Portul si locuintele dacilor

Barbatii purtau pantaloni lungi si largi, stransi pe glezna, doua tunici, una mai scurta cu maneca lunga, care, probabil, se baga in pantaloni, alta mai lunga, despicata in partile laterale si incheiata bord a bord pe piept, incinsa pe talie cu o curea subtire si cu poalele cazand pana aproape de genunchi. Pe deasupra purtau o mantie inchisa cu o fibula pe umarul drept, care, dupa franjurii mari ce o marginesc, putea fi dintr-o tesatura mitoasa. In picioare purtau opinci. Nobilii purtau pe cap o boneta moale; oamenii de rand umblau descoperiti, dar se pare ca mantiile erau prevazute cu gluga. Femeile purtau o tunica lunga pana la pamant, incinsa pe talie si degajand gatul, peste care puneau alta tunica mai scurta, inchisa, se pare, la fel ca si cea barbateasca. Purtau si ele mantie, care insa se drapa liber. Parul il aveau lung, pieptanat cu carare, in onduleuri mari, pe langa obraji si adunat intr-un coc amplu pe ceafa. Nu purtau nimic pe cap. Cu anumite ocazii sau la anumite tipuri de imbracaminte, cu siguranta insa la starile bogate, se purtau tot felul de podoabe (bratari spiralate, fibule, colier-lant, centura-lant, bijuterii din metale nobile). Dincolo de aceste aspecte generale, se poate deduce totusi caracterul sumar si saracacios al imbracamintei celor cu stare sociala scazuta, dificultatea producerii si asigurarii imbracamintei pentru toata familia in mod continuu. Multe din elementele de imbracaminte textile erau inlocuite sau suplimentate, pentru timpul rece, cu tot felul de blanuri si piei, mai mult sau mai putin prelucrate. Casele dacilor de la munte spre deosebire de cele de la campie au avantajul prezentei pietrei. La aceste altitudini casele au fundatia din blocuri de piatra mai mult sau mai putin ingrijit lucrate in functie de averea proprietarului. In acest fel lemnul nu putrezea in contact cu pamantul. S-au descoperit case din barne de lemn imbinate prin sistemul de scobituri in forma de coada de randunica, case la care nu se foloseau nici un cui. Aceste case aveau o forma poligonala cu 6-8 laturi. Restul construite in sistemul clasic erau majoritatea dreptunghiulare sau rotunde. Majoritatea erau construite din barne de lemn asezate orizontal. La colturi cate un stalp vertical cu rol de susutinere a celor orizontale. Se aplica pe pereti o lipitura relativ subtire din lut frumos netezit si uneori colorat. Casele mai sarace aveau intre stalpii de colt o impletitura de nuiele lipita cu lut din belsug peste care se aplica tencuiala eventual colorata. Cele mai impozante locuinte, descoperite in numar mare sunt cele de tipul turnurilor locuinta. Acestea aveau pe nelipsita fundatie de piatra, parterul alcatuit dintr-un zid de blocuri de piatra de acelasi fel ca si cele din zid. Peste acest zid de piatra era inaltat un zid din caramizi de lut superficial arse.

Portul si locuintele romanilor

mbracamitea romanilor se caracteriza, nainte de toate, prin simplitate: nu necesita nici croiala aproape deloc si nici cusatura, interventia croitorului de profesie era minima. Vesmntul national si oficial al romanilor, dar care era interzis taranilor, muncitorilor simpli si sclvilor, era toga: o bucata de stofa alba groasa de lna alba, taiata n forma de elipsa sau de semicerc cu un

diametru care putea ajunge pna la sase metri. n epoca imperiala se purta tot mai mult toga colorata potrivit unor anumite norme : toga mparatului era rosie, a generalilor victoriosi era de purpura cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani, precum si a naltilor magistrati sau a unor categori de sacerdoti era tivita cu o fsie de purpura. mbracarea togei, potrivirea eleganta a cutelor, era o operatie foarte complicata. n casa, barbatii purtau tunica - larga si lunga pna sub geninchi, strnsa la mijloc cu o centura. Iarna se mbacau chiar doua sau trei tunici una peste alta. Confectionata din doua bucati de stofa, cusute ntre le, dar lasnd loc pentru brate si cap, tunica nu avea mneci - cel putin pna n secolul al II-lea e.n.; pentru ca un secol mai trziu sa se poarte tunica cu mneci chiar lungi. n oras, se purta peste tunica toga, dar oamenii saraci si sclavii umblau numai n tunica. Femeile purtau, direct pe piele, o camasa de in, iar n jurul bustului o fsie de pnza. n timpurile vechi mbracau si ele toga, la fel ca barbatii, dar nca din secolele republicii toga era rezervata numai femeilor de moravuri usoare. n locul ei, peste peste camasa purtau o tunica lunga pna la pamnt, numita stola, cu mneci lungi sau fara mneci, prinsa cu un cordon. Peste stola, un fel de sal din lna colorata, numit palla, acoperea umerii; un capat al pallei se nfasura pe un brat, celalalt cadea pna la pamnt, iar cu un fald al pallei, femeia si acoperea capul, caci o remeie romana nu iesea niciodata n oras cu capul descoperit. Aranjarea pallei penrtu a fopma un drapaj frumos si elegant era o operatie tot att de comlicata ca cea pe care o cerea toga barbatilor. n epoca Imperiului, femeile au adoptat o mbracaminte de o mare varietate. ncaltamintea de rigoare a barbatilor cnd purtau toga era un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate pe picior cu sase curele.nsa mult ami comode, mai practoce si mai putin costisitoare erau sandalele. n casa, att barbatii, ct si femeile, ale caror tipuri de ncaltaminte nu se deosebeau de cele ale barbatilor, puratu papuci de stofa, n diferite culori. Taranii si soldatii purtau saboti. Romanii umblau cu capul descoperit, iar cnd ploua, si puneau o gluga. Vara, pentru a se apara de razele soarelui prea puternice, purtau o palarie cu boruri largi. Pentru sclavii eliberati, semnul dinstinctiv era bereta. Evantaiul si umbrela de soare, purtate de sclava nsotitoare, si poseta erau articole indispensabilefemeii elegante. Casele ranilor erau de regul nite colibe srccioase, cu perei de brne acoperite cu lut i cu un acoperi de stuf. Dar chiar i cnd casa era construit din materiale mai trainice, locuina pturilor medii i srace consta dintr-o singur ncpere (atrium), avnd o deschiztur larg n tavan i acoperi prin care ptrundeau lumina i apa de ploaie, colectat ntr-un bazin din mijlocul ncperii. Acesta era tipul obinuit de cas etrusc. La nceput vila familiei romane era concentrat n atrium, n jurul cminului care avea totodat i o funcie religioas. Mai trziu, din atrium s-au deschis una sau mai multe ncperi laterale. n perioada imperiului, cnd s-a adoptat obiceiul grecesc de a lua masa ntins pe un pat-canapea, romanii au adugat casei lor i o sal de mese special (triclinium). Cu timpul prin sporirea numrului ncperilor, atrium-ul a devenit o mare i somptuoas anticamer, cu pereii acoperii de fresce, mpodobit cu statui i alte obiecte de art. Camere de baie existau numai n casele celor foarte bogai. Partea interioar a ansamblului de locuit l forma peristilul, grdina nconjurat de un portic susinut de coloane. Aici lua

masa familia, cnd timpul era favorabil. Peristilul cu statuete, cu msue de marmur, cu un mic bazin, eventual cu fntni arteziene i cu florile preferate de romani: trandafiri i crini era locul de reculegere, zona intim a casei, un adevrat salon n aer liber. Spre deosebire de casa modern, casa roman era orientat spre interior (ceea ce explic i importana peristilului). Privit din exterior, casa n-avea o adevrat faad: ferestrele erau rare, sau chiar lipseau cu totul. Din strad se intra, nu direct pe o poart, ci printr-un coridor (vestibulul) care ddea n atrium; ua de intrare din strad n cas era situat la jumtatea coridorului, a vestibulului. n casele celor bogai decoraia interioar era somptuoas: fresce cu subiecte mitologice sau din viaa cotidian de la ar sau de la ora; peisaje, scene de vntoare,