Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Emil Cioran - Pe Culmile Disperarii

Emil Cioran - Pe Culmile Disperarii

Ratings:

5.0

(3)
|Views: 197 |Likes:
Published by Razvan

More info:

Published by: Razvan on Mar 10, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/21/2014

pdf

text

original

 
EMIL CIORAN
PE CULMILE DISPERĂRII
 
A FI LIRIC
De ce nu putem rămîne închişi în noi înşine? De ce umblăm dupăexpresie şi după formă, încercînd să ne golim de conţinuturi şi sistematizăm un proces haotic şi rebel? N-ar fi mai fecundă o abandonare înfluiditatea noastră interioară, fără gîndul unei obiectivări, sorbind doar cu ovoluptate intimă toate fierberile şi agitaţiile lăuntrice? În acest caz amtrăi cu o intensitate infinit bogată întreagă acea creştere interioară pe careexperienţele spirituale o dilată pînă la plenitudine. Trăiri multiple şidiferenţiate se contopesc şi se dezvoltă într-o efervescenţă din cele maifecunde. O senzaţie de actualitate, de prezenţă complexă a conţinuturilorsufleteşti se naşte ca un rezultat al acestei creşteri, asemănătoare unei înălţări de valuri sau unui paroxism muzical. A fi plin de tine însuţi, nu în sensde orgoliu, ci de bogăţie, a fi chinuit de o infinitate internă şi de o tensiuneextremă înseamnă a trăi cu atîta intensitate, încît simţi cum mori din cauzavieţii. Este atît de rar acest sentiment şi atît de ciudat, încît ar trebui să-ltrăim cu strigăte. Simt cum ar trebui să mor din cauza vieţii şi mă întreb dacăare vreun sens căutarea unei explicaţii. Cînd tot ce ai tu ca trecut sufletesc
 
palpită în tine într-un moment de nemărginită încordare, cînd o prezenţătotală actualizează experienţe închise şi cînd un ritm îşi pierde echilibrul şiuniformitatea, atunci din culmile vieţii eşti prins în moarte fără a avea aceagroază în faţa ei care însoţeşte obsesia chinuitoare a morţii. Este unsentiment analog cu acela pe care-l au amanţii cînd, în culmea fericirii, leapare trecător, dar intens, imaginea morţii, sau cu momentele de nesiguranţăcînd într-o iubire născîndă apare presentimentul unui sfîrşit sau al uneipărăsiri.Sînt prea puţini aceia care pot suporta astfel de experienţe pînă la sfîrşit.Există totdeauna o primejdie serioasă în menţinerea unor conţinuturi care secer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendinţă de explozie, deoarecepoţi atinge un moment cînd nu mai poţi stăpîni o energie debordantă. Şiatunci prăbuşirea rezultă dintr-un preaplin. Sînt trăiri şi obsesii cu care nu sepoate vieţui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi? Experienţa teribilă şiobsesia îngrozitoare a morţii, atunci cînd sînt păstrate în conştiinţă, devinruinătoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din tine, dar în acelaşi timpa murit ceva din propria fiinţă, deoarece conţinuturile obiectivate îşi pierdactualitatea din conştiinţă. Din acest motiv, lirismul reprezintă o pornire derisipire a subiectivităţii; căci el indică o efervescenţă a vieţii în individ care nupoate fi stăpînită, ci pretinde necontenit expresie. A fi liric înseamnă a nuputea rămîne închis în tine însuţi. Această necesitate de exteriorizare este cuatît mai intensă cu cît lirismul este mai interior, mai profund şi maiconcentrat. Pentru ce e liric omul în suferinţă şi în iubire? Pentru că acestestări, deşi diferite ca natură şi orientare, răsar din fondul cel mai adînc şi maiintim al fiinţei noastre, din centrul substanţial al subiectivităţii, care este unfel de zonă de proiecţie şi radiere. Devii liric atunci cînd viaţa din tine palpită într-un ritm esenţial şi cînd trăirea este atît de puternică, încît sintetizează înea întreg sensul personalităţii noastre. Ceea ce este unic şi specific în noi serealizează într-o formă atît de expresivă, încît individualul se ridică în planuluniversalului. Experienţele subiective cele mai adînci sînt şi cele maiuniversale, fiindcă în ele se ajunge pînă la fondul originar al vieţii. Adevăratainteriorizare duce la o universalitate inaccesibilă acelora care rămîn într-ozonă periferică. Interpretarea vulgară a universalităţii vede în aceasta maimult o formă de complexitate în întindere decît o cuprindere calitativă,bogată. De aceea, ea vede lirismul ca un fenomen periferic şi inferior, produsal unei inconsistenţe spirituale, în loc să observe că resursele lirice alesubiectivităţii indică o prospeţime şi o adîncime lăuntrică dintre cele mairemarcabile.Sînt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vieţii lor;unii numai în agonie, cînd se actualizează întregul lor trecut şi-i năpădeşte caun torent. Cei mai mulţi însă devin în urma unor experienţe esenţiale, cîndagitaţia fondului intim al fiinţei lor atinge paroxismul. Astfel, oameni înclinaţi înspre obiectivitate şi impersonalitate, străini de ei înşişi şi străini de realităţiprofunde, odată prizonieri ai iubirii, încearcă un sentiment care actualizeazătoate resursele personale. Faptul că aproape toţi oamenii fac poezie atuncicînd iubesc dovedeşte că mijloacele gîndirii conceptuale sînt prea săracepentru a exprima o infinitate internă şi că lirismul interior îşi găseşte un modadecvat de obiectivare numai cu un material fluid şi iraţional. Nu se petrece

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Andreea Andrei liked this
Dan liked this
Dan liked this
velvet95 liked this
NiLs EmiL liked this
cv9 liked this
MariusAlin89 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->