ARGUMENT

Dezvoltarea in ritmuri inalte a economiei national, ridica in fata constructorilor raspunderi deosebite in realizarea programelor de constructie de toate genurile (industriale, civile, social-culturale). Imbunatatirea activitatii in constructii cere sa se ridice continuu gradul de industrializare a lucrarilor. Lucrarile de zidarie au pus si pun in continoare problema mecanizarii operatiilor de lucru care se executa manual cerand muncitorilor efort fizic. Masurile de tehnica securitatii muncii au ca scop sa se previna, sa se inlature sau sa se reduca pericolele de accindentare a muncitorilor pe santiere. Ca urmare, muncitorii si sefii de echipa sau brigada trebuie sa analizeze atent lucrarile si la nevoie sa ceara explicatii maistrilor, tehnicienilor si inginerilor.

CAP. I. PREPARAREA BETOANELOR SI MORTARELOR 1. CONSIDERATII GENERALE 1.1. DEFINITII Betonul este un amestec bine omogenizat de lianti, agregate si apa destinat fabricarii elementelor de constructii sau unor parti ale constructiilor, si care dupa intarire formeaza un conglomerat rezistent si durabil. Dozajele variate ale componentilor betoanelor, duritatea materiilor prime, mijloacele de punere in lucru diferite, fac ca proprietatile betoanelor sa poata varia in limite foarte largi. Calitatea betoanelor pentru constructii se defineste prin clasa de beton, care inlocuieste marca betonului folosita pana la punerea recenta (1987) in aplicare a Normativului pentru executarea lucrarilor din beton si beton armat, indicativ C. 140-86. Pentru evitarea erorilor sau confuziilor, se da in tabelul de mai jos echivalenta intre marca veche si clasa noua, conform C. 140-86, tabel 1.1. Astfel:

Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, nisip si apa aplicate pe un suport si care se utilizeaza ca materiale de legatura sau pentru finisarea constructiilor, putand avea proprietati deosebite, functie de dozajele si de adivizi utilizati. 2. CARACTERISTICI ALE ACTIVITATII DE PREPARARE A BETOANELOR SI MORTARELOR Dezvoltarea impetuoasa, fara precedent, a constructiilor in ultima perioada, a impus cautarea unor noi tehnologii si in activitatea de preparare a betoanelor si mortarelor, ca si in majoritatea celorlalte activitati principale din santier. Intr-o perioada foarte scurta s-au proiectat si fabricat in industria republicana utilaje de inalta
productivitate pentru toate etapele de preparare: centrale de preparare a betonului si mortarelor,

de diverse capacitati, mijloace de transport pe distante scurte si de punere in opera (pompe si autopompe) de mare productivitate. Toate acestea, care reprezentau noutati sau chiar premiere pe santiere in urma cu putini ani, sunt in prezent mijloace de uz aproape general. Betonierele si malaxoarele utilizate ca stare in prepararea betoanelor in santiere isi mai gasesc loc doar la unele puncte de lucru cu volume mici de beton, izolate si prea departate de statiile centrale de beton, de la care transportul ar fi oneros.Autobasculantele au fost inlocuite in prezent, practic integral, cu autobetonierele si autoagitatoare, cu capacitati de 2-6 m , tendinta fiind de generalizare a capacitatilor mari. In sfarsit, mijloacele de transport la obiect: boburi, elevatoare, benzi transportoare, cu transbordari si productivitate foarte redusa, au fost inlocuite in mare masura cu pompe si autopompe de beton. Multimea mijloacelor noi produse in ultimii ani largeste foarte mult posibilitatea studierii de 2

variante in organizarea cat mai avantajoasa a tehnologiilor de preparare a betoanelor si mortarelor, de organizare a unor statii centrale de mare productivitate, inclusiv a lantului tehnologic complex de transport la santier si, in interiorul acestuia, la obiecte si locurile de punere in opera a betonului. Elementele necesare in acest scop se vor gasi in exemplele care se vor prezenta in capitolele utmatoare. 3. ELEMENTE ESENTIALE IN ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME Varianta tehnologica adoptata prin proiectul de organizare a santierului pentru prepararea betoanelor este conditionata de urmatorii factori principali: Functie de volumul de betoane si mortare necesare a fi preparate si de dinamica lor se stabileste modul de preparare si anume: - manual, numai in cantitati mici (subzidiri locale, modurile prefabricate s.a.); - betoniere sau malaxoare la sol, pana la 5 000 m/an; - statii de betoane, pana la 75 000 m/an; - statii centralizate, intre 75 000 si 200 000 m/an; - fabrici de betoane, peste 200 000 mcumx/an. Functie de furnizorii materialelor componente ale betonului si mortarului apar urmatoarele posibilitati: Aprovizionarea agregatelor: - direct din balastiere cu mijloace de transport auto sau mixt auto + CF; - din cariere, cu vagoane CF sau mixt CF + auto; - extrase din Dunare si transportate cu slepuri. Livrarea cimentului in saci sau in vrac. Spatiile de depozitare se creaza pe tipuri de cimenturi pentru asigurarea gamei de tipuri de betoane necesare realizarii specificului investitiei in cauza, in magazii, siloziri de diferite capacitati (25-500 t), buncare. Functie de calitatea betonului care trebuie preparat: pentru structuri de rezistenta, de drumuri, hidrotehnice, pentru prefabricate, pentru precomprimate s.a. CAP. II. MATERIALE UTILIZATE 1. AGREGATE 1.1. Tipuri de agregate, sorturi, curbe granulometrice Pentru prepararea betoanelor avand densitatea aparenta cuprinsa intre 2200 si 2500 kg/m se folosesc agregate grele provenite din rauri sau din concasarea rocilor. Agregatele naturale grele au o densitate in gramada in stare afinata si uscata de min. 1200 kg/m, impartindu-se in functie de marimea granulelor in rosturi. Definirea rosturilor se face 3

functie de cantitatea de material care ramane intre doua site sau ciururi consecutive (dimensiunile ochiurilor sitelor fiind standardizate). Sorturile de agregate trebuie sa fie caracterizate printr-o granulozitate continua, astfel incat sa nu lipseasca granulele de dimensiuni cuprinse in limitele ce definesc sortul respectiv. Limitele de granulozitate ale agregatului total pentru betoane de clasa Bc 10...Bc 50, folosind agregate de: 0-7 mm; 0-16 mm; 0-31 mm; 0-70 mm, sunt cele din diagramele prezentate mai jos. Practica curenta, precum si consideratii de ordin economic fac ca sa fie preferate la prepararea betoanelor produsele naturale extrase din albia raurilor, sub forma de balast nu se mai
regenereaza anual la viituri, astfel incat suprafetele de teren apte pentru extragerea balastului se

restrang si in ultimul timp se apeleaza din ce in ce mai mult la piatra de cariera (piatra concasata),a ceasta cerere fiind dictata si de necesitatea de a se obtine betoane cu clase superioare > Bc 30 ca urmare a dezvoltarii tehnologiilor de precomprimare sau postcomprimare a betoanelor, precum si pentru betoane rezistente la uzura. In aceste conditii exista doua tehnologii utilizate in mod curent pentru asigurarea agregatelor si anume: 1) Extragerea si sortarea agregatelor in balastiere organizate. 2) Extragerea si concasarea pietrei naturale in cariere organizate.

In balastiera fazele tehnologice principale sunt urmatoarele: - indepartarea straturilor necorespunzatoare (steril); - extragerea balastului; - sortarea balastului.

In cazul in care procentul de piatra mare ( > 31 mm) este ridicat, se organizeaza si in balastiere o linie de recuperare a refuzului de ciur prin concasarea, granularea si reintroducerea in circuitul de sortare a materialului rezultat din concasare. In cariera fazele tehnologice sunt urmatoarele: - derocarea (extragerea pietrei brute); - concasarea primara; - sortarea, depozitarea si expeditia. In instalatiile de concasare granulare-sortare a rocilor minerale se folosesc o serie de utilaje, intre care, in mod deosebit: grupurile de concasare transportabile, cu sau fara separator de steril (fig. VI. 1) sau granulatoare (fig. VI. 2), concasoare de impact sau linii tehnologice de concasare-sortare de mare productivitate tip Harghita (fig. VI. 3), alimentatoare cu placi (fig. VI. 4), ciururi girationale (rotative; fig. VI. 5) sau ciururi de rezonanta (fig. VI. 6).

1.2.Organizarea tehnologiei extragerii si sortarii agregatelor in balastiere 1) Dupa indepartarea sterilului urmeaza extragerea care se face cu excavatoare atunci cand depozitul este sub nivelul apelor. In cazul in care nivelul apelor permite, se pot utiliza cu succes pentru extragere dragile (dragi pitice, dragi cu cupe, dragi refulante). In general, Sunt utilizate dragile refulante care efectueaza si transportul materialului pana la depozitul primar. Dragile cu cupe se utilizeaza pe Dunare, incarcarea materialului facandu-se in ambarcatiuni speciale (salande si slepuri). 2) Crearea depozitului primar, depozit situat de obicei langa locul de extragere, materialul fiind adunat in gramezi (halde) cu buldozerele, de unde se incarca cu mijloacele de transport cu graifere sau autoincarcatoare de 3 si 5 m/cupa. Trebuie acordata atentie protejarii acestor depozite impotriva viiturilor eventuale de ape mari. In cazul utilizarii dragilor refulante se creaza depozitul intr-o incinta indiguita prevazuta cu stavilare de desecare. 3) Transportul din depozitul primar la statia de sortare: cu auto; cu CF; cu benzi transportoare; prin autopompare. 4) Sortarea materialului se face cu instalatii de sortare de obicei prin sortare umeda, cu spalarea si eliminarea partilor levigabile. Instalatiile de sortare pot fi: ciururi cu site fixe; ciururi rotative; ciururi vibratoare. Deoarece ciururile rotative dau randament numai la sortarea uscata, se folosesc mai mult in cariere; daca materialul este umed, sita pentru nisip se infunda.

5) Crearea depozitului pe sortimente, depozit care poate fi organizat: - la sol, in compartimente delimitate (padocuri); - in buncare, pe sortimente. Buncarele se pot amplasa la liniile ferate, in care caz se face incarcarea vagoanelor direct din buncare, prin cadere libera. Acolo unde nu este cale ferata in balastiera, incarcarea se face in mijloace auto. 1.3.Instaltii stabile de mare capacitate pentru sortarea agregatelor Pentru sortarea unor volume mari de agregate extrase din balastiera se folosesc instalatii stabile de mare capacitate. In figura VI. 7 este prezentata organizarea si compunerea instalatiei de sortare-spalare din baza de productie Giurgiu, avand o capacitate de 100 000 m/an. Statia primeste agregatele brute aduse cu slepuri pe Dunare (v. fog. VI. 13) prin benzi transportoare si prin reglajul unui buncar tampon cu inchizator ajung in depozitul primar de agregate brute. Un buldozer impinge agregatele in buncarele de incarcare 5 ale benzilor inclinate care le ridica la cele doua statii de sortare-spalare de tip mobil 1, de la care se obtin 3 sorturi: 0-3; 3-7 si 7-30 mm. Prin tunelul plasat sub depozitul de agregate sortate, acestea sunt preluate prin cadere libera pe banda transportoare 9 care le transporta pe sorturi in depozitul statiei centrale de betoane.

1.4.Organizarea depozitelor de agregate la statiile de betoane 1.4.1.Caracteristici generale Organizarea depozitului de agregate se realizeaza in functie de volumul anual al agregatelor folosite si de specificul local. In toate cazurile, depozitarea se face pe sorturi, pe platforme curate (de obicei betonate). In functie de volumul agregatelor utilizat anual pot surveni urmatoarele situatii: - pentru volume reduse, la care nu se folosesc betoniere sau statii de betoane, se aprovizioneaza direct langa obiect, betonul preparandu-se manual (cazuri izolate); - pentru volume care justifica statii de betoane cu capacitati mici, agregatele se aprovizioneaza direct in padocuri; - pentru volume importante se creaza depozite de agregate, cu asigurarea unui stoc si pentru vreme nefavorabila. In functie de mijloacele de transport a agregatelor de la balastiera (cariera) la santier, determinate de conditiile locale, se pot deosebi urmatoarele modalitati uzuale de descarcare si depozitare:

1) Aprovizionare pe calea ferata: - depozit la sol la rampe de descarcare si transport auto la statia de preparare, unde se descarca in padocuri;
- descarcarea prin buncar si transport cu benzi in depozit si la statia de preparare, unde

se depoziteaza in silozuri.

10

In fig. VI. 8 se prezinta organizarea unui depozit de agregate aflat in vecinatatea unei linii de garaj (Slobozia). Agregatele descarcate pe platforma depozitului sunt impinse cu buldozerul pana la buncarul de descarcare. De aici, printr-o banda transportoare, materialul este trimis la statia de sortarespalare, prevazuta cu un ciur vibrator. Dupa sortare, materialul este depozitat pe sorturi. Materialul levigabil este transportat la un bazin de decantare. 2) Aprovizionare cu mijloace auto: - depozit la sol, in padocuri, in spatele betonierelor; - depozit cu benzi si alimentare prin siloz a statiei de preparare. 3) Transport direct cu benzi de la statia de sortare. 1.4.2.Depozite la statii mici de betoane In cazul unei statii de betoane cu capacitate mica, agregatele sosite pe calea ferata se pot depozita, fara mecanizare complexa, pe sorturi in padocuri situate de o parte si de alta a caii ferate (fig. VI. 9). Agregtele descarcate din vagoane se preiau cu autoincarcatoare si se ridica in padocuri, de unde un autoincarcator sau excavator le incarca, dupa necesitati, in autobasculante care le transporta la statia de preparare a betoanelor. Modalitatea, adeseori utilizata, de impingere in padocuri cu buldozerul, este cu totul contraindicata, deoarece inevitabil aceasta face si o amestecare, deci o degradare a sorturilor de agregate, in afara de murdarirea lor prin cedarea din pamantul pe care-l smulge cu senilele.

11

1.4.3.Depozite de capacitate mare, cu aprovizionare pe calea ferata Cel mai des organizate in ultimii ani sunt depozitele de mare capacitate (100-500 000 m/an) in baze de productie ale unitatilor de constructie (figurile VI. 10 si VI. 11). Aceste depozite sunt prevazute cu o mecanizare complexa. Principalele elemente componente ale lantului tehnologic sunt: buncarul de descarcare a agregatelor, tunelele prevazute cu benzi transportoare, estacadele. Agregatele descarcate din vagoane in buncare sunt transportate printr-un lant de benzi dispuse pe o estacada in depozitul de agregate, de unde sunt preluate pe sorturi printr-un tunel echipat cu benzi transportoare si ridicate si depozitate in silozurile de agregate, din care se alimenteaza instalatiile de malaxare a betonului.

12

1.4.4.Aprovizionarea depozitelor prin mijloace auto Daca balastierele sunt situate in apropierea statiilor de betoane, aprovozopmarea acestora se poate face prin auto, distanta de transport maxima fiind cuprionsa intre 10-15 km.In figura VI. 12 se prezinta acest gen de organizare aplicat la baza de productie a antreprizei CCIB-AG din Calarasi.

13

1.4.5.Aprovizionarea cu transport pe apa Pentru orasele situate pe malul dunarii (Giurgiu, Oltenita, Calarasi etc.) s-a dovedit avantajoasa folosirea transportului naval (cu slepul) combinat cu cel auto, (de la cheiurile special amenajate la unitatile de producere a betonului). Slepurile incarcate de dragile cu cupe care extrag agregatele din albia Dunarii, se aduc in port unde sunt descarcate cu macarale portuare cu echipament de draglina (fig. VI. 13) De pe chei agregatele sunt transportate cu autobasculantele in padocurile statiilor de betoane centralizate, de exemplu Giurgiu si Calarasi, sau in cazul unor unitati situate la distante mai mari, se incarca in vagoane CF (de exemplu, portul Calarasi care expediaza pe CF la Slobozia).

2.CIMENTURI 2.1.Clasificare si caracteristici

Cimentul constituie liantul agregatelor in formarea betoanelor. Se livreaza in vrac sau ambalat

in saci de hartie, fiecare sarja si transport trebuind sa fie insotite de un certificat de calitate. Cimenturile sunt clasificate conventional in urmatoarele grupe: Grupa I: cimenturi pentru lucrari curente la care nu se impun cerinte speciale. Grupa II: cimenturi caracterizate prin rezistente initiale si finale mari. Grupa III: cimenturi caracterizate prin caldura de hidratare redusa si resistente la ape cu agresivitate sulfatica. Grupa IV: alte tipuri de ciment special care nu se incadreaza in grupele precedente. 14

Alegerea tipului de ciment se face tinant cont de urmatoarele criterii: - conditii de exploatare; - conditii de executie a lucrarilor si tehnologii adoptate; - marca necesara a betonului sau mortarului. 2.2.Organizarea depozitelor de ciment Functie de cantitatea de ciment folosita si de specificul organizarii prepararii betoanelor, depozitarea cimentului livrat de fabricile furnizoare se face fie in depozite de ciment ambalat in saci (acest mod de livrare reprezentand in prezent o mica pondere din total), fie, in cazul cimentului livrat in vrac, in silozuri speciale. 2.2.1.Depozitarea cimentului in saci In santiere si bazele de productie importante se prevad gospodarii mari de ciment organizate pentru descarcarea pneumatica si insilozarea cimentului vrac, dar cuprind si unele spatii inchise pentru depozitarea cimentului in saci (acesta livrandu-se in cantitati reduse, pentru rezolvarea unor necesitati locale).
Depozitarea cimentului in saci (fig. VI. 14) trebuie sa se faca in incaperi inchise, cu strasini de

min. 50 cm latime, avand pardoseala bine izolata impotriva patrunderii umezelii si ridicata cu cel putin 30 cm deasupra nivelului terenului. Sacii se aseaza in stive de cel mult 10 randuri suprapuse, lasandu-se distanta libera de 50 cm de la peretii exteriori si pastrand un spatiu suficient pentru circulatie.

15

2.2.2.Depozitarea cimentului vrac Depozitarea cimentului in vrac se face in celule tip siloz fixe sau in silozuri metalice demontabile, atat pentru depozitele de rezerva, cat si pentru cele de consum in statiile centrale de preparare a betoanelor si mortarelor, de 25, 81 sau 500 t, marcandu-se in mod distinct tipul de ciment depozitat. Cimentul livrat in vrac se transporta in vagoane cisterna, autocisterne, containere sau vagoane
inchise destinate exclusiv acestui produs (ZCV). Transportul cimentului ambalat in saci se face

in vagoane inchise sau camioane acoperite. La transportul si depozitarea cimentului se cer a fi rezolvate urmatoarele deziderate: 1) Asigurarea protectiei cimentului fata de umiditate (atmosfera, ploaie, zapada). 2) Aprovizionarea cu cantitati care se vor consuma in cel mult o luna, pentru cimenturile mai active si cel mult trei luni pentru cimenturile obisnuite. 3) Mecanizarea completa a tuturor operatiilor de incarcare-descarcare si depozitare. 4) Evitarea amestecarii sorturilor, adeseori numeroase si cu caracteristici foarte diferite, care se livreaza in acelasi depozit. 5) Reducerea la minimum a pierderilor din descarcare si manipulare. 2.2.3.Utilitati si mijloace speciale necesare transportului de ciment vrac in interiorul santierului Pentru transportul pneumatic de la linia CF si depozitarea cimentului in vrac sunt necesare urmatoarele utilitati: - o sursa de aer comprimat, in mod obisnuit o statie echipata cu electro sau motocompresoare pentru transportul cimentului de la vagoanele cisterna pana la silozurile metalice de depozitare (fig. VI. 15); - instalatia de vehiculare si reteaua de conducte, prin care cimentul ajunge din silozuri la statia de preparare. Pentru transferarea cimentului din silozul de depozitare la silozurilor de serviciu din statia de betoane este necesara o a doua conducta (sau retea de conducte) de transport, racordata la un
impulsor sau la un dispozitiv de ejectie cu duza Laval printr-un descarcator pneumatic de siloz,

prevazut de o piesa de racordare (fig. VI. 16). Pentru aceasta se utilizeaza ca agent de transport tot aerul comprimat, care este introdus in gura de descarcare a silozului intr-o piesa speciala (descarcator pneumatic), de unde cimentul trece intr-un impulsor si apoi este vehiculat pe conducte la silozul de serviciu. In figurile VI. 17 si VI. 18 este prezentata schema generala a legaturilor tehnologice intre componentele centralei de aer comprimat, respectiv de la centrala de aer comprimat la silozurile de ciment si la depozitul de ciment saci la statia de betoane S B M S 35 de la Slobozia, iar figura VI. 19 circuitul cimentului vrac la statia de betoane C edomal C 52 de la Candesti-Vernesti (Buzau).

16

17

18

3.UTILIZAREA ADITIVILOR LA PREPARAREA BETOANELOR 3.1.Clasificare si caracteristici ale aditivilor (plastifiantilor) Aditivii sau plastifiantii sunt produse care, adaugate la prepararea betoanelor si mortarelor, au ca efect imbunatatirea unor caracteristici ale acestora in stare proaspata si in stare intarita. Aditivii pot fi utilizati sub forma de solutie si atunci cantitatea corespunzatoare proportiei optime se adauga in apa de amestecare, sub forma de pulbere, in care caz aditivul se amesteca in prealabil cu cantitatea de ciment. Efectele favorabile scontate ale aditivilor pot fi obtinute numai in cazul unor compozitii de
beton sau mortar judicios stabilite si asigurarii unei bune omogenitati a materialelor utilizate si

tehnologiei de preparare. Aditivi produsi in tara noastra in functie de efectul principal, pot fi clasificati astfel: - reductor de apa (LSC); - antrenori de aer (DISAN); - intarzietori (REPLAST, FLUBET); - pentru betoane pe timp friguros (C12Ca; ANTIGERO); - impermeabilizatori pentru mortare (APASTOP). Pe langa efectul principal, aditivii pot avea in acelasi timp un efect secundar (ex: efect intarzietor, de reductori de apa, de amestecare etc.). Aditivii LSC si DISAN se utilizeaza la prepararea betoanelor grele, simple sau armate, in scopul imbunatatirii lucrabilitatii, reducerii tenditei de segregare in timpul transportului, maririi gardului de compactare, a impermeabilitatii si rezistentei la inghet-dezghet repetat.

19

Aditivii REPLAST se utilizeaza la betoane de orice marca in scopul evitarii rosturilor de lucru la: - intreruperea betonarii; - executarea fundatiilor masive; - executarea elementelor de mare suprafata (drumuri, piste de aviatie); - executia coloanelor si pilotilor pentru fundatii; - executia peretilor mulati. Se interzice folosirea acestui aditiv in conditii de temperatura sub +5C. Rezultate foarte bune se obtin prin folosirea superplastifiantului FLUBET, care asigura: - reducerea apei in amestec cu 20-25%; - cresterea lucrabilitatii; - reducerea tendintei de segregare; - sportul de rezistenta in final cu 20%, iar in primele zile cu 50%, ceea ce reduce timpul de decofrare; - cresterea gradului de impermeabilitate; - cresterea durabilitatii; - largirea domeniului de utilizare a cimenturilor (cu cimenturi obisnuite se obtin marci superioare de beton); - cresterea duratei admisibile la transport pana la 1,5 h. Utilizarea superplastifiantului FLUBET este indicata la betoane de clasa Bc 15 (B 200), necesitand folosirea a minimum doua straturi de nisip: 0-3 si 3-7 Cantitatea de FLUBET este de 1,5 l / 100 kg ciment cu adaosuri si 2 l / 100 kg ciment fara adaosuri si in mod curent se stabileste prin probe preliminare (Normativ 263-83). 3.2.Schema statiei de aditivi Instalatia de preparat si dozat solutii de plastifianti se compune din urmatoarele subansambluri (fig. VI. 20, a): - cuva de preaprare a amestecului de plastifianti, pecare sunt montate: amestecatorul cu palete inclinate, motoreductorul pentru actionarea amestecatorului, electropompa de alimentare a rezervorului tampon, sticla de nivel, racordul pentru furtunul de alimentare cu apa, filtrul pentru oprirea eventualelor corpuri straine; - rezervorul tampon de 120 dm, care este alimentat automat de o electropompa, avand montat pe el un semnalizator magnetic de nivel tip S N C E 1 care comanda functionarea electropompei de alimentare; - electropompa de dozare, care are rolul de a trimite din rezervorul tampon in malaxor cantitatea necesara de solutie de plastifianti; - instalatia de incalzire a apeo de capacitate 200dm necesara prepararii solutiei de plastifianti; apa se incalzeste cu energie electrica la temperatura de 60-80C.; - instalatia electrica, racordata direct la retea sau la centrala de betoane.

20

Caracteristicile tehnice ale statiei sunt: - capacitatea de dozare - cuva de preparare a solutiei, capacitatea utila - amestecatorul: tip cu palete inclinate, reductor melcat cu raportul turatia axului motor electric-putere

0,6-5 dm; 650 dm;

1:25; 36,5 rot/min; 0,55 kW;

- electropompa de alimentare a rezervorului tampon: debit motor electric-putere - electropompa de dozare: debit motor electric-putere - masa totala

15 dm/min; 0,35 kW;

15 dm/min; 0,75 kW; 450 kg.

Plasticitatea imbunatatita a betonului preparat usureaza incarcarea, respectiv descarcarea in si din automalaxoare, precum si activitatea de malaxare a betonului pe durata transportului de la statia de betoane la locul de punere in opera, ceea ce inseamna un spor de productie pentru malaxoare, cu reducere a uzurii acestuia si a consumului de carburant, si pe de alta parte, usureaza punerea efectiva in opera a betonului, ceea ce inseamna un spor de productivitate si a betonistilor din santiere. 21

4.Apa 4.1.Caracteristici ale apei pentru beton Apa utilizata la confectionarea betoanelor poate proveni din reteaua publica sau alta sursa care indeplineste conditiile tehnice prevazute in STAS 790-73. Rolul apei in beton este de a hidrata cimentul si de a asigura lucrabilitatea betonului. Pentru hidratare completa a cimentului este suficient un raport a/c de 0,15-0,20. Se cunoaste insa ca este necesara o cantitate de apa suplimentara pentru asigurarea lucrabilitatii betonului, dar acest supliment prin evaporare creeaza pori care influentiaza negativ rezistenta betonului. Orice exces de apa este cel strict necesar reactiei chimice si lucrabilitatii este daunator, de unde rezulta importanta deosebita a dozarii corecte a apei pentru asigurarea calitatii betonului. Cantitatea de apa se exprima fie in l/m beton, fie mai corect, prin raportul a/c. Apa variaza in limite de la 140 la 200 l/m, in functie de consistenta ceruta, iar pentru aceeasi consistenta, in functie de natura cimentului, de dozajul de ciment si de suprafata specifica a agregatelor. 4.2.Dozarea apei in statiile de betoane Dozarea apei se asigura prin echiparea statiilor de prepararea betoanelor cu un dozator de apa automat tip MQ-Z-01/02 (fig. VI. 20,b). Dozatorul este alcatuit dintr-un apometru 50 mm cu mecanism indicator, cu ventil electromagnetic cu membrana si servopiston pilot si tabloul electric de comanda. Caracteristicile tehnice ale dozatorului: - diametrul bransamentului - presiunea statica de lucru la intrarea apei in dozator - doza de apa - temperatura apei - durata dozei la presiunea de 4kg/cm - erori tolerate la dozare: pana la 60 l peste 60 l - curentul de alimentare: tensiunea frecventa - greutatea 50 mm; 1-6 daN/cm; 25-100 l; +5...+90...C; 20 s;

1,8 l; 3%;

220 V; 50 Hz; 40 kg.

In cazul in care volumul betonului introdus in elementele constructiei este mare si degajarile de temperatura in perioada de priza sunt mari, iar in perioada de intarire pot aparea contractii puternice, se impun masuri speciale atat la prepararea betoanelor, cat si la punerea in opera si la tratarea lor dupa punerea in opera.

22

In toate aceste cazuri, se recomanda utilizarea de cimenturi cu degajari reduse de caldura la hidratare, precum si asigurarea unei temperaturi cat mai coborate la prepararea amestecului prin: - utilizarea apei cu temperatura < 20C, apa racita in instalatii speciale de racire; - agregate ferite de insorire; - agregate racite prin stropire cu apa rece; - agregate racite in silozuri. Transportul betonului trebuie facut la distante mici in autoagitatoare sau basculante protejate impotriva insoririi, iar dupa punerea in opera trebuie asigurata protejarea betonului si mentinerea umiditatii. In cazuri speciale, cand trebuie puse in opera betoane masive la care se produc degajari de temperatura in timpul prizei si intaririi betonului si deci exista pericolul de a aparea tensiuni interioare ce pot afecta etanseitatea sau chiar rezistenta betonului, se impune a se prepara si pune in opera betoane reci. Betoanele racite trebuie sa aiba la preparare temperaturi < 20C, deziderat care se obtine in conditiile cele mai economice in perioadele reci ale anului in lunile de inceput de primavara sau sfarsit de toamna sau chiar in perioadele de inceput si de sfarsit ale iernii. In lunile calde prepararea betoanelor reci se face asigurandu-se urmatoarele conditii: 1) Depozitarea cimentului sa se faca in recipiente ferite de insorire, izolate sau protejate cu vopsitorii reflectorizante; introducerea cimentului in depozite trebuie sa se faca in perioadele racoroase, noaptea sau dimineata. 2) Racirea cimentului se face, in cazul in care aceasta se impune, in instalatii speciale (snecuri racite prin circuite de apa rece intre 1 si 3C). 3) Agregatele sa fie protejate impotriva insoririi, alimentarea din depozit recomandandu-se a se face prin tunel cu benzi; in aceasta situatie banda transportoare se incarca intotdeauna cu agregate neinsorite. 4) Agregatele sa fie racite prin stropire sub ploaie fina cu apa racita la 1-3C sau in cazul silozurilor de agregate, racite prin serpentine prin care circula apa racita. 5) Prepararea betonului sa se faca cu apa racita la temperatura de 1-3C. Oricare ar fi tehnologia adoptata la prepararea betoanelor racite este necesara o statie de preparare a frigului, prin intermediul careia se prepara apa racita fie direct, fie prin fulgi de gheata la temperatura de 1-3C, prin care se realizeaza apoi celelalte operatii (racire ciment, agregate etc.). In aceste conditii se prepara cimentul la Centrala Nuclearo-Electrica Cernavoda. In toate cazurile se recomanda ca turnarea elementelor care au degajari mari de temperatura (baraje, ziduri masive, betoane de protectie biologica etc.) sa se faca in perioade cu temperaturi coborate. O instalatie de racire s-a realizat la santierul Centrala Nuclearo-Electrica Cernavoda si alta la Barajul Candesti - Buzau.

23

CAP. III. PREPARAREA MANUALA A BETONULUI

Fara sa fie deloc o metoda moderna, prepararea manuala a betonului este inca o realitate inevitabila in unele situatii cu totul izolate, in care operatiile de preparare sunt conditionate de: - clasa betonului este mai mica sau egala cu Bc 10 (B 150); - volumul de beton care se prepara este mic sau foarte mic - nu se justifica economic organizarea unei statii mecanizate sau transportul betonului de la o statie mecanizata. Amestecarea manuala se face astfel: - se amenajeaza o platforma tare si etansa; - se dozeaza componentii volumetric, masurandu-se cu cutii confectionate din scandura, cu volume corespunzatoare cantitatilor de ciment si de agregate necesare volumului de beton dintr-un amestec; - se astern componentii in straturi egale; - se amesteca componentii fara apa, cu lopata de 2-3 ori (taind) materialele; - se continua amestecarea de 2-3 ori, adaugandu-se apa treptat, pana ce se obtine o culoare uniforma care indica o omogenitate satisfacatoare. Se prefera ca ordinea de asezare de jos in sus a straturilor sa fie urmatoarea: stratul de agregat grosier, o parte din agregatul fin, cimentul si apoi cealalta parte din agregatul fin. Dar, oriunde exista posibilitatea instalarii unui malaxor mic, cu basculare manuala, este bine ca prepararea manuala a betonului sa fie eliminata, chiar si pentru cantitati foarte mici. CAP. IV. PREPARAREA MECANICA A BETOANELOR SI MORTARELOR

1. CONDITII GENERALE DE PREPARARE MECANICA A BETOANELOR SI MORTARELOR; DOZAREA COMPONENTILOR Betoanele pot fi preparate cu mijloace mecanice simple (betoniere) sau in statii centralizate de betoane. Etapele de preparare a betonului sunt urmatoarele: 1) Dozarea agregatelor: se face gravimetric admitandu-se abateri de cel mult 3%; dozarea volumetrica se admite numai la lucrari izolate in volum max. 500 m si pentru elemente de beton si beton armat de clasa egala cu cel mult Bc 10 (B 150) sau pentru lucrari de volum redus, max. 10 m pentru clase mai mare de Bc 10. 2) Dozarea cimentului: se face gravimetric admitandu-se abateri de cel mult 2%. In cazul livrarii cimentului in saci se permite ca acestia sa constituie unitate de masura pentru dozare. Sarjele vor fi astfel stabilite, incat sa se foloseasca pe cat posibil un numar intreg de saci, cantarindu-se eventual numai o mica cantitate suplimentara necesara pentru completare. Acest sistem se poate utiliza numai in statiile de betoane echipate cu betoniere cu bena.

24

3) Dozarea apei: se face cu dozatoare automate sau cu contoare, abaterea maxima admisa fiind de 2%. In cazul defectarii acestora, dar numai pe un interval de max. 5 zile, precum si pentru lucrari de volum redus, dozarea se poate face cu recipiente gradate; cantitatea de apa corespunzatoare unui amestec se corecteaza tinand seama de umiditatea agregatelor, astfel incat sa se respecte factorul a/c. 4) Dozarea aditivilor se face tinand seama de prescriptiile speciale corespunzatoare de realizat si de tipul de aditiv folosit. Amestecarea betoanelor se face folosind betoniere cu amestec fortat, betoniere cu cadere libera sau in statii centralizate. Ordinea de introducere a materialelor componente in betoniera se face conform prevederilor cartii tehnice a utilajului respectiv. Durata de amestecare trebuie sa fie de cel putin 30'' , prelungandu-se in urmatoarele cazuri: - utilizarea de aditivi sau adaosuri (cenusa de termocentrala); - perioade de timp friguros; - utilizarea de agregate cu granule > 31 mm.

2. PREPARAREA BETONULUI IN BETONIERE Etapele de preparare a betonului sunt urmatoarele: 1) Dozarea agregatelor: se poate face volumetric pentru lucrari izolate cu volum maxim de 500 mcumx si pentru elemente de beton si beton armat avand clasa pana la Bc 10 (B 150). In alte situatii, dozarea agregatelor se face gravimetric. 2) Dozarea cimentului: se face volumetric; in cazul livrarii cimentului in saci, se permite ca acestia sa constituie unitati de masura pentru dozare. 3) Dozarea apei: se face cu recipiente gradate pentru lucrarile avand volum redus de betoane. In cazul in care se intrerupe prepararea betonului mai mult de o ora, este obligatoriu ca toba betonierei sa fie spalata cu jet puternic de apa. Descarcarea betonului preparat din betoniera se face intr-un buncar metalic, de unde este preluat prin cadere libera in mijloacele de transport. Este bine ca durata de mentinere a betonului in buncar sa nu depaseasca 15 min. Pentru lucrarile de volum foarte redus, betonul se poate descarca intr-o cutie asezata la sol in fata betonierei, din care se incarca apoi in mijloacele de transport locale (roabe, tomberoane, vagonete, dumpere).

25

CAP. V. PUNEREA IN OPERA A BETONULUI I. CONSIDERATII GENERALE 1. DEFINITII Prin punerea in opera a betonului se intelege lantul tehnologic al operatiilor necesare de la preluarea betonului proaspat din mijlocul de transport la obiect, ridicarea si transportul pana la elementul in care urmeaza a fi introdus, inclusiv operatiile de imprastiere, indesare si tratare ulterioara. Acest lant tehnologic este definit in stricta concordanta cu prescriptiile tehnice legate de verificarea si receptionarea elementelor de constructii care urmeaza a prelua betonul proaspat si a-i asigura forma si stabilitatea pana la obtinerea calitatilor si rezistentelor proprii. 2. CARACTERISTICI ALE LUCRARILOR DE PUNERE IN OPERA A BETONULUI 2.1. Activitatile lantului tehnologic

Realizarea unei lucrari din beton monolit comporta o serie de operatii specifice care pot fi grupate astfel: 1) Lucrari pregatitoare. 2) Punerea in opera a betonului. 3) Lucrari de intretinere a betonului pe perioada de intarire, pana la atingerea caracteristicilor proiectate. Lucrarile pregatitoare cuprind urmatoarele activitati: - prelucrarea si insusirea fisei tehnologice de catre formatiile de lucru; - emiterea comenzilor la statia de betoane si efectuarea in statie a probelor preliminare; - verificarile asupra cofrajelor, esafodajelor si a armaturilor, precum si identificarea pieselor inglobate in beton; - receptia si probarea utilajelor de ridicat, de vibrat, a dispozitivelor de nivelare, a podinelor de lucru si a echipamentelor de protectie; - amenajarea si asigurarea continuitatii lucrului in schimburi; - starea betonului turnat anterior. Punerea in opera a betonului cuprinde urmatoarele faze tehnologice: - transportul de la statia de preparare la obiect; - transportul de langa obiect la locul de punere in opera (la element); - introducerea in cofraj; - raspandirea in cofraj; - compactarea (indesarea); - finisarea suprafetei; - protejarea.

26

Activitatea de intretinere a betonului pana la atingerea caracteristicilor din proiect cuprinde urmatoarele faze: - asigurarea umiditatii pentru hidratare; - controlul si mentinerea temperaturii necesare intaririi; - efectuarea probelor pentru determinarea timpului de decofrare si a rezistentelor mecanice.

2.2. Corelarea procedeului de punere in opera a betonului cu lucrabilitatea si compozitia amestecului de beton Procesul tehnologic de punere in opera a betoanelor reprezinta operatiile de turnare si compactare. Turnarea consta din introducerea betonului in cofraje pentru a lua forma necesara si pentru a ingloba armaturile; compactarea sau indesarea are ca scop eliminarea aerului inclus in masa betonului. Rezistenta la compresiune a betonului este direct proportionala cu gradul de compactare; mijloacele de compactare folosite trebuie sa fie corelate cu lucrabilitatea betonului, determinata de cantitatea de apa din amestec.
Pentru prepararea, transportul si punerea in opera a betonului este necesara anumita cantitate de apa

determinata prin raportul a/c; se poate determina o cantitate minima de apa care sa asigure consistenta care poate fi admisa pentru obtinerea cu mijloacele date a compactarii corespunzatoare. S-ar parea deci ca apare la un moment dat o contradictie intre prescriptia de a reduce consumul de apa in interesul obtinerii unor betoane cu rezistente mari si, deci, a folosi betoane foarte virtoase, si necesitatea ca betonul sa poata lua usor forma cofrajului, de a patrunde printre armaturi si a le ingloba, ceea ce ar impune betoane plastice. Factorul care asigura corelarea intre cele doua cerinte este denumit lucrabilitatea betoanelor, exprimat prin indicele L2-L4 si aplicat fie prin tasare, fie prin gradul de compactare. Lucrabilitatea este aptitudinea betonului proaspat de a umple tiparul cu pastrarea omogenitatii; este o proprietate fizica distincta si se defineste prin lucru mecanic generat de vibrare, necesar pentru o compactare maxima. Prezenta golurilor in beton, bule de aer ocluse si cele formate din eliminarea apei in exces, reduse in mare masura rezistenta acestuia: 5% goluri diminueaza rezistenta cu pana la 30%. Alegerea factorului lucrabilitate se face functie de tipul de element sau de beton si functie de mijlocul de transport al betonului de la statie pana la obiect. Lucrabilitatea betoanelor se determina functie de elementul in care se introduce betonul (C. 140. Anexa V 3). Astfel:

27

Determinarea lucrabilitatii se face prin 3 metode: - metoda tasarii, utilizand conul etalon; - metoda determinarii gradului de compactare; - metoda VE-BE. 2.3. Proprietatile betonului proaspat care se pune in opera Conditiile tehnice privind caracteristicile betonului proaspat si modul de efectuare a determinarilor
la statia de betoane si la locul de punere in opera, sunt detaliate in normativul C. 140-86, anexa X.5.

In ordinea importantei, lucrabilitatea cupa primul loc in clasificarea proprietatilor betonului proaspat. Segregarea este definita ca separarea constituentilor betonului proaspat; ea este cauzata de diferentele de dimensiune ale particulelor si diferentele de greutate specifica ale constituentilor amestecului. Daca amestecul are un dozaj de ciment redus, particulele grosiere ale agregatelui se separa in exterior sau se scufunda cu mai multa usurinta decat partile fine; un adaos de apa imbunatateste coeziunea amestecului. In cazul cand amestecul are o cantitate prea mare de apa, partea de ciment din amestec are tendinta de separare. Amploarea segregarii depinde de metodele de manipulare si de turnare a betonului, fiind favorizata de caderea betonului de la inaltime mare, transportul pe scocuri, descarcarea in fata unui obstacol s.a. Pentru evitarea segregarii este recomandat ca betonul proaspat sa fie intotdeauna turnat in pozitia in care urmeaza sa ramana, fara sa i se permita sa curga si nici sa fie expus la actiunea unui lucru mecanic in timpul turnarii in cofraj. In od special este interzisa folosirea vibratoarelor pentru imprastierea betonului, precum si vibrarea lui peste timpul determinat prin probe, deoarece acestea produc segregari, cu separarea la suprafata a pastei de ciment. Mustirea este o forma de segregare in care o parte a apei din amestec tinde sa se ridice la suprafata betonului turnat; o parte din apa care se ridica ramane la partea inferioara a particulelor mari de segregare sau a armaturii si prin evaporare lasa in urma ei pori capilari, ducand la crearea unor zone de slaba legatura. In cazul in care betonul se toarna in straturi subtiri care se succed, trebuie luate masuri de indepartare a stratului de apa produs de mustiere. Mustirea betonului dureaza pana in momentul in care pasta de ciment intarita impiedica fenomenul de segregare. Betonul proaspat fabricat in statii se verifica la statia de betoane si la santier (C. 140, anexa X. 1) La statia de betoane se verifica: - lucrabilitatea; - densitatea aparenta in cazul agregatelor usoare; - temperatura, pe timp friguros si la betoane hidrotehnice; - granulozitatea agregatelor din beton; - aerul oclus (numai in cazul folosirii de adezivi care antreneaza aer). La santier verificarea betonului proaspat se face la descarcarea din mijlocul de transport: - examinarea documentului de transport; - lucrabilitatea, o proba de 20 m.

28

3. CRITERII IN ALEGEREA TEHNOLOGIEI OPTIME DE EXECUTIE

Punerea in opera a betoanelor reprezinta un lant tehnologic care incepe de la statia de betoane unde se prepara betonul proaspat si se termina cu masurile de intretinere si protejare a betonului turnat.
Acest lant tehnologic trebuie sa asigure din punct de vedere tehnic realizarea constructiei din beton

in conditii de siguranta si calitate, cu dotarea existenta a constructorului, la un pret de cost sub cel de deviz si la un termen mai scurt decat cel din graficul de executie. La alegerea solutiei tehnologice concura urmatoarele elemente: - mijlocul de transport cel mai eficient care asigura conditiile de lucrabilitate a betonului; - mijloacele de ridicare pe verticala (de preferat, mijlocul de ridicare care asigura deservirea generala a obiectului); - criteriile tehnice de turnare a betonului (etape de turnare, rosturi de intrerupere, alte conditii impuse, dimensionarea cofrajelor etc.); - formatia optima de lucru pe schimburi pentru incadrarea in graficul de executie; - posibilitatile de reducere a consumului de ciment fata de norme prin utilizare de aditivi, marirea gradului de compactare etc. In final, se urmareste ca lantul tehnologic proiectat sa se inchida cu urmatoarele rezultate: - consum de ciment sub cel normat; - consum de energie in limita normata; - consum de manopera sub cel planificat; - pret de cost sub limita admisa a cheltuielilor la 1 000 lei productie. 4. LUCRARI PREGATITOARE Ansamblul de masuri care trebuie luate pentru punerea in opera a betonului este determinat si conditionat de urmatorii factori importanti: - pozitia elementului in ansamblul constructiei; - dimensiunile si forma elementului; - caracteristicile betonului; - viteza de turnare a betonului; - gradul de compactare a betonului. In aceste conditii, sunt necesare unele lucrari pregatitoare la statia de betoane, la obiect, precum si unele verificari la elementele de constructii. 4.1. Lucrari pregatitoare la statia de betoane La statia de betoane masurile pregatitoare se refera la emiterea din timp a comenzii si a programului de livrare a betonului, indicandu-se marca betonului, lucrabilitatea, ritmul de livrare, alte conditii speciale (granulozitatea cu restrictii, calitatea cimentului etc.). La statie se efectueaza probele preliminare, stabilindu-se dozajul de ciment. caracteristicile betonului proaspat, precum si probele ce trebuie prelevate ins tatie pentru betonul intarit.

29

4.2. Precizari referitoare la modul de transport al betonului in cadrul obiectului Mijloacele de transport se aleg corespunzator vitezei de turnare prevazuta cu minimum de manipulari si cu asigurarea omogenitatii betonului.

4.3. Schema executiei betonarii Se stabilesc si se dimensioneaza urmatoarele elemente: - pozitia rosturilor de lucru; - etapizarea betonarii pe elemente de constructii; - viteza cu care se va introduce betonul in diferite elemente de constructii; - alcatuirea schelelor, pozitionarea podinelor de acces pentru turnarea betonului, accesul muncitorilor la punctele de turnare. 4.4. Asigurarea mijloacelor necesare pentru compactarea diferitelor elemente de constructii care se betoneaza Functie de dimensiunile si pozitiile elementelor de constructie, cat si de consistenta betonului, se precizeaza mijloacele de compactare. Analiza modului de realizare a compactarii cuprinde: - tipul si numarul dispozitivelor de vibrare; - distantele (intervalele) la care trebuie introdus vibratorul sau pozitiile de fixare a vibratoarelor de cofraj; - locurile (ferestrele) de acces pentru vibratoare; - ordinea de vibrare; - durata de vibrare. 4.5. Asigurarea mijloacelor necesare pentru protejarea betonului Masurile se iau in perioada de turnare si intarire a betonului, pentru a impiedica uscarea rapida a betonului proaspat, efectul intemperiilor si efectul mecanic al vibratiilor: - in conditii normale de clima si de lucru; - pe timp de ploaie; - in conditii de canicula sau insorire puternica; - pe timp friguros.

30

4.6. Asigurarea conditiilor si mijloacelor pentru prelevarea probelor Se precizeaza: - tipul probelor; - numarul probelor; - locul de unde vor trebui recoltate probele; - modul de pastrare a probelor; - data si procedeul de incercare a probelor. Probele se efectueaza in conditiile detaliate in C. 140-86, astfel: - pentru betonul proaspat, conform anexei V.4; - pentru betonul intarit, conform anexei V.5; - pentru controlul operativ al calitatii betoanelor, conform anexei X.5. 4.7. Asigurarea masurilor de tehnica securitatii muncii - specifice pentru fiecare faza a betonarii; - amenajari necesare (podine, parapete, dispozitive). 4.8. Luarea masurilor tehnice si organizatorice pentru realizarea lucrarii, inclusiv verificarea utilajelor, sculelor si dispozitivelor - numirea unei persoane care va coordona si urmari direct betonarea; - asigurarea cu forta de munca corespunzatoare, calificata pentru betonare; - asigurarea utilajelor, sculelor si dispozitivelor ca numar si caracteristici specificate in proiectul de organizare. 4.9. Verificarea conditiilor tehnice ale elementelor de constructii care urmeaza sa fie betonate 4.9.1. Verificarea gropilor de fundare Conditii obligatorii care trebuie indeplinite: - natura terenului de fundare sa corespunda prevederilor din proiect; - pregatirea terenului conform proiectului, nivelarea, curatirea lui; daca este cazul, inlaturarea apei, zapezii, ghetii, murdariei; - dimensiunile in plan si cotele de nivel ale sapaturilor sa corespunda cu cele prevazute in proiect.

31

4.9.2. Verificarea cofrajului - corespondenta dimensiunilor cofrajelor, atat in plan, cat si la nivel, cu cele din proiect; - orizontalitatea si planeitatea cofrajelor placilor si grinzilor, verticalitatea cofrajelor stalpilor si peretilor, corespondenta elementelor cofrate cu cele executate anterior; - luarea de masuri pentru mentionarea formei cofrajelor si asigurarea etanseitatii lor, precum si pentru fixarea lor de elemente de sustinere; - curatirea de eeventualele corpuri straine (beton ramas de la turnarea precedenta, apa stransa in denivelari etc.). 4.9.3. Verificarea armaturii
- dispozitia corecta a armaturilor si corespondenta diametrelor si numarului acestora cu cele din

proiect, solidarizarea armaturilor intre ele (prin legare, sudare) existenta unui numar suficient de distantieri; - curatirea de eventualele corpuri straine (rugina, neaderenta, pasta de ciment, beton intarit, ulei, zapada, gheata etc.).

4.9.4. Verificarea golurilor si traversarilor prevazute in proiecte in elementele de constructii care urmeaza sa fie betonate: - montarea, conform proiectului, a pieselor care servesc pentru crearea de goluri in beton; - fixarea solida pentru evitarea deplasarilor acestor piese in timpul betonarii. 4.9.5. Verificarea pieselor care urmeaza sa fie inglobate in beton: - montarea, conform proiectului, a pieselor care raman inglobate in beton; - fixarea solida pentru a impiedica deplasarile. 4.9.6. Verificarea suprafetelor de legatura, turnate anterior: - prelucrarea corecta a zonelor segregate; - crearea suprafetelor rugoase prin ciocanire; - spalarea cu jet de apa sau cu aer comprimat.

32

II. MIJLOACE UZUALE DE PUNERE IN OPERA A BETONULUI 1. TURNAREA BETONULUI CU BENA Pentru a fi corespunzatoare, benele nu trebuie sa permita scurgerea laptelui de ciment din beton, sa aiba o greutate proprie cat mai redusa, sa permita descarcarea treptata a betonului, evitand in acest mod socurile asupra macaralei si asupra cofrajelor, sa poata fi manevrate si curatite cu usurinta. Incarcarea benelor se face direct din mijlocul de transport (autobasculante, autoagitatoare, autobetoniere), cate doua sau mai multe, situate in raza de actiune a macaralei. Urmeaza ridicarea benei cu macaraua in mod lent, pana ajunge in pozitia verticala si apoi descarcarea betonului din bena in elementele constructiei, prin rotirea dispozitivului de inchidere. In cazul benelor prevazute cu furtun, acesta se introduce in cofraj, astfel ca sa se reduca cat mai mult inaltimea de cadere a betonului. In lipsa furtunului, se apropie jgheabul benei de cofrajul elementului si se descarca betonul in cantitati corespunzatoare indicatiilor tehnologice deplasand bena in lungul elementului. Tipuri de bene: A. Bene basculante (papuc): - cu descarcare verticala - cu descarcare verticala - cu descarcare verticala B. Bene basculante cu deschidere laterala 0,8 m IAA Alexandria
1 m 1,36 m

1,8 m ICMCC Bucuresti 1 m ICHP Bucuresti 1,175 m 0,8 m IAA Alexandria 0,8 m Idem 0,8 m
1 m

C. Bena verticala cu furtun

D. Bene basculante cu furtun

1,75 m ICHP Bucuresti 1,85 m ICMCC Bucuresti 0,8 m ICMB Bucuresti 1 m 2 m IM Bucium 6 m ICMCC Bucuresti

E. Bena conica cu furtun F. Suport pentru bene cu deschidere laterala G. Lazi metalice demontabile

33

2. TURNAREA CU POMPA FIXA SAU CU AUTOPOMPA

Locul statiei de pompare se alege astfel ca sa permita: - accesul in flux continuu al autotransportoarelor pentru alimentare cu beton; - distanta minima fata de punctul de lucru; - asigurarea gabaritelor pentru statia de pompare si automalaxor in diferite pozitii. Clasele de beton pompabile se gasesc intre Bc10 si Bc22,5 (B 150 - B 300), avand o lucrabilitate L3, L4. Inainte de pompare, conductele se amorseaza introducandu-se in ele prin pompare 120 - 200 l pasta de ciment sau mortar cu dozaj minim de 300 kg ciment / 1 m. Folosirea autopompelor de beton se poate face in functie de caracteristicile obiectului: - fara conducta de prelungire; - cu conducta de prelungire. 2.1. Turnarea betonului cu autopompa cu brat distribuitor fara conducte de prelungire Acest procedeu se utilizeaza la: - betonarea infrastructurilor cu adancime de 3-6 m; - fundatii de subsoluri adanci si radiere; - rezervoare si decantoare de mare dimensiune cu adancimea de fundare < 6-7 m; - lucrari hidrotehnice, amenajari portuare, canalizari cu adancimi < 6-7 m; - betonarea suprastructurilor cu inaltimea pana la 15 m pentru: hale industriale si agrozootehnice parter sau etajate, rezervoare supraterane, magazii, silozuri joase, constructii de locuinte. Elementele necesare tehnologiei se refera la: - amplasamentul optim al autopompei fata de constructie; - suprafetele active maxime acoperite de bratul distribuitor; - variatia productivitatii autopompei in fundatie de presiunea medie a stratului de beton si de tipul autobetonierelor care alimenteaza cu beton autopompa. 2.2. Turnarea betonului cu pompa cu brat distribuitor cu condute de prelungire Domeniul de utilizare: constructii cu inaltimea pana la 30 m si raza de actiune pana la 20 m. Conducta de transport a betonului, fixata pe bratul autopompei, este alcatuita din tuburi metalice sau de cauciuc cu diametrul de 80 - 100 mm. Partea terminala este din cauciuc, de lungime mai mare, care se sprijina pe o piesa in forma de semicerc, fixata la capatul bratului. Datorita constructiei articulate, care da posibilitatea desfasurarii bratului in plan vertical, precum si montarii acestuia pe un dispozitiv rotitor, se asigura acoperirea
unei mari suprafete de betonare. Distribuirea betonului poate fi facuta peste constructii in executie si

peste obstacole si denivelari.

34

Bibliografie

Cartea zidarului - Editura Tehnica

Tehnologii Moderne in Constructii Vol I - Editura Tehnica Tehnologii Moderne in Constructii Vol II - Editura Tehnica

35

Cuprins:

Nr. Denumire Crt. 1. Tema proiectului 2. Argument 3. CAP. I. PREPARAREA BETOANELOR SI MORTARELOR 4. I. CONSIDERATII GENERALE 5. 2. CARACTERISTICI ALE ACTIVITATII DE PREPARARE A BETOANELOR SI 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24.
MORTARELOR 3. ELEMENTE ESENTIALE IN ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME CAP. II. MATERIALE UTILIZATE 1. AGREGATE 2. CIMENTURI 3. UTILIZAREA ADITIVILOR LA PREPARAREA BETOANELOR 4. Apa CAP. III. PREPARAREA MANUALA A BETONULUI CAP. IV. PREPARAREA MECANICA A BETOANELOR SI MORTARELOR 1. CONDITII GENERALE DE PREPARARE MECANICA A BETOANELOR SI MORTARELOR; DOZAREA COMPONENTILOR 2. PREPARAREA BETONULUI IN BETONIERE CAP. V. PUNEREA IN OPERA A BETONULUI I. CONSIDERATII GENERALE 1. DEFINITII 2. CARACTERISTICI ALE LUCRARILOR DE PUNERE IN OPERA A BETONULUI 3. CRITERII IN ALEGEREA TEHNOLOGIEI OPTIME DE EXECUTIE 4. LUCRARI PREGATITOARE II. MIJLOACE UZUALE DE PUNERE IN OPERA A BETONULUI 1. TURNAREA BETONULUI CU BENA 2. TURNAREA CU POMPA FIXA SAU CU AUTOPOMPA

PAG 0 1 2 2 2 3 3 3 14 19 22 24 24 24 25 26 26 26 26 29 29 33 33 34

36