Ernest Hemingway - Povestiri

Traduce,,,

prefală

şi

fabe

,

Lupan

The First Forty-Nine Stone

by

ERNEST HEMINGWAY Jonathan Cape IO/VDO.YTcnth impresston 1960

PREFAŢĂ

Opera şi viata lui Hemingway sînt bine cunoscute cititorului romîn, căruia, datorită numeroaselor ar-ticole şi traduceri publicate la noi, i-au devenit familiare atît lumea cît şi personajele lucrărilor sale.Prezentînd culegerea de faţă de povestiri, ne vom opri de aceea la cîteva dintre problemele activităţiiscriitorului în acest domeniu, fără a mai stărui asupra unor aspecte consemnate şi cu alte prilejuri.S-a subliniat adesea importanţa pe care o are în opera lui Hemingway elementul autobiografic. Criticiişi istoricii literari americani s-au străduit nu de puţine ori să identifice în personajele şi situaţiilecărţilor sale personaje şi situaţii reale. Rezultatele acestei ocupaţii tradiţionale a istoriei literare nu aufost întotdeauna dintre cele mai edificatoare, dar de fiecare dată s-a ajuns la concluzia că scriitorul a pornit de la întîrriplărLtrăite, de la. oameni pe care i-a" 'cunuscui. "5e~confinna~astfel ua'.."principiufun-dâmental al esteticii lui Hemingway -r-.adeVerît şi

III

anrmat in repetate rînduri—^-^arfi

i

__rg£larnă_ t;a o cdndiţie primă şi esenţială a_.g£tiiitâ}ii scriilQrjjluicunoaşterea profua'aă_ja_lucrurilor 4eşriţft_care scrie.

„Mai întîi trebuie să cunoşti subiectul

-^"spunea Hemingway într-un articol din 1934 —,

după aceeatrebuie să ştii cum să scrii. Ca să înveţi aceste două lucruri î (i trebuie o viaţă întreagă."

'Considerat astfel, elementul autobiografic nu mai apare ca un simplu detaliu menit a clarifica episoade maimult sau mai puţin obscure, ci serveşte în chip esenţial la sporirea autenticităţii relatării unei experienţeumane care, dincolo de semnificaţiile restrîns individuale, poate căpăta un sens mai larg. Fireşte, relaţiiledintre întîmplarea din viaţă şi reflectarea ei în scris sînt mult mai complexe decît o legătură de la cauză laefect, să zicem. Perspectiva din care este privită îi poate modifica sensul uneori în mod fundamental. Dar nu asupra acestui aspect vrem să insistăm aci, cît asupra faptului că în scrisul lui Hemingway se simte — îngenere — o cunoaştere intimă a locurilor, înthn-plărilor, a diferitelor îndeletniciri, a oamenilor. Ocunoaştere care nu este valorificată în chip exterior, prin detalii fastidioase, ci se exprimă prin notaţii sobre, precise şi prin nuanţe subtile, de multe ori sugerate numai.Cu deosebire se poate încerca acest sentiment citind povestirile lui Hemingway cuprinse în ciclul

In OuiTime (în vremea noastră)

şi cele din ciclurile de mai tîrziu.:

Men Without Women (Bărbaţi iară femei)

sau

Winner Take Nothing (Cîştigătoru! nu ia nimic),

reunite în anul 1938 într-un volum

1

Old Newsman Writes (Scrie bătrînul gazetar), Esquirc,

dec. 1034.

IV

mai amplu, intitulat

The First 49 Stories (Primele 49 de povestiri).

Intr-o serie din aceste povestiri apare personajul Nick Adams, în care mulţi dintre criticii americani aucăutat să-1 identifice pe tînărul Hemingway.

„Cercetarea —

scrie Philip Young în monografia închinată scriitorului —

ne arată că într-adevăr multedintre povestirile despre Nick sînt transcrieri foarte literale ale unora dintre cele mai însemnate iapte dinînsăşi viaţa lui Hemingway şi că foarte puţine lucruri au fost schimbate în relatare."

1

Nick trdce printr-o seamă de încercări care-1 mişcă, îl zguduie, îl frămîntă, şi nu află întotdeauna niciliniştea, nici răspunsul la frămîntările sale. Atunci, spune Philip Young, Hemingway introduce un alt personaj, care este fie eu-povestitorul, fie altcineva — indiferent de nume sau ocupaţie, el profeseazăaceleaşi idei — şi care-i va explica lui Nick, bineînţeles nu direct, ci pe planul general al povestirilor,„codul". In lumina acestui ,,cod", toate nedumeririle vor fi risipite, şi eroul va şti •cum trebuie, să trăiască pe această lume, respectînd anumite reguli aproape mistice. Bineînţeles, „codul", accesibil numai„iniţiaţilor", nu-i altceva decît o speculaţie pur abstractă pe marginea unor texte ,p*are nu-1 .confirmă şicare mărturisesc reacţia unui caracter sensibil şi meditativ în faţa contradicţiilor şi durităţilor unei societăţiunde relaţiile între oameni se află sub semnul nepăsării egoiste faţă de celălalt.Un alt critic, John Brbwn, stăruie şi el asupra marilor dificultăţi, pe care le are întotdeauna eroul luiHemingway

„în stabilirea unei legături cu Iu-

1

Philip Young,

Ernest Hemingway,

New York — Toronto, 1952, p. 35.V

mea şi

în

primul rînd în comunicarea

U UIjiJ

Intenţia scriitorului

de a

se deiini pi Li experienţa de viaţă prin care a trecut, de a căuta un sensîntîmplărilor care i-au marcat adolescenţa şi începutul maturităţii şi au constituit într-un fel primii paşi

pe un drum sinuos şi complicat devine şi ea o dovadă a „incomunicabilităţii" eroului cu lumea, impascare şi-ar afla ieşirea — susţine criticul —• deşi numai parţială, prin aderarea la un ,,cod iniţiatic".Elementul biografic a fost folosit aici de comentatori în sprijinul unor afirmaţii lipsite de un suportreal. Atitudinea mai rezervată a lui Hemingway, pe vremea cînd era la şcoală, tentativele luide a fugi de două ori de acasă, neînţelegerea dintre tatăl şi mama sa, dezamăgirea care a urmatîncercărilor din primul război mondial, şi mai apoi relaţiile sale cu lumea boxului şi acorridelor,/toate; aceste detalii sînt considerate în mod unilateral,' pentru a se contribui laacreditarea imaginii unui i eroiL care-şi face drum printre oameni, închis în

\

sine şiiremediabil singuratic, în fapt, eroul vădeşte nu participarea la un „cod iniţiatic", ci reflectă închip veridic — şi povestirile prezintă ades imagini grăitoare în acest sens —- condiţia omului în-tr-o orînduire potrivnică omului, orînduirea capitalistă. Aşa cum am mai arătat şi altădată

2

, convertirea experienţei sale de viaţă în artă a fost considerată de Hemingway drept celmai adecvat, mijloc de a căuta în lumea în care a trăit adevărul despre această lume. Nu trebuiesă uităm că, în

1

John Brown, Hemingway, Paris, 1961, p. 125.

2

Vezi prefaţa la : Ernest Hemingway,

Adio, arme

şi -

avea ţi a nu avea,

E.L.U., 1961.

condiţiile exacerbării luptei omului împotriva omului, se poate ajunge de multe ori la forme tragice deizolare, de însingurare. Eroul hemingwayan preţuieşte însă în mod deosebit acele calităţi care potînlătura tocmai apăsarea singurătăţii, uneori tragice şi deznădăjduite : curajul, demnitatea, stăpînireade sine, prietenia adevărată. Nu le poate afla întotdeauna, dar în povestiri, experienţa de viaţă pe carene-o relatează scriitorul, desigur nu atît de direct pe cit o presupune în chip simplist Young sau alţicritici din apus, ne vorbeşte tocmai despre strădania omului singur de a trece peste pragul care-1desparte de ceilalţi, de a-i înţelege şi de a afla astfel calea care să-1 apropie de ceilalţi. Şi mărturia ceamai elocventă a acestei tendinţe o vom găsi în felul — numai în aparenţă egal — în care Hemingwayconsemnează biruinţele şi înfrîngerile, nădejdile şi resemnările omului pornit pe această cale.Cititorul va afla în paginile care urmează acestor rînduri..o culegere din cele mai reprezentative poves-tiri, publicate de Hemingway de-a lungul a aproape douăzeci de ani (1921—1938). Am căutat înînşiruirea lor să ţin seama, în general, de criteriul cronologic, pentru a putea oferi o imagine cît maiadecvată a evoluţiei unor teme şi preocupări caracteristice.

1

Am fost îndemnat s-o fac şi de părerea exprimată de Hemingway într-o scrisoare adresată traducătorului povestirilor sale 'înlimba rusă, I. Kaşkin, că este mai bine să se respecte în publicarea povestirilor „ordinea cronologică", şi nu aceea a volumuluiapărut în 1938 în editura Scribner's, care reuneşte

Primele 49

de

povestiri

(v. Oeu-

vres et opinions,

nr. 3, 1963, p. 172).VIVII

riemmgway a început a publica scurte povestiri încă de pe vremea şcolii. Inspirate din întîmplărisau amintiri din copilărie, povestirile

Judecata Iui Ma-nitou

şi

Sepi Jingan,

apărute în anul 1916 înrevista şcolii,

Tabula,

vădesc influenţa lui Jack London. Mai tîrziu, sub influenţa lui SherwoodAnderson, de la care deprinde simplitatea şi tonul direct al relatării, scrie o seamă de povestiri şi unroman, ale căror manuscrise au fost pierdute de prima lui soţie. Dintre ele a putut fi salvată numainuvela

Bătnnul meu,

întrucît fusese tnmisă cîtorva reviste. Ei i se vor adăuga cu timpul o seamă de povestiri, scrise în perioada în care Hemingway, după cîţiva ani de gazetărie, ,,se hotărăşte" să devinăscriitor, şi în care în-tr-o cămăruţă mansardată, aflată în fundul curţii ! unui depozit de cheresteadin Paris, lucrează cu în- i dîrjire, dar fără prea mare succes.

„Anul acela

— îşi va aminti el mai tîrziu în Grecul

Ifills ol Africa (Colinele verzi ale Alricii)

—

fu plin de griji băneşti, şi nuvelele mi~erau trimise 'înapoi <m dată cu corespondenţa zvlrlită prin deschizătura por9(ii depozitului, şi-n ea găseam scrisorile de refuz, care

J

nu le numeau niciodată nuvele, ci

anecdote, scM-H

te ele."

In anul 1925, Hemingway izbuteşte totuşi să pu- ] blice o primă culegere de povestiri, la o editurăame- ] ricana mai importantă, datorită sprijinului scriitorului Sherwood Anderson.

în vremea noastră

apare în... 1.135 de exemplare. Multe dintre subiectele povestirilor îşi au sursa în articole publicate deHemingway între anii 1920 şi 1924, în

Toronto Star

WeeMy. Compoziţia volumului are uncaracter mai original, semănînd totuşi într-un fel cu încercările de compoziţie mozaicală ale luiJohn Dos Passos *, şi tir-

V.

Manhattan Transier

şi

Paralela 42.

VIII

măreşte să sublinieze cît mai pregnant ideea călăuzitoare a cărţii. Fiecare din cele 14 schiţe şi nuvele

cu subiecte diferite

;

e precedată de către o miniatură care evocă scene de violenţă din primul războimondial sau din luptele cu taurii, iar culegerea se încheie cu o miniatură —

Envoi,

ca într-o veche baladă, în intenţia scriitorului, miniaturile sînt menite a constitui eleţnentul de contrast cu aparenţa decalm şi de linişte a vieţii evocate în povestiri şi

a

sugera astfel intensitatea conflictelor care sedesfăşoară sub această aparenţă înşelătoare,

în vremea noastră

nu s-a bucurat nici de prea multăatenţie, nici de o primire prea călduroasă din partea criticii. Dar Hemingway nu s-a descurajat. Şi acontinuat a scrie —- întîi un prim roman, apoi un altul, un alt volum de povestiri, cîştigîndu-şi o solidăşi trainică faimă de prozator...Dacă se poate vorbi de o anume unitate tematică a primei culegeri, aşa cum am văzut, în celelaltevolume de povestiri ea nu mai există ca atare. Există în schimb teme care se impun cu putere. Datoritălor, şi preocupările scriitorului în perioada respectivă se pot defini mai net.în primele povestiri este evocată atmosfera de lirism şi de cruzime a anilor de adolescenţă, sînt sur- prinse sentimente sau înclinaţii care aduc cu sine dezamăgiri sau nedumeriri, cîteodată chiar grave, dar stăpînite în manifestări. In cel de-al doilea volum,

Bărbaţi fără femei

(1927), Hemingway e mai puţinliric, tonul e mai direct, notaţia — mai tranşantă. Forma, mai căutată, a compoziţiei primei culegeri afost şi ea abandonată. Tema solitudinii, a dificultăţii de înţelegere dintre oameni, se regăseşte, dar şioamenii află uneori energia şi curajul de a o înfrunta. Şi o înfruntă mai cu seamă cei care nu

IX

v ui sa recunoască nici fată de ei, nici faţă de alţii că au renunţat la o anume demnitate, că nu mai au pentru ce să lupte.Disperata demnitate a celui care nu mai are nimic de pierdut îi duce pe unii dintre eroii nuvelelor şi schiţelor din al treilea volum,

Cîştigătorul nu ia nimic

(1933), la forma absolută a singurătăţii,aceea a neantului atotstăpînitor. Alţii sînt urmăriţi cu sarcasm, pentru că ignoră sau nesocotescintenţionat simplele şi fireştile relaţii dintre oameni, relaţiile de dragoste, de încredere, deînţelegere reciprocă. Mi se pare interesant să menţionez că ultimele nuvele inserate, alături de povestirile primelor trei cicluri, în amplul volum care le reuneşte pe toate :

Primele 49 de povestiri

apar ca un examen al cî-torva dintre preocupările vădite în povestirile de pînă aci. Mă refer la

Capitala lumii,

la

Scurta viaţă fericită a lui Francis Macomber

şi la

Zăpezile de pe Kilimanjaro.

fcgutîridcu_ luciditate să _g_xplice ce orqnju demnitate gj

__.

emnae gj rjjraj în_Jatfl

morţii, jscriitorul ^conchide că, gumai activitatea sau sentimentele b^fltp p« adgvâr

n

şi dăruire realăsînt în măsură să. 9 tacă şi respinge cu ironie sarrash'ră înşelăciunea si incomprohensiimea, care

ajterează

relaţiile umane şi duc la consecinţe tragice.Scrise şi publicate în anul 1936, aceste din urni ă nuvele sînt parcă rezultatul unei revizuiri de valori.Şi fără a dori să facem legături forţate, trebuie să amintim că în acelaşi an Hemingway avea să ia oatitudine hotărîtă împotriva fascismului, sprijinind cauza republicană în războiul din Spania. Şi trebuiesă notăm de asemenea că în aceeaşi perioadă el lucrează mai intens la romanul

To Have and Have Not (A avea şi a nu avea),

în care vor fi descriserealităţile americane, cu toată încrîncenarea caracteristică luptei pentru existenţă din ,,lumeanouă".Am încercat să schiţăm, desigur în linii generale, tematica şi orientarea povestirilor lui Hemingway, pentru a face şi mai evident faptul că aici valorificarea elementului autobiografic a fost strîns legată deetapele parcurse de scriitor în lămurirea atitudinii sale faţă de realităţile înconjurătoare. Mai mult decîtîn romane, unde elaborarea şi transformarea acestui material sînt mai îndelungate, vom afla nici oexpresie mai apropiată a experienţei de viaţă încercate în diferite epoci. Şi tocmai aceasta ne îngăduiesă conchidem că, departe de a tinde spre formularea unui cod rezervat numai unor iniţiaţi, eaînfăţişează cu vigoare realistă încercările complicate, dureroase — nu întotdeauna reuşite -de a aflacăile comunicării reale între oamenii unei societăţi şi unei epoci frămîntate şi pline de contradicţii.Arătînd că scurta povestire — schiţa sau nuvela ~ reprezenta pentru Hemingway calea firească spre proza mai amplă, Carlos Baker, autorul unui aprofundat studiu al operei scriitorului, spune :

,,Disciplina timpurie a scrierii de

«short story» * - şi

arareori ăsta nu 'înseamnă o foarte severă disciplină — 1-a învăţat pe Hemingway meşteşugul său. El a învăţat cum să scoată foarte mult din ioarte puţin, cum să cureţe limbajul de ceea ce e de prisos şi cum să evite mişcarea inutilă, cum să sporească intensitatea şicum să nu spună altceva decît adevărul în aşa fel încît să poată spune mai mult decît adevărul. Din scrierea de

«short story»

el a

Category:	Books - Fiction
Rating:
Upload Date:	03/08/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	Fiction Fiction (fewer)

Documents

People