INTELIGENA EMOIONAL

1. Inteligenta emotional si msurarea ei 1.1. Definitia inteligentei emotionale 1.2. Msurarea inteligentei emotionale 2. Componentele inteligentei emotionale 2.1. Cunoaterea emoional proprie i imaginea sinelui 2.2. Asertivitatea 2.3. Stima de sine 2.4. Toleranta la stres 2.5. Rezolvarea de probleme 2.6. Responsabilitatea social 2.7. Flexibilitatea 2.8. Controlul impulsurilor 2.9. Optimismul
Obiective: dup ce vor studia acest capitol, cursanii vor fi capabili: 1. s defineasc inteligenta emoional si componentele sale 2. s analizeze comportamentul propriu si al elevilor n vederea depistrii indiciilor unei inteligente emotionale sczute sau crescute 3. s aplice n consiliere si educatie principiile inteligentei emotionale Bibliografie recomandat: 1. Elias, Maurice; Tobias, Steven; Friedlander, Brian, 2002, Inteligenta emotional n educatia copiiilor, Curtea Veche, Bucuresti. 2. Fodor, Iulia, 2009, Inteligenta emotional si stilurile de conducere, Lumen, Iasi. 3. Goleman, Daniel, 2001, Inteligenta emotional, ed. Curtea Veche, Bucuresti. 4. Goleman, Daniel; Boyatzis, Richard, 2007, Inteligenta emotional n leadership, Curtea Veche, Bucuresti. 5. Roco, Mihaela, 2004, Creativitate si inteligenta emotional, Polirom, Bucuresti. 6. Stefaroi, Petru, 2009, Teoria fericirii n asistenta social, Lumen, Iasi. 7. Stein, Steven; Book, Howard, 2007, EQ. Forta inteligentei emotionale, Polirom, Bucuresti. 8. Torrabadella, Paz, 2009, Inteligenta emotional la locul de munc, ALL, Bucuresti. 9. Wood, Robert; Tolley, Harry, 2004, Inteligenta emotional prin teste, Meteor, Bucuresti.

PREZENTARE GENERAL
Inteligenta emotional cuprinde ca elemente eseniale: ntelegerea mai bun a propriilor emotii, gestionarea eficient a emotiilor si cresterea calittii vietii, ntelegerea mai bun a celor din jur si un confort ridicat n relatiile interumane, precum si crearea de relatii mai bune la toate nivelele cu cei din jur si cresterea productivittii, odat cu mbunttirea imaginii personale. Conform cercetarilor statistice, competenta emotionala este de doua ori mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligentei emotionale reprezinta intelegerea si gestionarea emotiilor pentru a crea relatii armonioase cu cei din jur. n scoal inteligenta emotional ridicat este cheia consilierii de succes. Printre beneficiile cresterii gradului de inteligent emotional se numr: performantele crescute, motivatia mbunttit, inovatia sporit, cresterea ncrederii n sine, managementul eficient si confortul n munca de echip.

1. INTELIGENTA EMOTIONAL SI MSURAREA EI

Primul capitol, inteligenta emotional si msurarea ei, abordeaz originile conceptului de inteligent emotional si explic diferentele dintre tipurile de inteligent. Pentru consilierea eficient sunt necesare o serie de abilitti care apartin de inteligenta emotional, si anume: observarea emotiilor, capacitatea de a simti emotiile si empatia, capacitatea de a sesiza ce anume transmit emotiile si urmrirea evolutiei emotiilor. Modalitatea de msurare a inteligentei emotionale este prin intermediul scalelor EQ. Sunt trasate paralele ntre scalele IQ si EQ, pentru a rspunde la ntrebarea de ce unele persoane cu IQ crescut au performante sczute si din ce motiv exist persoane slab pregtite cu performante ridicate.

1.1. DEFINITIA INTELIGENTEI EMOTIONALE

1.1. Definitia inteligentei emotionale Inteligena emoional se refer la mai buna nelegere a emoiilor, gestionarea eficient a propriilor emoii, nelegerea celor din jur i mbuntirea imaginii personale. Emotiile sunt o sursa utila de informatie care ne ajuta sa ne descurcam in mediul social. Inteligenta emotionala include 4 tipuri de abilitati: perceperea emotiilor, utilizarea emotiilor, intelegerea emotiilor si gestionarea emotiilor.

1.1. 1. Elementele componente ale inteligentei emotionale Conform lui Goleman se evideniaz 4 componente ale Inteligenei Emoionale: 1. Autocunoaterea Autocunoaterea Emoional Autocunoaterea Realist i Corect ncrederea n sine 2. Autocontrolul Autocontrol emoional Transparena & meninerea integritii Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare Orientarea spre rezultate Iniiativa Optimism & perseveren 3. Social Awareness (contiina social, de grup) Empatie (simirea sentimentelor i perspectivei celorlalti, interes real fa de grijile celorlalti) Awareness la nivelul organizaiei Orientarea spre sarcin 4. Managementul relaiilor interpersonale Dezvoltarea altora, a abilitilor acestora, coaching Leadership inspiraional Catalist al schimbrii (iniierea i managementul schimbrii) Influena (un rol important l joac persuasiunea) Managementul conflictelor (legat de negocierea i rezolvarea disputelor) Lucrul n echip i colaborarea (crearea de sinergie de grup n urmrirea scopurilor grupului) Primele dou componente sunt privite ca i componente personale ale Inteligenei Emoionale, n timp ce celelalte 2 sunt privite ca i componente sociale ale Inteligenei Emoionale. 1.1.2. Istoricul inteligentei emotionale Termenul inteligen emoional a fost folosit pentru prima dat ntr-un articol din anul 1990 de ctre psihologii, Peter Salovey i John Mayer. 1.1.3. Beneficiile inteligentei emotionale 1. Performante marite 3

2. Motivatie imbunatatita 3. Inovatie sporita 4. Incredere 5. Leadership si management eficient 6. Munca in echipa excelenta 1.1.4. Tipuri de inteligent n 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de Inteligene Multiple. Cele 7 tipuri de inteligene ale lui Gardner sunt: 1. Inteligena MatematicLogic 2. Inteligena Interpersonal 3. Inteligena Spaial 4. Inteligena RitmicMuzical 5. Inteligena Intrapersonal 6. Inteligena Kinestetic 7. Inteligena LingvisticVerbal

1.2. MSURAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE

1.2.1. Legtura dintre IQ si EQ IQ msoar baza informaional individual a unei persoane memorie, vocabular, coordonare vizual i motorie. EQ se refer la domeniul intrapersonal, domeniul interpersonal, domeniul adaptibilitii, domeniul controlrii stresului i domeniul strii generale, fiecare cu componentele sale, dup cum urmeaz: 1. domeniul intrapersonal (capacitatea de auto-cunoatere i auto-control): contiina emoional de sine (capacitatea persoanei de a recunoate cum se simte ntr-un anume fel, i impactul comportamentului su asupra altor persoane), caracterul asertiv (asertivitatea), independena (capacitatea de auto-control i autodirecionare), respectul de sine (cunoaterea punctelor forte i a celor vulnerabile, stima de sine), mplinirea de sine (recunoaterea propriului potenial). 2. domeniul interpersonal (capacitatea de a interaciona i colabora cu alte persoane): empatia, responsabilitatea social, relaiile interpersonale (aptitudinea de a construi i menine relaii).

3. domeniul adaptibilitii: testarea realitii (capacitatea persoanei de a vedea lucrurile aa cum sunt i nu cum i-ar dori s fie), flexibilitatea (adaptarea sentimentelor, gndurilor i aciunilor pe msura schimbrii condiiilor, soluionarea problemelor). 4. domeniul controlrii stress-ului: tolerana la stress, controlul impulsurilor. 5. domeniul strii generale: optimismul, fericirea. 1.2.2. Scala BarrOn Inventarul emoional BarrOn este unul din cele mai cunoscute instrumente de msur a inteligenei emoionale la ora actual. Se aplic persoanelor cu vrsta peste 16 ani. Timp de administrare: 30 minute, de tip auto-evaluare. Inventarul emoional BarrOn const din 133 de itemi care evalueaz: 1. cunoaterea emoional proprie 2. asertivitatea 3. stima de sine 4. auto-actualizarea 5. empatia 6. relaiile interpersonale 7. responsabilitatea social 8. rezolvarea de probleme 9. flexibilitatea 10. testarea realitii 11. tolerana la stress 12. controlul impulsurilor 13. optimismul 14. fericirea

2. COMPONENTELE INTELIGENTEI EMOTIONALE

Sunt anumite bariere in calea controlului eficient al emotiilor. Scopul inteligentei emotionale este intelegerea emotiilor si sa invatarea modului in care acestea pot fi gestionate. Sunt 3 zone care trebuie intelese si administrate: propria persoana, persoanele din jur si barierele care ar putea sa stea in calea acestei ntelegeri. Toate cele 3 aspecte se leaga intre ele, dar se diferentiaza doua zone particulare: managementul stresului si managementul

furiei. Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care poate fi dezvoltata. Conform unui studiu Bloom and Associates condus de Universitatea din Missouri s-a constatat ca 85% din participanti au experimentat schimbari favorabile in vietile lor ca rezultat al implicarii intr-un program de dezvoltare a asertivitatii.

2.1. CUNOASTEREA EMOTIONAL PROPRIE SI IMAGINEA SINELUI

2.1.1. Estimarea gradului de constientizare a inteligentei emotionale Estimarea gradului de contientizare al inteligenei emoionale reprezint totalitatea evalurilor, interpretrilor, impresiilor legate de propria persoan, de cei din jur i de diverse situaii. Aceste estimri sunt n mare msur determinate de mediul familial, experienele anterioare, sistemele de convingeri i valori i iau forma unui dialog interior. Estimarea gradului de contientizare al inteligenei emoionale ajut la nelegerea modului n care dialogul interior influeneaz sentimentele, aciunile i reaciile, acestea putnd fi schimbate n funcie de diverse situaii. 2.1.2. Senzatiile si emotiile Prin simturi se primesc informatii despre situatiile, evenimentele si persoanele din jur. Este important, sa se faca diferenta intre informatiile senzoriale si estimari. Destul de des perceptiile sunt filtrate si transformate de estimarile noastre. Cu cat creste gradul de constientizare cu atat mai mare este abilitatea de a lua in considerare procesul de filtrare si se poate face distinctia intre senzorial si estimare. Fiind capabil sa-ti acordezi simturile, poti monitoriza, clarifica si schimba estimarile de cate ori este necesar. Persoanele cu o inteligenta emotionala dezvoltata au capacitatea de a intelege la nivel emotional perspective diferite asupra unei singure situatii, capacitatea importanta in rezolvarea flexibila de probleme. 2.1.3. Imaginea de sine Imaginea de sine a unei persoane este imaginea mentala pe care o are despre ea, imagine care in general este destul de rezistenta la schimbare, continand elemente care sunt disponibile observarii de catre ceilalti, dar si elemente care au fost invatate de persoana prin experientele sale directe sau prin internalizarea judecatilor de valoare emise de altii. Imaginea proasta despre sine este in general rezultatul acumularii de catre persoana a criticilor care i-au

fost adresate in copilarie si care duc la lezarea propriei imagini si a felului in care se percepe. Un aspect particular este imaginea de sine a celor care sunt in postura de victima.

2.2. ASERTIVITATEA
2.2.1. Definitia asertivittii Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care poate fi dezvoltata. Asertivitatea iti sustine drepturile, iti protejaza spatiul personal si iti exprima punctul de vedere, nevoile si sentimentele intr-un mod potrivit din punct de vedere social, onest si direct. 2.2.2. Afirmarea eficient de sine Persoanele asertive isi indeplinesc nevoile proprii fara a afecta nevoile celorlalti. Persoanele asertive cauta sa-si imbunatateasca relatiile cu celelalte persoane, sa mentina respectul reciproc si sa-si apere atat interesele lor cat si cele ale celor din jur. Comportamentul asertiv duce la multumire, control si stima de sine. Exprimarea directa nu inseamna sa se spuna primul lucru care trece prin minte ci reprezinta o exprimare increzatoare si controlata, la timpul potrivit si corespunzator situatiei. Asertivitatea nu este o modalitate de manipulare sau de inducere in eroare a celorlaltii cu scopul de a obtine ceea ce ne dorim. Ea nu suprima drepturile sau demnitatea altei persoane.

2.3. STIMA DE SINE

2.3.1. Definitia stimei de sine Stima de sine este un termen utilizat pentru evaluarea globala a persoanei privitor la propria sa valoare. Stima de sine cuprinde credinte (de tipul sunt sau nu sunt competent) si emotii (de genul triumf, disperare, mandrie, rusine). Stima de sine se poate aplica la o anumita situatie particulara (de exemplu referitor la profesie) sau are extindere globala (sunt o persoana buna, sau nu sunt bun de nimic). Stima de sine este o caracteristica personala stabila, cu mici variatii in decursul timpului. 2.3.2. Stima de sine explicit si implicit Stima de sine implicita se refera la inclinatia persoanei de a se auto-evalua in maniera spontana, automata sau inconstienta. Stima de sine explicita este evaluarea constienta dupa

auto-reflectie. Atat stima de sine implicita, cat si stima de sine explicita sunt elemente ale conceptului global de stima de sine. Stima de sine implicita a fost definita ca efectul identificat introspectiv al atitutdinii fata de sine in relatie cu obiecte si disociat de obiecte. Un aspect important este acela ca experienta de socializare a persoanei va afecta nivelul stimei sale de sine implicite. 2.3.3. Formarea stimei de sine Stima de sine se formeaza pe baza mai multor factori: relatia dintre persoana si familia sa, prietenii apropiati, colegii de serviciu, grupul religios/politic din care face parte. Aceasta deoarece oamenii au tendinta sa se compare cu ceilalti. Stima de sine negativa este un factor de risc pentru tulburarile de comportament alimentar cum sunt bulimia si anorexia. 2.3.4. Cresterea stimei de sine Cresterea stimei de sine este prima interventie in consilierea scolara si vocationala. Tehnicile de crestere a stimei de sine sunt generic cunoscute sub numele de intarirea eului, acestea fiind de domeniu integrativ, si putandu-se realiza prin mijloace cognitivcomportamentale, de tip gestalt, in cadrul programarii neurolingvistice sau prin tehnici de hipnoterapie.

2.4. TOLERANTA LA STRES

2.4.1. Definitia stresului Stresul psihologic se refera la incapacitatea unei persoane de a raspunde adecvat la amenintarile emotionale sau fizice, reale sau imaginare. Semnele stresului sunt cognitive, emotionale, fizice sau comportamentale, incluzand: gandirea defectuoasa, o privire de ansamblu negative, griji excesive, instabilitate dispozitionala, iritabilitate, agitatie, incapacitatea de a se relaxa, sentimentul singuratatii, izolare, depresie, dureri somatice, diaree sau constipatie, ameteli, greturi, dureri toracice, palpitatii, mancatul in exces sau pierderea apetitului, neglijarea responsabilitatilor, cresterea consumului de alcool, nicotina sau droguri. 2.4.2. Frustrarea si toleranta la stres Tolerana la stress include un repertoriu de rspunsuri adecvate la situaii stressante. Oamenii cu toleran bun la stress tind s fac fa crizelor i problemelor n loc s cedeze

sentimentelor de neajutorare i dezndejde. Anxietatea care apare atunci cnd tolerana la stress nu funcioneaz n mod adecvat are un efect suprtor asupra performanelor generale pentru c duce la slbirea puterii de concentrare, creaz dificulti n luarea deciziilor i duce la probleme de ordin somatic, cum sunt tulburrile de somn. 2.4.3. Managementul stresului Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in special a stresului cronic, cu scopul imbuntatatirii functionarii zilnice. Managementul stresului a fost dezvoltat pornind de la premiza ca stresul nu este un raspuns direct la agentul stresor, ci mai degraba la resursele si abilitatile persoanei de a media raspunsul la agentul stresor. Este necesar sa identificam inainte de toate care sunt factorii centrali in controlul stresului pentru persoana respectiva. Stresul poate fi redus schimband perceptia persoanei asupra agentului stresor. Tehnicile de management al stresului difera functie de paradigma teoretica, dar in general includ: trainingul autogen terapia cognitiva rezolutia conflictului exercitiul fizic meditatia gasirea unui hobby expresia artistica tehnici de respiratie tehnici de relaxare managementul timpului ascultarea muzicii

2.5. REZOLVAREA DE PROBLEME

2.5.1. Neajutorarea nvtat Neajutorarea nvat este situaia n care o persoan a nvat s se comporte neajutorat, chair dac are posibilitatea de a se ajuta pe sine pentru a evita circumstanele neplcute sau duntoare la care a fost supus. Respectiv persoana are impresia c nu poate controla rezultatul unei situaii. Neajutorarea nvat este de asemenea o problem

motivaional: persoana care nu a reuit n trecut s ndeplineasc o sarcin ajunge la concluzia eronat c nu i poate mbunti performanele. Neajutorarea nvat poate fi folosit ca i scuz. 2.5.2. Rezolvarea eficient de probleme Rezolvarea de probleme este un proces mental si parte a procesului mai larg al problemei, care include gasirea problemei si modelarea problemei. Considerata una din cele mai complexe functii intelectuale, rezolvarea de probleme este definita ca si proces cognitiv de ordin inalt care necesita modularea si controlul mai multor abilitati. Problemele care par de nerezolvat au in general mai multe caracteristici comune: lipsa de transparenta sau de claritate a situatiei scopurile multiple complexitatea constrangerile temporale si lipsa de predictibilitate dinamica

Rezolvarea problemelor dificile necesita despartirea pe componente a acestor caracteristici.

2.6. RESPONSABILITATEA SOCIAL

2.6.1. Definitia responsabilittii sociale Responsabilitatea sociala este o ideologie sau teorie conform careia o organizatie sau persoana are obligatia de a actiona in beneficiul societatii. Responsabilitatea sociala poate fi pasiva, de genul evitarii angajarii in acte negative sau daunatoare, sau activa, de tipul activitatilor realizate in beneficiul social. 2.6.2. Responsabilitatea social si stima de sine Cu cat stima de sine a persoanei este mai crescuta, cu atat cresc sansele ca ea sa se implice in mod direct in acte care denota responsabilitate sociala. Persoanele cu stima de sine scazuta sunt prinse de obicei in doua tipuri de capcane: - confuzia responsabilitatii sociale cu asumarea responsabilitatii in orice situatie, si in mod special in situatii care in mod normal nu ar trebui sa fie responsabilitatea persoanei in cauza. De obicei in aceste situatii avem de-a face cu fenomenul victimizarii. - neimplicare completa in viata sociala, ca urmare a neajutorarii invatate.

10

2.7. FLEXIBILITATEA
2.7.1. Definitia flexibilittii Flexibilitatea este o trasatura de personalitate, reflectand gradul in care persoana poate gestiona schimbarea in diverse circumstante si in care se poate gandi la probleme intr-un mod nou si creativ. 2.7.2. Flexibilitatea si reactia la schimbare Reactia la schimbare este cu atat mai buna cu cat flexibilitatea persoanei este mai crescuta. Persoanele putin flexibile au dificultati de gestionare a schimbarilor, putand apare reactii diverse la stres si in mod frecvent reactii anxioase. Flexibilitatea implica de asemenea capacitatea de gandire pozitiva si un management eficient al stresului si timpului. Rigiditatea este in multe situatii o forma de aparare psihologica, ca urmare a faptului ca schimbarea esteperceputa ca un potential pericol.

2.8. CONTROLUL IMPULSURILOR

Mult vreme emoiile au fost privite ca fiind pasiuni care apar i dispar, mai mult sau mai puin incontrolabil (Solomon, 1976). Totui se pare c ne putem controla emoiile, printro gam larg de strategii de influenare a lor (Gross, 1998). Strategiile de reglare emoional specific pot fi difereniate pe parcursul desfurrii rspunsului emoional. Emoiile ncep cu evaluarea indiciilor emoionale, care declaneaz o serie de tendine de rspuns coordonate care implic sisteme experieniale, comportamentale i fiziologice. Odat ce apar aceste tendine de rspuns, ele pot fi modulate. Strategiile de reglare emoional sunt diferite, funcie de locul n care au un impact primar asupra proceselor generatoare de emoii. Strategiile de reglare a emoiilor centrate pe antecedente cuprind: selecia situaiei modificarea situaiei deturnarea ateniei modificarea cognitiv

11

Reevaluarea cognitiv este util n reducerea componentelor experieniale i comportamentale ale emoiilor negative, n timp ce suprimarea expresiv modific aspectele comportamentale, reducnd astfel expresia comportamental a emoiilor negative. 2.8.2. Managementul furiei Managementul furiei se refera la un sistem de tehnici psihoterapeutice si exercitii prin care o persoana cu furie excesiva sau incontrolabila isi poate controla sau reduce factorii declansatori si efectele unei stari emotionale de tip furie. Metodele de management a furiei se centreaza pe echilibrul dintre controlul emotional si permiterea exprimarii libere a emotiilor intr-un mod sanatos. Aceste metode includ: metode directe, care implica modificari comportamentale si invatarea asertivitatii identificarea cauzelor furiei centrarea pe scopul discutiei examinarea propriei persoane si a propriului comportament ascultarea celeilalte persoane

2.9. OPTIMISMUL
2.9.1. Gndirea de tip catastrofic Gandirea de tip catastrofic face parte din triada cognitiva descrisa de Beck si implica: ganduri negative despre sine, de exemplu convingerea persoanei ca nu are valoare ganduri negative privitoare la mediu, de exemplu convingerea ca lumea este nedreapta ganduri negative privitoare la viitor, de exemplu ideea ca viitorul este lipsit de speranta

2.9.2. Gndirea pozitiv Stilul explicativ al persoanelor cu gandire de tip catastrofic este foarte diferit comparativ cu al persoanelor care au o gandire de tip pozitiv. Optimismul si pesimismul provin din modul in care oamenii isi explica diverse evenimente. Exista trei dimensiuni tipice ale explicatiilor evenimentelor, si anume: stabil versus instabil intern versus extern global versus specific

12

Justificarile optimiste ale experientelor negative sunt atribuite factorilor externi, cu tendinta de a nu aparea reagulat (instabil) si cu limitare la anumite domenii (specific). Experientele pozitive pe de alta parte sunt etichetate de oameni ca interne, stabile si globale. Persoanele pesimiste sau cu gandire de tip catastrofic au tendinta de a atribui intamplarile negative unor factori interni, de a le considera cvasi-permanente si cu reflectare globala. Stilul explicativ este evaluat fie cu ajutorul testului de orientare in viata, fie prin aplicarea chestionarului stilului atributiv.

REZUMATUL CAPITOLULUI
Cea mai mare parte din abilitatile care duc la performante sunt competente emotionale. Se poate trage concluzia ca aceste competente emotionale sunt de doua ori mai importante ca abilitatile tehnice sau intelectuale, astfel c inteligenta emotionala este o competenta cruciala n consilierea scoalar. Capitolul cuprinde explicatii teoretice si aplicatii practice integrative pentru cresterea competentei emotionale si modificarea modelului de interactiune cu ceilalti.

CONCEPTE CHEIE
1. inteligenta emotional 2. asertivitate 3. stima de sine 4. managementul stresului 5. managementul furiei 6. flexibilitate 7. gandire pozitiva

REFERINE BIBLIOGRAFICE
1. Elias, Maurice; Tobias, Steven; Friedlander, Brian, 2002, Inteligenta emotional n educatia copiiilor, Curtea Veche, Bucuresti. 2. Emmerling, Robert; Shanval, Vinod; Mandal, Manas, 2008, Emotional intelligence. Theoretical and cultural perspectives, Nova Science Publishers, London.

13

3. Fodor, Iulia, 2009, Inteligenta emotional si stilurile de conducere, Lumen, Iasi. 4. Goleman, Daniel, 2001, Inteligenta emotional, ed. Curtea Veche, Bucuresti. 5. Goleman, Daniel; Boyatzis, Richard, 2007, Inteligenta emotional n leadership, Curtea Veche, Bucuresti. 6. Goleman, Daniel, 2000, Working with emotional intelligence, Bantam Books, New York. 7. Matthews, Gerald; Zeidner, Moshe; Roberts, Richard, 2005, Emotional intelligence. Science and myth, Massachussets Institute of Technology. 8. Roco, Mihaela, 2004, Creativitate si inteligenta emotional, Polirom, Bucuresti. 9. Salovey, Peter; Brackett, Marc; Mayer, John, 2007, Emotional intelligence, Dude publishing, New York. 10. Segall, Jeane, 1997, Raising your emotional intelligence, Holt, New York. 11. Stefaroi, Petru, 2009, Teoria fericirii n asistenta social, Lumen, Iasi. 12. Stein, Steven; Book, Howard, 2007, EQ. Forta inteligentei emotionale, Polirom, Bucuresti. 13. Torrabadella, Paz, 2009, Inteligenta emotional la locul de munc, ALL, Bucuresti. 14. Wharam, Jane, 2009, Emotional intelligence. Journey to the center of yourself, O Books, London. 15. Wood, Robert; Tolley, Harry, 2004, Inteligenta emotional prin teste, Meteor, Bucuresti.

ALTE RESURSE UTILE

1. Hawkins, Peter J, Catharsis in counselling psychology, disponibil la http://www.europeanschoolofpsychotherapy.com/ESIP/Downloads_files/CATHAR SIS.pdf accesat la 20.09.2010

14