa nåruit întro inimå moartå.
Privesc pietrele ¿i le invidiez zvîcnirile. Vor pricepe ele vreodatå cå må ofer odihnei lor? ªi
stîncile voivor ele så se înece în tåcerea sîngelui?
...Ajungi a¿a obiect desfrînat de nepåsare ¿i în care natura î¿i contemplå ultima ei
înmårmurire.
¥mpietrirea ta trezita gelozia pietrelor? Våzutai cum ghe¡arilor le mijesc vinele?
Nu gîndesc asupra mor¡ii, ci ea se gînde¿te pe sine. Tot ce e posibilitate de via¡å în ea
respirå prin mine ¿i nu exist decît prin timpul de care e capabilå ve¿nicia ei. Întru cît se apårå de
propriul ei absolut, întru cît se refuzå måre¡iei ¿i scoboarå de bunåvoie întro degradare
temporalå, întratît sînt. Pînå ¿in moarte caut via¡a, ¿i rostul meu nu este decît a o descoperi în
tot ce nu e ea. Dacå mortåciunea divinå ar fi mai vie, de mult a¿ poposi în bra¡ele ei. Dar
Dumnezeu a împrumutat prea pu¡in vie¡ii ca så am ce så caut în pustiul lui.
Nu se mai poate tråi decît pîndind via¡a peste tot unde nui la ea acaså, ca so salvezi de la
înstråinare. Astfel, te surghiune¿ti în moarte, ca så gu¿ti via¡a în umbletul ei de¿ert.
Ceea ce lipse¿te sånåtå¡ii este infinitul. Iatå de ce au renun¡at oamenii la ea.
¥n îmbrå¡i¿åri, senza¡ia de fericire ¿i de nefericire te chinuie întro sfîr¿ealå echivocå, în
care ai vrea ca din senin så te spulbere un tråsnet. Din buze emanå o dulcea¡å mortalå, inundînd
marginile firii ¿i înecîndute întro deznådejde de paradis. Niciodatå moartea nu pare mai
învåluitoare ca în preajma dezamågirii erotice. Dragosteai un înec, o scufundare în fiin¡å ¿i în
nefiin¡å. Cåci orice voluptate e o împlinire ¿i o stingere. Doar iubind po¡i bånui cum
autodistrugerea este baza rodniciei. Fårå femeie — muzicå råtåcitån carne —, via¡a ar fi o
sinucidere automatå. Cåci întradevår, fårå ea în ceam muri? Unde am descoperi stingeri mai
aromate, unde am înflori în amurguri ¿i am pîlpîi îngropîndune?
Dacå oamenii ar umbla goi, ar cî¿tiga mult mai u¿or siguran¡a fizicå a mor¡ii. Hainele se
interpun între noi ¿i rosturile noastre, creînd o iluzie de putere ¿i neatîrnare. Cînd treci înså gol
prin fa¡a unei oglinzi, te pomene¿ti menit pieirii, cåci trupul e un zåcåmînt de zådårnicie, în
care mucegåie¿te gîndul nemuririi.
Dupå cîteva milenii de civiliza¡ie, dear începe oamenii så umble dezbråca¡i, aruncînd cu
hainele iluziile implicate, ar deveni cu to¡ii metafizicieni.
Doar cînd te zåre¿ti gol ¡iaduci aminte cå exi¿ti ¿i cå e¿ti muritor. Îmbråcåmintea ne
împrumutå o superioritate artificialå asupra timpului. Cum o så fii muritor, cu o pålårie pe cap
¿i cu o cravatå la gît? Hainele au creat mai multe iluzii decît religiile.
Pare cå mii ¿i mii de vie¡i necunoscute se sinucid înlåuntrul meu ¿i din suspinele lor se
alcåtuie¿te un extaz final, cå nu sînt mai mult de o boltå peste infinite sfîr¿ituri... De ma¿ putea
împrå¿tia în elementele chinului, så må fårîm în frînturi de sfî¿ieri ¿i så nu mai fiu nicåieri ¿i în
primul rînd în mine! Ca întrun delir de absen¡å, så må suprim în toate ¿i så må sting,
centrifugal mie.
Omul este drumul cel mai scurt între via¡å ¿i moarte.
Moartea este sublimul la îndemîna fiecåruia.
Cele mai crîncene dureri ¿i halucina¡iile de groazå cele mai crude nu miau låsat un
dezgust comparabil celui ce urmeazå despår¡irii de un grup de oameni pe care îi urå¿ti sau pe
care îi iube¿ti. Ai fost sau nai fost strålucitor, admirat sau dispre¡uit, cînd te despar¡i de ei,
orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvînt ce lai spus parcå a devenit noroi ¿i se ascunde
undeva pe fondul izolårii tale, ca så te murdåreascå în fa¡a ta. Vorbele se transformå în otravå ¿i,
dupå ce teai spovedit ceasuri ¿i ceasuri, te ame¡e¿te vidul oamenilor ¿ial tåu. Tot ce nu e
singur putreze¿te, ¿i niciodatå nam fost singur pînå la înmugurire.
Dupå orice conversa¡ie, e¿ti mai påråsit ca în mormînt. ºiai u¿urat spiritul ¿i ¡ia putrezit
inima. Vorbele au zburat în vînt ¿i cu ele substan¡a izolårii tale.
Distan¡a de lume o putem verifica doar în iubire. ¥n bra¡ele femeii, inima se supune
instinctului, dar gîndul råtåce¿te în preajma lumii, fruct bolnav al dezrådåcinårii erotice. ªi de
aceea în clocotul senzual al sîngelui se înal¡å un protest melodic ¿i sfî¿ietor ce nul distingem
totdeauna, dar e prezent în spa¡iul unei licåriri, amintindune în treacåt vremelnicia duioaså a
voluptå¡ii. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sårut, învålui¡i agonizant de
îmbrå¡i¿åri?
ªi cum neam måsura singuråtatea, de nu neam privio în ochii pierdu¡i ai femeii? Cåci
prin ei, izolarea î¿i oferå o priveli¿te de infinit sie¿i.
Echivocul iubirii pleacå din faptul cå e¿ti fericit ¿i nefericit în acela¿i timp, chinul egalînd
voluptatea întrun vîrtej unic. De aceea, nefericirea în dragoste cre¿te cu cît femeia te în¡elege ¿i
te iube¿te mai mult. O pasiune fårå margini te face så regre¡i cå mårile au fund, ¿i dorul de
scufundare în nemårginit îl stingi în nesfîr¿itul azurului. Cerul måcar nare grani¡e ¿i pare fåcut
pe måsura verticalei sinucideri.
Iubireai o ispitire de înec, o tenta¡ie de adîncime. Prin aceasta seamånå mor¡ii. A¿a se
explicå de ce sentimentul sfîr¿itului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori pînå în
rådåcinile vie¡ii, pînå în prospe¡imea fatalå a mor¡ii. Nu sînt fulgere ca så te loveascå în
îmbrå¡i¿åri, iar ferestrele dau spre spa¡iu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multå
fericire ¿i prea multå nefericire în sui¿urile ¿i scoborî¿urile iubirii ¿i inima e prea îngustå
dimensiunilor ei.
Erotica emanå de dincolo de om; îl cople¿e¿te ¿il nåruie. ªi de aceea, nåpådit de valurile
ei, zilele trec fårå så mai observi cå obiectele sînt, vietå¡ile se agitå ¿i via¡a se macinå, cåci
prins în somnul voluptuos al iubirii, de prea multå via¡å ¿i de prea multå moarte, leai uitat pe
amîndouå, încît, trezit din dragoste, sfî¿ierilor ei neîntrecute le urmeazå o pråbu¿ire lucidå ¿i
nemîngîiatå.
Sensul mai adînc al iubirii nu este inteligibil nici prin „geniul spe¡ei“ ¿i nici chiar prin
depå¿irea individua¡iei. Cine poate crede cå ea ar atinge intensitå¡i atît de furtunoase, de o
neumanå gravitate, dacå noi am fi simple instrumente întrun proces în care personal pierdem?
ªi cine poate admite cå neam angaja în suferin¡e atît de mari, ca så fim doar victime? Sexele nu
sînt capabile de atîta renun¡are ¿i nici de atîta în¿elåciune.
¥n fond, iubim ca så ne apåråm de vidul existen¡ei, ca o reac¡iune împotriva lui.
Dimensiunea eroticå a fiin¡ei noastre este o plinåtate dureroaså care umple golul din noi ¿i din
afarå de noi. Fårå invazia vidului esen¡ial, care roade sîmburele firii ¿i nåruie iluzia necesarå
fiin¡årii, dragostea ar fi un exerci¡iu u¿or, un pretext plåcut, ¿i nu o reac¡ie misterioaså sau o
zvîrcolire crepuscularå. Nimicul ce ne înconjoarå suferå de prezen¡a Erosului, care ¿i el este o
în¿elåciune, atinså de existen¡å. Din tot ce se oferå sim¡irii, iubirea este un minim de vid, la care
nu putem renun¡a fårå så deschidem bra¡ele golului firesc, banal ¿i ve¿nic.
Fiind maximum de via¡å ¿i de moarte, iubirea constituie o irup¡ie de intensitate în vid. ªi
orice intensitate este o suferin¡å a vidului.
Chinul dragostei — lam suporta noi oare de nar fi el o armå în contra plictiselii cosmice,
a putregaiului imanent? Sau am luneca noi pe moarte cu încîntare ¿i suspine, de nam gåsi în ea
o cale de a fi spre nefiin¡å?
Nu te po¡i consola de neantul lumii prin for¡å, ci prin orgoliu. Fiece om e prea mîndru ca
så se închine în fa¡a eviden¡elor. ªi atunci inventeazå existen¡a.
Intimitatea mea cu lucrurile ce se sting? Må supravie¡uiesc dupå orice triste¡e...
Doar fiind pînå în gît în nefericire, începe inima såmi batå. Suspinul e spa¡iul ideal al
respira¡iei, iar fericirea nui temperatura vie¡ii.
Se prea poate ca în sine iubirea så con¡inå un poten¡ial de fericire mai mare decît este
înclinatå a crede mintea noastrå, molipsitå de inimå. De unde vin atunci acordurile funebre ale
esen¡ialei be¡ii ¿i parfumul de sinucidere al îmbrå¡i¿årilor?
Arheologia fatalå a iubirii scoate la suprafa¡å nu numai durerile clare, actuale, ci ¿i toate
nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerårile ce le socoteam
ispråvite ¿i înseteazå dorul suferin¡elor prelungi. ¥ntocmai ca în liturghia eroticå a lui Wagner,
latura de umbre a trecutului se însufle¡e¿te ¿i pune ståpînire pe chinul nostru incert, încît sîntem
mai pu¡in neferici¡i din senza¡iile imediate ale iubirii, cît din cele dezmor¡ite ¿i trezite din
trecut.
Dacå dragostea nar fi mai mult de o prezen¡å epidermicå, ar fi imposibil so asociezi
suferin¡ei. Dar ei îi convine un nesfîr¿it de predicate, ca ¿i lui Dumnezeu. Femeia poate fi un
infinit nul; în fa¡a iubirii înså, infinitul ro¿e¿te. Cåci totul e prea pu¡in, raportat la ea. Nu sînt
clipe de dragoste fa¡å de care moartea pare o simplå obråznicie?
Sînt oameni care, de nar putea gîndi asupra iubirii, ar înnebuni de iubire. Reflexia este un
derivativ unic. Fårå ea, nimic nar putea fi suportabil. Am muri atunci din cauza lui Dumnezeu,
a muzicii sau a femeii. Transpozi¡ia reflexivå îndulce¿te furia patimilor ¿i atenueazå transportul
spre nefiin¡å din orice voluptate. ¥n felul acesta devine gîndirea un instrument de mediocritate.
Ne agitåm, credem ¿i gîndim ca så ne scuzåm existen¡a. Este ca ¿i cum cineva near privi
din altå lume cu dispre¡, iar noi, pentru a nu cådea victime ale dezgustului såu, ne justificåm
prin gesturi, vorbe ¿i fapte. Nådåjduim astfel så ob¡inem îndurarea sa, iertarea curiozitå¡ii de a
fi. — Iar cînd acel cineva e botezat Dumnezeu, împodobim jalnicul nostru spectacol, ca ¿i cum
acesta ar fi altceva decît oglinda Marelui Amårît.
Totul må råne¿te ¿i raiul îmi pare prea brutal. Orice atingerei o rostogolire de stînci ¿i
råsfrîngerea stelelor în ochi visåtori de fecioarå må doare, ca materie. Florile råspîndesc
parfumuri mortale ¿i un crin nu e destul de pur unei inimi fugare din tot. Doar visul de fericire
al unui înger ar putea oferi un pat legånårii ei astrale.
Lumea sa vestejit în periferiile inimii, iar mintea zacen înseråri. Universul î¿i întinde
zîmbetul lui înfrico¿at, în care disting — simbol al vie¡ii — un înger canibal.
Nimic nu poate fi redus la unitate. Haosul pînde¿te lumea la toate col¡urile. Contradic¡ia
nu e numai sensul vie¡ii, dar ¿i al mor¡ii. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu existå nici
nådejde ¿i nici deznådejde, ci toate sînt deodatå. Mori tråind ¿i tråind mori. Absolutul este
simultaneitate: amurguri, lacrimi, muguri, bestii ¿i roze; toate înoatå în be¡ia indistinctului. Ah!
singuråtå¡ile pline — cu senza¡ia de Dumnezeu în transå — ¿in care e¿ti gelos pe tine însu¡i!
Dacå nu sim¡i cå marea î¡i poate servi de pseudonim, nai gustat o clipå din singuråtate.
Medicii nau urechea destul de finå. Dar cînd ¿tii cån orice ausculta¡ie ai descoperi un
mar¿ funebru...
Prin triste¡i, î¡i pierzi pozi¡ia de om. Dea¿ da drum slobod pornirilor mele, ma¿ odihni
întrun cimitir de cer¿etori sau de împåra¡i nebuni.
Numai ca surså de nefericire este femeia o revela¡ie a absolutului. Sorbindui metafizic
alcåtuirile misterioase, înfrîngi via¡a cu mijloacele ei proprii, chiar cînd panica anemiei, în
preajma le¿inului esen¡ial, toarnå våpåi abstracte în sînge.
O dragoste împlinitå, o voluptate ce nui un delicios dezastru, compromite în måsurå egalå
pe bårbat ¿i pe femeie. Iubirea nu se poate suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sîni, te
despåmîntene¿ti cu tot påmîntul.
Oriceai face, pentru femeie nu po¡i avea decît un cult, chiar misogin fiind. ªi apoi,
adora¡ia are un prestigiu mai înalt cu cît nu se aplicå unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci
ceea ce e¿ti prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul.
Dupå femei alergi din fricå de singuråtate ¿i råmîi cu ele dintro sete egalå acelei frici.
Cåci mai mult decît în orice, în iubire e¿ti putred de tine însu¡i.
Sexualitateai o opera¡ie în care e¿ti, rînd pe rînd, chirurg ¿i poet. O måcelårie extaticå, un
grohåit de a¿tri. — Nu ¿tiu de ce în iubire am senza¡ii de fostsfînt....
Iubirea ne aratå pînå unde putem fi bolnavi în cadrul sånåtå¡ii. Starea amoroaså nui o
intoxicare organicå, ci metafizicå.
Orice sar spune despre sinucidere, nimeni nui poate råpi prestigiul absolutului. Cåci nui
ea o moarte care se întrece pe sine?
Obosit de individua¡ie, a¿ vrea så må odihnesc de mine. ªi cum mia¿ pråfui inima în
depårtåri, ca din urmele de sînge så lingå ¿erpii înseta¡i de otravå — ¿i vipere încîrligînduse în
creier ¿i sugînd idei dupå idei, tîrîtoare îmbåtate de deznådejde! Pråbu¿i¡ivå, tåriilor, nu ve¡i
avea ce mai turti! Cåci a¿trii se învîrt în univers ca ouå clocite, ale cåror emana¡ii to¡i trandafirii
raiului nu le vor acoperi. Puteavoi såmi sfårîm gîndurile de propria mea umbrå?
Dracii dear gusta din amarul sîngelui ar înnebuni de triste¡e. ªi el circulå prin vine în
bunåvoie — ¿i nimeni nul opre¿te... Parcå se dezghea¡å lacrimi în el, întrun oftat prelung ¿i
îndepårtat. Cinemi va fi plîns în sînge?
Dacå iubirea nar fi amestecul irezolvabil de crimå premeditatå ¿i de infinitå delicate¡e, ce
u¿or near fi so reducem la formulå! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov... O leprå
etericåi erotica... Societatea nu te izoleazå, ce e drept, dar î¡i agraveazå chinul, mic¿orîndu¡i
izolarea.
Nimic nu neagå mai intens ¿i mai dureros via¡a ca pulsa¡ia ei supremå în iubire. ªi vrînd a
ne lega de ea prin femeie, nu facem decît so întrecem. Iubirea nu încape în via¡å. ªi de aceea,
parfumul feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir.
¥n ce înflore¿te sinuciderea mai mult can zîmbet?
Adîncimea iubirii se måsoarå dupå poten¡ialul de singuråtate ¿i care¿i aflå expresia întro
nuan¡å de fatal, prezentå în gesturi, vorbe ¿i suspine. ¥nclina¡ia inimii înspre a nu fi acordå
dragostei o seriozitate mai gravå decît deznådejdii. Pe cînd aceasta ne închide accesul spre
viitor, azvîrlindune fårå scåpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecå lipsa de speran¡e
cu o ispitå de fericire unicå. Deznådejdeai o înfundåturå furioaså, un ireparabil nåvalnic, o
exasperare a imposibilului, pe cînd iubireai o deznådejde înspre viitor, deschiså fericirii.
Pînå ¿i faptul de a bea apå este un act religios. Absolutul se desfatå ¿in ultimul firicel de
iarbå. Absolutul ¿i Vidul...
Unde nui Dumnezeu? Unde nui Dumnezeu ¿i Nimicul? Deznådejdeai o vitalitate a
Neantului...
Teologia na putut låmuri pînå acum cine e mai singur: Dumnezeu sau omul. A venit
poezia. ªiam în¡eles cåi omul...
Revela¡ia subitå a irealitå¡ii, cînd, prins de panicå, î¡i vine så tendrep¡i spre sergentul din
col¡ ca sål întrebi dacå existå lumea sau nu... ªi cum te lini¿te¿ti deodatå, bucuros de
nesiguran¡å... Cåci, întradevår, ceai face dacar exista?!
Iubesc oamenii Vechiului Testament: sînt råzbunåtori ¿i tri¿ti. Singurii care iau cerut
socotealå lui Dumnezeu de cîte ori au vrut, care nau scåpat nici un prilej de ai aminti cåi
neînduråtor ¿i cå ei nau timp så mai a¿tepte. Pe atunci muritorii aveau instinct religios, azi doar
credin¡å ¿i nici måcar atît. Råul cel mare al cre¿tinismului este de a nu fi ¿tiut înåspri
raporturile dintre om ¿i Creator. Prea multe solu¡ii ¿i prea mul¡i intermediari. Drama lui Isus a
îndulcit suferin¡ele ¿i a råpit dreptul la bårbå¡ie în treburile religioase. Altådatå se ridicau
pumnii spre cer, azi doar privirile.
Despre gradul de imanen¡å al eroticii nu¡i dai seama decît în muzica religioaså. O ascul¡i
¿i nu pricepi. Spre ce zonå dureroaså a påmîntului te scoboarå femeia? Sau, cînd te
despåmîntene¿te, unde råtåce¿ti de nu descoperi cerul? Bach na amu¡it nici un amant. Nici
chiar nemîngîiat în dragoste, nul în¡elegi; doar în vacan¡a eroticå. ªi poate ¿i mai mult. ¥n
vacan¡a lumii.
Oare, în afarå de iubire, ce ne mai împiedicå så ne sfîr¿im cu to¡iin Dumnezeu?
Puteavom auzi melodia tainicå a fiecårui lucru? Puteavom asculta un zîmbet? ªi ochii
våd ei, întradevår, dacå nu emanå o muzicå îndepårtatå ¿i dulce? Ce sunete pleacå din priviri ¿i
mor în umbra melodioaså a inimii? Totul prinde glas timid ¿i lucrurile parcå¿i înal¡å acordurile
spre cer.
Ca un bolnav astral, senza¡ii tulburåtor de fine så te apropie de taina muzicalå a fiin¡ei.
Auzi totul, plînsul eteric al unei lumi ascunse? Parcå florile ¿iau rupt rådåcinile în inimå... ¿i ai
råmas singur cu suspinele lor...
Ascul¡i amurgul unui crin? Sau melodia sfî¿ietoare a unui parfum necunoscut?
Deam mirosi un trandafir pînå la sunet, ce mar¿ funebru near deschide mai delicat o
lespeden azur? ªi azurul însu¿i nu¿i pierde strålucirea, suptån o muzicå scoborînd spre noi?
Cine så te vindece de tine? O tînårå fatå? Dar cinei darnic pînå la jertfå, ca så¡i preia
melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis ¿i nefericire, så sencumete la o povarå ce no
presimte? ªiai putea så¡i lepezi otrava sorbindu¡i primåveri întro tinere¡e defunctå? Sau så
påtezi ochi nevinova¡i cu greul întristårii? Ce virginitate nunceteazå în preajma lui?
¥n carnea lucidå amor¡e¿te seva ¿i ochi stin¿i se aprind întro tomnaticå ofrandå, culeaså
de palorile unei iubiri.
De cînd Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfec¡iuni, urma¿ele ei continuå opera
de dezmor¡ire ¿i pînå aståzi ele ne ademenesc în nefiin¡å. Privirea lor nedeslu¿itå, ame¡eala
aerianå din chemårile lor nesigure råmînevor stråine în¡elegerii noastre tulburi?
Via¡ai înve¿nicirea clipei de teamå nemîngîiatå în care Adam, proaspåt izgonit din rai,
¿ia dat seama de nemåsuratul pierderii ¿i de nesfîr¿itul pierzaniei cel a¿teaptå. Nu reeditåm cu
to¡ii — în cursul vie¡uirii — iluminarea deznådåjduitå a acelei nemiloase clipe? Mo¿tenirea
primului om este lumina întîii deznådejdi.
Cînd stelele se vor preschimban pumnale ¿i inimami va zbura spre ele, toate laolaltå no
vor sfî¿ia pînå întratît ca mîhnirea så nu¿i descrie, pe albastrul boltelor, dîra ei råzvråtitå. A¿
vrea så pier în fiecare astru, så må zdrobesc de fiece înål¡ime ¿iun adåpost mortuar
salcåtuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor.
Ce cîntec sa pogorît în carne ¿i ce pierzanie sonorå îmbatå fiece celulå, de nimeni nu lar
mai opri, în avîntul de murire?
Este atît nedefinibil în acest cuvînt: zådårnicie — parcå mi lar fi ¿optit Buddha întrun
cabaret.
O sinucidere face mai mult decît o nesinucidere.
Sînt unii oameni atît de pro¿ti, cå de lear apårea vreo idee la suprafa¡a creierului ea sar
sinucide din groaza de singuråtate.
Precum neurastenia este implica¡ia organicå a gustului pentru frumuse¡e, a¿a ame¡elile
traduc înclinarea noastrå spre absolut. Nu mai sînt obiecte care så te re¡inå, nici stîlpi de
rezemat, nici bånci så¡i odihne¿ti povara cårnii îngîndurate. ¥ncheieturile ¡i se topesc ¿i cazi în
ve¿nicia anonimå a lucrurilor. Vinele, presim¡ind altå lume, nu mai adåpostesc mîndria
verticalå, ci vestejesc spre absolut de bunåvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume ¿i de sine,
urmeazå pilda trupului.
Mia¿ vrea via¡a povestitå de îngeri veseli în umbra unei sålcii plîngåtoare. ªi de cîte ori ei
nu sar dumiri, crengile aplecate så le lumineze ne¿tiin¡a cu adierile întristårii...
Dea¿ vrea så våd ce ma îmbogå¡it mai mult în cursul vie¡uirii, din ce am ie¿it mai tare ¿i
mai singur — nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma
neîn¡elesului ¿i nici cåin¡a necurmatå a gîndului nar fi izvorul cre¿terii låuntrice, ci toate
laolaltå, învåluite ¿i purificate în sentimentul mor¡ii. Fårå el, te înal¡i anapoda, îndepårtînd din
sfîr¿it gråun¡ele de nimb sau de apoteozå. Cînd înså moartea încol¡e¿te în fiece suflare, rodul
suferin¡elor noastre î¿i påstreazå o maturitate neatinså ¿i via¡a este mai pu¡in pierzanie,
acordatå ultimelor ei rosturi. Nu cre¿ti decît la unison cu o agonien floare. Prin sentimentul
mor¡ii, facem via¡a complice cu absolutul, chiar dacåi råpim din frågezime. ¥nchi¿i în
marginile individuale, ceam face fårå ispita de dezmårginire a mor¡ii? Doar murind am fost
mai mult decît mine, murind rodnic, germinînd în vis ¿i for¡å o agonie ondulatå. De ce sfîr¿it
ma¿ înfrica, atunci cînd lam anticipat voios în måduvå ¿in gînduri? Sau fiva vreo celulå care
så nu fi dospit moartea?
Dar se prea poate så fi îmbogå¡it o vie¡uire peste prevederile ei. Dacå nu cumva, din zarea
vie¡ii, infinitul e o boalå. De unde ar pleca altcum mîndria sîngelui trist?
Sînt priviri feminine care au ceva din perfec¡iunea tristå a unui sonet.
Fårå nefericire, iubirea nar fi mai mult de o administra¡ie a naturii.
¥n fiece parfum se tînguie un plîns imaterial al florilor, de datå ce ne inspirå o destråmare
funebrå. ¥nvålui¡i în el, nelini¿tea mor¡ii ne cuprinde ca o sevå pornind de departe ¿i
ridicînduse domol ¿i trist în vlaga trupului. ªi cum suspinå un trandafir în mîhnirea noastrå,
înnobilîndo!
Sau parfumuri încårcate de sinucidere, plutind vast ¿i tulbure spre inimi apuse!
Chiar dacå ¿tii de cînd melancolia tea dezbinat de fire, î¡i pare totu¿i cå tea înso¡it
dintotdeauna, cå teai nåscut cu ea ¿i poate chiar din ea. Mort fiind, tear supravie¡ui, ¡esîndu¿i
poezia violetå a stingerii fårde sfîr¿it.
Sentimentul ve¿niciei negative a vie¡ii mele... Am murit fårdeînceput.
Cînd nu te mai sim¡i deloc om ¿i continui totu¿i a iubi, contradic¡ia se måre¿te întro
suferin¡å nespuså, infernalå. Iubirea — de bine, de råu — derivå din condi¡ia vietå¡ii ca atare,
iar la om ea nui împlinire decît apar¡inînd, prin toate slåbiciunile, formei de via¡å ce el o
reprezintå. Femeia — acest om prin excelen¡å — so ridici la tine nu po¡i, så te scobori la ea,
mai pu¡in. Atunci, tråie¿ti în preajma ei ¿i suferi, învåluindo în neumanitate. Perversiunea
aceasta, de a iubi o fiin¡å omeneascå atunci cînd nu mai ai senza¡ii de om, cînd nu e¿ti nici
deasupra ¿i nici dedesubt, ci în afarå de soarta umanå! ªi iluzia femeii crezînd a¡i oferi uitarea
¿i nefåcînd decît a te verifica de depårtarea ta de toate ¿i de tot!
Un vampir — sugîndumi ultima picåturå de sînge ¿incepînd apoi så cînte trist...
Totul trebuie reformat — pînå ¿i sinuciderea...
Oamenii î¡i cer o meserie. — Ca ¿i cum faptul dea tråi nar fi una — ¿i încå cea mai
grea!
Sînt un Iov fårå prieteni, fårå Dumnezeu ¿i fårå leprå.
Numai mårindu¡i nefericirea, prin gînd ¿i faptå, po¡i gåsi în ea plåcere ¿i duh.
Nevoia de a¡i pune capåt zilelor în inima unei femei palide, ca så¡i poarte cadavrul o
nonvia¡å... sau de a vorbi despre dragoste atît de eteric, cå ¿i fulgii så¿i cearå scuze. O iubire
vaporoaså ca schizofrenia unui parfum...
¥n cafenea — mai mult ca oriunde — nu mai po¡i sta de vorbå decît cu Dumnezeu.
¥mi mai amintesc cå sînt doar auzindumi pa¿ii pe caldarîm în nop¡i tîrzii.
Mai fivoi multå vreme vecin al inimii mele? Cît voi mai merge alåturi de timpul meu? ªi
cine mo fi surghiunit departe de mine?
Ochii pierdu¡i ai femeilor triste — ¿i care nar trebui deschi¿i decît la Judecata de Apoi...
Via¡a, neridicatå la rangul de vis, seamånå unui Apocalips al prostiei ¿i al vulgaritå¡ii.
Cinear suportao, fårå coeficientul ei de irealitate?
Gîndurile aromate de noble¡ea sinuciderii... Parcam înghi¡it otravå din mîna unei sfinte.
Sau am sorbit påcatul din gura unanimå a unei femei pierdute. Unde sînte¡i, boli ascunse, de nu
urca¡i, fatale ¿i necru¡åtoare, spre un sînge dornic de spaimå ¿i de nimicire?
Tot ce numim proces istoric î¿i are izvorul în suferin¡an dragoste. Dacå Adam era fericit
cu Eva, nimic nu sar fi schimbat în lume. Ispita diavolului: „ve¡i fi asemenea lui Dumnezeu“,
sa realizat în måsura în care crea¡ia omeneascå, nåscutå din chinul iubirii, ne apropie de o
treaptå divinå. Fericirea nare virtu¡i istorice. — Dumnezeu este mai mic de fiece datå [cînd] un
bårbat nu descoperå Absolutul în dragoste sau îl descoperå în decep¡ie.
Actul sinuciderii este înspåimîntåtor de mare. Dar parcå e mai cople¿itor så te sinucizi în
fiecare zi...
Boala unui om se måsoarå dupå frecven¡a cuvîntului „via¡å“ în vocabularul såu.
Fontenelle, aproape centenar, spunea medicului såu: Je ne me sens autre chose qu’une
difficulté d’être.
Cînd te gînde¿ti cå atî¡ia al¡ii simt acela¿i lucru de la întîia reflexie, iar nu numai pe patul
de moarte.
Povara vie¡uirii e suportabilå cînd te apaså pînå la înåbu¿ire. Suferin¡a nu e dulce decît
sub forma chinului.
Priveghindu¡i nimicnicia, eul se volatilizeazå cu aburii dezolårii. ªi atunci ce mai råmîne
din întîmplarea individualizårii tale? O substan¡å de amåråciune, råspînditå întro ¡eastå de drac
påråsit.
Mîhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol.
Nevoia apåsåtoare de a te ruga ¿i neputin¡a de a te adresa totu¿i cuiva... ªi apoi cealaltå
nevoie: de a te trînti la påmînt, mu¿cîndul înfuriat ¿i vårsîndu¡i turbarea sau religiozitatea
negativå a cårnii.
Så fie creierul alee pentru îngeri ce poartå potcoave, de nu pot sån¡eleg ecoul lui vulgar ¿i
divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vînturi cente¡esc incendiul lacrimal al lumii?
Cînd zåresc cerul, îmi vine så må dizolv în el, iar cînd privesc påmîntul, så må îngrop în
måruntaiele lui. Atunci så må mai mir de ce unul ¿i altul se descompun în minte ¿i în inimå?
Miam chinuit nådejdile între o geologie a cerului ¿i o teologie a påmîntului.
Cum mia¿ vrea lipi¡i obrajii de un albastru senin ca acele frunze ce par crescuten cer
cînd le prive¿ti, în dupåamieze, din umbra unui pom!
¥n inima lui Diogene florile deveneau stîrvuri ¿i pietrele rîdeau. Nimic nu råmînea
neschimonosit; omul î¿i pocea fa¡a ¿i obiectele tåcerea. Natura, atinså de obråznicie, î¿i
expunea generos impudoarea, în care se desfåta nebunia clarvåzåtoare a celui mai lucid muritor.
Lucrurile î¿i pierdeau virginitatea în ochiul lui sfredelitor, a cårui lec¡ie pare a ne învå¡a despre
o legåturå mai adîncå între sinceritate ¿i neant.
Fosta Diogene omul cel mai sincer? El pare a fi fost, dendatå ce na cru¡at pe nimeni ¿i
nimic; chiar bolnåvicios de sincer, cåci nu ia fost fricå de urmårile cunoa¿terii. ªi aceste urmåri
sînt cinismul însu¿i.
Ce lo fi îndemnat så scuture dulcea¡a prejudecå¡ii ¿i a cuviin¡ei? Ce a pierdut, de nu la
mai legat nimic de vraja aparen¡ei ¿i a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligen¡å la
îndråzneala ¿i la provocarea adevårului? Niciodatå, atîta vreme cît inima mai rezistå în
în¿elåciune ¿i în serviciul sîngelui. Dar inima lui Diogene pare a fi fost smulså din interesul
fiin¡årii ¿i — lucru nemaiîntîlnit — a fi devenit leagånul inteligen¡ei, locul de popas ¿i
dentremare al luciditå¡ii. Sîngele scos din circula¡ie, via¡a controlatå fårå milå, unde så se mai
mi¿te eroarea ¿i så se încînte iluzia? Cinismul înflore¿te în aceastå evacuare, ce te dezleagå de
toate ¿i¡i îngåduie så rîzi, så dispre¡uie¿ti, så calci totul în picioare ¿i pe tine însu¡i în primul
rînd, mîndru de absen¡a universalå. Cinicul este spectatorul acestei universale absen¡e. El
prive¿te — îndurerat sau rîzînd — la nimic.
Ce lo fi mînat pe Diogene înspre catastrofala rupturå de farmecul naiv, delicat ¿i
învåluitor al existen¡ei? Ce lo fi aruncat în situa¡ia de criminal al erorilor indispensabile vie¡ii?
Nui datoråm lui un minus de iluzie de care ne fålim, îndurera¡i? Ce consolare io fi lipsit sau în
mijlocul cåror mîngîieri a fost întrerupt, dezbinînduse fericirea la care a trebuit så fie sensibil,
chiar de sa nåscut cu voca¡ie de osîndit? ªi un monstru se na¿te cu înclinåri spre fericire, ce nu
le poate pierde chiar dacå ea la abandonat.
Ce ne împiedicå în via¡å de la cinism chiar atunci cînd mintea ne împinge ¿i ne sile¿te? Ce
ne mårgine¿te impertinen¡a ultimå a cunoa¿terii?
Så mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde?
Orice pas în iubire intimideazå cunoa¿terea ¿i o obligå så meargå modest alåturi sau la
marginea noastrå. Mic¿orarea luciditå¡ii este un semn de vitalitate a dragostei.
Cînd înså ceva a intervenit ¿i a dezlån¡uit luciditatea întrun imperiu vast cît fiin¡a,
dragostea se retrage înfrîntå ¿i buimåcitå. ªi cînd acel „ceva“ este o fiin¡å, sau poate mai multe,
pe care leai pierdut la vîrsta în¿elåciunilor, golul urmînd permite întinderea nemiloaså a
cugetului rece ¿i distrugåtor. ¥n mod firesc, nimeni nu poate mo¿teni atîta veghe încît så lunece
în cinism, ci în cursul vie¡ii decep¡iile fac lumea stråvezie, încît vezi, pînå la fund, ceea ce nar
fi trebuit decît så mîngîi. Noi nu cunoa¿tem via¡a lui Diogene la epoca în care nefericirea în
dragoste hotårå¿te cursul reflexiei. Ce importan¡å ar avea înså så ¿tim pe cine a pierdut, cînd
¿tim prea bine ce a pierdut ¿i unde duce aceastå pierdere.
Dea¿ putea deveni fîntînå de lacrimi în mîinile lui Dumnezeu! Så må plîng în el, ¿i el så
se plîngå în mine!
Existå o måre¡ie resemnatå pe care no cuno¿ti decît surprins de tulburarea mor¡ii în
mijlocul bulevardelor... Sau acea îngrijorare somptuoaså, care te cuprinde pe stråzile cenu¿ii ale
Parisului de cîte ori tentrebi dacai fost vreodatå, ¿i caselenclinate ¿i båtrîne ce¡i dau
råspunsul negativ al agoniei lor...
Mijloacele de a învinge singuråtatea nu fac decît so måreascå. Vrînd a ne îndepårta de noi
în¿ine prin dragoste, be¡ie sau credin¡å, nu reu¿im decît a ne adînci identitatea. E¿ti mai mult tu
însu¡i în preajma femeii, a båuturii sau a lui Dumnezeu. Pînå ¿i sinuciderea nui decît un
omagiu negativ ce nil aducem nouå.
Fiorul ce ne dezvåluie cå spiritul a råmas clar ¿i neatins, dar cå sîngele ¿i carnea ¿iau
pierdut min¡ile... Sau cå oasele ¿iau pierdut capul, cînd ra¡iunea î¿i gustå propria ei lucire...
De sar surpa cerurile înaintea min¡ii!
Iubirea pare ocupa¡ie vulgarå fa¡å de dorin¡a de adora¡ie, în care pornirile vie¡ii se
filtreazå întro lume de adieri pure. Femeia care cade victimå setei noastre imateriale se poate
considera, cu drept cuvînt, nefericitån dragoste. Cåci nui oferim prea mult, un exces care
jigne¿te pu¡inul fericirii?
Decît, ea niciodatå nu va în¡elege de ce în adora¡ie prezen¡a ei e tot atît de vanå ca ¿i
absen¡a. Ea nare nevoie så fie ¿i nici så ¿tie. Cu cît ar putea mul¡umi sau îndulci nevoia de
absolut råtåcitån Eros? Adorîndo, ea nu existå decît în måsura în care nu este — ca pretext
gustului nostru de irealitate supremå. Acest absolut la suprafa¡a noastrå... botezat femeie.
Doar în fa¡a mårii î¡i dai seama ce lipså de poezie ascunde rezisten¡a noastrå la valurile
mor¡ii...
Poezie înseamnå le¿in, abandonare, nonrezisten¡å la farmec... ªi cum orice farmec este
dispari¡ie, cine ar putea gåsi o singurå poezie înål¡åtoare? Ea ne scoboarå spre suprem...
Sînt inimi, a cåror muzicå de sar concentra întrun tråsnet sonor — via¡a ar începe de la
capåt. Deam ¿ti atinge coarda cosmogonicå a fiecårei inimi...
Duplicitatea esen¡ialå a oricårei triste¡i: cu o mînå ai vrea så ¡ii un crin, ¿i cu cealaltå så
mîngîi un cålåu. Poezia ¿i crima så aibå acela¿i izvor?
¥n triste¡e, totul are douå fe¡e. Nu po¡i fi nici în iad ¿i nici în rai, nici în via¡å ¿i nici în
moarte, nici fericit ¿i nici nefericit. Un plîns fårå lacrimi, un echivoc fårå sfîr¿it. Cåci nu te
izgone¿te ea în aceea¿i måsurå din aceastå lume, ca ¿i din cealaltå?
E¿ti trist de totdeauna, nu de acum. ªi acest totdeauna e toatå lumea înainte de na¿terea ta.
Nui triste¡ea amintirea vremii în care nam fost?
Paloarea ne aratå pînå unde corpul poate în¡elege sufletul.
¥ntinderile cerului îmi vor ajunge så peticesc o inimå zdren¡uitå? Sau så cer¿esc ¿i pe ale
påmîntului? — Ca ¿i cum ele ar mai avea ce acoperi dintrun suflet nåscut îngropat!
A¡i privit marea în momentele ei de plictisealå? Parcå¿i agitå valurile din scîrbå de ea
înså¿i. Le trimite så nu se mai întoarcå. Dar ele revin, revin neîncetat. A¿a på¡im ¿i noi. Cine ne
întoarce spre noi în¿ine, cînd ne sfor¡åm mai mult a ne îndepårta?
Nevoia tainicå de a te abandona mårii, de a te risipi în fråmîntarea zadarnicå a tuturor
mårilor, så nu fie un gust de plictisealå infinitå ¿i o senza¡ie de evanescen¡å mai vastå ca
depårtårile? Nici vinul, nici muzica ¿i nici îmbrå¡i¿årile nu te apropie de dulcea¡a destråmårii
ca valurile ce se urcå spre absen¡a ¿i nimicnicia ta ¿i te mîngîie cu insinuåri de dispari¡ie!
Marea — comentariu fårå sfîr¿it la Ecleziast...
Un om fericit descifreazå el ceva în întinderile marine? Ca ¿i cum marea ar fi fåcutå
pentru oameni! Pentru ace¿tia e påmîntul, acest amårît påmînt... Dar acordurile nefericirii se
împreunå cu ale mårii, întro armonie voluptuoaså ¿i sfî¿ietoare ce ne aruncå în afarå de soarta
muritorilor.
ªi astfel, tonalitatea mårii este aceea a unei muriri eterne, a unui sfîr¿it ce nu se mai gatå, a
unei agonii înflorite. Nu¡i trebuie o inimå bolnavå de nuan¡e ¿i nici o sim¡ire atinså de
subtilitå¡ile extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o înclinare
spre tainele ¿i vocile melancoliei. Atunci nu mai e¿ti sigur de identitatea ta ¿i trebuie oarecum
så te aduni, så te pescuie¿ti neîncetat, spre a nu te înghi¡i mårile din tine ¿i din afarå. Nu te po¡i
ståpîni decît între patru pere¡i. Chemårile depårtårilor te împing mai departe de calculul
existen¡ei tale...
Marea este o ispitå de dispari¡ie numai pentru cei ce au descoperito în zile ¿i în nop¡i,
prin introspec¡ie... Avîndo în fa¡å, î¡i verifici numai pråpastia acelor zile ¿i acelor nop¡i...
Demonia marinå este un viscol aromatic, o ruinå cåreia nu ne putem refuza fårå så cålcåm pe ce
e mai adînc în noi..., o nobilå descompunere pe care trebuie so grådinårim. ªi apoi, nu
zvîcne¿te sîngele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rånii albastre, mi¿cåtoare ¿i
infinite? Suferin¡a asta vastå ¿i lichidå, ea såmi împlineascå un gust de dureri nemåsurate ¿i
såmi astîmpere setea de nefericiri neîntrecute! De sar înfuria mårile, så¿i spargå valurile de
inima omeneascå!
La¿i Paradisul pentru rahitici cînd råtåce¿ti pe malurile mårii. Cåci el este o mare fårå
demonie. Icoana raiului nu ma urmårit decît în momentele acelea periculoase în care ¡i se
topesc încheieturile ¿i ¡i se moaie oasele, întro supremå slåbiciune, întro maximå deficien¡å.
Imaginea cea mai purå pe care o alcåtuie¿te mintea este emana¡ia unei vitalitå¡i vacante.
Nicåieri mai mult ca la mare nu e¿ti înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. ªi
nicåieri nu e¿ti mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O via¡å plinå, cu un
nimb de absolut, ar fi aceea în care orice percep¡ie ar fi o revela¡ie. E¿ti pe cale a o realiza în
sugestia amurgurilor marine... Uitavoi vreodatå înserarea unicå de la MontSaintMichel, cînd,
între un soare în agonie ¿i o cetate mai singurå ca soarele, toate apusurile lumii må chemau spre
o måre¡ie tristå, întrezåritån presim¡iri? ªi apoi, så te primbli cu acel crespuscul în suflet prin
parcul din Combourg, încercînd a fi demn de plictiseala marelui René. Trebuie întradevår så
cuno¿ti dezolarea magnificå a anumitor zile la SaintMalo ¿i la Combourg, pentru ca sål po¡i
scuza pe Chateaubriand. E drept cå, în afarå de cîteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai
poate fi recitit, cåci retorica lui, avînd amploare, este lipsitå totu¿i de substan¡å. Lamenta¡iile lui
nu sînt destul de gîndite ¿i plictiseala lui nui destul de esen¡ialå. Dacå lam iubit totu¿i, a fost
pentru desfå¿urarea somptuoaså a vie¡ii lui, pentru a fi ridicat vidul låuntric la rangul de artå.
A¿a ¿ia ¿tiut gospodåri nimicnicia, ca så nu mai putem fi decît epigoni în me¿te¿ugul
plictiselilor. Trebuie så fi våzut måcar camera în care el ¿ia petrecut copilåria ¿i så fi întrevåzut
ceea ce au putut fi discu¡iile cu Lucile, pentru care orice amator de melancolie trebuie så aibå
pietate — spre a¡i da seama cå o dezolare pornitå dintrun sat valah nu poate atinge prestigiul
funebru al uneia råsårite întrun castel solitar. Noi sîntem mai mult amårî¡i decît tri¿ti, cåci nu
cunoa¿tem mîndria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic.
„O inimå plinå întro lume vidå.“ Chateaubriand sa în¿elat definindu¿i astfel plictiseala;
sa în¿elat din orgoliu. Cåci în plictisealå noi nu sîntem mai mult decît lumea, ci tot atît de pu¡in
cît ea. Este o coresponden¡å de vid. Cåci deam fi mai mult, neam rezema destul în noi în¿ine,
am fi destul existen¡å, ca så nu atingem rarefierea con¿tiin¡ei, din care izvorå¿te vidul interior.
Stårile de mare încordare, fie ele de extaz, fie de chin, ne fac impermeabili plictiselii, de¿i din
partea lumii înconjuråtoare ar putea pleca o sugestie irezistibilå de zådårnicie.
Din ce vezi lucrurile mai deaproape, din aceea nu le po¡i iubi decît pe måsura irealitå¡ii
lor. Existen¡a nui suportabilå decît prin coeficientul de neexisten¡å. Virtualitå¡ile de nefiin¡å ne
apropie fiin¡a. Nimicul e un balsam existen¡ial.
¥n felul acesta, în¡eleg mai bine înclinarea noastrå bolnåvicioaså, plinå de suferin¡å
pasionatå, pentru femeie. De¿i mai ancoratå în via¡å decît noi, nui putem totu¿i råpi un caracter
de ireal, alcåtuit atît din poezia vaporoaså în care ne complåcem a o învålui, cît ¿i din echivocul
sexualitå¡ii. Femeia este orice, afarå de o eviden¡å. ªi suferin¡a în dragoste, în orice dragoste,
împlinitå sau neîmplinitå, cî¿tigå în adîncime ¿i ciudå¡enie cu cît prezen¡a femeii se subtilizeazå
întro perfec¡iune pe cît de carnalå, pe atît de nedefinibilå. Dragostea nu e infinitå decît negativ,
convertind plinåtatea în suferin¡å. Nevoia nefericirii no resim¡i decît pentru a împrumuta
fiorurilor erotice o expresie supremå.
Sexualitatea fårå ideea mor¡ii e înfioråtoare ¿i degradantå. ¥n bra¡ele femeii descind sicrie
din azur. Echivocul eroticii este chiar aceastå sugestie mortalå de plinåtate, de exces dezastruos,
de înflorire crepuscularå.
Cui, abandonînduse mårii sau amintirii ei, nu ia fost ru¿ine de a fi petrecut clipe de
dragoste mul¡umit sau indiferent? Nu este marea o jenå în fa¡a oricårei împliniri? No obligåm
la reflux cînd o zårim fårå ochi îndurera¡i? Melancolia este un omagiu de fiecare clipå
întinderilor marine. ªin privirile visåtoare ¿i pierdute, marea se prelunge¿te peste malurile ei ¿i
oceanele î¿i continuå un flux ideal spre întristare. De aceea, ochii nu mai au fund...
Ce curios så te primbli printre femei ¿i al¡i oameni, gîndindute dacå face sau nu så fii
Dumnezeu! Rumegînd la iluzia ve¿niciei tale, î¡i zici: „la marginile mele, mai fivoi ståpîn pe
mine?“ — ªi trecåtoare, care ¿optesc: „eu prefer Crêpe de Chine.“
Ce noroc cå mai sînt ¿i femei înfrumuse¡ate misterios de boalå, care sån¡eleagå climatul
durerii ¿i pierzania luciditå¡ii! Spiritul este materie ridicatå la rangul de suferin¡å. ªi întrucît
femeile sînt avide de dureri, participå la el.
Nevinovå¡ia e antipodul spiritului. Tot a¿a fericirea ¿i orice nui durere.
Parcurile sînt de¿erturi pozitive.
Cînd nu mai e¿ti acordat lumii nici prin gînd ¿i nici prin inimå, trebuie så alergi
încontinuu, pentru ca în ritmul pa¿ilor så te ocole¿ti ¿i så ui¡i alcåtuirea lacrimalå a firii.
Altcum, redevii grådinar al sinuciderii...
Nebuniai o pråbu¿ire a eului în eu, o exasperare a identitå¡ii. Pierzîndu¡i min¡ile, nimic
nu te mai poate opri så fii nelimitat tu însu¡i.
Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate ¿i mai mult: materie liricå.
Nu explici un paradox, precum nu explici un strånutat. De altfel, nui paradoxul un
strånutat al spiritului?
Triste¡eai indefinibilul ce se interpune între mine ¿i via¡å. ªi cum indefinibilul este o
aproxima¡ie delicatå a infinitului...
Cînd e¿ti iubit, suferi mai mult decît cînd nu e¿ti. Påråsit, te mîngîi prin orgoliu; dar ce
consolare mai po¡i nåscoci în fa¡a unei inimi ce ¡i se deschide?
Mun¡ii î¿i în¿alå singuråtatea cu vecinåtatea cerului ¿i de¿ertul cu poezia mirajelor. Numai
inima omului råmîne ve¿nic cu ea înså¿i...
De unde så plece pornirea murdarå de a må tåvåli în nefericire, mai råu ca bivolii în bål¡i
¿i porcii în gunoi? O lenevie împro¿catå de bålegar ¿i de vis...
...ªi cînd ¿tii cå ea nui viciul vie¡ii tale, ci izvorul ei. ªi cînd mai ¿tii cum, alåturi de
femeie, trîndåvia devine ve¿nicie...
De cîte ori privesc albastrul cerului ¿i orice albastru, încetez pe loc dea apar¡ine lumii.
Cinea numit consolatoare culoarea celei mai subtile pierzanii?
Dacå avea cerul altå înfå¡i¿are, religia ar fi consistat probabil în alipirea de påmînt. Cum
înså albastrul este culoarea dezlipirii, credin¡a a devenit un salt din lume.
¥n orice nuan¡å, albastrul e nega¡ia imanen¡ei.
Cu cît må lecuiesc mai mult de mine, cu atît îmi semån mai mult. Melancolia ne scute¿te
de Eu, în a¿a måsurå este ea råul lui.
Fa¡å de totul mor¡ii, nimicul vie¡ii este o imensitate.
Sfin¡ii au spus atîtea paradoxe, încît e imposibil så nu te gînde¿ti la ei în cafenea.
Sentimentul mor¡ii este mole¿itor ¿i crud, parcå înoatå o lebådå ¿i un ¿acal pe undele
otråvite ale sîngelui...
Cînd cite¿ti pe filozofi, ui¡i inima omeneascå, iar cînd cite¿ti pe poe¡i, nu ¿tii cum så te
scapi de ea.
Filozofia e prea suportabilå. Acestai marele ei defect. E lipsitå de patimå, de alcool, de
dragoste.
Fårå poezie, realitateai un minus. Tot ce nui inspira¡ie e deficien¡å. Via¡a, ¿i cu atît mai
mult moartea, sînt ståri de inspira¡ie.
Le¿inul tuturor lucrurilor, în urechi ¿i inimi agonizînd de poezie...
Melancolia? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir.
Cînd, atins de o noble¡e tristå, dezlegat de oameni ¿i de lume, tîrîi o murire înfloritå,
nimic nu te mai împiedicå så crezi cå teai nåscut prin genera¡ie spontanå dintro toamnå
ve¿nicå.
Prin mine råtåce¿te un Septembrie visåtor ¿i fårå denceput.
Un om plictisitor este un om incapabil de plictisealå.
Via¡a este un minus de eternitate al mor¡ii, iar individua¡ia o crizå a infinitului.
Bucuria e reflexul psihic al purei existen¡e — al unei existen¡e ce nui capabilå decît de ea
înså¿i.
Dorin¡a de a muri ascunde prea multe garan¡ii de absolut ¿i de perfec¡iune, prea multå
insensibilitate la eroare, încît setea dea tråi cî¿tigå în farmec prin prestigiul nedesåvîr¿irii ¿i
prin atrac¡ia gre¿elilor aromate. Nu e mai ciudat så îndråge¿ti imperfec¡iunea?
Predilec¡ia straniului salveazå via¡a; moartea se scufundå în eviden¡å.
Nu existå måre¡ie în via¡å ¿i nici chiar în moarte, ci întrun Nimic ce se ridicå neutru ¿i
etern spre cer, asemenea MontBlancului.
Privind piscurile schizofrenice: curios cå nu existå singuråtate decît spre cer.
Mun¡ii nu¡i dau senza¡ia de infinit, ci de grandoare. — Pentru infinit ne ajunge marea ¿i
nefericirea.
A¿ vrea så am o inimå la intersec¡ia Alpilor cu azurul.
Melancolia må dispenseazå de alpinism. Cînd ajungi så în¡elegi mun¡ii de jos...
Femeile care nu ¿tiu zîmbi må fac så må gîndesc la o muzicå de pompieri în Paradis.
Numai farmacia mai poate opri gîndurile.
Cînd otrava veghii ¡ia depravat fiin¡a, nimic nu se mai poate desfå¿ura sub soare fårå så te
irite. ¥n afarå, poate, de un dialog al florilor despre moarte.
Luciditatea: a avea senza¡ii la persoana a treia.
Oamenii sînt în genere obiecte. De aceea simt ei nevoia så „existe“ Dumnezeu. Cînd ai
fåcut trecerea de la obiect la eu, Dumnezeu e superior faptului de a fi sau a nu fi. ¥ntocmai ca
eul, El devine o irealitate care se cautå.
Nu po¡i atinge echilibrul în lume, atîta vreme cît existen¡a nu e mai mult de o stare. Cåci,
în asemenea condi¡ie, e¿ti încontinuu fie în acord, fie în dezacord cu ea. ¥n mod firesc,
existen¡a e ireductibilå, o rezisten¡å pur ¿i simplu în fa¡a cåreia ne aflåm fårå så fim nevoi¡i a o
acorda sau nu subiectivitå¡ii.
Dezechilibrul în lume, fruct al exasperårii con¿tiin¡ei, derivå din incapacitatea de a
concepe neutru realitatea. Oricît neam sfor¡a, ea nui decît stare, la care aderåm sau nu.
Cre¿terea accentului subiectiv al con¿tiin¡ei mic¿oreazå autonomia firii. Cî¿tigi în intensitate ¿i
realitatea pierde echivalent în prezen¡å.
Con¿tiin¡a? A nu mai fi la nivelul firii.
Pe cînd în extaz punctele universului sînt inseparabile de centrul iradierii noastre — în
groazå, ele se aflå la o distan¡å egalå de noi, fårå ca unul singur så ne råmînå indiferent. Nimic
nu ne separå de lume, de¿i ea nii ostilå. Extazul ¿i groaza — atît de diferite — ne angajeazå în
mod egal în ea.
De aceea, uluit în alternan¡a lor, ajungi så nu mai descifrezi carei eul ¿i carei lumea. ¥n
amîndouå, nare ce så mai råmînå neutru; totul participå ¿i nimic nu stå în afarå, nimic nu este
obiectiv.
¥n groazå, nu ¿tii dacå lumeai o prelungire negativå a eului sau eul o prelungire negativå
a lumii; iar în extaz, nu po¡i så califici o plinåtate, în a¿a måsurå confuzia unicå absoarbe
diferen¡ele fiin¡ei.
O lume de urzici altruiste ¿i de bolovani invitînduse la menuet... sau de stîrvuri ce¿i
surîd can vodevil...
Realitatea trebuie chematå la via¡å sau interziså.
Prezen¡a spiritului devenitå colectivå anemiazå cre¿terea unui popor ¿il apropie de
decaden¡å prin tulburarea rafinamentului. Finalul unei ¡åri este în genere un surmenaj istoric, o
istovire explicabilå ¿i fatalå. Nobila deficien¡å a Greciei ¿i a Romei, în maturitatea lor
crepuscularå, presupune o soartå rotunjitå ¿i o ispå¿ire înaltå a unui exces unic. Un trecut de
crea¡ie trebuie plåtit prin suferin¡ele vitalitå¡ii ¿i nimic nui mai impresionant ca o båtrîne¡e
lucidå, deschiså unui vast amar.
Sînt înså popoare care nu se duc la fund din excesul spiritului, sau care au atins culmi, dar
¿iau revenit. Olanda — a cårei picturå echivaleazå muzica germanå — na degenarat în
sånåtate? Dupå înål¡imile ei istorice, i sa „a¿ezat“ sîngele, ¿i oamenii, în locul palorii, au
preferat o apoteozå a untului. Sau Suedia, nu moare e¿uatån prospe¡ime? — Ce o împiedicå så
se usuce glorios în amurg? ªi cum pot fi ¡åri care nau soartå, din teamå de anemia consecutivå
„istoriei“? Devenirea universalå înregistreazå numai popoarele ce nu se cru¡å, ce nu¿i
cumpånesc destinul, ci se îndreaptå triumfåtor ¿i nemilos spre agonie.
Primejdiile crea¡iei îndepårteazå atît pe indivizi, cît ¿i pe ¡åri, — de spirit. Preferînd
sånåtatea, se opun naturii. Florile î¿i re¡in mireasma ca så nu se usuce? Parfumul e istoria unei
flori, precum spiritul a unui individ. — Popoarele care nu se ofilesc nau tråit niciodatå.
Timpul e uneori a¿a de apåsåtor, cai vrea så¡i spargi capul de el.
Devenirea sa coagulat în creier ¿i existen¡a ia culoarea påcatului.
Individua¡ia este orgie de singuråtate. — ¥napoi spre Fiin¡å sau Nimic, spre o mîntuire —
lipsitå de speran¡e.
Buddha a fost, oricum, prea naiv...
¥n marile singuråtå¡i pari a fi gîtuit de un demon pentru o plåcere crudå a lui Dumnezeu.
ªi de aceea mintea ¡ese în ele o teologie iresponsabilå.
Cunoa¿terea ucide eroarea vitalå a iubirii, iar ra¡iunea construie¿te via¡a pe ruina inimii.
Orice luciditate este o pauzå a sîngelui.
Trebuie så fi våzut båtrîne¡ea, boala ¿i moartea ca så te retragi din lume? Gestul lui
Buddha este prea mult un omagiu eviden¡elor... Renun¡årii lui îi lipse¿te paradoxul. Cînd ai
dreptate, nui nici un merit så påråse¿ti via¡a. — Dar så tråie¿ti în dezbinarea låuntricå de
toate — ¿i så ai argumente contra singuråtå¡ii! Calea lui Buddha e croitå pe måsura
muritorilor... Calmul prin¡ului gînditor nar pricepe niciodatå cum po¡i vedea ca el ¿i totu¿i
îndrågi nimicnicia. Pînå ¿i Buddha så fi fost un dascål? E prea mult sistem în lepådårile lui,
prea multe consecven¡e în mîhniri. El ar condamna, desigur, råtåcirea celui ce¿i tîrå¿te neantul
printre muritori ¿i nar pricepe cum în vidul lumii mari surîzi vie¡ii. Cåci el na cunoscut
anumite culmi ale nefericirii; a tråit ¿i a murit consolat. Ca orice om stråin de ispita fatalå a
vie¡ii, de seduc¡ia de neant a fiin¡årii ¿i de Nirvana întåritoare a fiecårei clipe.
Cînd toate gîndurile sau înecat în sînge, din filozof te pomene¿ti un avocat al inimii.
Privind infinitatea calmå a cerului senin: oare cum de existå råul? — ªi a¡i afunda apoi
cugetul în azur, pentru a descoperi cå numai visul ne poate despår¡i de prospe¡imea eternå a
råului — be¡ie negativå a devenirii.
Cerul a precedat oamenii, poezia a „existat“ înaintea lor. Cum deau putut ei råmîne
înapoi, cînd o privire fugarå spre întinderi albastre este izvor de delir? Cerul nea luato
înainte — ¿i de nu interveneau poe¡ii, el se închidea în sine, råmînînd ca noi så ne zårim în
ochi — în epavele lui — ¿i så ne mîngîiem în naufragiul de poezie carei privirea omeneascå.
Con¿tiin¡a neantului împreunatå cu dragostea de via¡å?
Un Buddha de bulevard...
Omul nu ¿tie pînå unde se poate întinde ¿i cît ¡in grani¡ele lui. Uitåm în fiecare clipå
fatalitatea individua¡iei ¿i tråim ca ¿i cum am fi tot ce vedem. Fårå aceastå în¿elåciune, orice
am face near descoperi marginea noastrå.
Dar con¿tiin¡a individua¡iei near în¡epeni în lume, fiindcå near descoperi nemilos un loc
de care greu neam putea mîndri, a¿a încît sîntem pierdu¡i fiindcå nu ne ¿tim marginile —
¿iam fi poate ¿i mai mult, dacå leam ¿ti.
Omul î¿i dibuie¿te soarta, mîndru ¿i trist de a nu o gåsi. Numai dezastrul dezvåluie
micimea individua¡iei: cåci în el încerci nemîngîierea de a vedea cå te mårgine¿ti cu toate ¿i în
primul rînd cu tine.
Gînditorii care nau meditat asupra omului nu ¿tiu ce înseamnå a suferi pentru cunoa¿tere
¿i a¡i semna sentin¡a prin fiecare gînd sau a¡i astîmpåra avînturile întro triste¡e orgolioaså.
Antropologia e un amestec de zoologie ¿i psihiatrie. Po¡i construi utopii — privind doar
florile. Paradisul nui un apendice al botanicii?
Doar prin moarte înceteazå omul de a fi o buruianå a devenirii ¿i cî¿tigå ceva din boala
purå a florilor. — ªi precum gîndurile izvoråsc dintrun amurg fraged al cårnii, a¿a florile
dintro anemie visåtoare a materiei.
Ca så crezi nestråmutat în om trebuie så nu fii capabil de introspec¡ie ¿i så nu cuno¿ti
istoria. Numai un psiholog ¿i un istoric au dreptul så dispre¡uiascå „idealurile“.
¥ntrun gol vital, nimic nu se întîmplå ¿i nimic nu „trece“. Dorin¡a creeazå timpul. ªi de
aceea în absen¡a låuntricå, în lini¿tea pustie a poftelor, în de¿ertul setei ¿i în mu¡enia sîngelui ¡i
se descoperå deodatå lipsa vastå a vremii ¿i iluzia curgerii ei. Iar cînd un ceas de catedralå
veche marcheazå ora în noapte, båtåile lui ne dezvåluie ¿i mai dureros fuga din lume a timpului.
Atunci, imensitateai un suspin etern al clipei, în care ni sengroapå cugetul ¿i trupul.
¥n freamåtele de singuråtate, e¿ti nåpådit de senza¡ia de a fi plåmådit din altå substan¡å
decît lumea. ªi oricîte întîmpinåri abstracte ai gåsi izolårii tale, practic nu po¡i trece peste un
dureros ireductibil. Oamenii par victime ale unei erori cu neputin¡å de împårtå¿it, iar firea —
un gol menit pasiunii tale de råtåcire. Ce sa mårit în tine, de nu mai încapi în fiin¡å? Ve¿niciai
prea micå pentru un suflet nebun ¿i vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce så mai råzbatå în el
dintro lume amu¡itå?
Un gînd seacå måri, dar nu poate usca o lacrimå: umbre¿te a¿trii, dar nu poate lumina alt
gînd; — o aureolå de nemîngîiere.
Dintrun minus de vitalitate rezultå luciditatea, ca orice lipså de iluzie. A¡i da seama nu
merge în direc¡ia vie¡ii; a fi în clar cu ceva, mai pu¡in. E¿ti cîtå vreme nu ¿tii cå e¿ti. A fi
înseamnå a te în¿ela.
Cînd existen¡a ¡i se pare suportabilå, orice poet e un monstru. (Poezia are întotdeauna un
sens ultim sau nu e poezie.)
E¿ti om pînå în clipan care oasele încep så¡i scîr¡îie de triste¡e... Dupå aceea, ¡i se
deschid toate drumurile.
Fårå dorul de moarte, na¿ fi avut niciodatå revela¡ia inimii.
Cînd îmi port mîna pe coaste ca pe o mandolinå, senza¡ia mor¡ii ia contur de nemurire.
Iar cînd nimic îmi spune totul, sim¡urile se aprind întrun suflet gol. ªi atunci, nimicul
femeii supravie¡uie¿te nimicului lumii.
Din ce gåse¿ti mai pu¡ine argumente spre a tråi, din aceea te legi mai mult de via¡å. Cåci
dragostea ce io aråtåm nare valoare decît prin tensiunea absurdului.
Moartea, avînd de partea ei totul, a încetat så mai convingå. Sprijinul ra¡iunii ia fost fatal.
Lipsa de argumente a salvat via¡a. Cum ai råmîne rece în fa¡a unei atari såråcii?
E mai u¿or så faci biografia unui nor decît så spui ceva despre om. ªi cum ai spune ceva,
cînd despre el orice e valabil?
Cu bunåvoin¡å, Dumnezeu încape întro defini¡ie; omul, nu. Acestuia totul i se aplicå,
totul îi „merge“, ca oricårui lucru ce este ¿i nu este.
Lenea e un scepticism al cårnii.
Nevoia de a dovedi o afirma¡ie, dea vîna argumente în dreapta ¿in stînga presupune o
anemie a spiritului, o nesiguran¡å a inteligen¡ei ¿i a persoanei în genere. Cînd un gînd te
nåpåde¿te cu putere ¿i violen¡å, el izvorå¿te din substan¡a existen¡ei tale; al dovedi, al
împresura în argumente înseamnå al slåbi ¿i a te îndoi de tine. Un poet sau un profet nu
demonstreazå, fiindcå gîndul lor este fiin¡a lor; ideea nu se deosebe¿te de existen¡a lor. Metoda
¿i sistemul sînt moartea cugetului. Pînå ¿i Dumnezeu gînde¿te în fragmente; în fragmente
absolute.
De cîte ori încerci a dovedi ceva, te a¿ezi în afara gîndirii, alåturi de ea, nu deasupra ei.
Filozofii tråiesc paralel ideilor; le urmåresc råbdåtori ¿i cumin¡i ¿i, dacå se întîlnesc uneori cu
ele, nu sînt totu¿i niciodatå în ele.
Cum po¡i vorbi de suferin¡å, de nemurire, de cer ¿i de pustiu, fårå så fii suferin¡å,
nemurire, cer ¿i pustiu?
Un gînditor trebuie så fie tot ce spune. Aceasta se înva¡å de la poe¡i ¿i de la voluptå¡ile ¿i
durerile ce le încerci tråind.
Vidul låuntric e ca o muzicå fårå sunete, un cîntec fårå glas. Nesonora lui tålåzuire se
interpune tainic între noi ¿i lume ¿i ne separå de via¡å în mijlocul vie¡uirii ¿i de moarte în
mijlocul muririi. Spre ce suferindå înål¡are se îndreaptå duhul fiin¡årii? De ce ne doare orice
apropiere ¿i de ce sensufle¡e¿te respira¡ia pentru tot cei depårtat?
Undes bra¡e crude de muiere så¡i strîngå oasele, tremurînd de gînd, ¿i tu så¡i pleci
urechea pe båtåile inimii ei îmbåtate, nutrindu¡i groaza scumpå ¿i voluptuos neconsolatå?!
Cînd ochii mi senchid ¿i marginile mele lentind spre marginile lumii, ce auz misterios
îmi descifreazå în zare un cor de copii nebuni?
...¥n incerta ve¿nicie a unei dupåamieze de varå, vocea spartå a unui pu¿ti te tulburå mai
mult ca rugåciunea unui dement sau ca surîsul irevocabil al unui sinuciga¿.
Un gînditor nare drept så se contrazicå mai mult decît via¡a.
Nare rost så fii decît poet, matematician sau general.
Sar putea ca femeile så nu existe decît pentru a îmbogå¡i inspira¡ia ¿i sar putea, mai
mult, ca lumea så nu fie decît un pretext al poeziei.
Nici cerul ¿i nici påmîntul nu lau cîntat poe¡ii, ci un fel de nonlume existentå în
melancolii.
Poezia întrun parc e stat în stat.
Leneviai o melancolie ce apar¡ine exclusiv fiziologiei.
O cascadå în surdinå alcåtuie¿te imaginea a ceea ce numim de obicei suflet...
Fiva Dumnezeu altceva decît o încercare de ami îndestula nevoia infinitå de Muzicå?
Cel ce iube¿te mistica, muzica ¿i poezia este neapårat o naturå eroticå, un voluptuos
rafinat ¿i care, negåsind satisfac¡ie deplinå în iubire, recurge la delicii ce depå¿esc via¡a. Dacå
ai atinge absolutul în dragoste, la ce ai umbla în goanå dupå voluptå¡i prelungi ¿i delicate? Nu
leai putea sim¡i nevoia ¿i, dacå tear interesa abstract, ele nu ¡iar putea sugera o pasiune
durabilå ¿i intenså.
¥n iubirea împlinitå — cu toate vulgaritå¡ile inerente — tråim aspira¡ia spre alte lumi ca o
distrac¡ie, ca un pretext. ªi atunci cum ar deveni muzica, mistica sau poezia substan¡å a vie¡ii?
Saltul din lume presupune un exces de individualizare. Tot a¿a, orice voluptate care
înlocuie¿te iubirea directå, legalå ¿i obligatorie a genului uman.
Nu se poate concepe for¡å fårå boalå. Nu în zadar oamenii cei mai primejdio¿i sînt acei a
cåror sånåtate e atinså.
Istoria e mînatå de oameni care¿i pipåie necontenit pulsul.
Tot ce nui muzical e aparen¡å, eroare sau påcat.
Wagner pare a fi stors toatå esen¡a sonorå a umbrei.
Cine iube¿te cu adevårat muzica nu cautå în ea un adåpost, ci un nobil dezastru. Universul
nu se înal¡å spre destråmarea ei?
¥ntocmai ca gîndurile, muzica se instaleazå în golurile vitale. Un sînge proaspåt ¿i o carne
rumenå rezistå ademenirilor vibrante, nau spa¡iu pentru ele; boala înså le face loc. Pe måsurå
ce roade din via¡å, absolutul înainteazå. Nu e revelator cån infinitul muzicii ¿in infinitul mor¡ii
se tope¿te totul în noi, cå materia î¿i pierde marginile, cå ne sfårîmåm grani¡ele pentru a oferi
întinderi nåpådirii sonore ¿i mortale?
Fiecare purtåm, în grade diferite, o nostalgie a haosului — ¿i care se exprimå în dragostea
de muzicå. Nui aceasta universul în starea purå a virtualitå¡ii? Muzica este tot — minus lumea.
Boala — acces involuntar al absolutului.
Luciditatea e un reflex al påcatului zilnic de a fi, iar cunoa¿terea, o formå vulgarå a
nostalgiei.
Oare cum se råsfrînge via¡a întrun suflet neîntinat de cunoa¿tere? Råspunsul ar fi u¿or de
am ¿ti în ce fel vremelnicia poate fi tråitå ca ve¿nicie, în ce fel sînt alcåtui¡i îngerii sau pînå
unde se întinde peisajul låuntric al prostiei.
¥n Dumnezeu e¿ti mai singur decît întro mansardå parizianå.
Dacå ai putea gîndi atunci cînd ¡i se aprind gîndurile! Dar ce idee ar mai lua contur cînd
din creier se împrå¿tie fum ¿i din inimå scîntei?
Dore¿ti dorul de moarte ¿i nu moartea, fiindcå nai ajuns la capåtul scîrbei de a vie¡ui ¿i
e¿ti încå mîndru în prada erorii fiin¡årii.
Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vie¡ii ¿i nici mor¡ii.
Amîndouå sînt îngrozitoare. Voluptate nu existå decît în acel dor..., în acea grani¡å de fioruri ce
alcåtuie¿te echivocul dulce ¿i amar al muririi.
De cîte ori ridic ochii spre cer, nu pot înåbu¿i sentimentul unei infinite pierderi. De sar
porni o cruciadå împotriva albastrului! Ce vijelios ma¿ îngropa în culoarea marelui regret!
Au luat foc toamnele în mine ¿i inima mi sa întors pe dos.
Cîntecul prelung ¿i vaporos al mor¡ii må învåluie ca o spumå a ve¿niciei. ªin lîncezeala
ademenitoare a sfîr¿itului, sînt o epavå încoronatå pe mårile de muzicå ale lui Dumnezeu sau un
înger fluturînd prin inima Lui.
Fiindcå iubesc prea mult via¡a, evreii nau poe¡i.
Gustul violet al nefericirii...
¥nserårile au ceva din frumuse¡ea unei halucina¡ii.
Vremile noi au pierdut în a¿a måsurå sim¡ul marilor sfîr¿ituri, încît Isus ar muri aståzi pe o
canapea. ªtiin¡a, eliminînd råtåcirea, a mic¿orat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei.
Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologicå a nostalgiei. Ea ne face
inteligibil sensul unui „suflet“ al lumii.
De ce, cînd ne adîncim în taina ei, sîntem prin¿i de un freamåt patetic ¿i de o tulburare
vecinå religiei? Så nu fie cumva Devenirea o fugå din Dumnezeu? ªi så nu fie mersul ei sfî¿ietor
o întoarcere în El? Se prea poate, din moment ce Timpul suspinå, prin toate laturile lui, dupå
Absolut. Nostalgia exprimå mai direct ¿i mai dramatic imposibilitatea omului de a¿i fixa o
soartå. „Devenire“ hipertrofiatå, el î¿i gustå, în instabilitatea ei, lipsa lui de condi¡ie. ªi nu este
ca ¿i cum el sar „gråbi“ cu tot timpul?
Dacå tot ce „este“ nu mar face så sufår, oare cum a¿ suferi så fiu? ªi fårå excesul balsamic
al durerii, cinear suporta osînda la via¡å? Dar încårcat ¿i prigonit de ea, te råsfe¡i întrun avînt
funebru spre nemurire, spre ve¿nicia muririi — numitå ¿i via¡å...
Dorul de a muri exprimå uneori numai o subtilitate a orgoliului nostru: vrem, adicå, så ne
facem ståpîni pe surprizele fatale ale viitorului, så nu cådem victime ale dezastrului esen¡ial.
Sîntem superiori mor¡ii doar în dorin¡a dea muri, cåci ne murim moartea tråind. Cînd
aceasta î¿i råsfa¡å în tine lipsa ei de margini, clipa finalå nui mai mult de un accent melodios.
Este o lipså de mîndrie creaturalå în a nu¡i oferi inima istovirii voluptuoase a mor¡ii. Doar
stingîndute neîncetat o stingi în tine, îi reduci din infinit. Cel ce na cunoscut intimitatea mor¡ii
înainte dea muri, minor sfîr¿itului, se rostogole¿te umilit în necunoscut. El sare în vid; pe cînd,
prins în ondula¡ia muririi, luneci în moarte ca spre tine însu¡i.
Cînd ¿tii cei gustul mor¡ii, nu mai po¡i crede cai tråit vreodatå fårå sål cuno¿ti... sau cai
trecut cîndva cu ochii închi¿i prin dulcea¡a peisajelor de agonie. Ce înviorare ciudatå î¡i
descoperå verde¡urile stingerii ¿i înflorirea suspinelor fårå de capåt! Pururi tînår în amurguri,
întremat în sfîr¿ituri, cåutînd întinderile mor¡ii fiindcå via¡a nui destul dencåpåtoare ¿i
încetinindu¡i råsuflarea ca zgomotul vie¡uirii så nu acopere depånårile visului final!
Sînt dupåamieze de toamnå de o atît de melancolicå nemårmurire, încît ¡i se opre¿te
respira¡ia pe ruina timpului ¿i nici un fior nu mai poate însufle¡i zîmbetul împietrit pe absen¡a
eternitå¡ii. ªi atunci, în¡eleg o lume postapocalipticå...
¥n Dumnezeu nu trebuie våzut mai mult de o terapeuticå în contra omului.
De chinurile iubirii te po¡i scåpa dizolvîndule în muzicå. ¥n felul acesta, î¿i pierd întro
imensitate vagå tåria lor fierbinte.
Cînd pasiuneai prea intenså, sinuozitå¡ile wagneriene o destramå în infinit ¿in locul
chinului precis te legeni vaporos întro disolu¡ie orizontalå, tentinzi tomnatic pe de¿ertul unei
melodii...
Wagner — muzicå a nesfîr¿itei neîmpliniri — se acordå suspinului arhitectural ¿i cenu¿iu
al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete ¿i dorin¡i..., iar stråzile se
întîlnesc spre a¿i împårtå¿i taine ce nu sînt totu¿i stråine unui ochi întristat. ªi cînd azurul
împînzit al Parisului pare a¿i fi condensat aburii în sonoritå¡i, tålåzuirea de motive wagneriene
sentîlne¿te undeva cu cerul.
Sufletul unei catedrale geme în surmenajul vertical al pietrei.
A¿ vrea så fiu mîngîiat de mîini prin care po¡i strecura Timpul...
...sau så fiu plîns de ochi smul¿i dintrun Paradis în flåcåri.
Tot mai mult må conving cå oamenii nus decît obiecte: bune sau rele. Atît.
ªi eu sînt oare mai mult de un obiect trist? Cîtå vreme suferi, nu de a tråi printre oameni, ci
de a fi om, cu ce drept ai face din nelini¿tea ta o culme? O materie cåreia îi e ru¿ine de ea înså¿i
råmîne tot materie... ªi cu toate acestea...
¥ntro lume de måråcini, parcå sînt o salcie ce¿i plînge crengile spre cer.
Cînd mintea sa oprit, de ce mai bate oare inima?
ªi verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide cînd sîngele a orbit?
Ce negurå spintecå måruntaiele ¿i ce ziduri se dårîmå în ¡esuturi?
ªi oasele spre cine urlå în våzduh, ¿i våzduhul de cemi apaså mîhnirea gråbitå înspre
nimic?
ªi ce chemare spre înec îmi împinge gîndurile spre ape moarte?
Dumnezeule! pe ce frînghie så urc spre tine, ca de nepåsarea ta såmi sfårîm trup ¿i suflet?
Oamenii nu tråiesc în ei, ci în altceva. De aceea au preocupåri. ªi le au fiindcå nar avea ce
face cu absen¡a lor de fiecare clipå. Numai poetul este cu el ¿i în el. ªi lucrurile nui cad toate
perpendicular pe inimå?
Cine nare sentimentul sau închipuirea cå realitatea întreagå respirå prin el nu bånuie¿te
nimic din existen¡a poeticå.
A¡i tråi eul ca univers e secretul poe¡ilor — ¿i mai cu seamå al sufletelor poetice.
Acestea — dintro pudoare ciudatå — îmblînzesc prin surdinå sim¡irea, pentru ca o încîntare
fårå margini ¿i fårå expresie så se prelungeascå neîncetat întrun fel de nemurire visåtoare,
neîngropatån vers. Nimic nu ucide mai mult poezia låuntricå ¿i vagul melodic al inimii ca
talentul poetic. Sînt poet prin toate versurile ce nu leam scris...
Obsedat de el însu¿i, poetul este un egoist; un univers egoist. El nui trist, ci lumea toatåi
tristån el. Capriciul lui ia contur de emana¡ie cosmicå. Nui poetul punctul celei mai slabe
rezisten¡e prin care lumea devine transparentå ei înse¿i? ªi nui natura bolnavån el? Un univers
atins — ¿iau apårut poe¡ii...
Cum så nu suferi de a fi om, privind muritorii gîfîindu¿i destinul?
Cînd vom vie¡ui cu sentimentul cå în curînd omul nu va mai fi om, atunci va începe
istoria, adevårata istorie. Pînå acum am tråit cu idealuri, de aici încolo vom tråi absolut, adicå
fiecare se va înål¡a în propria lui singuråtate. ªi nu vor mai fi indivizi, ci lumi.
Adam a cåzut în om; noi va trebui så cådem în noi în¿ine, în limita noastrå, la orizontul
nostru. Cînd fiecare va respira la marginea lui, istoria sa încheiat. ªi astai adevårata istorie.
Suspendarea devenirii în absolutul con¿tiin¡ei. ¥n sufletul omului nu va mai avea loc nici o
credin¡å. Vom fi prea maturi pentru idealuri. Atîta vreme cît ne mai agå¡åm de deznådejdi ¿i de
iluzii, sîntem iremediabil oameni. Aproape nici unul nam reu¿it så ståm drep¡i în fa¡a lumii ¿i a
nimicului. Sîntem oameni, infinit oameni: cåci nu sim¡im încå nevoia de suferin¡å?
A fi „muritor“ înseamnå a nu putea respira fårå setea de durere. Eai oxigenul individului
¿i voluptatea ce se interpune între om ¿i absolut. „Devenirea“ — implica¡ia ei...
De nu miar plåcea så îngrijesc blînd erorile ¿i de na¿ a¡ipi con¿tiin¡a prin dulci
în¿elåciuni, undear duce o veghe nemiloaså întro lume nemilos îngustå?
Nici o nebunie nu mar consola de pu¡inul lumii, în clipele în care inima e o fîntînå
såritoare întrun de¿ert.
Experien¡a om a ratat. El a devenit o înfundåturå, pe cînd un neom e mai mult: o
posibilitate.
Prive¿te un „semen“ adînc în ochi: ce te face så crezi cå nu mai po¡i a¿tepta nimic? Orice
om e prea pu¡in...
Ce este teama de moarte, de întuneric, de nefiin¡å, fa¡å de teama de tine însu¡i? ªi existå
oare alta? Nu se reduc toate la ea? Urîtul nesfîr¿it al vie¡uirii ¿i plictiseala lucrurilor ce devin
sau nu devin, groaza unei lumi urnite în sine ¿i uruiala timpului în sim¡iri ginga¿e — de unde
pleacå ele, dacå nu din fiorul care ne înstråineazå de noi în¿ine în mijlocul nostru? Ca ¿i cum
oriunde ai merge nai da de ceva mai råu ca tine, cå tu e¿ti råul care se bolte¿te deasupra lumii,
cå nu po¡i fi cu tine fårå så fii împotriva ta! Pe¿terile ascunse sînt mai pu¡in înfioråtoare decît
golul pe care ¡il deschizi de cîte ori î¡i oche¿ti subteran fiin¡a. Ce nimic se cascå în sîmburele
tåu, de teama te apårå de neîndurarea ta? Mai po¡i tu råmîne cu tine? De ce arborii mai zåresc
spre cer ¿i nu¿i întorc frunzele ca så¡i ascundå întristarea ¿i så¡i îngroape teama?
Va descifra cineva cîndva drama de a fi nevoit så traduci dialectic lacrimile, în loc så le
la¿i så curgån vers?
ªi ¿tiva cineva vreodatå cîte piedici trebuie dorin¡elor ca så izvorascå gîndul, cîte
înfrîngeri costå înmugurirea cugetului? ªi ce toamnå a tinere¡ii este spiritul!
Doamne! dezleagåmå de mine, cå de miresmele ¿i de miasmele lumii mam dezlegat de
mult. Spre o cåin¡å plinå de cîntec înal¡åmi cugetul ¿i nu må mai låsa vecin mie, ci întinde¡i
de¿erturile tale între inima ¿i gîndul meu. Au nu vezi tu vråjma¿ul duh al soartei mele, ursitå
blestemelor ¿i plînsului?
Ce rugi gåsivoi pentru tine, Mo¿neag neputincios, ¿i din ce istoviri ridicavoi un urlet
spre nepåsarea ta? Dar cinemi spune cå sînt ¿i eu båtrîn, mai båtrîn ca tine, cå inima mie mai
cåruntå decît barba ta?
Dea¿ da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri near mai întîlni gîndul? Tu nu
vezi, Doamne, cå unul din altul ne vom såvîr¿i, meni¡i rostogolirii; cåci nici tu ¿i nici eu nam
nåscocit un reazem în afarå de noi?
Voitam så må bizui pe tine — ¿iam cåzut; voitai så te bizui pe mine ¿i nai mai avut ce
cådea!
Poezia, fa¡å de filozofie, reprezintå un plus de intensitate, de suferin¡å ¿i de singuråtate.
Existå totu¿i un moment de prestigiu pentru filozof: cînd se simte singur cu întreaga cunoa¿tere.
Atunci råzbat suspinele în Logicå. Doar o måre¡ie funebrå mai poate face ideile vii.
Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de via¡å.
Cinicii nu sînt nici supra ¿i nici suboameni, ci postoameni. Ajungi såi în¡elegi ¿i chiar
såi iube¿ti, cînd î¡i scapå din chinul absen¡ei tale o mårturisire adresatå ¡ie sau nimånui: am
fost om ¿i acuma nu mai sînt.
Cînd în tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, ¿i e¿ti vacant pînå ¿i de vid ¿i urechile
nu¡i mai ¡iuie de neant...
Romantismul german — sau vremea în care nem¡ii cuno¿teau genialitatea sinuciderii...
Cînd te apropii de Dumnezeu prin råutate ¿i de via¡å prin umbre, la ce po¡i ajunge dacå nu
la o misticå negativå ¿i la o filozofie nocturnå?
Crezi fårå så crezi ¿i tråie¿ti fårå så tråie¿ti... Paradoxul îl rezolvi întro duio¿ie
însîngeratå, întårit de amurguri ¿i cernit de aurore.
Vråjit de surmenajul cunoa¿terii, doar întrun tîrziu ajungi så resim¡i imensa obosealå ce
urmeazå insomniei spiritului. ªi atunci începi så te treze¿ti din cunoa¿tere ¿i så oftezi dupå
farmecele orbirii.
Cum gîndul råsare în paguba cårnii, cum orice gînd este un viciu pozitiv, prisosul
spiritului ne îndeamnå spre antipodul lui. A¿a apare dorin¡a tainicå a uitårii ¿i vråjmå¿ia
cugetului împotriva cunoa¿terii.
Omul este atît de alipit de vidul existen¡ei, cå pentru el ¿iar da oricînd via¡a, ¿i atît de
îmbibat de infinitul plictiselii, încît martirajul vie¡uirii îl suferå ca pe un deliciu.
Cu cît e¿ti mai låmurit de pu¡inul totului, cu atît te ata¿ezi mai mult de el. ªi moartea¡i
pare prea pu¡in ca sål salvezi. Numai astfel se explicå de ce religiile sînt în contra sinuciderii.
Cåci toate încearcå så dea un sens vie¡ii în clipa în care eal are mai pu¡in. Ele sînt în esen¡å
atît: un nihilism împotiva sinuciderii. Orice mîntuire izvorå¿te din refuzul ultimelor consecin¡e.
Fårå patimile tulburi ale muzicii, ceam face oare cu sim¡irea caligraficå a filozofilor?
ªi ceam face cu timpul alb, golit ¿i dezbinat de via¡å, cu timpul alb al plictiselii?
Nu iube¿ti muzica decît pe litoralul vie¡ii. Cu Wagner asi¿ti atunci la o ceremonie a
clarobscurului, la o cosmogonie a sufletului, iar cu Mozart la florile Paradisului visînd alte
ceruri.
Orice deznådejde este un ultimatum lui Dumnezeu.
Neurasteniai la om ceea cei divinitatea la Dumnezeu.
Gîndurile o ¿terg din lume, iar sim¡urile o iau razna spre cer. Unde fuge mintea, de
måmbåt de lipsa mea, de lipsa mea ¿ia lumii? Doamne! mic e¿ti pentru dezastrul fiilor tåi! ¥n
tine nui loc så ne adåpostim groaza, cåci tu nai loc de groaza ta! ªi må voi ascunde iarå¿i în
inimå, pråfuitå de amintirea mea!
Nui etern decît ceea ce nare nici o legåturå cu adevårul.
Femei — a cåror vitalitate nu le permite mai mult de un surîs... Jacqueline Pascal sau
Lucile de Chateaubriand. Ce bine cå nu e în putin¡a vie¡ii så ne desprindå de melancolie!
Je m’endormirai d’un sommeil de mort sur ma destinée. (Lucile)
Lumea e salvatå de cele cîteva femei care au renun¡at la ea.
Anemia este înfrîngerea prin sînge a timpului.
Dea¿ trece lacrimile prin sitå, dea¿ pune la teasc plînsurile, ca din drojdia lor såmi
otråvesc credin¡ele, sub un cer fugar!
Nimic nu exprimå mai chinuitor decep¡iile unui suflet religios ca dorul de otråvuri. Ce
flori veninoase, ce adormitoare crude så ne vindece de molima înfioråtoarei lumini? ªi ce vifor
de cåin¡å så ne descarce sufletul la margini de fire?
Timpul e un anotimp al ve¿niciei; o primåvarå funebrå a eternitå¡ii.
Desprinderea fiin¡elor din haosul ini¡ial a creat fenomenul individua¡iei, adevåratå
stråduin¡å a vie¡ii spre luciditate. Ca un strigåt dupå con¿tiin¡å sau înfiripat alcåtuirile
individuale ¿i fiin¡ele triumfau în efortul lor de a se deta¿a din confuzia totului. Cîtå vreme
omul a råmas fiin¡å ¿i numai atît, individua¡ia nu depå¿ise cadrele vie¡ii, cåci el se sprijinea în
tot ¿i era tot. Dar avîntul spre sine însu¿i, sco¡îndul din centrul firii, ia creat iluzia unui infinit
posibil în grani¡ele individuale. ªi astfel omul a început så¿i piardå limita, ¿i individua¡ia a
devenit osîndå. Aici rezidå måre¡ia lui dureroaså. Cåci fårå cursul aventuros al individua¡iei, el
nar fi nimic.
¥ntocmai ca ochii evreilor, via¡a are ceva mort ¿i agresiv în acela¿i timp.
Cînd nai måsurå în nimic, te måsori cu Dumnezeu. Orice exces nil apropie. Cåci El nui
decît incapacitatea noastrå de a ne opri undeva. Tot ce nare margine — iubirea, furia, nebunia,
ura — e de esen¡å religioaså.
Melancoliai nebunie în sensul în care parfumul e stare anormalå.
Nevoia de a te såvîr¿i în Dumnezeu nui altceva decît dorin¡a de a¡i muri moartea pînå la
capåt, de a nu te sfîr¿i supravie¡uit de via¡a ce nai tråito. Frica de a nu fi murit de tot face
moartea atît de îngrozitoare. Lîncezim dupå ve¿nicia în Dumnezeu, din teama de a nu fi vii cînd
sîntem exterior stîrvuri. Dacam a¿teptat pentru a ne na¿te o eternitate, trebuie sa¿teptåm alta
pentru a muri.
Cum sub ochiul melancolic ¿i pietrele par a visa, zadarnic am cåuta fårå el noble¡e în fire.
Melancolia exprimå toate posibilitå¡ile de cer ale påmîntului. Nui ea apropierea cea mai
îndepårtatå de Absolut ¿i nui ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? ¥n afara ei,
ceam putea opune Paradisului, cînd de lume nu ne mai leagå decît faptul de a tråi în ea ¿i golul
pozitiv al inimii.
Avantajul neantului fa¡å de eternitate este cå nu poate fi påtat de timp. De aceea se
asemuie¿te el zîmbetului melancolic.
Specificul soartei umane se epuizeazå în prestigiul metafizic al chinului.
Omul trebuie så sufere pînå la scîrba de suferin¡å ¿i de el însu¿i.
Så nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului?
¥n nop¡ile de veghe ¿in orice noapte, nu mai respiråm în timp, ci în amintirea lui, precum
în mijlocul luminii care ne råne¿te nu mai tråim în noi, ci în amintirea noastrå.
Melancolia e singurul sentiment care då drept omului la majusculå. Din a¡ipirea sim¡urilor
¿i privegherea cugetului î¿i cristalizeazå ea aroma visåtoare, fårå de care nam mai privi spre
noi fårå remu¿carea dea nu fi murit în Dumnezeu.
Otrava deliciilor amare ale fiin¡årii ia glas în iadul muzical al sîngelui, din aburii cåruia se
înal¡å miresmele ei funebre.
Plictiseala care ne a¿teaptå în viitor ne îngroze¿te mai mult decît orice groazå a clipei de
fa¡å. Prezentul în sine ne dezvåluie via¡a plåcut insuportabilå.
Nebunia este introducerea speran¡ei în logicå.
Måre¡ia voluptå¡ii purcede din pierderea min¡ii. De nam sim¡i cå înnebunim, sexualitatea
ar fi o murdårie ¿i un påcat.
Nevoia de otråvuri så nu fie un gust negativ al eternitå¡ii? Altcum, de ce ne zvîrcolim în
bra¡ele unui diavol divin, cînd setea dea ne otråvi ne otråve¿te gîndul?
Dorul de veninuri este o crizå a imanen¡ei: un maximum de transcenden¡å cu mijloacele
lumii. — Dar toate laolaltå sînt prea slabe ca så ne învenineze de o altå lume pînå la a ne uita
veninul. Cînd va cråpa odatå fierea spiritului?
...ªi ce recunoscåtori trebuie så fim cerului cå este o otravå ce nu se mai gatå, ¿i ce adora¡ie
trebuie så avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ceam face de nu iam sorbi
drojdia în orice veghe? ªi unde am fi, de nu neam tîrî pe fundurile lui?
Omul depinde de Dumnezeu în felul în care acesta depinde de Divinitate.
Totul se bålåce¿te în neant. Iar neantul în el însu¿i.
Ostenit de a scoborî clipå de clipå din Dumnezeu... ªi lipsa aceasta de popas, numitå „a
tråi“...
Nu te istove¿ti în muncå, necaz ¿i caznå, ci în cåin¡a umbletului prin lume, cu umbra lui
Dumnezeu în spate. Nimic nu e mai propriu fåpturii ca oboseala.
Cum mi se despicå duhul ¿i mi se clatinå cugetul! Cine såmi stingå negura senzualå din
sînge ¿i vuietul aiurit din oase?!
To¡i ¿erpii trag de moarte în înserårile sîngelui ¿in vågåunile min¡ii. ªi nici un demon care
så le opreascå agonia sau så lendulceascå zvîrcolirile întrun trup închinat nimicirii!
Parca¿ fi o buruianå zvîrlitå la margini de lume, sub care se vaitå ¿opîrle demente!
¥n patima vidului, doar zîmbetul cenu¿iu al ce¡ii mai însufle¡e¿te descompunerea mårea¡å
¿i funebrå a gîndului.
Unde sînte¡i voi, ce¡uri crude ¿i amågitoare, de nu vå råsturna¡i încå pe o minte
împåienjenitå? ¥n voi a¿ vrea såmi sfî¿ii amarul ¿i såmi ascund o spaimå mai vastå ca
amurgul plutirii voastre!
Ce Nord mi se lasån sînge!
A fi? O lipså de pudoare.
Aerul îmi pare o mînåstire în care Nebunia e stare¡.
Tot ce nui fericire este un minus de iubire.
Omul nu poate crea nimic fårå o pornire tainicå de a se distruge. A tråi, a te afla înlåuntrul
existen¡ei înseamnå a nu putea adåuga nimic vie¡ii. Cînd înså e¿ti în afarå de ea, apucat pe o
cale primejdiaoså, urmårit de scandalul neîntrerupt al fatalitå¡ii, ros de mîndria disperatå a
implacabilei ursiri, deschis primåvåratic pråbu¿irii, cu ochii ¡intui¡i în crimå ¿i în nebunie sau
învine¡i¡i de povara måre¡iei — atunci încarci via¡a de tot cen tine na fost ea.
Din chin se na¿te tot ce nui eviden¡å.
Nai soartå decît în furia irezistibilå dea¡i måcina rezervele fiin¡ei, atras voluptuos de
chemarea propriei ruini. Destin înseamnå a lupta deasupra sau alåturi de via¡å, ai face
concuren¡å în pasiune, råzvråtire ¿i suferin¡å.
De nu sim¡i cån tine ¿ia råtåcit drama un Dumnezeu necunoscut, cå for¡e oarbe,
crescuten vraja îndurerårii, senlån¡uie pe flåcåri tremuråtoare, råsårite din atîtea focuri
nevåzute — ce nume¡i po¡i tu da ca så nu fii to¡i?
Ceea ce nui durere nare nume. Fericirea este, dar nu existå. Pe cînd în durere, fiin¡a
atinge un paroxism existen¡ial — în afara firii. Intensitatea suferin¡ei este un neant mai efectiv
decît existen¡a.
Doamne, dea¿ putea sfårîma a¿trii, ca sclipirea lor så nu må mai împiedice så mor în tine!
ªi oasele mele aflavor odihnå în lumina ta? Aratå¡i întunecimile, scoboarå¡i nop¡ile can ele
såmi a¿ez ¡årîna spaimelor ¿i carnea defunctå de nådejdi! Sicriu fårdenceput, a¿azåmå sub
negrul cerului tåu ¿i stelele fivor cuie pe acoperi¿ul meu ¿ial tåu!
Una este så descoperi pe Dumnezeu prin neant, ¿i alta så descoperi neantul prin
Dumnezeu.
Nimic nu se explicå, nimic nu se dovede¿te, totul se vede.
Cei un artist? Un om care ¿tie tot — fårå så¿i dea seama. Un filozof? Un om care¿i då
seama, dar nu ¿tie nimic.
¥n artå se poate orice; în filozofie... Dar ea nui decît deficien¡a instinctului creator în
folosul reflexiei.
Nonfilozofie: ideile se sufocå de sentiment.
Bolile sînt indiscre¡ii de eternitate ale cårnii.
De cîte ori må ispite¿te ame¡eala, îmi pare cå îngerii ¿iau rupt aripile din tårii ca såmi
facå vînt din lume.
Ura împotriva lui Dumnezeu pleacå din scîrba de tine însu¡i. Îl ucizi pentru a¡i masca
pråbu¿irea.
Rostul omului este så preia suferin¡a lui Dumnezeu. Cel pu¡in de la cre¿tinism încoace.
Religios e acel ce se poate lipsi de credin¡å, dar nu de Dumnezeu.
Pentru ce mîinile nu se întind spre rugåciune, mîinile de muritori, ca såmi sprijin pe ele
mîhnirea dråceascå ¿i spaima asasinå? ªi pietrele, de ce numi suspinå groaza ¿i oboseala spre
un cer înlemnit de propria lui lipså? Iar tu, Naturå, ce plînsuri mai a¿tep¡i de nu te råzvråte¿ti cu
rugi ¿i cu blesteme? ªi voi, obiecte fårå suflet, de ce nu urla¡i soarta vråjma¿å a sufletului? Sau
vre¡i så moarå rostogolinduse pe voi, pe voi care nu cunoa¿te¡i frica de a deveni obiect? ªi nici
o stîncå nu zboarå spre bol¡i ca så¡i cer¿eascå îndurarea!
Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori ¿i mårile deveneau furioase pentrun suflet.
Azi, toate mor ¿i stelele nu mai cad în måri ¿i mårile nu se mai reped spre stele. Doar sufletul
î¡i mai înal¡å agonia spre întinderi învinse ¿i spre leacurile mor¡ii.
¥n ultima etapå a spaimei, î¡i vine så¡i ceri scuze de la trecåtori, de la arbori, de la case,
de la ape ¿i de la tot ce a murit ¿i na murit.
Cea din urmå despår¡ire, cel din urmå sårut dat acestui univers, mai mort decît un mort
iubit.
Må va scuza cineva cam fost? Dea¿ avea genunchi ca Alpii, såmi cer iertare oamenilor
¿i depårtårilor!
Cine na avut sentimentul cå pentru el toatå lumea ar trebui så se omoare ¿i cå el ar trebui
så se omoare pentru toatå lumea — acela na tråit niciodatå.
Eroismul consistå în a voi så mori, dar ¿i în a voi så tråie¿ti atunci cînd fiecare zi te apaså
mai råu ca o eternitate. Cine na suferit de insuportabilul vie¡ii na tråit niciodatå.
Cu ultimele picåturi de sînge, melancolia va descrie un semn de întrebare pe o inimå
palidå. Cåci la cear mai îngropa o inimå subteranå?
Cînd por¡i pe umeri toate Judecå¡ile din Urmå...
Luciditatea este un vaccin contra vie¡ii.
Trebuie så fi încercat multå vreme dorin¡a de a muri, ca så cuno¿ti dezgustul de moarte.
Såtul de patima sfîr¿itului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. De¿i moartea, ca ¿i
Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reu¿e¿te, precum nici El, så împiedice chinul
sa¡ietå¡ii sau så îndulceascå povara excesului ¿i exasperarea intimitå¡ii prelungi. De nam fi
plicitisi¡i de infinit, ar mai exista oare via¡å? Ce vitalitate secretå ne separå de absolut?
Doar sîngele meu mai påteazå paloarea lui Dumnezeu... (Îmi vei ierta Tu stropii întristårii
¿i ai nebuniei?)
Sînt dureri de care nu mar putea consola decît dispari¡ia cerului.
¥n nop¡i infinite, timpul se urcå în oase ¿i nefericirea muzeazå în vine. ªi nici un somn nu
opre¿te igrasia temporalå ¿i nici o aurorå numblînze¿te fermentarea chinului.
„Sufletul“ î¿i extrage vitalitatea din patimi ce clocotesc dureros, iar „inima“ e un sînge
nåpåstuit. Gustul mor¡ii så nu fie o sete de cruzime ¿i pe care, din decen¡å, neo satisfacem
asupra noastrå? Nu vrem så murim pentru a nu omorî?
„Profunzimea“ e o cruzime secretå.
Te întrebi de ce un be¡iv în¡elege mai mult? Fiindcå be¡iai suferin¡å.
De ce un nebun vede mai mult? Fiindcå nebuniai suferin¡å.
De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcå singuråtateai suferin¡å.
ªi de ce suferin¡a ¿tie totul? Fiindcåi Spirit.
Defectele, viciile, påcatele nu ne descoperå laturi ascunse ale firii prin fulgerårile de
plåcere, ci prin sfî¿ierea cårnii ¿i a duhului, prin revela¡iile nega¡iilor. Cåci tot cei negativ e
ispå¿ire ¿i ca atare cunoa¿tere. O fiin¡å care ar ¿ti totul ar fi un fluviu de sînge. Dumnezeu,
dispunînd de prea multå durere, nu mai apar¡ine timpului. El e o hemoragie pe dimensiunea
eternitå¡ii. ¥nsîngerarea lui începe din întîia clipå fugarå din Neant.
Cel ce ridicå via¡a cuiva este mînat de o furie patologicå a cunoa¿terii, chiar dacå motive
meschine îi ascund mobilul secret. Criminalului i se dezvåluie taine ce nouå ne råmîn stråine.
De aceea le plåte¿te el a¿a de scump. Unul din motivele pentru care societatea executå pe asasin
este acela de a nui acorda satisfac¡iile unui infinit al remu¿cårii. Al låsa în via¡å este ai
acorda libertatea de a ne întrece. Adîncimile råului conferå o superioritate iritantå. Se prea
poate ca oamenii så fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol.
¥n stråfulgerarea cosmicå a con¿tiin¡ei, cerul se risipe¿ten melodie, urmat de mun¡i, de
arbori ¿i de ape. ªi înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu ¿i o
aureolå.
Nu e ca ¿i cum o negurå din altå lume near visa via¡a?
Depånarea låuntricå a mor¡ii este cea¡å ridicatå la principiu metafizic.
O catedralå e maximum de sensibil al ce¡ii. Negurå solidificatå.
Existå în om o dorin¡å tainicå de remu¿care, ce precede Råul, cel creeazå. Fårådelegea,
viciul sau crima izvoråsc din fråmîntarea ei ascunså. Odatå actul consumat, ea apare în
con¿tiin¡å clar ¿i definit, pierzîndu¿i din dulcea¡a virtualitå¡ii.
Aroma remu¿cårii ne mînå spre råu, ca un dor de alte fåga¿uri.
Un suflet care are spa¡iu pentru Dumnezeu trebuie så aibå pentru orice. — Så nu plece de
aici nevoia de a ne mårturisi unui credincios ultimele nelini¿ti ¿i tulburåri? Ce ne face så
credem cå el nu poate så nu ne în¡eleagå? Ca ¿i cum credin¡an Dumnezeu ar fi un viciu
dinlåuntrul cåruia totul ne poate fi scuzat sau un abuz fa¡å de care totul e legitimat. Sau cå, prin
Dumnezeu nemaiapar¡inînd påmîntului, orice crimå în lume ne poate fi iertatå.
Unui credincios nimic nu trebuie såi scape: scîrba, deznådejdea, moartea.
Oamenii cad spre cer; cåci Dumnezeu e un abis privit de jos.
Revela¡ia subitå: a ¿ti tot ¿i fiorul carei urmeazå: a nu mai ¿ti încotro. Deodatå, gîndurile
au despletit universul ¿i ochii sau oprit în zåcåmintele firii.
Timpul ¿ia pierdut respira¡ia. Atunci, cum ai måsura vîrtejul luminii ce te inundå? El pare
a dura cam cît absen¡a absolutå a unei secunde.
Dupå astfel de stråfulgeråri cunoa¿terea e inutilå, spiritul se supravie¡uie¿te, iar Dumnezeu
devine vacant de divinitate.
Cînd ai dilatat via¡a la infinit, voin¡a de a te distruge emanå dintro senza¡ie dureroaså de
plinåtate. Cåci nu lînceze¿ti în dorul muririi decît întinzîndu¡i fiin¡a dincolo de spa¡iul ei.
Nega¡ia vie¡ii din plenitudine este o stare extaticå. Niciodatå nu ne stingem din vid, ci din
preaplin.
Un moment absolut råscumpårå golul tuturor zilelor; o clipå reabiliteazå o via¡å. Orgasmul
spiritului este scuza supremå a existen¡ei. A¿a î¡i pierzi de fericire min¡ile în Dumnezeu.
Mîinile palide sînt un leagån în care î¡i suspini via¡a. Femeile nu ni lentind decît ca så
plîngem în ele.
Cea¡a e neurastenia aerului.
Acele glasuri din afunduri, pentru care ¡iar trebui accentul unui Iov asasin...
Ce înger nebun cer¿e¿te cu fla¿neta pe la o inimå fårå por¡i? — Sau mam dezlipit din
suferin¡a lui Dumnezeu?
¥n fericirea ¿i nefericirea în dragoste, cerul, dear fi de ghea¡å, nar putea domoli be¡ia
råzvråtitå a sîngelui. Moarteal încålze¿te ¿i mai tare ¿i mirajul vie¡uirii senfiripå din aburii ei
funebri.
Toate apele au culoarea înecului.
¥n azurul timid al dimine¡ilor, paloarea atîtor femei, ce leai iubit sau nu, ¡i se oferå ca un
pustiu înflorit gustului mortal de nesfîr¿ire.
De ce în umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindcå în preajma femeii nu mai existå
timp. ªi tulburarea noastrå cre¿te, din cauzå cå atingem în lume o stare care depå¿e¿te lumea.
Iubirea este o aparen¡å intemporalå; cåci nu se suspendå devenirea în mijlocul vie¡ii? Sînt
îmbrå¡i¿åri, în care timpul e mai absent decît întrun astru mort.
Dragostea fiind o întîlnire dureroaså ¿i paradoxalå a fericirii cu disperarea, el e prea
neîncåpåtor excesului ei inuman. De aceea, de cîte ori te treze¿ti din iubire, pare cå ¡ia putrezit
timpul prin nu mai ¿tiu ce inimå.
Ceea ce face påcatul superior virtu¡ii este un plus de suferin¡å ¿i de singuråtate, pe care
nul întîlnim în „con¿tiin¡a împåcatå“ ¿i nici în „fapta bunå“.
¥n sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de ceva: de un om, de oameni sau
de tot. A fi singur e o stare difuzå de påcåtuire. Din ea izvorå¿te nevoia de Dumnezeu, din frica
de sine însu¿i. Virtu¡ile nu servesc cerul.
Dupå ceai gustat în¿elåciunile vie¡ii, decep¡iile se întind blînd ca untdelemnul ¿i fiin¡a se
îmbracå în splendorile evanescen¡ei.
...ªi atunci regre¡i dea nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a te legåna în amarul
absen¡ei lor.
Fårå sentimentul mor¡ii, oamenii sînt copii — dar cu el, ce mai sînt?
Cînd ¿tii cei sfîr¿irea, a fi nu mai are parfumul firii. Cåci moartea furå melodia vie¡ii. ªi
din amîndouå nu mai råmîne decît un dezastru nocturn ¿i muzical.
Cînd ai cunoscut amåråciunile ¿i dulcea¡a lor, î¡i pare råu cå nai decît o inimå de
sfårîmat.
Oare de cînd sau mutat de¿erturile în sîngele omului? ªi schimnicii de cînd ¡ipån el
rugile spre înål¡imi? Cît se vor mai boci întinderile în unduirea lui otråvitå? ªi cînd va înceta
înecul oropsi¡ilor în valurile låuntrice ale muririi?
Doamne! singurul tåu martir: sîngele omului.
Dacå moartea nar întrerupe consolårile dorului de a muri...
Dar vie¡ii lipsindui infinitul, cum am putea muri fårå capåt?
Omul, scîrbit de sine însu¿i, devine un lunatic care¿i cautå pieirea în pustiurile lui
Dumnezeu.
De nu¡i pare cå e¿ti autorul norilor ce împînzesc cerul, la ce mai vorbe¿ti de plictisealå?
ªi de nu sim¡i cum cerul se plictise¿te în tine, la ce mai prive¿ti spre Dumnezeu?
Sînt vulgare acele fericiri care nu¡i trezesc dorin¡a dea muri. Cînd înså universul devine
o spumå de irealitate ¿i extaz, ¿i cerul se tope¿te în cåldura inimii, de curge azurul pe spa¡iul ei
înnebunit de imensitate — atunci vocile sfîr¿irii emanå din gîlgîirile plinåtå¡ii. ªi fericirea
devine tot atît de vastå cît nefericirea.
Infinitul trebuie så fie culoarea fiecårei clipe ¿i, fiindcå prin via¡å nul pot onora decît prin
crize, ridicåmå, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt ¿i îmbracåmå în insomnia nesfîr¿irii!
Aveavoi lacrimi pentru tot ce nam murit?
Dragostea e singurul mod fecund de a te în¿ela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire
nu po¡i fi aproape de Dumnezeu decît prin toate iluziile vie¡ii.
Cel ce sa molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie decît prin voin¡a de
autodistrugere. Cåci, între semeni, nu e¿ti creator decît pe propria ruinå.
Omul e singura fiin¡å care sa dezmor¡it din be¡ia timpului. ªi toatå stråduin¡a lui este så
reintre în el, så redevinå timp.
Privilegiul izolårii în naturå derivå din ruptura con¿tiin¡ei de devenire. Doar mergînd
alåturi de timp omul e om. De aceea, de cîte ori se plictise¿te de condi¡ia lui, clipele nu par
destul de fluide ¿i nici destul de adînci setei lui de scufundare.
Cînd mintea ¡i sendreaptå înspre Dumnezeu, de lume te mai leagå doar dorin¡a de a nu
mai fi în ea.
Senza¡ia de båtrîne¡e eternå: a purta timpul în spate de la întîia lui clipå... Omul stå drept
numai pentru a¿i ascunde lui însu¿i cît este de gîrbovit înlåuntru.
Plictiseala: a nu mai avea cumpåt în timp.
Inima e locul în care noaptea sentîlne¿te cu dorin¡a dea muri, spre a se întrecen
nesfîr¿ire...
Uitarea tåmåduie¿te pe to¡i, afarå de acei ce au con¿tiin¡a con¿tiin¡ei lor, fenomen de
luciditate care te a¿azå paralel spiritului, întro ultimå dedublare.
¥n marea divinå, arhipelagul uman nu mai a¿teaptå decît fluxul fatal care sål înece.
Prin orgoliu e¿ti legat peninsular de Dumnezeu; îi apar¡ii ¿i nui apar¡ii. Ai vrea så fugi
din El, de¿i e¿ti parte a Lui.
Elementele unei geografii cere¿ti...
Un singur lucru dureros existå în triste¡e: imposibilitatea de a fi superficial.
A fi mai „lene¿“ ca un sfînt...
Patima muririi råsare din tot ce nai iubit ¿i cre¿te cu tot ce iube¿ti, încît se prelunge¿te cu
aceea¿i cåldurå în gîndurile vråjma¿e, ca ¿in cele plåcute vie¡ii. Ea te cuprinden plinå stradå,
în zori, în dupåamieze ¿in nop¡i, treaz sau a¡ipit, între oameni ¿i departe de ei, în speran¡e ¿i
în absen¡a lor. Fiorurile ei — asemenea unei ascetice îmbrå¡i¿åri — te topesc låuntric întrun
extaz neîmplinit, ascultînd murmurul zadarnic al ondula¡iilor sîngelui ¿i ¿oaptele nostalgice ale
anotimpurilor interioare.
ªi de mia¿ stoarce din suflet o icoanå a Raiului, ea ar deståinui o lume în care florile
senchid ¿i se deschid în dorin¡a dea muri. ªin carea¿ fi smerit grådinar al agoniei lor.
Sînt fiin¡e pe care le tråim atît de intens în noi, încît existen¡a lor exterioarå devine
superfluå ¿i reîntîlnirea lor o penibilå surprizå. A vie¡ui este o indecen¡å din partea celui adorat.
El trebuie så ispå¿eascå irevocabil greul pe care altul la luat, tråindul. A¿a se explicå de ce nu
existå rata¡i mai mari decît eroii virtuali ¿i femeile adorate. Cåci prin moarte nu devin mai mult
cei ce iubesc, ci cei iubi¡i.
Faptul de a fi om este atît de important ¿i atît de nul, încît nu poate fi suportat decît prin
imensa nemîngîiere închiså în aceastå hotårîre. Så respiri în sentimentul cåi mai revelator a fi
om decît Dumnezeu, cåi dureros de semnificativ acest fiind ¿i nefiind al soartei omene¿ti, ¿i
totu¿i så te zdrobeascå marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile!
De ce råtåcirea umanå e mai sfî¿ietoare decît cea divinå? De ce Dumnezeu pare a avea
toate actele în regulå ¿i omul, nici unul? Nu fiindcå acesta din urmå, fiind un golan între påmînt
¿i cer, riscå ¿i suferå mai mult decît Cel a¿ezat în confortul Absolutului?
Ce så mai cau¡i printre muritori, cînd tu cîn¡i din orgå ¿i ei din fluier?
Flautul îmi poartå pårerile de råu spre toate femeile pe care leam nåscocit în bånuiala
nostalgicå a altor lumi. ªi tot el îmi descoperå o existen¡å ce se sfarmå de toate clipele...
Are cineva dreptul så¿i asculte pînå la capåt îngînårile ¿oaptelor låuntrice?
Cînd ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere în cer..., o stare de
sfin¡enie…
A¿ vrea så mor, dar de atîta moarte nu mai am loc.
¥ntrun univers în flåcåri, întunericul ar recurge la adåpostul sigur al inimii.
Cînd abuzezi de tinere¡e, din om te pomene¿ti poet. — Cum po¡i så nu fii nici unul, nici
altul? — Vorbind în prozå despre moarte.
Orizontul funebru al culorilor, al sunetelor ¿i al gîndurilor ne scaldå întrun infinit zilnic.
¥n lumina lui solemnå, plinå de un sfîr¿it vast, orice am face la suprafa¡a noastrå se adînce¿te
întro gravitate incurabilå, întratît cå ¿i clipitul din ochi devine un reflex al Absolutului. ªi nu
noi ne deschidem privirile spre lume, ci ea se deschide în privirile noastre.
Nostalgia mor¡ii ridicå întreg universul la rangul muzicii.
Isus a fost prea pu¡in poet ca så cunoascå voluptatea mor¡ii. Existå înså preludii de orgå
care ne aratå cå Dumnezeu nui a¿a de stråin de ea precum eram înclina¡i a crede; ¿i fugi care
nu tålmåcesc decît graba acelei voluptå¡i.
Sînt muzicieni — ca Chopin — care nau legåturi cu moartea decît prin melancolie. Dar
cînd te afli înlåuntrul ei, mai ai nevoie de vreo mijlocire? Atunci melancolia e mai repede
sentimentul ce nil inspirå moartea pentru a ne lega de via¡å prin regrete...
Prestigiul de mister delicat al Orientului derivå din adîncirea în douå lucruri la care noi
participåm doar literar: florile ¿i renun¡area.
Europenii nau importat numai semin¡e pentru aceastå lume, ci ¿i pentru cealaltå.
Nimic nu este mai pu¡in francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic ¿i lucid ¿i care nu¿i
permite så confunde via¡a cu paradisul, nici atunci cînd o cere uzul legitim al amågirii.
Feeria e cea mai mîngîietoare solu¡ie împotriva påcatului. Popoarele nordice nau
inventato oare pentru a scåpa de gustul amar al acestuia? ªi nu e feeria o formå de utopie cu
elemente religioase, dar împotriva religiei? (— paradox definind orice utopie).
Traducînd în aproxima¡iile imanen¡ei o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustatå
de cei ce nu cunosc aceastå nostalgie.
¥n clipelen care ochii se a¡intesc subit ¿i violent spre cer, toate stîncile mun¡ilor nu iar
putea zdrobi...
Este atîta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima.
Marea råsfrînge mai repede lenevia noastrå decît cerul. Ce plåcut ne låsåm lingu¿i¡i de
întinderile ei!
Nimic nui mai penibil unui om harnic decît infinitul. Unui lene¿ e singura mîngîiere.
Dacå lumea ar avea margini, cum ma¿ consola cå nam fost primar?
Introspec¡iile sînt exerci¡ii provizorii la un necrolog.
Singuråtatea te transformå întrun Cristofor Columb navigînd spre continentul propriei
inimi.
Cîte catarge nu¡i cresc în sînge, cînd de lume te leagå numai mårile! Pe fiecare clipå ma¿
îmbarca spre apusurile Timpului.
Un zîmbet inepuizabil, pe spa¡iul unei lacrimi...
Lenevia mi se urcå pînå la cer. ªi petrec o vacan¡å eternå în adåpostul pleoapei divine...
Oare Dumnezeu face cît Marea? De ce, cînd sînt båtut de valuri, teologia mi se pare o
¿tiin¡å a aparen¡elor?
Marea — vastå enciclopedie a nimicirii — e mai cuprinzåtoare decît cerul — biet manual
de Absolut.
Gîndurile periculoase sînt precedate de o slåbiciune fizicå. Discre¡ia corpului în fa¡a a tot
cei nelume.
Filozofia neavînd organ pentru frumuse¡ile mor¡ii, am luato cu to¡ii înspre poezie...
Dumnezeu na avut nevoie så ne trimitå cålåi, sînt doar atîtea nop¡i fårå lacrimi... ¥n zorile
vie¡ii tremurå umbrele mor¡ii. Nui lumina o halucina¡ie a nop¡ii?
¥ntre mine ¿i oameni se interpun mårile în care mam scufundat prin gînd. Tot a¿a, între
mine ¿i Dumnezeu, cerurile sub care nam murit.
Este atîta risipå de suflet în parfumuri, încît florile par neråbdåtoare de a¿i da duhul în
Paradis. ªi cînd oamenii vor pierde icoana acestuia, îl vor reconstitui a¡ipind în inima unui
parfum sau potolindu¿i sim¡urile întro privire måritå de melancolie.
Dupå ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul sa pitulat în ochii Evei.
Tot ce nu izvorå¿te din prospe¡imea mîhnirii e de mîna a doua. Cine ¿tie dacå nu ne
gîndim la moarte ca så salvåm onoarea vie¡ii!
¥n secolul al XVIIIlea francez nu sa spus nici o banalitate. Fran¡a a considerat de altfel
totdeauna prostia ca un viciu, lipsa de spirit ca o imoralitate. O ¡arå în care nu po¡i crede în ceva
decît nihilist... Saloanele au fost grådini de îndoieli. ªi femeile, bolnave de de¿teptåciune,
suspinînd în såruturi sceptice... Cine va în¡elege paradoxul acestui popor care, abuzînd de
luciditate, nu sa såturat de dragoste? Ce cåi va fi descoperit el înspre eroticå, din de¿ertul
amåråciunii ¿i al logicii? ªi ce lo fi mînat, nativ, spre lipsa de naivitate? ¥n Fran¡a existata
vreodatå vreun copil?
¥n muzicå, francezii nau creat mare lucru, fiindcå au iubit prea mult perfec¡iunea în
lume. ªi apoi, inteligen¡a e ruina infinitului ¿i deci a muzicii...
Sînt priviri menite parcå så ne consoleze de toate melodiile pe care nu leam auzit...
Cînd vrei så te reîntorci în Dumnezeu, înghea¡å lumina dintre tine ¿i el. Omul suferå de o
primåvarå a întunericului.
¥n triste¡e, totul devine suflet.
Cerul, trecînd în înseråri de la albastru la cenu¿iu, ilustreazå în mare doliul incomplet al
min¡ii.
Nebuniai un gust cenu¿iu al ra¡iunii.
Pentru a fi fericit de singuråtate, î¡i trebuie preocuparea constantå a unei obsesii sau a unei
boli. Dar în sim¡urile måriten vid de plictisealå ¿i în spiritul golit de lume, izolarea devine
apåsåtoare ¿i searbådå — ¿i zilele par absurde ca un sicriu spînzurat de un cire¿ înflorit.
Plictiseala e senza¡ia bolnåvicios de clarå a timpului ce te a¿teaptå, în care trebuie så
tråie¿ti ¿i cu care nai ce så faci.
¥ncerci zadarnic så te în¿eli, dar soarelel întinde, noapteal îngroa¿å, ¿i cre¿te, cre¿te ca
un untdelemn ce zgîrîie pe luciul temerii tale.
De unde au clipele atîta greutate? Cum de nu adorm ele în vecinåtatea oboselii noastre? ªi
omului, cînd îi va råpi Dumnezeu timpul?
Deai fost o singurå datå trist fårå motiv, ai fost toatå via¡a fårå så o ¿tii.
Curios cum cåutåm så uitåm prin dragoste ceea ce nu putem prin toate albastrurile cerului
¿i toate mitologiile sufletului. Dar doi sîni nu ne pot ascunde adevårul, de¿i ne ¡in mai cald
decît luminile îndepårtate ale lui Dumnezeu.
Nici o lume nu ne oferå din plin în¿elåciunile vie¡uirii; doar teama trezirii din ele se
schimbå în tårie de la una la alta.
Våzutam toate lucrurile ce sînt — ¿i mam retras pe extremitå¡ile inimii...
¥n plînsul ceasurilor tulburi parcå aud fiin¡ele ce leam ucis în vis...
Nu mai gåse¿ti odihnå pe påmînt decît în ochii care nu lau zårit. Ma¿ vrea îmbålsåmat în
toate privirile fårå lume.
Deasupra fiecårui gînd se bolte¿te un cer.
Dumnezeu e mo¿tenitorul acelora ce au murit în El. Astfel te despar¡i u¿or de tine ¿i de
lume, låsînduL så continue firul atîtor mîhniri ¿i påråsiri.
Se prea poate ca oamenii så nu fi fost alunga¡i din Rai, se prea poate så fi fost totdeauna
aici. Izvorînd din cunoa¿tere, bånuiala aceasta ma fåcut såi fug. Cum så mai respiri în umbra
unei fiin¡e ce nu suferå de amintiri cere¿ti?
A¿a ajungi så¡i stîmperi întristarea în altå parte ¿i så ui¡i cu scîrbå de unde pleacå omul.
Orice clipå îmi pare o repeti¡ie la Judecata din Urmå ¿i orice loc în lume, o margine a
lumii.
E ratat acel ce nu cunoa¿te ispita. Prin ea tråie¿ti; prin ea te afli înlåuntrul vie¡ii.
Cînd ai ispråvit cu lumea, ispitele cere¿ti te înlån¡uie ca o probå a unei ultime rezerve de
vitalitate. Cu Dumnezeu e¿uåm ratarea înscriså în excesul de mîhniri.
ªi cînd acestea ne usucå sim¡urile, o senzualitate a inimii înlocuie¿te cu våpåi subtile
agita¡ia oarbå a sîngelui. Cerul e un ghimpe în instinct; absolutul, o paloare a cårnii.
Via¡ami pare atît de stranie de cînd nui mai apar¡in!
Trec ani de chinuri ¿i gînduri legate de cer ¿i de påmînt, fårå så tentrebi de rostul acestui
gol numit aer ¿i care se interpune atît de vag între cele douå aparente realitå¡i. Deodatå, întro
dupåamiazå îngreuiatå de plictisealå ¿i ve¿nicie, impalpabila lui imensitate ¡i se descoperå
irezistibilå ¿i mole¿itoare. ªi atunci te miri de ceai umblat pentru înec dupå întinderi, cînd el te
cheamå, vast spa¡iu diafan, spre destråmare ¿i pieire.
Cosmogonia mea adaugå neantului ini¡ial o infinitate de puncte de suspensie...
Atîta vreme cît oamenii nu se vor lipsi de farmecele în¿elåtoare ale viitorului, istoria va
continua så fie o hår¡uialå greu de priceput. Putem înså nådåjdui cå ei î¿i vor întoarce ochii
înspre o ve¿nicie a nea¿teptårii, transformîndu¿i fiecare soarta dupå exemplul unei fîntîni
såritoare? Vor atinge ei un destin de devenire verticalå? ªi procesul universal din fluviu î¿i va
arunca stropii spre înål¡imi, convertindu¿i curgerea inutil orizontalå întro inutilitate spre cer?
Cînd va cådea umanitatea în ea înså¿i, asemenea acelor fîntîni? Cînd î¿i va da alt curs
în¿elåciunilor ei?
Dacå via¡a sar prelungi ca ¿i cum nimic nar mai fi! Dar oamenii — pråsinduse — se
folosesc mai departe de scuza viitorului.
Dacåi vorba de ales între erori, Dumnezeu råmîne totu¿i cea mai mîngîietoare ¿i care va
supravie¡ui tuturor adevårurilor. Cåci ea sa înfiripat la punctul unde amåråciunea devine
ve¿nicie, precum via¡a — eroare trecåtoare — la încruci¿area nostalgiei cu timpul.
De ce, cînd oboseala se adînce¿te pînå la vis, în¡eleg plantele mai bine ca pe oameni? De
ce florile mi se deschid doar noaptea? ªi de ce nici un arbore nu cre¿te în timp?
Voi fi trecut cu natura de partea ve¿niciei?
Melancolia este limita de poezie pe care o atingem în interiorul lumii. Ea nu e numai o
înål¡ime a noastrå, ci a existen¡ei înse¿i. Aceasta se înnobileazå treptat înspre irealitate,
devenind mai mult prin apropierea de o stare de vis.
Irealitatea e un excedent ontologic al realitå¡ii.
Nu recunosc existen¡å decît fiin¡elor ce nu mai apar¡in lumii. Acele femei ce nau scåpat
prilejul tainic de a muri zilnic de melancolie... Este ca ¿i cum nai fi iubit niciodatå decît pe
Lucile de Chateaubriand...
Mi se pare uneori ca¿ descoperi u¿or toate secretele lumii, afarå de cel al dezrådåcinårii
din ea.
Noble¡ile sufletului decurg din dezadaptarea la via¡å. Cum cresc afec¡iunile noastre în
preajma inimilor rånite!
De unde så plece senza¡ia de îngråmådire infinitå a vremii, de invazie a båtrîne¡ii în
mijlocul tinere¡ii ¿i a iluziilor ei? Prin ce tainå dureroaså devii un Atlas al timpului la vîrsta
în¿elåciunilor?
Nimic din ceai tråit incon¿tient nu te apaså; clipele au murit viu în tine ¿i nau råmas
cadavre în calea nådejdilor ¿i a erorilor.
Dar toate acelea pe care leai ¿tiut, toatå luciditatea asociatå vremii, alcåtuiesc o povarå
sub care se înåbu¿å avînturile.
Båtrîne¡ea prematurå, nesfîr¿ita obosealå pe obraji încå rumeni rezultå din toate
momentele care au acumulat monstruos curgerea vremii pe planul con¿tiin¡ei.
Sînt båtrîn prin tot ce nui uitare în trecutul meu, prin toate clipele pe care leam scos din
ne¿tiin¡a perfectå a temporalitå¡ii ¿i leam obligat så fie singure ¿i eu så fiu singur cu ele.
¥n capul meu se sparg blestemele devenirii, a cårei incon¿tien¡å nu mai îngåduie crunta
siluire a luciditå¡ii, ¿i timpul se råzbunå pentru al fi scos din fåga¿ul såu.
Doamne! pe cînd un nou potop? Cît despre coråbii, po¡i trimite cîte vrei, eu nu voi fi un
strånepot al la¿itå¡ilor lui Noe!
Resimt intens dorin¡a dea muri fiin¡ele surmenate de propria lor prezen¡å. Plasîndute în
centrul obsesiei tale, sa¡ietatea de eu creeazå nevoia de a te scåpa de el. Astfel, avînturile
coborîtoare ale muririi dizolvå alcåtuirile individualitå¡ii.
Nenorocirea oamenilor este cå nu pot privi decît oblic spre cer.
Dacå ochii aveau o rela¡ie perpendicularå cu el, istoria ar fi luat altå înfå¡i¿are.
Boala? O calitate de transcenden¡å a corpului.
Cît prive¿te sufletul, el e bolnav prin simplul fapt cå este.
Patologia se ocupå cu nåpådirile psihice în ¡esuturi.
Nori care gîndesc ¿i care par a fi tot atît de stråini de påmînt ca ¿i de cer... Ruisdael.
Totul e posibil din clipa în care ai pierdut frînele timpului.
Folose¿tete de ra¡iune pînå mai e vreme.
Este atîta cea¡å în inima omului, încît razele oricårui soare nu mai revin, odatå intrate. ªi
este atîta gol în sim¡urile lui, în sim¡urile lui spulberate, cå råtåcesc porumbei nebuni, cu aripi
sfî¿iate de vînturi, pe cåile prin care î¿i apropia lumea.
Din ce straturi de nefiin¡å purcede urîtul zilelor, ca så ne dezmeticeascå pînå la groazå din
a¡ipirea fiin¡årii?
Vom ajunge vreodatå pînå la izvoarele plictiselii? Vom descifra demen¡a mole¿itoare a
cårnii ¿i pacostea unui sînge nedeslu¿it?
Cum se macinå întrun mister tînguitor substan¡a vie¡ii ¿i cum secåtuiesc fîntînile firii
urîtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictisealai vastå ca Dumnezeu ¿i mai
activå decît el!
Fårå Dumnezeu, singuråtatea ar fi un urlet sau o dezolare împietritå. Dar cu El, noble¡ea
tåcerii ne domole¿te aiureala nemîngîierilor. Dupå ceam pierdut toate, ne recî¿tigåm cumpåtul
înve¿nicindune visarea prin aleile lui desfrunzite.
Numai gîndul la El må mai ¡ine vertical. Cînd îmi voi stîrpi mîndria, puteavoi så må culc
în leagånul lui de o milostivå afunzime ¿i såmi adorm veghile în consolarea insomniilor sale?
Dincoace de Dumnezeu, ne mai råmîne doar dorul de El.
Orice obosealå ascunde o nostalgie dupå Dumnezeu.
Cum pot vorbi împreunå doi oameni al cåror chin nu e la egalå distan¡å de Dumnezeu?
Ce¿i au de spus douå fiin¡e în care moartea nu sa ridicat la acela¿i nivel? ªi ce¿i citesc în
priviri, cînd råsfrînge fiecare un alt cer?
Pe oameni nui cunoa¿tem decît pentru a råmîne mai singuri cu Dumnezeu.
Un arhitect despåmîntenit ar putea construi din mîhnirile noastre o mînåstire în cer.
Lipsa de orgoliu face cît eternitatea.
Nenorocul oamenilor care sau cåutat toatå via¡a pe ei în¿i¿i este de a se regåsi pînå ¿i în
Dumnezeu. — Umilin¡a împåcatå ¿i vastå e singurul fel de a transforma în virtute oboseala de a
fiin¡a.
Cine vrea så nu mai fie exprimå negativ o aspira¡ie dupå tot. Dorin¡a neantului satisface
decent un gust secret ¿i tulbure de divinizare. Nu ne nimicim în Dumnezeu decît pentru a fi El
însu¿i. — Cåile misticii trec prin cele mai dureroase taine ale mîndriei creaturii.
De cen iluminarea incurabilå a mor¡ii må simt mai pu¡in singur decît în mijlocul vie¡ii?
Este ceva atît de dezastruos de sigur în con¿tiin¡a cå vei muri, încît ea te mîngîie de absen¡a
oamenilor ¿i a adevårurilor.
Acordurile de orgå ¿i nostalgia mor¡ii amestecå eternitatea cu timpul pînå la
promiscuitate. Atît absolut råtåcit în devenire ¿iun suflet firav care så poarte atîta cer ¿i atîta
påmînt!
Mori de esen¡ial cînd te dezlegi de toate.
Dumnezeu? Neantul în ipostaza de consolator. — Un suflu pozitiv în Nimic, dar pentru
care ai vrea så sîngeri ca un martir... scutit de moarte.
Se prea poate ca secretul ultim al istoriei umane så nu fie altul decît moartea în ¿i pentru
Dumnezeu. To¡i ne stingem în bra¡ele lui, în frunte cu ateii.
Senza¡ia stranie cå toate gîndurile miau fugit în Dumnezeu, cå el îmi ¡ine mintea atunci
cînd am pierduto...
Sau cå, råtåcit înlåuntrul Lui, o sete de aparen¡e må împiedicå så mai respir.
Nepotrivirea dintre Dumnezeu ¿i via¡å alcåtuie¿te cea mai cruntå dramå a singuråtå¡ii.
Doamne! numai tu miai mai råmas! Tu — råmå¿i¡å a lumii ¿i eu a mea. Spumå a
påråsirilor mele, în tine a¿ vrea såmi curm duhul ¿i så pun capåt zvîrcolirii zadarnice. Tu e¿ti
mormîntul pe care lau visat ceasurile neprielnice fiin¡ei ¿i leagånul suprem al vastelor oboseli.
Råsfirå miresme de adormiri peste necugetatele mele råzvråtiri, soarbemå în tine,
ucidemi zvîcnirea spre zori ¿i îmbieri, îneacåmi înål¡area nebunå a gîndului ¿i sfarmåmi
piscurile luminate de vecinåtatea ta! ¥ntinde¡i umbrele, acoperåmå de întunecimi vråjma¿e, eu
nu¡i cer harul clipelor miloase, ci vestejirea ve¿nicå ¿i asprå ¿i mårinimia nop¡ii tale.
Seceråmi recolta de nådejdi ca, de¿ert în tine, lipsit de mine însumi, så nu mai am
¡inuturi prin întinderile tale!
Dupå ceai citit pe filozofi, tentorci spre copilåriile absolute ale spiritului, îngînînd o
rugåciune ¿i adåpostinduten ea.
Ca ¿i cum sar termina în tine un ultim rest din substan¡a purå a nop¡ii cu care a dat
Dumnezeu ochii întîia oarå...
Existå cîte o noapte albå care dureazå atît de mult, cå dupå ea timpul nu mai e posibil...
Acel ce adunå în zbaterea lui alcåtuirile dureroase ale lumii nu mai cunoa¿te pentru nimic
un început ¿i un sfîr¿it. Orice este etern. Neispråvirea în suferin¡å a lucrurilor atinge calitatea
ve¿niciei.
Cînd nai fost niciodatå pe aceea¿i treaptå cu via¡a: cînd mai mult, nåpådindui marginile,
cînd mai pu¡in, tîrîndute sub ea. Asemenea acelor rîuri care nau albie: cåci inundå sau seacå.
Ancorat în plus sau în minus, e¿ti predestinat nefericirii, ca orice fiin¡å smulså din linia
vie¡uirii. A fi e o stavilå pentru infinitul inimii.
Este atît de misterios fenomenul prin care un om cre¿te peste el însu¿i! Trezinduse, nu
mai vede pe nimeni în jurul lui. Astfel, î¿i ¡inte¿te ochii spre cer, spre cea mai apropiatå
înål¡ime. ¥n materie de singuråtate, omul nu mai are cenvå¡a decît de la Cel de Sus.
Spiritul înflore¿te pe ruinele vie¡ii.
Se spune: cutare cunoa¿te pe Spinoza, pe Kant etc. ... Nam auzit înså spunînduse despre
nimeni: acela cunoa¿te pe Dumnezeu. ªi doar numai atît ar interesa.
Cînd în nop¡i ¡i se deschide mintea spre cîte un adevår, întunericul devine u¿or ca spa¡iul
diafan al unei eviden¡e.
Boala acordå vie¡ii, cu o putere de inevitabil ¿i cu un prestigiu fatal, o dimensiune spre
nelimitat, care îngreuiazå dureros ¿i nobil ritmul fiin¡årii. Tot cei adînc rezultå din vecinåtatea
mor¡ii.
ªi cînd nu e¿ti bolnav de boli, ci de prezen¡a altor lumi în principiul vie¡uirii tale... O
obosealå divinå pare a se fi låsat pe miezul fiin¡ei..., måduva vie¡ii e surmenatå de cer...
Groaza este o memorie a viitorului.
Acele tresåriri de råutate funebrå în care ai vrea så ucizi aerul... ¿in care un zîmbet te
cutremurå ca mîinile de mort din co¿maruri.
A tråi nui o noble¡e. Dar a te învålui în nimb de nimiciri...
¥n zadar umbli dupå existen¡å ¿i adevår. Nimic e totul, o horå de închipuiri lipsitå de ritm.
Ceea ce face ca un lucru så fie e starea noastrå de febrå, iar adevårurile se proiecteazå pe o lume
de absen¡e prin vioiciunea cåldurilor noastre. Suflul de substan¡å care transformå nefiin¡a lumii
în realitate emanå din intensitå¡ile noastre. Deam fi mai reci sau mai domoli, nimic nar fi.
Focurile låuntrice sus¡in soliditatea aparentå a firii, însufle¡esc peisajul de neant al vie¡uirii.
Jåraticul interior e arhitectul vie¡ii, lumeai o prelungire exterioarå a flåcårii noastre.
Oare Dumnezeu va ierta omului de a¿i fi dus atît de departe umanitatea? Va în¡elege El
cå a nu mai fi om e fenomenul central al experien¡ei umane?
A exista — adicå a colora afectiv fiece clipå. Prin nuan¡e de sentiment facem nimicului o
concesie de realitate. Fårå cheltuielile sufletului, am tråit întrun univers alb. Cåci „obiectele“
nu sînt decît iluzii materiale ale unor excese låuntrice.
Ultima treaptå a desprimåvårårii noastre: Dumnezeu.
Spiritul fiind o lipså pozitivå a vitalitå¡ii, ideile ce råsar din el sînt, prin compensa¡ie,
gravide.
Din amintirea timpului în care nam fost ¿i din presim¡irea timpului în care nu vom fi se
înfiripå sugestia dezmårginirii melodice din orice melancolie.
Inima nu e turnatå pe micimea lumii. Puteaovoi urma spre cer? Sau o voi folosi de
lunecu¿ spre moarte?
Odatå primenit de timp, mai e¿ti deschis doar adierilor divine.
Acel tainic ¿i imens delir prin care sus¡ii în via¡å universul înclinat destråmårii, impulsul
dureros ¿i irezistibil insuflînd mi¿care ¿i nådejde påmîntului ¿i vietå¡ilor, întårind slåbiciunile
cårnii ¿i abåtînd duhul de la patimile nimicului, — ce prospe¡imi secrete îl împing, în mijlocul
lumii ¿i al dezolårii ei, så refacå edificiul cosmic ¿i faima gîndului?
Nu e crea¡ia reac¡iunea ultimå în fa¡a ruinei ¿i a iremediabilului? Nu reînvie spiritul în
preajma deznodåmîntului ¿i a înfundåturilor sor¡ii? — Altcum, de ce nu vine cåderea, de ce
råmînem verticali cînd toate au devenit una prin monotonia scîrbei ¿i a nimicului?
Suferind cu tårie neîmplinirile vie¡ii, te asemeni unui naufragiat carear fugi de ¡årm.
Ajungi så nu mai cau¡i decît valuri ¿i înotul peun nesfîr¿it de ondula¡ii.
Melancolia: timpul devenit afectivitate.
A¿ vrea så tråiesc întro lume de flori rånite de soare ¿i care, întoarse cu fa¡a spre påmînt,
¿iar deschide petalele în direc¡ia contrarå luminii.
Naturai un mormînt ¿i razele ne împiedicå så ne a¿ezåm în el. Abåtîndune de la
substan¡a mor¡ii, ele alcåtuiesc o crizå gravå de inesen¡ial. ¥n luminå, sîntem to¡i aparen¡a
noastrå; în întuneric, sîntem maximum de noi în¿ine ¿i de aceea nu mai sîntem.
Plictiseala: tautologie cosmicå.
Cine na ascultat niciodatå orga nu în¡elege cum eternitatea poate evolua.
Dacå tot ceam dat zadarnic oamenilor a¿ fi cheltuit în Dumnezeu, ce departe eram acum!
Cå via¡a are o calitate de existen¡å doar prin intensitå¡ile noastre, ce dovede¿te mai sigur
decît vidul lumii în absen¡a de iubire? Fårå ispitele erotice, nimicul e piedica fiecårei clipe.
Doar înfiripårile dragostei silesc lumea så fie, iar pasiunile ei sînt o surdinå pentru neant.
Un minus de iubire este o lipså de existen¡å, iar vidul erotic, un univers purificat de fire.
Nui plictiseala o vacan¡å a dragostei, o pauzå în demiurgia indispensabilei în¿elåciuni? ªi nu ne
plictisim dintro insuficien¡å de delir? Acesta introduce o notå de fiin¡å în monotonia nimicului.
Din vibra¡iile ultime ale sufletului irupe universul, zborul gîndurilor påtima¿e îl recreeazå
neîncetat.
¥n mijlocul plictiselii ¿tim cå existen¡a na fost så fie; în intermiten¡ele ei, ne uitåm de
toate ¿i sîntem.
Purtînd cu dureroaså stråduin¡å povara propriei fiin¡e, semenii tåi sînt mai obosi¡i de tine
decît tu însu¡i.
La un anumit grad al dezlipirii de lume, oamenii nu mai existå decît prin excesele
memoriei, iar tu, prin vestigiile unui egoism.
¥n orice parte ai apuca, nu dai decît de Dumnezeu.
Oare cum pot privi cerul acei ce nau regrete?
Pentru a iubi, trebuie så ui¡i cå semenii sînt creaturi; luciditatea nu te apropie decît de
Dumnezeu ¿i de neant. Ferici¡i sînt doar acei cårora dragostea le e un tot ce nu le dezvåluie
nimic; care iubesc întrun freamåt de ne¿tiin¡å ¿i perfec¡iune.
Din zarea lumii, Dumnezeu e tot atît de departe ca ¿i neantul.
Acea nåpådire vastå ¿i cople¿itoare a anumitor dimine¡i, cînd pari a te trezi în ¿tiin¡a
ultimelor taine, întro înfrigurare istovitoare de cunoa¿tere ¿i de vedenie finalå — sau acele
nop¡i sub¡iate întrun violet tremuråtor, care ni se oferå mole¿itoare ¿i perfecte ca ni¿te grådini
ale spiritului...
Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ¿ti totul? ªi cîte clipe numeri în via¡å
de fericire sfî¿ietoare a cuno¿tin¡ei? Nici un vål nu mai ascunde nici un lucru. — Dar så ne
întoarcem la taine ca så putem respira...
De ce amiezele au mai multå obiectivitate decît înserårile? De ce amurgul e interior ¿i
bel¿ugul de luminå råmîne în afarå, în el însu¿i?
...Oricei sugestie de sfîr¿it reprezintå un plus de subiectivitate. Via¡a ca atare nu se
petrece în inimå. Numai moartea. De aceeai ea fenomenul cel mai subiectiv — de¿i mai
universal decît via¡a.
Dea¿ avea mai multå statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de vie¡uire må re¡in în El ca
eu? Daca¿ putea lipsi în mijlocul Lui!
Norii albi ¿i nemi¿ca¡i ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuan¡e
sumbre, cenu¿iul deschis al înål¡imilor, î¡i pare cå ai proiectat pe bolte umbrele ståtute ale
creierului ¿i decolorårile mute ale min¡ii.
Pråpåstiile omului nau fund, fiindcå råzbat în Dumnezeu.
Prin orice lacrimå ne prive¿te Dumnezeu.
Doamne! prin ceam meritat fericirea supranaturalå a acestei clipe de topire în ceruri?
Aruncå pe capul meu dureri ¿i mai mari, dacå au råsplatå atît de înaltå! Miam pierdut urma
printre îngeri? Få så nu må mai întîlnesc nicicînd cu mine. Ajutåmå såmi înec duhul în raiul
sim¡urilor, smintite de cer!
Omul nare drept så se creadå pierdut, atîta vreme cît deznådejdea îi oferå încå distrugerea
voluptuoaså în Dumnezeu.
O datå ce dorin¡ele devin spumoase, ajungi så tråie¿ti prin consim¡irea datå fiecårei clipe.
Silit så¡i acorzi ¡ie existen¡a, måre¿ti spa¡iul dintre tine ¿i lume în repetarea neîncetatå a
stråduin¡ei.
Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotårîrii de a fi. Nu near
înghi¡i gama vremii de nam domolio în efortul de consim¡ire la fire?
Celelalte fiin¡e tråiesc; omul se cåzne¿te så tråiascå. Este ca ¿i cum teai uita în oglindå
înaintea fiecårei ac¡iuni. Omul e un animal care se vede tråind.
Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag.
Gîndirea proiecteazå neantul, ca o supremå consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu
rånit. Vrînd så fii totul ¿i totul opunînduse, ceai face fårå dimensiunea absolutå a absen¡ei?
Chinurile mîndriei nemåsurate volatilizeazå firea ¿i poleiesc nimicul cu prestigiile unei
måre¡ii în care se lini¿te¿te patima orgoliului. Nefiin¡a e o splendoare funebrå, care ne stinge
geloziile divine. Sugestia nimicului ne saturå gustul de Absolut subiectiv, precum harul mor¡ii
de armonie în dezastru.
Cînd voi ajunge så må deprind cu mine însumi? Toate drumurile duc la aceastå Romå
interioarå ¿i inaccesibilå; — omul este o ruinå invincibilå. Cine io fi turnat atît entuziasm în
decep¡ii?
A tråi în sens ultim: a deveni un sfînt al propriei singuråtå¡i.
Vråjit în izolarea ta, ceasurile sau oprit ¿i Ve¿nicia a început så batå. Iar Dumnezeu trage
clopotele spre cerul tåu...
Singuråtatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversa¡ia al inteligen¡ei.
Sînt atîtea posibilitå¡i de a muri în muzica låuntricå, încît numi voi mai gåsi sfîr¿itul... Nu
e¿ti cadavru decît în lipsa de sonoritå¡i interne. Dar cînd sim¡urile gem de ele, imperiul inimii
depå¿e¿te pe cel al fiin¡ei ¿i universul devine func¡ia unui acord interior, iar Dumnezeu,
prelungirea infinitå a unei tonalitå¡i.
Cînd, în mijlocul unei vechi sonate, cu greu î¡i ståpîne¿ti un „Doamne! de nu sar mai
sfîr¿i“, undele unei verticale nebunii teavîntå spre dumnezeire. — Acolo så må exilez, cu toatå
muzica...
Omul e a¿a de singur, cå deznådejdeai pare un cuib ¿i groaza un adåpost.
¥n zadar î¿i cautå o cårare prin desi¿ul firii, el råmîne mîhnit, cu fa¡a spre înfundåturile
propriului såu duh. Cåci, în el, lumina nu sa despår¡it de întuneric. Prin ceea ce încoroneazå
Crea¡ia, prin spirit, el apar¡ine începuturilor ei.
Nimic nui va scutura din con¿tiin¡å nop¡ile timpului. Nui cre¿te noble¡ea ursitei în
aceastå ereditate nocturnå?
Omul are de partea lui prea multe nop¡i...
De cîte ori må cuprind vråjile plictiselii, de atîtea ori îmi întorc ochii spre cer. ªi atunci ¿tiu
cå voi muri cîndva de urît, în plinå zi, în våzul soarelui sau al norilor...
...„dacå este cu putin¡å, depårteazå de la Mine paharul acesta.“ Paharul plictiselilor...
A¿ vrea så strig ¿i eu „Tatå!“, dar spre cine, cînd Plictiseala este ea înså¿i o divinitate?
De ce a trebuit såmi deschid ochii asupra lumii ca so descopår un Ghetsimani al
Urîtului?
Påmîntul e prea sterp ca så gåsesc în el otråvurile nemiloase ¿i mole¿itoare care så må
sloboadå din îndeletnicirea fiin¡årii... Doar destråmåri cere¿ti så emane arome de îmbåtare în
nimic, din înål¡imi så cadå fulgi adormitori pe råni ce nu se mai închid... Sau ploi de dincolo de
lume, ploi veninoase så se strecoare printrun azur dement pe întinderea bolnavå a cugetului...
Doamne! eu nu spun cå tu nu e¿ti; eu spun cå nu mai sînt.
Dacå neantul near da numai un gust pervers de absolut, nar fi nimic; dar el — creîndu¡i
un complex dureros de superioritate — te face så prive¿ti în jos spre fiin¡å ¿i så te mîngîi de o
nostalgie prin dispre¡.
Despre „eu“ nar trebui så vorbeascå decît Shakespeare sau Dumnezeu.
¥ntre douå fiin¡e ce se aflå la acela¿i grad de luciditate, iubirea nu e posibilå. Ca întîlnirea
så fie „fericitå“, trebuie ca una din ele så cunoascå mai de aproape deliciile incon¿tien¡ei.
¥ndepårtarea egalå de naturå le face egal de sensibile vicle¿ugurilor ei; de aici, o jenå de
echivocurile erotice ¿i mai cu seamå rezerva în complicitatea inevitabilå. Atunci cînd
în¿elåciunile vie¡ii nu mai au nimic impermeabil ochiului tåu, e bine ca femeia så fie aproape
de starea de slujnicå. Dragostea nu se poate consuma între douå absen¡e de iluzii, unul måcar
trebuie så nu ¿tie. Celålalt, victimå a nonerorilor spiritului, supravegheazå voluptatea vecinului
identic ¿i se uitå pe sine însu¿i prin molipsire.
Råsturnarea haoticå a sim¡urilor, cu extazul implicit ¿i periferic, seamånå unei concesii
penibile, în care bårbatului ¿i femeii secretele vie¡ii le sînt diafane. Ei par a se fi învoit så
gre¿eascå împotriva veghii duhului, dar nu reu¿esc decît så¿i priveascå uitarea ¿i så¿i
diminueze, prin gîndire, farmecul dispari¡iei orizontale. Astfel introduce luciditatea o notå de
amurg în suspinele acelui ieftin absolut.
Nu dezamågirile, nici ura ¿i nici orgoliul ne scutesc de oameni, cît tåriile sufletului, care
se înståpînesc în noi cu for¡a unei revela¡ii subite. Atunci ceai mai putea spune cuiva ¿i de ce
iai mai spune, cînd freamåtul låuntric e ca un fluviu cear curge dintro datå în sus?
Din sînul semenilor ne aruncå valurile unor fericiri nåpraznice, care înmul¡indune
identitatea suspendå zîmbetul spre femei ¿i surîsul spre prieteni. Eul se pierde în infinitatea lui,
via¡a sa exagerat în intensitå¡i care o ¿ovåie între lumi. Din tot ceai fost, nu mai råmîne decît o
adiere pateticå.
Nesfîr¿itul nop¡ii pare o margine din priveli¿tea acestei dilatåri ¿i dore¿ti stingerea ca o
limitå, agonia ca o încadrare. Cine va fi altoit infinitul pe o biatå inimå?
Cum oamenilor le lipse¿te poezia, în ce så ancorezi, dacå nu în moarte? Cît prestigiu nu
aruncå iminen¡a nefiin¡ei peste peisajul ¿ters ¿i searbåd al fiin¡ei?
Dorin¡a de a te îneca, de a te înål¡a la ceruri prin spînzuråtoare sau de a¡i curma viforos
zilele pleacå dintrun sublim al plictiselii — flaut în fund de iad.
A stoarce din clipe un cîntec de pieire, a nåscoci veninuri transcendente în urîtul vremii,
a¡i spulbera dracii în sînge ¿i în devenire...
Rostul metafizic al timpului e så ne descarce de povara individua¡iei. A fi e o întreprindere
atît de grea, fiindcå urcåm spre a nu fi; un vid avîntat spre o supremå degradare de existen¡å.
Timpul e un sui¿ spre nefiin¡å.
Prin toate sim¡urile rîvnesc dupå desfåtårile sfîr¿irii... Ce dor de tainice împliniri må
înclinå spre ele? Imposibil så nu descoperi måre¡ia mor¡ii, dupå ceai fost trådat de via¡å!...
Cinea våzut prin oameni ¿i prin sine însu¿i, de scîrbå ar trebui så¿i zideascå o întåriturå
pe fundul mårilor.
Nefericirea nu se întîlne¿te decît la un temperament esen¡ial contradictoriu.
Cel obosit de sine însu¿i obose¿te pe semeni ¿i este obosit de ei.
Decep¡iile repetate presupun ambi¡ii inumane. Oamenii cu adevårat tri¿ti sînt acei care,
neputînd råsturna totul, sau acceptat ca ruinå a idealului lor.
Timpul este crucea pe care ne råstigne¿te plictiseala.
Bach e un decadent în sens ceresc. Numai a¿a se explicå descompunerea solemnå de care
nu te po¡i feri de cîte ori te întîlne¿ti cu lumea creatå de el.
Pe måsurå ce plictiseala îngroa¿å timpul, ea sub¡iazå lucrurile în calitå¡i stråvezii. Materia
nu rezistå desfigurårii ei necru¡åtoare.
A¡i fi urît înseamnå a vedea prin obiecte, a volatiliza firea. Pînå ¿i stîncile se dizolvå în
fum cînd råul lucid se deschide spre ele.
Numi ¿tiu vreo senza¡ie pe care så no fi îngropat în gînd. (Spiritul e un mormînt al
naturii.)
Sinuciderea — ca orice încercare de mîntuire — e un act religios.
Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilitå¡ii la echivocurile esen¡iale ale vie¡ii, derivå
dintro vitalitate ¿ovåitoare. Acel ce o practicå nu se expune primejdiei, cum se crede îndeob¿te,
ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevårul de minciunå.
Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelen¡å, o criticå a vie¡ii. Cine na
omorît în el îngerul e menit pieirii. Fårå erori, nu se poate respira nici måcar o clipå.
Ochii stin¿i nu se aprind decît de dorul mor¡ii; sîngele nu senflåcåreazå decît întrun imn
de agonie.
Scobor sau urc spre povîrni¿urile firii?
Un animal care a våzut via¡a ¿i care vrea încå så tråiascå: omul. Drama lui se epuizeazå în
aceastå îndîrjire.
¥ntro inimå în care sa a¿ezat nimicul, irup¡ia dragostei e atît de nespus de sfî¿ietoare
fiindcå ea nu gåse¿te nici un teren de înflorire. De ar fi så cucere¿ti numai femeia, ce u¿or ar fi!
Dar så des¡elene¿ti propriul neant, så te înståpîne¿ti cu greu în vråjmå¿ia sufletului tåu, så faci
drum iubirii tale spre tine însu¡i! Råzboirea aceasta — care te azvîrle cu du¿månie împotriva
ta — explicå de ce nicicînd nai vrea så te omori mai crunt ca în fiorurile dragostei.
¥n Beethoven nu e destul farmec mole¿itor ¿i nici destulå obosealå...
Ultima subtilitate a diavolului e diferen¡a între iad ¿i inimå.
Numai în marile suferin¡e, în care e¿ti prea aproape de Dumnezeu, î¡i dai seama ce
zadarnic e rolul de mijlocitor al Fiului såu ¿i ce destin minor ascunde simbolul acelei Cruci.
Spiritul datore¿te aproape totul chinurilor fizice. Fårå ele, via¡a nar fi mai mult de[cît]
via¡å.
Doar boala aduce ceva nou. Nui ea al cincilea anotimp?
Nirvanizarea zilnicå prin gînd ¿i prin durere...
Cînd por¡i atîta muzicå întro lume fårå melodie...
Omul nu e un animal fåcut pentru via¡å. De aceea cheltuie¿te el atîta vitalitate în dorin¡a
de a muri.
¥ntreaga poezie a vocilor låuntrice se reduce la imposibilitatea dea separa dorul de via¡å
de dorul de moarte.
Speran¡ele sînt cuiburi fragede de sfîr¿ituri. A tråi ¿i a muri: douå semne pentru aceea¿i
închipuire.
Toate lacrimile neplînse mi sau vårsat în sînge. ªi eu nu mam nåscut pentru atîtea måri ¿i
nici pentru atît amar.
Nu gåsesc cheia la acest fapt; în bucuria inspiratå repetåm pe Dumnezeu, iar în triste¡e
råmînem cu cenu¿a propriei substan¡e.
O reflec¡ie trebuie så aibå ceva din schema interioarå a unui sonet. Arta de a prescurta
sfî¿ierile..., interven¡ia de arhitecturå în dezmembrårile noastre muzicale...
Triste¡ea — un infinit prin slåbiciune, un cer de deficien¡e...
Via¡a omului se reduce la ochi. Nu putem a¿tepta nimic de la el, fårå o reformå a privirii.
Dragostea este sfin¡enie plus sexualitate. — Nimeni ¿i nimic nu poate îmblînzi paradoxul
acesta pråpåstios ¿i sublim.
Hamlet na uitat så în¿ire iubirea printre „relele“ care fac sinuciderea preferabilå vie¡uirii.
Numai cå el vorbe¿te de „chinurile dragostei dispre¡uite“. — Ce mare ar fi celebrul monolog
dear zice doar: iubire!
Pe ¡årmurile mårii, seceta låuntricå a zilelor pustii adunå — în aceea¿i sete — dorin¡a de
fericire ¿i de durere. Tot pe ¡årmurile ei, te dispensezi religios de Dumnezeu...
Mediterana e marea cea mai calmå, cea mai cinstitå ¿i mai pu¡in misticå. Ea se
interpune — cu absen¡a ei de valuri — între om ¿i Absolut.
¥ntrucît e singurå, femeia este.
For¡a unui om derivå din neîmplinirile vie¡ii sale. Prin ele înceteazå el så fie naturå.
Råbufnirile mor¡ii împestri¡eazå peisajul gramatical al existen¡ei, a¿a cum nil prezintå
excesul de sistem al plictiselii, ¿in locul lipsei de surprize ne a¿azå la pîndå, cu postul instalat
în nelini¿tea noastrå.
Din plictisealå, printrun lung proces, putem ancora în Dumnezeu. ¥n sine, ea nu e decît o
lipså de religie.
Gîndindune la stil uitåm via¡a; stråduin¡ele spre expresie acoperå greutå¡ile respira¡iei;
pasiunea formei înåbu¿å înflåcårarea negativå a amåråciunii; farmecul cuvîntului ne scapå de
povara clipei; formula mic¿oreazå sfîr¿elile.
Singura ie¿ire pentru a nu cådea: a¡i ¿ti toate sfîr¿iturile — a¡i slei otråvurilen spirit.
De ¡iai fi låsat mîhnirile în starea de senza¡ie, de mult nai mai fi...
Spiritul nu serve¿te via¡a decît prin expresie. Este forma prin care ea se apårå cu propriul
ei du¿man.
Oboselile dupåamiezelor, cu patina ve¿niciei în suflet ¿i adierile de ame¡ealå în mijlocul
unei grådini atinse de primåvarå...
Eternitatea e sera în care se ofile¿te Dumnezeu din începuturi ¿i omul, din cînd în cînd,
prin gînd.
De ce¡i mai întorci ochii spre soare, cînd rådåcinile tale hrånesc pulsul mor¡ii? Cu cîtå
furie ¿indurerare o så te azvîrli în abisul divin! Nici o margine de cuget ¿i nici o zare a lumii nu
vor mai opri tåvålirea deznådejdii pe pustiul lui Dumnezeu ¿i nici un rai nu va mai înflori pe
nåpåstuirea lor comunå. Creatorul î¿i va da ultima suflare în creaturå, în creatura fårå de
suflare.
Ce gust de cenu¿å emanå de dincolo de lumi!
¥n patru ochi cu Diavolul. — De ce se aratå el mai rar decît Dumnezeu? Sau îl tråie¿ti pe
acesta prea diabolic, de amestecul straniu face superfluå revela¡ia esen¡ei pure a Satanei?
Calea dorurilor zilnice urcå de la påmînt la cer. Drumul invers e mai rar. De aceea,
Diavolul e o grozåvie mai pu¡in frecventå decît marele lui Du¿man.
¥n dezrobirea cugetului de fiin¡å, voluptatea nu mai are preferin¡e între durere ¿i plåcere.
Ea le încoroneazå pe amîndouå.
Perfec¡iunea stranie a senza¡iilor suspendå deosebirile între ele. Durere ¿i plåcere devin
sinonime.
Oare de ce gîndind î¡i pierzi întîi inima ¿i numai apoi mintea?
Farmecul nelini¿tii constå în oroarea de solu¡ii, în a ¿ti totul în întrebåri... Orice råspuns e
påtat de o nuan¡å de vulgaritate. Superioritatea religiei derivå din a crede cå numai Dumnezeu
poate råspunde.
A¿ vrea så må îngrop în plînsurile oamenilor, såmi fac din fiecare lacrimå un mormînt.
Tot ce creeazå omul se întoarce împotriva lui. ªi nu numai tot ce creeazå, ci ¿i tot ce face.
¥n istorie, un pas înainte e un pas înapoi. Dar din tot ce a conceput ¿i a tråit el, nimic nu se
întoarce mai mult împotriva lui ca singuråtatea.
Oare de ce amintirile nu mai au legåturå cu memoria? ªi patimile, de ce ¿ior fi pierdut
rådåcinile din sînge? Balcanism ceresc...
Razele råsfirate ce emanå din Dumnezeu nu ¡i searatå decît în amurgul min¡ii.
Apropierea de extaz e singurul criteriu pentru o ierarhie a valorilor.
Experien¡a om a reu¿it doar pentru clipele în care acesta se crede Dumnezeu.
Ispå¿esc lipsa de decep¡ii a stråmo¿ilor, îndur urmårile fericirii lor, plåtesc scump
speran¡ele agoniei lor ¿i putrezesc în via¡å prospe¡imile ne¿tiin¡ei stråbune. — Iatå sensul
decaden¡ei.
Iar pe planul culturii, cîteva secole de crea¡ii ¿i iluzii — ce se cer iremediabil
råscumpårate în luciditate ¿i nemîngîiere. Alexandrinism...
Nu e u¿or så plåte¿ti pe to¡i ¡åranii altor veacuri, så nu mai ai verdea¡å ¿i påmînt în sînge...
¿i nici så te scalzi în asfin¡iturile spiritului...
Numai în muzicå ¿i în freamåte extatice, pierzînd pudoarea limitelor ¿i supersti¡ia formei,
ajungem la inseparabilul vie¡ii de moarte, la pulsa¡ia unitarå de murire vitalå, de comuniune
între vie¡uire ¿i stingere. Oamenii disting prin reflexie ¿i prin iluzii ceea ce în devenirea
muzicalå este vrajå de eternitate echivocå, flux ¿i reflux al aceluia¿i motiv. Muzica e timp
absolut, substan¡ializare de clipe, ve¿nicie orbitå de unde...
A avea „adîncime“ înseamnå a nu mai fi amågit de separa¡ii, a nu mai fi rob „planurilor“,
a nu mai dezarticula via¡a de moarte. Contopind toate întro confuzie melodicå de lumi, agita¡ia
infinitå, sumbrå ¿i cuprinzåtoare de elemente se purificå întrun fior de neant ¿i plinåtate,
întrun suspin crescut din stråfundurile ultime ale firii ¿i care ne laså pe veci un gust de muzicå
¿i de fum...
Existen¡a oamenilor e justificatå prin reflexiile amare ce ni le inspirå. La un tribunal al
amåråciunii, vor fi achita¡i cu to¡ii ¿in primul rînd femeia...
Nimic nu te satisface, nici måcar Absolutul; — doar muzica, aceastå destråmare a
Absolutului.
Numai îmbåtîndune de propriile noastre påcate putem purta povara vie¡ii. Fiecare lipså
trebuie convertitå întrun deliciu; prin cult så înål¡åm deficien¡ele. Altcum ne înåbu¿im.
Dupå ceai vrut så råstorni lumi, ce gre¿eli te mai leagå de raiul vid a doi ochi infini¡i ¿i
nuli?
Dumnezeu, prevåzînd cåderea omului, ia oferit compensa¡ia iluzorie a femeii. Prin ea,
pututa el uita Paradisul? Nevoia religioaså e råspunsul negativ.
¥ntrun simpozion care ar reuni pe Platon ¿i pe romanticii germani, sar spune aproape
totul despre iubire.
Esen¡ialul ar trebui înså adåugat de Diavol.
Acel ce a refuzat sfin¡enia, dar nu lepådarea de lume, î¿i face dintro divinitate dezabuzatå
¡inta devenirii lui.
Teologia na mai påstrat pentru Dumnezeu decît respectul majusculei.
E atîta noble¡e cruntå ¿i atîta artå în a¡i feri suferin¡ele de våzul semenilor, în a juca rolul
de cancer hazliu...
Cînd azurul echivoc se tope¿te în stropi de plictisealå ¿i picurå o imensitate de albastru ¿i
de dezolare, må apår de mine ¿i de cer cu Mediteranele spiritului.
De nefericire ne purificåm în accesele de urå sårbåtoreascå ¿i vastå, în care, reducînd totul
la nimic ¿in primul rînd iubirea, curå¡åm eul de toate impuritå¡ile firii. Cine nu poate urî nu
cunoa¿te nici unul din secretele terapeutice. Orice însånåto¿ire începe printro operå de
distrugere. Puritatea se cî¿tigå nimicind. Nu sîntem noi în¿ine decît cålcîndune fårå milå în
picioare.
Un adevår care nar trebui spus nimånui, niciodatå: nu existå decît suferin¡e fizice.
¥n ispitele dragostei, nu mai e spa¡iu între mine ¿i moarte.
Absolutul se a¿azå la capåtul unei erotici purificate de univers. Tot ce cre¿te peste iubirea
terestrå zide¿te temeliile lui Dumnezeu. Imposibilitatea dea împåca dragostea cu lumea...
Mai mult decît în orice, în iubire e¿ti ¿i nu e¿ti. Nediferen¡ierea mor¡ii de via¡å e un
fenomen al îndrågostirii.
Fiind teolog sau cinic, po¡i suporta istoria. Dar cei ce cred în om ¿in ra¡iune, cum de nu
înnebunesc de dezamågire ¿i cum î¿i påstreazå cumpåtul în dezmin¡irea continuå a
întîmplårilor? Apelînd înså la Dumnezeu sau la scîrbå, te descurci cu u¿urin¡å în devenire...
Oscila¡ia între teologie ¿i cinism este singura solu¡ie landemîna sufletelor rånite.
Acele nop¡i crude, lungi, de o vitregie surdå, cu furtuni înecate în apele moarte ale
gîndurilor — pe care le înduri din setea curioaså de a ¿ti cum vei råspunde întrebårii mute:
„oare må voi omorî pînå în zori?“
Materia sa îmbibat de durere.
Cînd cugetul ¡ia crescut peste crestele lumii, strîmtoarea vie¡ii î¡i då fioruri de elefant în
serå.
Ce valuri nebune de måri necunoscute îmi izbesc pleoapele ¿imi cotropesc mintea? —
Cîtå måre¡ie nu ascunde oboseala de a fi om!
Amintirea mårii în nop¡ile albe ne då, mai mult decît orga sau deznådejdea, imaginea
imensitå¡ii. — Ideea de infinit nu e decît spa¡iul creat în spirit prin absen¡a somnului.
Cadranul solar din Ibiza purta inscrip¡ia: Ultima multis.
...Despre moarte nu se poate vorbi decît latine¿te.
Cine are vreo pårere sigurå despre vreun lucru oarecare dovede¿te a nu se fi apropiat de
nici una din tainele fiin¡ei.
Spiritul e prin esen¡å procontra firii.
¥n trupul stors de veghi descoperi doi ochi råtåci¡i întrun schelet. ªin farmecul
råsturnåtor al tresåririi, te cau¡i în ce nai fost ¿in ce nu vei fi...
¥n mod cinstit, un om nu poate vorbi decît despre el ¿i despre Dumnezeu.
¥n sînul vie¡ii te afli, de cîte ori spui — din tot sufletul — o banalitate...
Prin ce tainå ne trezim în anumite dimine¡i cu toate erorile Paradisului în ochi? Din ce
zåcåminte ale memoriei se adapå lacrimi låuntrice de fericire ¿i ce lumini stråvechi sus¡in
extazul divin peste pustiul materiei?
...¥n astfel de dimine¡i, în¡eleg nonrezisten¡a la Dumnezeu.
Viitorul: dorin¡a de a muri tradusån dimensiune de timp.
Noble¡ea de a nu påcåtui niciodatå împotriva mor¡ii...
Universul ¿ia aprins glasurilen tine ¿i tu treci pe bulevard...
Cerul ¿ia incendiat umbrele în sîngele tåu ¿i tu surîzi cu semeni... Cînd î¡i vei råsturna
mînåstirile inimii pe ei?
E atît nea¿teptat ¿iatîta indecen¡å în infinitul sufletului — cum del îngåduie de¿ertul
oaselor ¿i surmenajul cårnii?
Vraja triste¡ii seamånå undelor invizibile ale apelor moarte.
Nevoia deansemna toate reflexiile amare, din teama stranie cai putea ajunge vreodatå så
nu mai fii trist...
Neavînd extazul landemînå, ca misticii, regiunile cele mai adînci ale firii le descoperi în
recåderile grave ale oboselii... Ideile se reîntorc spre izvorul lor, se scufundå în confuzia
originarå ¿i spiritul plute¿te pe fundurile vie¡ii.
Sfredelirea lumii în oboselile halucinante despoaie lucrurile de strålucire ¿i în¿elåciune ¿i
nimic nu ne împiedicå de la accesul la zona de ba¿tinå a începutului, purå ca o aurorå finalå.
A¿a dispare tot ce timpul a adåugat virtualitå¡ii ini¡iale. Existen¡a ni se dezvåluie ca atare: la
remorca neantului — ¿i nu nimicul este la marginea lumii, ci lumea la marginea nimicului.
Oboseala ca instrument de cunoa¿tere.
Cugetul scåldat în lumina nocturnå a disperårii.
Spiritul are prea pu¡ine leacuri. Cåci de el însu¿i trebuie så ne vindecåm în primul rînd.
De naturå ¿i femeie te apropii, fugi ¿i revii din nou, cu toatå teama de insuportabilul fericirii.
Sînt peisaje ¿i îmbrå¡i¿åri care î¡i laså un gust de exil — ca tot ce amestecå absolutul cu timpul.
E¿ti incurabil pierdut amågirii ¿i vie¡ii cînd, privind cerul în ochi de femeie, nu po¡i uita
originalul.
A putea suferi cu nebunie, curaj, zîmbet ¿i deznådejde.
Eroismul nu e decît rezisten¡a la sfin¡enie.
Primejdia în suferin¡å e de a fi blînd; de a îndura cu îngåduin¡å. Te pomene¿ti astfel
lunecînd întro icoanå, din omul ce erai, plåmådit dintro carne infinit muritoare.
Så nu devii pentru nimeni exemplu de pefec¡iune; distrugen tine tot cei chip ¿i dîrå de
urmat.
Oamenii sånve¡e de la tine så se înspåimînte de cåile omului. Acestai rostul suferin¡ei
tale.
Mintea — smulså din rådåcini — a råmas singurå cu ea înså¿i.
Toate întrebårile se reduc la atît: cum po¡i så nu fii cel mai nefericit?
Ce nu atinge boala e vulgar ¿i ce nu adie moartea e lipsit de tainå.
Cîntec surd în stråfunduri: se roagå boala în oase.
Via¡a nu meritå så fie tråitå decît pentru deliciile înflorite pe ruinele ei.
Cînd gåse¿ti o anumitå noble¡e în tînguire, paradoxul e forma prin care inteligen¡a înåbu¿å
plînsul.
Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbåtat de ireparabil?
Oare cînd voi înceta så mor?
Sînt råni care cer interven¡ia Paradisului.
Cu toate påcatele ¿i cu nici unul, mintea sa a¿ezat pe fundul iadului ¿i ochii privesc
nemårmuri¡i spre lume.
Cînd iube¿ti via¡a cu patimå ¿i scîrbå, doar diavolul se mai milostive¿te de tine ¿i¡i oferå
såla¿ul fatal îndurerårii tale aiurite.
Acele sfî¿ieri ale cårnii ¿i demen¡e ale gîndului, în care am cådea în plinå sfin¡enie dacå
Dumnezeu near såri întrajutor. ªovåirile lui ne mai ¡in în rînd cu lumea.
De ce nu mai fåcut, Doamne, un prost etern sub bol¡ile tale nåtîngi?
Spiritul e carne lovitå de streche transcendentå.
Lupta nu se då între om ¿i om, ci între om ¿i Dumnezeu. De aceea, nici problemele sociale
¿i nici istoria nu pot rezolva nimic.
Gîndul la Dumnezeu nu serve¿te decît spre a muri. — Nu de bunåvoie tendrep¡i spre el,
ci fiindcå nai încotro.
Nimeni nu poate ¿ti dacå e credincios sau nu.
Privind pe atî¡i ¿i pe atî¡i care se îngroapå întro idee, întro menire, întrun viciu sau
întro virtute, te miri de ce infimå distan¡å de lucruri dispun oamenii. Så fi våzut ei a¿a de
pu¡in? Så nu fi fost ei atin¿i de cuno¿tin¡a care nu îngåduie nici un act? A ¿ti nu mai rabdå firea
decît prin voin¡a noastrå de a fi încå în ea. Te fråmîn¡i atunci printre obiecte ¿i idealuri, aderînd
cu fårîme de pasiuni, acordînd din milå ¿i din amårealå o adiere de existen¡å umbrelor în
cåutare de fiin¡å.
Universul nu e serios. El trebuie luat tragic în glumå.
A face este antipodul lui a ¿ti.
Nehotårîrile între cer ¿i påmînt te sortesc unui destin de Ianus, ale cårui fe¡e ar deveni una
în durere.
Cu inima spînzuratå între freamåt ¿i îndoialå: un sceptic deschis extazului.
¥n dupåamiezele de duminicå — mai mult decît în celelalte dupåamieze ale timpului —
ra¡iunea se dezvåluie ca o absen¡å de cer, ¿i ideile — stele negre pe fondul de vid al
ve¿niciei. — Plictiseala se na¿te dintro împînzire ultimå a sim¡irii, dezlipitå de fire.
¥n cuprinderea cosmicå a urîtului — cåscat al universului —, pådurile par a se înclina ca
så¡i ridice cu triumf de frunze inima pierdutå printre vreascuri.
Din fo¿nirea vremii senfiripå muzica plictiselii — din accentele surde ale stingerii
timpului.
Inima mea — prin care a trecut cerul — e punctul cel mai îndepårtat de Dumnezeu.
Nimic nu må poate face så uit via¡a, de¿i totul må înstråineazå de ea. La o egalå distan¡å
de sfin¡enie ¿i de via¡å.
Eu nam tåria ca såndur splendorile lumii; în mijlocul lor miam pierdut suflarea ¿i nu
mia råmas glas decît pentru disperarea frumuse¡ii.
Oamenii fug atît de moarte, cît ¿i de gîndul ei. De acesta mam legat pe vecie. ¥ncolo, am
fugit în rînd cu ceilal¡i — dacå nu chiar mai repede ca ei.
Plictiseala bîntuie un suflet erotic ce nu gåse¿te absolutul în dragoste.
Pentru a acoperi cu fast drama vie¡uirii, aruncå prin spirit un foc de artificii; între¡inel din
zori în noapte; creeazå în preajma ta strålucirea efemerå ¿i eternå a inteligen¡ei înnebunite în
propriul ei joc; få din via¡å o scînteiere pe un cimitir. Cåci nui sufletul omului un mormînt în
flåcåri?
Då un curs genial senza¡iilor; impune trupului vecinåtatea a¿trilor; carnea, ridico prin
gra¡ie sau crimå pînå la cer; — simbolul tåu så fie: un trandafir peo bardå.
¥nva¡å voluptatea dea acorda ideilor spa¡iul unei clipe, dea iubi fiin¡a fårå ai îngådui un
rost, dea fi tu însu¡i fårå tine.
Din a¿teptårile visåtoare în mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia
destråmatå a norilor.
...ªi închipuindu¡i cai zburat — cu inverså altitudine — spre adîncurile vie¡ii, cai
mîngîiat cu aripi de nemîngîieri un cer de drojdie, neîndestulåtor setei tale de stråfunduri.
Cî¡i pot så spunå: „eu sînt un om pentru care Diavolul existå?“ — Cum nam sim¡i o
atrac¡ie de soartå fa¡å de cei porni¡i spre o asemenea mårturisire?
O icoanå completå a lumii ar puteao da gîndurile crescute în insomniile unui asasin,
îndulcite deun parfum emanat din råtåciri de îngeri.
Oriceai face, dupå ce ¡iai pierdut sprijinul în tine, nu mai po¡i gåsi altul decît în
Dumnezeu. ªi dacå fårå El se mai poate încå respira, fårå ideea lui teai pierde în påråsirile
min¡ii.
Ceea cei fascinant în disperare este cå ne aruncå dintro datå în fa¡a Absolutului; un salt
organic, irezistibil, la picioarele Ultimului. Dupå aceea, începi så gînde¿ti ¿i så limpeze¿ti sau
så întuneci prin reflexie situa¡ia creatå de furia metafizicå a deznådejdii.
Despår¡it de semeni prin soarta insularå a inimii, te agå¡i de Dumnezeu ca mårile nebuniei
så nu¿i înal¡e valurile mai sus de singuråtatea ta.
¥n poezie, necrezînd în nimic, adaugi un plus de farmec inspira¡iei, cåci nihilismul e un
supliment de muzicå; — pe cînd în prozå trebuie så aderi la ceva, ca så nu råmîi gol în fa¡a
vidului cuvintelor. A fi gînditor nui un noroc cînd cugetul nu mai e întors spre adevårurile
„înål¡åtoare“, produse ale orbirii.
Singurul rost al påmîntului e så înghitå lacrimile muritorilor.
Muzica ne aratå cam ce ar fi timpul în cer.
Existå un fel de cîntec în fiece boalå.
Pun¡i nu se mai pot întinde între omul urmårit de moarte ¿i semenii lui. ªi orice ar face
el — încercårile de apropiere adîncesc doar o pråpastie ¿i accentueazå o fatalitate.
Cu deaproapele trebuie så fii indiferent sau vesel. Dar, nemaicunoscînd decît exaltarea ¿i
triste¡ea, rostul tåu e iremediabil paralel soartei omului. Ajungi încetul cu încetul så nu te mai
întîlne¿ti cu nimeni niciodatå.
¥n triste¡e — moartea ¿i nebunia luînduse la întrecere —, nådejdile vitregite se întorc în
gînduri uciga¿e. ªi devii un ostatic al nefiin¡ei, din dobitoc uman ceai fost.
De ce nu sor întinde peste mine umbrele ve¿nicei prostii ¿i råcorile ne¿tiin¡ei? Cåldurile
unui bårågan de deznådejdi...
¥ntrun creier defunct, timpurile plecaten cruciadå de distrugere nu vor putea ucide
amintirea unui Dumnezeu plåmådit din suspine ¿i singuråtå¡i.
¥n lumean care nu mai am pe nimeni, mai dispun doar de Dumnezeu.
Omul suferå de o neputin¡å de vacan¡å a nelini¿tii. El na reu¿it så lårgeascå orizontul
ra¡iunii decît prin groazå.
...Setea de un paradis al indulgen¡ei, clådit pe un zîmbet de destråbålåri cere¿ti...
Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acordå celui atins atribute de geniu, fårå
suportul talentului.
Nehotårîrea între påmînt ¿i cer te transformå întrun sfînt negativ.
Pe piscuri de Alpi ¿i de Pirinei, cu norii sub mine, rezemat pe zåpezi ¿i pe cer, am în¡eles:
— cå senza¡iile trebuie så fie mai pure decît aerul rarefiat al înål¡imilor, — cån ele nu
trebuie så intre nici omul, nici påmîntul ¿i nici un obiect al lumii, — adieri extatice så fie
clipele, vîrtej de altitudine privirea;
— ca murmurul melancolic al vîntului ce atinge azurul ¿i zåpada, gîndurile så mîngîie
poleiala lucrurilor ce nu sînt. ¥n cugetul tåu så se råsfrîngå toate crestele de mun¡i pe care nai
fost om ¿i toate ¡årmurile de måri pe care ai fost trist. Plictiseala devine muzicå pe marginea
mårii ¿i extaz pe vîrf de munte;
— „sentimente“ nu mai sînt. Cåci spre cine sar îndrepta? De cîte ori nu mai e¿ti om, de
atîtea ori nu mai „sim¡i“ decît tåriile nefiin¡ei;
— nu se mai poate tråi decît în råtåcire. Råstoarnå¡i pa¿ii ¿i calcå pe stele. Repetå zilnic
lec¡ia acelei nop¡i, în care a¿trii ¡i sau dezvåluit ridicol de singuri.
Dupå fiece cålåtorie, progresul în nimic te leagå incurabil de lume. Descoperind noi
frumuse¡i, pierzi prin atrac¡ia lor rådåcinile ce ¡iau crescut cînd nu leai bånuit. O datå în
interiorul vråjii lor, în mireasma de nelume ce emanå din ele, te înal¡i spre un gol pur, mårit de
ruina iluziilor.
Din ce cred în mai pu¡ine lucruri, din ce am murit mai mult în umbra frumuse¡ii, din
aceea, neavînd nimic ce så må prindå încå în via¡å, nu mai am nimic ce så må întoarcå
împotriva ei. Nam început så o iubesc decît pe måsura risipirii speran¡elor. Cînd nu voi mai
avea nimic de pierdut, voi fi una cu ea.
Donjuanismul e fructul unei sfin¡enii råu întrebuin¡ate. — ¥n toate declara¡iile de
dragoste, sim¡eam cå numai Absolutul importå — ¿i de aceea puteam face cîte voiam ¿i oricui.
Fî¿iile de zåpadå pe fondul cenu¿iu al mun¡ilor în dimine¡i de varå: dårîmåturi ale unui
cer imemorial.
Ideile sînt melodii moarte.
Neputînd dezvålui oamenilor pricinile inimii noastre, fårå Dumnezeu ar trebui så ruginim
pumnale prin ascunzi¿urile ei. — Inima se apleacå cu mi¿cåri naturale spre floarea sinuciderii
din mijlocul grådinii de råtåciri care e via¡a.
Soarta omului e o absen¡å continuå de „acum“ ¿i o frecven¡å ståruitore de „altådatå“ —
acest cuvînt al fatalitå¡ii. Din sonoritatea lui prelungå se desprinde un netåmåduit fior de pieire.
Nimic nu tulburå mai mult naivitå¡ile sîngelui ca interven¡ia eternitå¡ii. Ce pacoste va fi
turnînd ea peste prospe¡imea dorin¡elor, de le råvå¿e¿te ¿i le stîrpe¿te fårå urmå? Ve¿nicia nu se
compune din sufluri de via¡å. Prestigiul ei funebru înåbu¿å avînturile ¿i reduce realitatea la
starea de absen¡å.
Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorin¡ele adie o brizå de existen¡å.
¥n toate religiile, partea privitoare la durere este singura rodnicå pentru o reflexie
dezinteresatå. Restul e purå legisla¡ie sau metafizicå de ocazie.
¥n plictisealå, timpul înlocuie¿te sîngele. Fårå ea nam ¿ti cum curg clipele ¿i nici cå ele
sînt. — Cînd se sloboade, nimic no mai poate opri. Cåci ¡ie urît atunci cu tot timpul.
Iubesc privirile care nu servesc via¡a ¿i piscurile pe care aud timpul. (Sufletul nui
contemporan lumii.)
Sînt ¡åri în care na¿ fi putut rata nici måcar o clipå, ca Spania de pildå. ªi sînt locuri
måre¡e ¿i sumbre, în care piatra sfideazå speran¡ele, pe ale cåror ziduri leneve¿te ve¿nicia,
aducîndu¿i aminte de timp, locuri privilegiate de siestå a Divinitå¡ii, care te silesc så fii tu
însu¡i în mod absolut: în Fran¡a — MontSaintMichel, AiguesMortes, Les Baux ¿i
Rocamadour. — ¥n Italia, toatå Italia.
Plictiseala absolutå se confundå cu obiectivarea în carne a ideii de timp.
Un gînd trebuie så fie straniu ca ruina unui zîmbet.
Spa¡iul în care se învîrte cugetul îmi pare îndepårtat ¿i fårå de temei ca un Uruguay ceresc.
Defectul tuturor oamenilor care cred în ceva consistå în a deprecia moartea. Absolutul
acesteia nu se descoperå decît celor ce au un sim¡ ascu¡it pentru accidentul individua¡iei, pentru
eroarea multiplå a fiin¡årii. Individul e un e¿ec existent, o gre¿ealå ce înfruntå rigoarea oricårui
principiu. Nu ra¡iunea te punen fa¡a mor¡ii, ci condi¡ia unicå de individ. Cine are convingeri
mascheazå chiar aceastå dramå a unicitå¡ii. Spre moarte, întoarcete purificat ¿i gol — neatins
de îndulcirile min¡ii, de atenuårile ideilor. Ea trebuie privitå în fa¡å, cu virginitatea låuntricå a
momentelor în care nu crezi în nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului.
Dragostea de via¡å, plinå de freamåt ¿i durere, nu ispite¿te decît pe cei îneca¡i în silå. Sînt
dimine¡i ce înfloresc subit în de¿ertul oboselilor ¿i care ne ¡intuiesc înmårmuri¡i în bra¡ele
fiin¡ei.
¥n sila de toate, în sila vastå, emanînd din tînjala sîngelui ¿i a ideilor, nåpådesc revela¡ii
fugitive de fericire ce se întind echivoc pe suspinele noastre, ca zdren¡e de azur. ªi atunci cau¡i o
cumpånå între sila de a fi ¿i de a nu fi.
O ceatå de îngeri sau de draci mia a¿ezat pe frunte cununa plictiselilor. Dar, împåtimit în
lume, ele numi pot umbri tåria speran¡elor de¿arte.
Cerul, nu påmîntul, ma fåcut „pesimist“. Neputin¡a de a fi, consecutivå gîndului la
Dumnezeu...
De la o vreme nu mai gînde¿ti asupra urîtului, cil la¿i så gîndeascå asupra lui însu¡i. ¥n
vagul sufletului, plictiseala tinde spre substan¡å. ªi ea ajunge: substan¡å de vid.
Acel cen preajma Absolutului nu poate scåpa de ademenirile vie¡ii — nici o sinucidere nu
poate pune capåt dezbinårii lui låuntrice. Nimic nul ajutå så dezlege drama crudå a cugetului.
Irezolvabilul gîndirii se epuizeazå în acest conflict. Farmecul firii trage greu în cumpånå ¿i nu e
chip al anula, de¿i ideile plutesc pe luciul nefiin¡ei. A tråi senzual în nimic...
Cînd ai iubit prea påtima¿ via¡a, ceai cåutat printre gînduri? Spiritul e o eroare imenså de
cîte ori slåbiciunile acordå vie¡ii prestigii de axiomå.
Sînt o Saharå roaså de voluptå¡i, un sarcofag de trandafiri.
Stråzile pustii în marile ora¿e: parcå în fiece caså se spînzurå cineva.
...ªi apoi, inima mea — spînzuråtoare pe måsura cine ¿tie cårui diavol.
Sfin¡enia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fårå mijloacele vitalitå¡ii.
Nihilismul: forma de limitå a bunåvoin¡ei.
Plictiseala e rînd pe rînd vulgarå ¿i sublimå, dupå cum ne pare cå universul miroase a
ceapå sau cå emanå din inutilitatea unei raze.
Nu må simt „acaså“ decît pe ¡årmurile mårii. Cåci numi pot construi o patrie decît din
spuma valurilor.
¥n fluxul ¿i refluxul gîndurilor, ¿tiu eu prea bine cå nu mai am pe nimeni: fårå ¡arå, fårå
continent ¿i fårå lume. Råmas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare în nop¡i care împreunå
fericirea cu nebunia.
Singura scuzå pentru pasiunea zådårniciilor: a tråi religios inutilitatea lumii.
Martor mieste Dumnezeu cam amestecat cerul în toate senza¡iile, cam înål¡at o boltå de
regret peste fiece sårut ¿iun azur de alte doruri peste acel le¿in.
Nimic nu serve¿te mai pu¡in natura ca dragostea. Cînd femeia î¿i închide ochii, privirile
tale lunecå pe pleoapele ei cåutînd alte firmamente.
¥n disperårile subite ¿i neîntemeiate, sufletul e o mare în care sa înecat Dumnezeu.
Singurul con¡inut pozitiv al vie¡ii este unul negativ: frica de a muri. ¥n¡elepciunea —
moarte a reflexelor — o învinge. — Cum putem înså så nu ne mai temem de moarte fårå så
cådem în în¡elepciune? Nedezlipind în nici un fel faptul de a tråi de cel de a muri, întîlnind
via¡a ¿i moartea în voluptatea contradic¡iei. Fårå deliciile acesteia, o minte lucidå nu mai poate
îngådui opozi¡iile firii ¿i nici suferi irezolvabilele existen¡ei.
¥n ultima treaptå a incurabilului, te hotårå¿ti pentru Dumnezeu. A crede înseamnå a muri
cu aparen¡ele vie¡ii. Religia îndulce¿te absolutul mor¡ii pentru a putea atribui lui Dumnezeu
virtu¡i rezultate din acea mic¿orare. El e mare în måsura în care moartea nu e totul. ªi pînå acum
nimeni na avut seme¡ia så sus¡inå — în afarå de gre¿elile entuziasmului — cå ea nar fi totul...
Cu cît îmi pierd mai mult credin¡ele în lume, cu atît sînt mai mult în Dumnezeu, fårå så
cred în el. — Så fie o boalå tainicå sau o cinste a min¡ii ¿i a inimii care te face så fii în acela¿i
timp sceptic ¿i mistic?
Nefericirea nare loc în universul cuvintelor.
Ve¿nicia nui decît povara absen¡ei de timp. De aceea, no sim¡im nicåieri mai intens can
obosealå — senza¡ie fizicå a eternitå¡ii.
Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se na¿te dintro sleire adîncå, din toropeala
vastå ¿i meditativå a organelor, din pierderea ritmului fiin¡ei. Ve¿nicia se întinde pe tåcerile
vitalitå¡ii.
Prin ceea ce sînt mai mult eu însumi, miam rupt zågazurile. Puteava spiritul så le refacå
anulînduse în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni ¿i cu ce farmece am putea da cunoa¿terea
înapoi? Cînd vor bate veghile în retragere? Fiin¡a nu poate fi salvatå fårå la¿itå¡ile min¡ii.
Pînå cînd rostul inimii va fi så cînte agoniile ra¡iunii? ªi cum så pui capåt cugetului hår¡uit
între îndoialå ¿i delir?
Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apåra de urmårile luciditå¡ii ¿i ale
cunoa¿terii.
A nu face deosebire între drama cårnii ¿i a gîndului... A fi introdus sîngele în logicå...
Scîrba de lume: irup¡ia urii în urît. ¥n vagul plictiselii se introduce astfel calitatea
religioaså a nega¡iei.
Via¡ami pare o mînåstire unde teai refugia ca så ui¡i pe Dumnezeu ¿i ale cårei cruci ar
stråpunge nimicul cerului.
Dupå ce sufletul a filtrat pe Dumnezeu, drojdia ce råmîne devine — ca pedeapså —
substan¡a sufletului.
Totul este nefolositor ¿i fårå rost — afarå poate de melodia ascunså a chinului. Fruntariile
omului sînt cele ale suferin¡ei. Doar dupå ceai îndurat mult ai dreptul så consideri lumea un
pretext estetic, un spectacol în¡elegerii tale nobile ¿i bolnave. Atunci suferi, fiind în afara
suferin¡ei. Nimeni nu va ¿ti din ce bel¿ug de dureri devii estet în mod religios.
Gîndurile izvoråsc din pustnicirea instinctelor, iar spiritul våduve¿te puterile vie¡ii. Astfel,
omul devine tare — dar fårå mijloacele vitalitå¡ii. Fenomenul uman e cea mai mare crizå a
biologiei.
Neputînd lua asupråmi suferin¡ele altora, leam luat îndoielile. ¥n întîiul fel sfîr¿e¿ti pe
cruce ¿i termini; în al doilea, Golgota se urcå pînå la cer.
Suferin¡ele sînt infinite; îndoielile, interminabile.
Cînd nu te mai po¡i ruga, în loc de Dumnezeu zici Absolut. Primatul abstractului este o
lipså de rugåciune. Absolutul e un Dumnezeu în afara inimii.
¥naintåm în procesul de sleire a persoanei divine pe måsurå ce introducem cultul
inutilitå¡ii pe întinderea cugetului. La ce så ne mai serveascå Absolutul? Din eternitate, totul
este inutil. Avîntul mistic trebuie purificat de noble¡ea gestului estetic. De rådåcinile ultime ale
firii, så luåm contact cu maximum de stil. ¥nse¿i Judecå¡ii din Urmå såi împrumutåm
prestigiul artei ¿i så ne topim în temeiul final al lumii cu absen¡å pateticå. ¥ntro sim¡ire înaltå,
Absolutul e o frînturå gratuitå a Nimicului, întocmai ca un torso.
De ce oamenii nu sor fi închinat norilor?
Fiindcå ace¿tia plutesc mai u¿or pe creier decît pe cer?
Gîndurile nåscute în groazå au taina ¿i împietrirea ochilor din icoanele bizantine.
Toate cåile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre mine. De aceea, inima
este un absolut — ¿i Absolutul, un nimic.
Despatrierea låuntricå este climatul absolut pentru gîndurile fårå rådåcini. Nu atingi
inutilitatea mårea¡å a duhului atîta vreme cît ai un loc în lume. Gînde¿ti — întotdeauna — din
lipsa unei patrii. Neavînd grani¡e, spiritul nare unde så tenchidå. De aceea, gînditorul este un
emigrant în via¡å. ªi cînd nu teai ¿tiut opri la timp, råtåcirea devine singurul fåga¿ al
nemîngîierilor tale.
Melancolia introduce atîta muzicå în nåruirea min¡ii!
Alipi¡i de imediat, oamenii respirå prin vulgaritate. Ce po¡i vorbi cu ei, decît despre
oameni? ªi încå despre întîmplåri, obiecte ¿i griji. Niciodatå idei. ªi doar numai conceptul nu e
vulgar. Noble¡ea abstrac¡iei le e necunoscutå, cåci, zgîrci¡i cu puterile lor, ei nus capabili dea
cheltui energii pentru a hråni ceea ce nu e: ideea. Vulgaritatea: lipsa de abstrac¡ie.
Lepådarea pateticå de lucruri fixeazå cei doi poli ai sim¡irii: o iubire fårå iubire ¿i o urå
fårå urå. Iar universul se tranformå întrun Nimic activ, în care totul este pur ¿i fårå de folos ca
întunericul întrun ochi de înger.
Sînt ¿i eu un martir: a¿ vrea så mor pentru îndoieli. — Scepticismul — fårå o laturå
religioaså — e o degradare a spiritului. Nu îndoielile inteligen¡ei, ci ale råstignirii. Så ba¡i
piroane în miezul duhului. Så¡i pleci cugetul cu suferin¡å spre zårile lumii; så sîngerezi în
zîmbet. Cînd voi aprinde focuri în idei? — Este atîta jåratic în oscila¡iile min¡ii! Nu e u¿or lucru
a te îndoi privind spre Dumnezeu!
¥n genunchi, stråpungevoi oare påmîntul? Voi duce nerugåciunea pînå la capåt? Voi umili
pe Dumnezeu, cu supranaturalul meu dezmå¡?
Cu cît urc spre cer, cu atît scobor mai tare spre påmînt.
Spiritul, dezlipit de toate, sendreaptå cu aceea¿i tårie în direc¡ii opuse. Nu po¡i adera la
ceva fårå så faci o rezervå egalå. Orice pasiune treze¿te simultan antipodul ei. Contrariile sînt
substan¡a respira¡iei omului. Am de partea mea toate direc¡iile lumii, de cînd nu må mai am.
Paradoxul exprimå incapacitatea de a fi firesc în lume.
Universul e o pauzå a spiritului.
Rostul inimii e så devinå imn.
¥n ultimå analizå, scepticismul nu izvorå¿te decît din imposibilitatea de a te împlini în
extaz, deal atinge, deal tråi. De îndoieli ne vindecå numai orbirea lui luminoaså, sfî¿ietor de
revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. — Cînd sîngele¡i zvîcne¿te pînå la cer, cum så te
mai îndoie¿ti? Dar ce rar zvîcne¿te el a¿a!
Scepticism: nemîngîierea de a nu fi în cer.
A introduce sålciile plîngåtoare în categorii...
Numai în måsura în care suferi ai dreptul sål ataci pe Isus, precum în mod cinstit nu po¡i
fi împotriva religiei dacå nu e¿ti religios. Din afarå, nici o criticå nu dovede¿te nimic ¿i nu
angajeazå pe nimeni. Cînd ataci înlåuntrul unei pozi¡ii, înlåuntrul pozi¡iei tale, nu tragi în
adversar, ci în tine însu¡i. O criticå efectivå e o autotorturå. Restul e joc.
Zîmbete dureroase care sting soarele...
Istoria sar ispråvi în clipa în care omul sar în¡epeni întrun adevår. Dar omul tråie¿te cu
adevårat numai întru cît se plictise¿te de orice adevår. Izvorul devenirii este posibilitatea de
gre¿ealå a lumii.
O epocå se reazemå pe un adevår ¿i crede în el fiindcå nul cumpåne¿te. Cum lai pus la
cîntar ¿ii måsori greutatea, se transformå întrun adevår oarecare — în eroare. Cînd judeci,
orice — din siguran¡å de nestråmutat ajunge un principiu ce se clatinå fårå rost.
Nu po¡i fi lucid întrun adevår, fårå sål compromi¡i. Un individ sau o epocå trebuie så
respire incon¿tient în necondi¡ionatul unui principiu, pentru al recunoa¿te ca atare. A ¿ti
råstoarnå orice urmå de certitudine. Con¿tiin¡a — fenomen de limitå a ra¡iunii — este o surså
de îndoieli, ce nu pot fi înfrînte decît în amurgul cugetului treaz. Luciditatea este un dezastru
pentru adevår, dar nu pentru cunoa¿tere, pe ale cårei baze se înal¡å o arhitecturå complicatå de
erori, numitå spirit din nevoie de simplificare.
Duhul meu nu¿i mai aflå îndestulare decît în metafizicå ¿in Acatist.
¥n fiecare clipå suspinå Dumnezeu; cåci timpul e rugåciunea Lui.
Cînd sånåtatea ¿i norocul se laså asupra noastrå, peste gînduri se a¿azå o spuzå ¿i mintea
se retrage.
Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului.
Dacå inima ar fi reduså la esen¡a ei idealå, adicå la Råstignire, ar råsåri cruci pe
meleagurile ei, de care sar spînzura nådejdile — cu tot farmecul zadarnic al nebuniei lor.
Luciditatea: o toamnå a instinctelor.
Nu mie fricå de suferin¡e, cît de resemnarea ce lear urma. Dea¿ putea suferi ve¿nic, fårå
împåcare ¿i fårå milogealå!
Boala te a¿azå la limitele materiei; prin ea, trupul devine o cale spre Absolut. Cåci
înfrîngerile corpului fac din durere un rai în dezastru.
Boala serve¿te duhul fårå nici un înconjur. Sau poate ¿i mai mult: duhul este boalå pe plan
abstract, precum omul: materie atinså.
Prin singuråtate, tot ce iese de sub controlul sim¡urilor — în primul rînd invizibilul —
capåtå un caracter de imediat. A fi fårå oameni ¿i fårå lume; a te afla, adicå, nemijlocit în
esen¡å. A¿a ¡i se deschide întrun fior rar viziunea substan¡ialå a nop¡ii, a luminii, a gîndului.
Desprinzi atunci din toate restul absolut, ceea ce råmîne dintrun lucru cînd el nu mai existå
pentru sim¡uri. ¥n¡elegi taina ultimå a nop¡ii, dar sim¡urile nu mai simt noaptea. Sau te îmbe¡i
de muzicå ¿i nici un sunet nu mai mîngîie urechea. Singuråtatea necru¡åtoare a duhului
descoperå neantul imaculat din temelia aparen¡elor, puritatea divinå sau demonicå de la baza
tuturor alcåtuirilor. ªi atunci, în¡elegi cå rostul din urmå al duhului e îmbolnåvirea de infinit.
Cînd må voi scufunda fårå apel în Diavol ¿i în Dumnezeu?
¥n paradis, azurul îndeplinea func¡ia påmîntului pentru noi. Cei doi oameni cålcau, adicå,
pe un de¿ert albastru. De aceea nu puteau cunoa¿te ei acolo — pe cînd aici, pe påmînt, pe
culoarea dureroaså a påmîntului, nai altceva de fåcut.
Smulge¡i o floare sau o buruianå ¿i observa¡i din ce a crescut: din ispå¿ire solidificatå.
¥ntîia lacrimå a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela sårat, transparent ¿i infinit concret
este primul moment istoric, iar vidul låsat în inima sinistrului nostru stråmo¿, întîiul ideal.
¥ncetul cu încetul, oamenii, pierzîndu¿i darul plînsului, au înlocuit prin idei lacrimile.
Cultura înså¿i nu e decît imposibilitatea de a plînge.
Existå o obosealå substan¡ialå, în care se adunå toate oboselile zilnice ¿i care ne depun
fårå ocol în mijlocul Absolutului. Umbli printre oameni, împar¡i zîmbete sau cau¡i din
obi¿nuin¡å adevåruri, ¿i în sinea ta te rezemi pe temeiurile firii. Nai încotro: e¿ti împins spre
ele. Zaci — cu voie sau fårå de voie — în straturile ultime ale existen¡ei. — Via¡a î¡i pare
atunci — atunci dramatic al fiecårei clipe — un vis pe carel depeni din priveli¿tea Absolutului,
o nålucire a înstråinårii tale de toate. Cum luneci a¿a, pe panta rosturilor nemårginite, ¿i prin
vagi instincte trebuie så te mai ¡ii de lume, contradic¡ia soartei tale e mai dureroaså ca
nåpådirea primåverii întrun cimitir de ¡arå.
Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate înål¡a în acesta. Doar så se înece. ªi
nimic nul îneacå mai adînc în el decît marile oboseli, acele oboseli care deschid spa¡iul întrun
cåscat al infinitului ¿ial plictiselii.
Noi navem dreptul, ca fiin¡e, så privim dincolo de mårginirea noastrå. Am devenit oameni
¿iam ie¿it din raiul fiin¡ei. Eram Absolut. Acum ¿tim cå sîntem în el. ªi astfel, nu mai sîntem
nici el ¿i nici noi. Cunoa¿terea a ridicat un zid de neîntrecut între om ¿i fericire. — Suferin¡a nu
e decît con¿tiin¡a Absolutului.
Ideile trebuie så fie vaste ¿i ondulate ca melodia nop¡ilor albe.
Ceea ce este mai vag, adicå Dumnezeu. Doar ideea de El e mai vagå decît el însu¿i.
...ªi acest Vag de totdeauna e chinul cel mai sfî¿ietor al omului. Moartea nu introduce
precizie în el, ci numai în individ. Cåci murind, nu cunoa¿tem mai deaproape pe Dumnezeu,
deoarece ne stingem cu toate lipsurile fåpturii noastre ¿i aflåm astfel ce nu sîntem sau ceea ce
am fi putut så fim. ªi cu aceasta, moartea nea descårcat pentru ultima oarå de sarcina
cunoa¿terii.
Acea teamå de plictisealå ce nu poate fi asemuitå cu nimic... Un råu ciudat încålze¿te
sîngele ¿i preveste¿te golul surd ce te macinå apoi, în ceasuri fårå nume. Se apropie Urîtul, fiere
a timpului turnatå în vine. ªi teama ce te învåluie cere fuga. A¿a începi så nu mai ai pace în nici
un loc.
Neajunsurile acestei lumi trebuie tråite pînå la teologie ¿i diabolism. ¥n nici un fel så nu
råmînem la stadiul sentimentelor. Totul trebuie raportat la Dumnezeu ¿i la diavol în acela¿i
timp.
Bach ¿i Wagner, aparent fundamental deosebi¡i, sînt muzicienii care se aseamånå în fond
mai mult. Nu ca arhitecturå muzicalå, ci ca substrat de sensibilitate. Existå doi creatori în istoria
muzicii care så fi exprimat mai amplu ¿i mai cuprinzåtor starea indefinibilå a langoarei? Cå la
întîiul eai divinå ¿i la al doilea eroticå, sau cå unul î¡i condenseazå tînjirea sufletului întro
construc¡ie sonorå de o absolutå rigoare, iar altul î¿i tårågåne¿te sufletul întro muzicå formal
tårågånatå — aceasta nu dovede¿te nimic împotriva unei comunitå¡i adînci de sensibilitate. Cu
Bach, nu mai e¿ti în lume din cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este cå
amîndoi sînt decaden¡i, cå amîndoi destramå via¡a întrun fel de elan negativ, amîndoi ne îmbie
så murim în afarå de noi. ªi amîndoi nu pot fi în¡ele¿i decît în obosealå, în neanturi vitale, în
deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi.
¥n orice fel sexualitatea este misterioaså, dar în special cînd nu mai apar¡ii lumii. Atunci,
revii la revela¡iile ei cu o nespuså mirare ¿i e¿ti silit så te întrebi dacå întradevår nu mai apar¡ii
lumii, de datå ce un exerci¡iu atît de stråvechi te subjugå ¿i te cucere¿te.
Se prea poate înså ca rostul gîndirii pornite pe cåråri proprii så nu fie altul decît încordarea
în contradic¡ii ¿i adîncirea în irezolvabile. Nicåieri mai mult can lepådarea de lume nu le
putem atinge mai u¿or. Infinit reversibilul extaz, stråpungînd înål¡imile deta¿årii, creeazå o
dezorientare care este surså de probleme, de nelini¿ti ¿i de întrebåri. ¥ntrun spirit urgisit de
excesul de gînduri, dezmierdårile ¿i horcåiala consecutivå împreunå planuri divergente ¿i lumi
ireconciliabile. Se împacå în rosturi orizontale cele douå fe¡e ale universului, du¿månia duhului
¿i a cårnii. Se împacå pentru un moment. — Dupå aceea, încep din nou, cu o tårie mai crîncenå
¿i mai nemiloaså. Important este cå te po¡i încå mira. ªi nici un prilej de acesta nu trebuie
scåpat. Ceilal¡i oameni se supun mirårilor cårnii; ei nu cunosc pe acele izvorîte la intersec¡ia
duhului cu carnea ¿i nici tulburarea, plinå de voluptate ¿i de chin, a complicitå¡ii lor.
Neurastenia: moment slav al sufletului.
De nam fi avut suflet, ni lar fi creat muzica.
Tot ce nui naturå e boalå. Devenirea istoricå exprimå trepte ale îmbolnåvirii naturii.
Aceste trepte nu sînt lipsuri, ci crize de înål¡imi. Cåci „sånåtatea“ poate reprezenta un concept
pozitiv numai pînå la apari¡ia spiritului.
Lumea sa urnit din lini¿tea ini¡ialå prin exasperarea identitå¡ii. Nu putem ¿ti ce a „atins“
echilibrul originar, dar este clar cå o plictisealå a identitå¡ii de sine însu¿i, o îmbolnåvire a
infinitului static a pus lumea în mi¿care. — Boala e un agent al devenirii. Iatå rostul ei
metafizic.
...ªi de aceea, în orice plictisealå råzbat reflexe ale urîtului ini¡ial, ca ¿i cum în peisajul
saturnian al sufletului sar întinde oaze de pustiu din vremea cînd lucrurile, încremenite în ele
însele, a¿teptau så fie.
Este atîta ra¡iune ¿i mediocritate în institu¡ia cåsåtoriei, cå ea pare a fi fost nåscocitå de
for¡ele ostile nebuniei.
Na¿ vrea såmi pierd mintea. Dar este atîta vulgaritate în a o påstra! Så veghezi inutil
neîn¡elesul lumii ¿i al lui Dumnezeu ¿i så extragi ¿tiin¡å din chin! Sînt beat de urå ¿i de mine.
Mîhnirea e un dar, ca be¡ia, credin¡a, existen¡a ¿i ca tot ce e mare, dureros ¿i irezistibil.
Darul mîhnirii...
Culegere ¿i paginare HUMANITAS
Conversie în format Winword 2.0 IBMPC:
IoanLucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro).