Masajul in activitatea sportiva a fotbalistilor

Masajul este o prelucrare metodic a prilor moi ale corpului prin aciuni manuale sau mecanice n scop fiziologic sau profilactic. Aceste pri moi sunt tegumentele (pielea, mucoasele), esuturile conjunctive subcutanate, muchii, tendoanele, elementele articulare, vasele i nervii, organele interne, sngele, limfa i celelalte lichide. Masajul este unul din mijloacele folosite pentru pregatirea, refacerea si recuperarea sportivilor, fiind un procedeu practicat inca cu mult timp inaintea antichitatii. Grecii antici sunt printre primii care au folosit masajul pregatitor si cel de rafacere la sportivi, Hipocrate popularizand influentele procedurilor de masaj asupra sportivilor precizand ca masajul poate intari o incheietura care este prea slabita si poate intari o incheietura care este prea intepenita Se stie ca inainte unor antrenamente, dar in special a competitiilor, la unii sportivi se desfasoara un complex de manifestari comportamentale, neuropsihice si vegetative creind starea de start. Masajul de incalzire poate sa difere in functie de temperamentul sportivilor. La cei flegmatici apare apatia de start care se caracterizeaza prin faptul ca pe masura ce se apropie competitia sportivii devin apatici, anxiosi, depresivi. Acestora li se aplica o serie de manevre de masaj care sa-i stimuleze, combatand starea de indiferenta, iar incalzirea propriu-zisa va sterge aceste manifestari negative. La cei colerici se instaleaza febra de star care se manifesta printr-un comportament inegal, disproportionat, agresiv desi sportivii au o pregatire corespunzatoare; pe masura ce se apropie competitia acesti sportivi sunt preocupati in mod obsedant de competitia care se apropie, exagerand valoarea adversarului sau conditiile in care va avea loc competitia. Acestora li se aplica manevre mai lente pentru a li se inlatura starea de hiperexcitabilitate. Tehnica aplicarii masajului sportiv are la baza o serie de manevre principale si secundare. Aceste manevre exercita influente diferite la nivelul tegumentelor, sistemului muscular, osteoarticular, sistemului nervos, aparatului circulator, ceea ce ofera posibilitatea individualizarii diferitelor manevre de masaj in functie de obiectivele urmarite. Manevrele principale sunt: netezirile (efleurajul), frictiunile, framantatul (petrisajul), tapotamentul si vibratiile. Cele secundare sunt: cernutul, rulatul, presiunile, tractiunile, tensiunile, scuturarile Netezirea este o manevra introductiva ce consta in alunecari usoare si ritmice pe suprafata corpului. Efleurajul se executa in linie dreapta de-a lungul membrelor sau grupurilor de muschi sau in zig-zag acolo unde structura tesuturilor le determina sensul. Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionand in special asupra pielii, tesuturilor conjunctive sub-tegumentare, nervilor periferici, venelor si vaselor limfatice. Principalul efect al acestei manevre consta in activarea circulatiei sangelui in venele si capilarele superficiale avand drept rezultat si accelerarea circulatiei limfei in spatii

intercelulare si pe caile limfatice. Hiperemia activa dupa netezire imbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati macroergici si in acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura de la suprafata, rezultand conditii functionale normale pentru regiunea respectiva. Netezirile lungi si usoare aplicate lent si ritmic pot scadea excitabilitatea nervoasa si nervozitatea unor persoane sensibile ameliorand durerea si contractura musculara pe regiunea masata. In cazul in care ritmul este viu si miscarea de alunecare este scurta, manevra devine excitanta pentru nerv si stimulanta pentru intregul organism. Frictiunea este o manevra principala de masaj ce consta in presiuni asupra partilor moi ale corpului pe un plan dur si intinderea acestora in limita elasticitatii lor. Miscarile pot fi longitudinale, circulare sau in zig-zag si se executa cu mainile, varful degetelor, radacina mainii, nodozitatea degetelor, pumnul. Frictiunile prelungite, executate intr-un ritm lent, scad sensibilitatea locala, contractura musculara si reduc tensiunea nervoasa. Daca ritmul este viu si miscarile scurte, dar viguroase, stimuleaza sistemul nervos periferic. Frictiunea este indicata in recuperarea sechelelor post-traumatice si postoperatorii, in scopul accelerarii procesului de regenerare a tesuturilor lezate prin stimularea nutritiei locale. Frictiunile pot disloca infiltrate si depozite patologice, pot desprinde si indeparta tesuturile inflamatorii si rezidurile nervoase si hemoragice, pot desprinde aderentele produse in urma cicatrizarilor defectuase si pot favoriza dezvoltarea de tesuturi moi normale. Framantatul este manevra principala de masaj ce consta in prinderea, strangerea, ridicarea si deplasarea diferitelor planuri de tesuturi combinate cu intinedera lor in limita elasticitatii. Se poate executa cu o mana sau cu ambele maini, prin miscari ondulatorii, ritmice, legate intre ele. Este o manevra de stimulare a musculaturii prin stimularea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor, imbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor, mentine in conditii normale elasticitatea muschilor si realizeaza in acest mod o profilaxie a leziunilor musculare. De asemenea, prin activarea circulatiei in vasele sanguine si limfatice se imbunatatesc schimburile nutritive ( aport de oxigen, glucoza etc.) si se activeaza eliminarea catabolitilor rezultati de activitatea musculara. Tapotamentul este o manevra ce consta in aplicarea pe tegumente a unor serii de lovituri scurte si ritmice fiind unul din cele mai intense procedee de masaj. Tapotamentul cuprinde mai multe forme: tocatul, percutia, plescaitul (lipaitul), batatoritul, batatotitul cu pumnii. Tocatul consta in lovirea cu degetele ambelor maini tinute fata in fata si foarte apropiate. Degetele intinse lovesc piele de la o distanta mica, departate intre ele si usor flexate cazand perpendicular pe tegument. Percutia se executa cu varful degetelor usor indoite. Se executa cu ambele maini miscand din articulatia mainilor cu palmele orientate spre regiunea de masat. Plescaitul este o manevra de lovire cu fata palmara a degetelor si palmelor executata cu mainile moi si usoare prin miscari suple si repezi. Plescaitul este recomandat in masajul unor regiuni intinse, carnoase si putin sensibile. Batatoritul se deosebeste de plescait prin modul de a lovi cu palmele si degetele bine intinse si foarte aproape de suprafata de masat. Ritmul este viu si loviturile foarte scurte.

Batatoritul cu pumnii este o manevra indicata in masajul maselor musculare putin sensibile. Manevra se executa cu pumnul usor deschis, lasand intre degete si podul palmei un spatiu ce asigura elasticitatea loviturii. In functie de intensitatea si ritmul tapotamentului efctele se produc in tesuturile mai superficiale sau mai profunde. Se obtine un efect predominant excitant prin actiunea asupra receptorilor de la nivelul pielii si a tesuturilor subcutanate conjunctive si o activare a circulatiei, cu hiperemie si ridicarea temperaturii locale. Tapotamentul provoaca si cresterea excitabilitatii neuromotorii prin stimularea proprioceptorilor de la nivelul mischilor si tendoanelor, ceea ce duce la cresterea tonusului muscular. Vibratiile constau in miscari ritmice si presiuni intemitente transmise tesuturilor. Vibratiile superficiale fine, mai prelungite au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si a tesuturilor subcutanate, produc o senzatie de incalzire si o relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai profunde, produc o activare a circulatiei sanguine in zona masata, cu efecte decongestionante. Manevrele secundare pot fi aplicate impreuna cu cele principale. Cernutul si rulatul se aplica numai pe regiunile corpului care au un aspect cilindric ( membrele superioare si inferioare). Cernutul se aplica cu degetele indoite, mulate pe suprafata de masat executand miscari asemanatoare cernutului cu sita. Rulatul se executa la fel ca cernutul, dar cu degetele si palmele intinse apasand zona masata. Cernutul si rulatul au efecte de relaxare musculara, decongestionare locala si imbunatatirea supletei tesuturilor. Presiunile constau in apasari pe unele portiuni ale corpului. Actiunea lor este reflexa scazandu-se sensibilitatea pana la anestezie, dupa care se instaleaza o relaxare secundara a muschilor. Tractiunile sunt manevre de intindere articulara in lungul axului articular. Tensiunile reprezinta mobilizari ale articulatiilor dincolo de amplitudinea voluntara. Aceste 2 manevre (tensiunile si tractiunile) au ca obiectiv imbunatatirea mobilitatii articulare. Scuturarile constau in oscilatii mai ample, efectuate ritmic asupra unui segment al corpului. Se aplica pe membrele superioare si inferioare. In functie de intensitatea manevrelor se obtin efecte de relaxare si calmare musculara, cand se executa mai usor, si efecte de stimulare generala cand se executa mai puternic. In activitatea sportiva masajul dinaintea efortului, de incalzire, este de regula stimulator,ergotrop pe plan biologic, iar cel de refacere este trofotrop, regenerant. Pe langa aceste doua forme de masaj sportiv se regaseste si masajul intraefort care este mai greu de efectuat in cazul unor pauze mici, de cateva minute, si cand manevrele utilizate vor fi orientate catre refacere. In cazul competitiilor sau antrenamentelor cu mai multe repetari ( cand pauzele dintre repetari sunt de 10-20 minute ) initial masajul trebuie sa aiba caracter linistitor, relaxant, chiar decontracturant, iar in minutele care preced efortul, masajul trebuie sa devina stimulator ( vibratii vii, frictiuni, tapotament etc.). Daca pauza dintre eforturi, in competitie, variaza de la ore la zile ( serii, semifinale, finale) este bine sa se intre in ritmul fiziologic prin masaj de refacere dupa concurs si masaj stimulator, de incalzire inaintea concursului urmator.

In cazul fotbalistilor manevrele de masaj sunt selectionate de catre maseur in functie de : momentul si scopul aplicarii lui ( masaj de incalzire, intraefort, postefort), perioada in care se afla jucatorul (perioada pregatitoare, precompetitionala, competitionala) si conditiile meteorologice in care se desfasoara antrenamentul sau competitia. Masajul inaintea antrenamentelor sau jocurilor are drept scop stimularea functiilor nutritive, energetice, de crestere a amplitudinii miscarilor respiratorii si de scoaterea sportivilor de sub influenta starii de start. Se incepe cu manevre stimulatoare ( creste tonicitatea fibrelor musculare) printr-o netezire cu ritm si intensitate crescande, aplicate grupelor musculare ale membrelor inferioare, continuate cu frictiuni energice, profunde, apoi cu framantatul si tapotamentul. Masajul intraefort- dupa prima repriza, sau dupa 45-50 minute de antrenament se intervine cu mijloace de masaj pentru refacerea functiilor afectate. Aplicarea mijloacelor de masaj un se face imediat dupa intreruperea efortului din timpul jocului sau antrenamentului, ci se asteapta cateva minute pentru ca functiile cardiovasculare sa-si revina cat mai aproape de valorile normale. Pe grupele musculare ale membrelor inferioare se executa cateva manevre usoare, linistitoare care constau in neteziri cu ritm si intensitate scazute de-a lungul fibrelor musculare, de la o insertie la alta, presand mai usor pe portiunile tendinoase si mai tare pe masa musculara, urmate de cernut, rulat si chiar vibratii. In situatia in care apar contracturi numai la un membru inferior, este bine sa se foloseasca si masajul pe membrul mai putin afectat si, prin reflexul de simetrie, sa se obtina rezultate favorabile asupra celui afectat care nu suporta prea multe manevre de masaj. Dupa realizarea imbunatatirii circulatiei sangelui la nivelul membrelor inferioare si a depurarii de produsi toxici rezultati in timpul efortului efectuat in prima repriza, cu cateva minute inainte de a fi chemati de arbitru in teren pentru urmatoarea repriza de joc, se efectueaza manevre asemanatoare celor de la inceperea jocului.. In perioada pregatitoare continutul, mijloacele si numarul antrenamentelor sunt concepute si stabilite in functie de stadiul de pregatire al echipei. Se pot face 1,2 sau 3 antrenamente zilnic dintre care 1 sau 2 in aer liber si 1 in sala. Solicitarile fizice sunt foarte mari, perioadele dintre antrenamente sunt mici, iar posibilitatile naturale de refacere a organismului scad de la zi la zi, motiv pentru care interventia mijloacelor de masaj este foarte solicitata. Majoritatea masajelor aplicate sunt partiale si se adreseaza membrelor inferioare, pe segmente, incepandu-se cu fata posterioara a gambei , se continua cu coapsa si cu fesierii, dupa care se aplica si pe partea anterioara a labei piciorului, gambei, genunchiului si coapsei. In perioada precompetitionala care incepe imediat dupa perioada pregatitoare, numarul si continutul antrenamentelor se modifica. In prima parte, majoritatea sportivilor vin cu un grad de oboseala, ceea ce reclama ca atat continutul cat si numarul sedintelor de masaj sa ramana asemanator perioadei pregatitoare, urmand ca ele sa se modifice cand aceste fenomene vor disparea. In perioada competitionala interna continutul si durata sedintelor de masaj difera in functie de numarul jocurilor si de eventualele accidentari.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate