Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Platon - Opere Complete (Vol. 1)

Platon - Opere Complete (Vol. 1)

Ratings: (0)|Views: 84|Likes:
Published by Iblis Shai

More info:

Published by: Iblis Shai on Mar 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/19/2013

pdf

text

original

 
PlatonOPERE COMPLETE
I
Ediţie îngrijită dePETRU CREŢIA, CONSTANTIN NOICA '
Şi..'
CĂTĂLIN PARTENIE
BCU Cluj-Napoca
■■
flCUMP 2001 09036
HUMANITAS
BUCUREŞTI
CopertaIOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale PLATON
Opere complete
/Platon; trad.: Cezar Papacostea, Marta Guţu, Constantin Noica, ... ; ed. îngrijită de Petru Creţia, Constantin Noica, CătălinPartenie. - Bucureşti: Humanitas, 20016 voi.; 20 cm. - (Paradigme)ISBN 973-28-0877-2
Voi.
1. - 2001. - 576 p. ISBN 973-28-0878-0I. Papacostea, Cezar (trad.)II. Gulu, Marta (trad.)III. Noica, Constantin (trad.; ed.)IV. Cretia, Petru (trad.; ed.)V. Partenie, Cătălin (trad.; ed.)14(38)
© HUMANITAS, 2001, pentru prezenta versiune româneascăISBN 973-28-0877-2 ISBN 973-28-0878-0
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEIîn
 Republica
se spune că filozofii aflaţi la cîrma cetăţii pot înţelege ce este dreptatea numaidacă înţeleg ce este „ideea de bine" — „binele", to
agathon,
fiind acel principiu ultim ceîntemeiază toate cunoştinţele noastre.în
 Banchetul 
 binele este „ceva ce ţine de acasă",
oikeion
(iar Eros este numit un
 philosophosdaimon
care ne „mînă către casă"). Am putea spune că, în
 Republica,
acel principiu ultim ceîntemeiază toate cunoştinţele noastre este
to agathon,
„binele", în sensul că înţelegerea acestui principiu ultim echivalează cu „ajungerea acasă" a spiritului. Această conjectură este însăgreu de susţinut, căci textul lui Platon nu oferă multe argumente în sprijinul ei. Deşi în aşa-numitul mit al peşterii binele este comparat cu soarele, el este, potrivit lui Platon, „ceva greude văzut"; şi aşa rămî-ne şi răspunsul la întrebarea de ce a numit Platon acel principiu ultim to
agathon.
Ideea după care cunoaşterea adevărului echivalează, pentru filozof, cu o „ajungere acasă" esteînsă prezentă, implicit, în multe din dialogurile platoniciene, în
Sofistul,
de pildă, se spune căsufletul nu poate fi separat de mişcare, el fiind astfel „în drum spre ceva", iar acel ceva cătrecare el se îndreaptă (şi pentru care are o „pornire lăuntrică",
horme),
este adevărul.DarsiîfletuijQUjiiunge întotdeauna la adevăr, şi atunci, spune Platon, el „rătăceşte". Pentru
6
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
 
Platon, sufletul a cunoscut cîndva, într-o altă lume, adev?nil; fţprppajTţTnasţereadevărului, în aceastalume a del/einniTlicTîîralează saTctt-o- rc vcnjux.-rttTŢ-f'xi I ■
1
 
Exil,
căutare,
rătăcire, speranţa de a ajunge acasă:
acestea sînt coordonatele spaţiului în care apareide-ea „drumului bun"
(methodos)
şi a „călăuzei". Cum să ajungi, spiritual, acasă? Cum să ajungi în proximitatea adevărului şi a principiilor ultime? Platon este o posibilă călăuză.La Platon nu poţi ajunge însă decît cu mare greu, dacă nu dispui, în limba ta, de opera lui întreagă.Această ediţie a operelor lui Platon provine din efortul a doi
 philosophoi daimones,
care au vrut ca prin Platon noi să încercăm să ajungem, spiritual, acasă. Ei au fost Petru Creţia şi Constantin Noica.Entuziasmul şi priceperea lor (precum şi tenacitatea discretă a lui Idei Segall) au făcut ca între 1974 şi1993 să apară, la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti (în cadrul colecţiei „Clasicii filo-zofiei universale"), primele şapte volume din
Operele
lui Platon: în 1974 — volumul I
(Apărarea hiiSo-crate, Criton, Alcibiade I, Charmides, Lahes, Gorgias, Protagoras),
îngrijit de Petru Creţia şiConstantin Noica; în 1976 — volumul II
(Hippias Minor, Hippias Maior, Ion, Euthyphron, Lysis, Menexenos, Menon),
îngrijit de Petru Creţia; în 1978 — volumul III
(Euthy-demos, Cratylos),
îngrijitde Petru Creţia; în 1983 — volumul IV
(Phaidon, Phaidros),
îngrijit de Petru Creţia; în 1986 — volumul V
(Republica),
îngrijit de Petru Creţia şi Constantin Noica; în 1989 — volumul VI
(Parmenide, Theaitetos, Sofistul, Omul politic),
îngrijit de Petru Creţia şi Constantin Noica; şi în 1993 — volumul VII
(Philebos, Timaios, Critias),
îngrijit de Petru Creţia.S-a întîmplat însă ca prima încercare de a traduce în româneşte opera întreagă a lui Platon să nu poată
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
fi dusă la bun sfîrşit de către iniţiatorii ei — Petru Creţia, Constantin Noica şi echipa EdituriiŞtiinţifice şi Enciclopedice. Traducerile scrierilor platoniciene ce urmau să întregească acea ediţie auapărut totuşi, în anii din urmă, dar la alte edituri.Ediţia de faţă are un
 format 
diferit de cel al ediţiei apărute la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, undetraducerea fiecărei scrieri platoniciene este însoţită, în cele mai multe cazuri, de o interpretare, delămuriri preliminare şi de note (acestea din urmă fiind, pe ansamblul celor şapte volume, inegale — atît ca întindere, cît şi ca valoare). Primele cinci volume ale ediţiei de faţă conţin întreaga operă a luiPlaton; cel de-al şaselea volum cuprînde o antologie de studii, comentarii şi interpretări ale scrierilor  platoniciene, menită să înlesnească întîlnirea cititorului cu desfăşurarea gîndirii lui Platon. Aceastăediţie a operelor lui Platon provine, în mare măsură, din cea îngrijită de Petru Creţia şi Constantin Noica la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică; majoritatea traducerilor şi interpretărilor cuprinse înediţia de faţă au apărut în cadrul acelei ediţii. Ei, Petru Creţia şi Constantin Noica, sînt de aceea şiîngrijitori ai acestei ediţii.Petru Creţia nu a fost numai îngrijitor al ediţiei Platon, a fost şi editorul ultimei părţi a
Operelor 
luiEmi-nescu. în lucrarea sa postumă
Testamentul unui emi-nescolog 
(apărută la Editura Humanitas în1998), Petru Creţia ne spune că abia după ce editarea integrală a operelor lui Eminescu s-a încheiat şi-a dat seama că „întreaga ediţie trebuie regîndită temeinic Şi apoi reluată" (p. 10). Nu am vorbit cu elniciodată despre o posibilă regîndire şi reluare a ediţiei operelor lui Platon. Cred însă că atît el, cît şiConstantin Noica ar fi încuviinţat proiectul acestei ediţii.
8
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
„Tradiţia traducerilor româneşti din Platon începe, din cîte ştim pînă acum, abia o dată cusecolul 20: în 1902-l903 un traducător anonim publică, în cinci
numere succesive din
 RevistaŞcoalelor, Criton.
[...]
De fapt, operele complete ale lui Platon au să fie, în româneşte, faptacolectivă a tuturor celor, morţi şi vii, bătrîni şi tineri, care, timp de aproape un veac, vor fiostenit pe acest tărîm, «ai noştri oameni ai locului nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă, ceşi limba elinească avînd ştiinţă ca să o tălmăcească», cum se spune în prefaţa
 Bibliei
din1688." Acestea sînt cuvintele lui Petru Creţia, luate din studiul său „Platon în româneşte",studiu ce prefaţează cel de-al doilea volum al ediţiei publicate de Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică (pp. VI-VII)
1
. Aceste cuvinte ar trebui completate cu altele, care apar într-untext semnat de Petru Creţia şi Constantin Noica ce deschide primul volum al aceleiaşi ediţii:„[traducerea integrală a operei lui Platon] dă, veac de veac, măsura deplină a puterilor uneiculturi" (p. VI). Dacă aşa stau lucrurile, atunci această ediţie a operei lui Platon, apărută laEditura Humanitas, nu este altceva decît măsura puterilor culturii noastre în acest ceas.
 
 Numerotaţia marginală este cea a ediţiei Henri Estienne (Stephanus) (apărută în 1578 şifolosită astăzi pentru orice trimitere la textele lui Platon).Citatele din Homer care apar în scrierile lui Platon diferă uneori de vulgata homerică; ele aufost fie traduse de către traducătorul dialogului respectiv, fie preluate din traducerile luiGeorge Murnu (caz în care am indicat acest lucru într-o notă). Am folosit
 Riada,
traducere înmetru original de George Murnu,
1
Pentru tot ce s-a tradus în româneşte din Platon pînă In 1974 (cînd a apărut primul volum din seria publicată de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) vezi Nicolae Lascu,
Clasicii antici in România,
Editura Dacia, Cluj, 1974, pp. 240-247.
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
ediţie definitivă, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1967, şi
Odiseea,
înromâneşte de G. Murnu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, [Bucureşti, 1959].Trimiterile s-au făcut întotdeauna la numerotaţia marginală a textului grecesc (şi nu la aceeacare însoţeşte traducerile lui G. Murnu).Citatele din alţi autori sînt, în marea lor majoritate, traduse de către traducătorul dialoguluirespectiv; atunci cînd s-a recurs la o traducere deja existentă am menţionat sursa într-o notă.în transcrierea numelor proprii greceşti am preluat opţiunea lui Petru Creţia, şi anume: încazurile în care nu există o formă românească definitiv consacrată (de exemplu: Socrate,Aristofan, Alcibiade etc), am transliterat forma grecească. Notele ce însoţesc, în subsolul paginii, traducerile de faţă îmi aparţin.
CĂTĂLIN PARTENIE 
 NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI Iîn acest volum sînt reproduse următoarele traduceri:
 Apărarea lui Socrate,
traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin Noica, apărutăîn Platon,
 Dialoguri,
Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, pp. 3-37;
Criton,
traducere de Marta Guţu, apărută în Platon,
Opere,
I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1974, pp. 6l-76;
Charmides,
traducere de Constantin Noica, apărută în Platon,
 Dialoguri
Editura pentruLiteratură Universală, Bucureşti, 1968, pp. 4l-73;
 Lahes,
traducere de Dan Sluşanschi, apărută în Platon,
Opere,
I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1974, pp. 239-268;
 Lysis,
traducere de Alexandru Cizek, apărută în Platon,
Opere,
II, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 213-234;
 Euthyphron,
traducere de Francisca Băltăceanu şi Petru Creţia, apărută în Platon,
Opere,
II,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 26l-280;
 Hippias Minor,
traducere de Petru Creţia, apărută în Platon,
Opere,
II, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 17-34;
12
 NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI I
APĂRAREA LUI SOCRATE
 Hippias Maior,
traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în Platon,
Opere,
II, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 7l-l04;
 Alcibiade I,
traducere de Sorin Vieru, apărută în Platon,
Opere,
I, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1974, pp. 93-l45;
 Ion,
traducere de Dan Sluşanschi şi Petru Creţia, apărută în Platon,
Opere,
II, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 135-l50;
 Euthydemos,
traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în Platon,
Opere,
III, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1978, pp. 69-l16;
Gorgias,
traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin Noica, apărută în Platon,
 Dialoguri,
Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, pp. 125-239;

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->