Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
13Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Georg Wilhelm Friedrich Hegel - Prelegeri de Filosofie a Religiei

Georg Wilhelm Friedrich Hegel - Prelegeri de Filosofie a Religiei

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 191|Likes:
Published by Razvan

More info:

Published by: Razvan on Mar 10, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/23/2014

pdf

text

original

 
PRELEGERI DE FILOZOFIE A RELIGIEI
1IH£G
GEORG W I L H E L M F R I E D R I C H H E G E L
PRELEGERI DE FILOZOFIE A RELIGIEI
Traducere de D. D. ROŞCA
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
 berlin, 1832. OSctlag oon
Stundet 
unt»
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA1969
Prezentul volum al traducerii lucrării
Verlesungen tiber die Philosophie der Religion
(Prelegeri de filozofie a religiei)corespunde textului lui G. W. F. Hegel din volumele XI şi XII (1832) ale ediţiei elevilor săi (a cărei paginaţie s-a avut învedere la ediţia de faţă). Prelegerile despre argumentele existenţei lui Dumnezeu, adăugate de sus-menţionaţii editori caanexă la
 Prelegerile de filozofie a religiei,
nu au fost traduse, respectivele argumente fiind expuse
 passim
şi In cuprinsul prezentului volum.
! îi
CUVÎNT ÎNAINTE 
Transpunerea în limba noastră a scrierilor lui Hegel, realizată pînă acum, n-a fost însoţită de nici uncuvînt înainte lămuritor. Aceasta fiindcă, dezbătînd marile teme mereu actuale ale filozofiei, acele scrieri prezentau, oarecum vădit şi direct, interes şi pentru cititorii zilelor noastre. Tălmăcirea lor înromâneşte îşi găsea deci suficientă justificare în însuşi faptul că era înfăptuită. Altfel se înfăţişează însă lucrurile cînd e vorba
de Prelegeri de filozofie a religiei
elaborată de mareledialectician. Cititorului neprevenit sau nu destul de familiarizat cu opera lui Hegel, această scrierehegeliană, tratînd probleme la prima vedere intempestive şi, în plus, dezbătînău-le de pe poziţii spiritualiste, ar putea să-i apară ca lipsită de orice interes. Această presupunere
 — 
i-aş zice: teamă  — explică necesitatea prezentului scurt cuvînt lămuritor.8e ştie că Ludwig Feuerbach a văzut în doctrina lui Hegel o simplă transpunere pe plan conceptual- speculativ a teologiei creştine. Ceea ce fac azi şi unii purtători de cuvînt ai burgheziei conservatoare. Nu este adevărat că filozofia hegeliană este
numai
o astfel de transpunere, dar, susţinînd acumsmenţionata interpretare, Feuerbach a fost 
în parte
totuşi de acord cu Hegel însuşi, caredeclarase în diverse legături de idei că filozofia sa (el generaliza adesea confundînd-o pe aceasta cu filozofia pur şi simplu) are, în esenţă, un conţinut identic cu acela al religiei creştine, însă conţinut „înălţat la nivelul conceptului" filozofic. Or, chiar 
6
 
CUV
I
 NT
Î
 NAINTE
 şi numai această constatare indică şi măsoară cu limpezime importanţa locului pe care
Filozofiareligiei
îl ocupă în ansamblul operei hegeliene.
 
 Dar această importanţă poate fi definită şi mai precis prin consideraţiile următoare: concepte de bază ale
Ştiinţei logicii,
concepte atît de plurivalente, anume conceptele de: „absolut", „spirit", „Idee" etc. şi structura lor lăuntrică, adesea greu de sesizat în carapacea lor abstractă, devin mai inteligibile pentru cel ce citeşte şi
Filozofia religiei
unde toate aceste concepte sînt transpuse şi pe planul maiconcret al reprezentării. încît cititorul 
Filozofiei religiei
descoperă, alături de unul dintre izvoarele social-politice ale speculaţiei hegeliene, şi una din adîncile ei surse teoretice. Aşadar, pentru cei ce vor să întrezărească cîteva dintre resorturile neîncetat active, dar aşezate laconsiderabilă profunzime, în gîndirea speculativă a lui Hegel,
Filozofia religiei
 prezintă interes de prim plan. După convingerea celui ce semnează acest scurt cuvînt înainte, convingere sprijinită pe oîndelungată experienţă,
Istoria filozofiei
 şi
Estetica
 sînt cele mai autorizate comentarii lămuritoareale unor anumite poziţii proprii gîndirii hegeliene desfăşurate în
Ştiinţa logicii.
 La rîndul ei,
Filozofiareligiei — 
indiferent cum am aprecia-o din alte puncte de vedere, şi mai ales din punct de vedere ştiinţific — aduce o cheie de înţelegere a altor elemente ale dialecticii hegeliene, şi cu deosebire aunor poziţii proprii gîndirii făuritorului de sistem filozofic spiritualist. Este necesar să fie cunoscute în fundamentul lor şi aceste poziţii eînd e vorba de o doctrină ca ceahegeliană, unde totul se înlănţuie dialectic, adică prin legături de opoziţie, cînd e vorba de o gînăireîn care diversele sectoare ale operei se lămuresc reciproc. 8e ştie doar că cine nu sesizează  semnificaţia autentică a ambilor termeni ai opoziţiei, raportîndu-i unul la celălalt, este expus să interpreteze greşit conţinutul termenilor rupţi unul de altul, riscă adică să nu-l înţeleagă just pe niciunul.
CUVlNT ÎNAINTE
 
7
în consecinţă, am tradus
Filozofia religiei
încredinţat că această scriere aruncă, în felul ei aparte,bineînţeles, lumină nu numai asupra pilaştrilor care susţin goticul eşafodaj al sistemului hegelian, ci şi asupra unor semnificaţii implicate, dar nu exprimate explicit, în abstracţiile
Ştiinţei logicii.
 Privită din această perspectivă,
Prelegeri de filozofie a religiei
nu ni se înfăţişează, aşadar, ca o scriere ce se situează la periferia marii opere hegeliene, ci ca o scriere ce se aşază în însuşi centrul iradiant al acestei opere. Se cuvenea deci ca
Filozofia religiei
elaborată de Hegel să-şi ia, înansamblul traducerilor româneşti ale lucrărilor acestuia, locul binemeritat alături de
Ştiinţa logiciiş*
de
Fenomenologia spiritului,
de
Istoria filozofiei
 şi de
Prelegerile de estetică.
 D. D. R.
o
N
z
O
H
TI
O
=
O
cnm
m
p™*
m
O
m
:, .
'-;■:
Am considerat că este necesar să consacru tratării reli-
3
giei un sector aparte al filozofiei. în aceastăintroducere vrem să examinam A) raportul filozofiei religiei cu teologia şi cu filozofia în genere;cuaceasta are legătură interesul timpului faţă de religie şi de filozofie, precum şi relaţia filozofiei religieişi a filozofiei în general cu religia pozitivă. Vor urma după aceasta B) cîteva probleme prealabile şi, în
 
sfîrşit, C) diviziunea.A. Mai întîi trebuie să amintim în general ce
obiect 
avem în faţa noastră în filozofia religiei. Acestobiect este cel mai înalt absolut, este regiunea în care sînt dezlegate toate enigmele lumii, dezvelitetoate contradicţiile gîndului care reflectează mai profund, regiunea în care amuţesc toate durerilesentimentului, regiunea adevărului etern, a liniştii veşnice. Prin ceea ce omul este om e gîndul îngeneral, gîndul concret, mai precis gîndul că el, omul, este spirit; de aici purced apoi multipleleformaţii ale ştiinţelor, artelor, intereselor vieţii sale politice, relaţii care se raportă la libertatea lui, lavoinţa lui. Toată reţeaua relaţiilor, activităţilor, bucuriilor omeneşti, tot ce are valoare şi consideraţie pentru om, în ceea ce el îşi caută fericirea, faima şi mîndria, îşi găseşte centrul suprem în religie, îngîndul, în conştiinţa, în sentimentul de Dumnezeu. Astfel, rp] ieri ti Pfit.P W.ppnf,n1 şi sjîr«it,nlaJhrţa.tp • după CU111 totul purcede din acest punct, tot astfel totul se întoarce înapoi la el; de asemenea el este centrul care dăviaţă, suflet, spirit la toate. Luăm cunoştinţă, de Dumnezeu în religie, el este centrul sujŢfcinătorjdătător de suflet al tuturor acestor formaţii în existenţa lor. Raportat la altceva, putem spune că el nuare nici o astfel de relaţie, el este pur şi simplu în sine şi pentru sine necondiţionatul, liberul, care îşieste numai lui însuşi scop şi scop suprem.
12INTRODUCERE
Eeligia se înfăţişează ca o preocupare faţă de acest obiect. Preocuparea faţă de acest ultimscop suprem este, aşadar, absolut liberă şi este scop pentru sine fiindcă în acest scop supremse întorc înapoi toate celelalte scopuri; valabile mai înainte pentru sine, acestea dispar în faţalui. înaintea lui nici unul nu rezistă, ele îşi găsesc toate rezolvarea în el. înăuntrul acestei preocupări spiritul se descarcă de orice finitate; această preocupare aduce mulţumire şiliberare; ea este conştiinţă absolut liberă, conştiinţa adevărului absolut, şi astfel însăşiveritabila conştiinţă; determinată ca sinitiig_jiceastă preocupare este desfătarea pe care onumim beatitudine; ca activitate, ea nu face ""altceva decît sa manifesteze preamărirea luiDumnezeu, să reveleze măreţia lui. Popoarele în genere au considerat apoi această conştiinţăreligioasă ca pe adevărata lor demnitate, ca_pj3 duminica vieţii; orice supărare, orice grija,ICCesfe' banchize de nisip ale temporalităţii, dispar în acest eter, şi aceasta fie în sentimentul prezent al cucerniciei, fie în speranţă. în această regiune a spiritului curg valurile lui Lethe dincare bea Psyche şi-n care ea scufundă orice durere, transformînd toate asperităţile şiîntunecimile timpului într-o imagine de vis şi transfigurîndu-le în strălucirea luminoasă aveşnicului.Această imagine a absolutului poate conferi cucerniciei religioase mai multă sau mai puţinăvivacitate, certitudine, desfătare, ori poate fi înfăţişată ca ceva dorit, sperat, ca ceva îndepărtat,transcendent, dar ea nu e niciodată izolată, ci radiază în prezentul temporal. Credinţa ocunoaşte ca fiind adevărul, substanţa existenţelor prezente, iar acest conţinut al cucernicieieste ceea ce dă suflet lumii prezente, se afirmă activ în viaţa individului, îl guvernează pe el şivoinţa lui şi întrelăsările lui. Aceasta este reprezentarea pe care o are în genere religia despreDumnezeu, şi din acest conţinut filozofia religiei face conţinut al unei tratări aparte.Privitor la această expresie, trebuie făcută îndată observaţia că ea conţine un raport care indicăceva greşit. Cînd vorbim de tratare şi de obiect al tratării, noi distingem tratarea de obiect,încît acestea sînt laturi independente una de alta, ferm subzistente. De pildă, spaţiul este obiectal geometriei; figurile spaţiate sînt obiect şi sînt distincte de spiritul care le contemplă.
INTRODUCERE13
•. -
Astfel, cînd ne exprimăm aici în sensul că filozofia are ca obiect religia, par a fi aduse ambeleîntr-o relaţie în care ele sînt deosebite una de alta, stînd una în faţa celeilalte. în fapt,dimpotrivă, trebuie să facem afirmaţia că conţinutul, nevoia, interesul filozofiei sînt comunecu acelea ale teologiei.Obiectul religiei, ca şi acela al filozofiei, este adevărul etern în însăşi obiectivitatea lui, eDumnezeu şi nimic altceva decît Dumnezeu şi explicarea lui Dumnezeu. Filozofia se explică

Activity (13)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
mmihaiamgamigo liked this
malinova liked this
malinova liked this
NotoriousTD liked this
tdtdtd liked this
mihaeladu liked this
mihaeladu liked this
dragos liked this
gheorghe220 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->