You are on page 1of 128

Romniei Misterele Romniei vol.

2
culese de Grig de pe net
ntotdeauna cutm misterele n afara granielor acestei ri. De ce? Pentru c ceilali i le-au promovat din plin, prin filme, cri, emisiuni. Noi, romnii, nu tim nici mcar n ce ar minunat trim. Nu avem habar c aici, unde ne trm zilele de la un an la altul, n vremurile de demult tria un popor ales care crmuia destinele Europei. Alii au avut grija ca, n ani, s ne determine s ne privim cu reticen pe noi, ca oameni, ara noastr i poporul nostru. Aa c la ora actual avem impresia c ne tragem din nite ciobani care au ajuns ntmpltor cu turmele lor de mioare prin zon.

Cuprins
Vol. 1 Imparaii traco-iliri si Strromni Conspiraia anti-dacic: Ascunderea originii dacice a unor mparai romani Testamentul Lupului Alb O enigm nedezlegat: tezaurul dacic inutul uriailor sau loc de trecere ntre dou lumi ?! Argedava tainuita Am dezgropat uriai cu mna mea, n 1950 Uriaii de ieri Blestemul uriailor din creierii munilor Oameni din neamul zmeilor Piramidele de la Sona Bozioru-Scieni Peterile rupestre din Munii Buzului Clugrii carpatini Iconari - sculptori de suflete Tbliele cerate de la Roia Montan Tbliele de la Sinaia Misterul tblielor de la Trtria Dacii liberi (A. Punescu) Misterul balaurilor, cltorii norilor Localizarea Kogaionului Leagnul civilizaiilor i al nemuririi Stema veche i stindardul Daciei Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu Blestemul focului Tradiii i legende romneti broasca lui Noe Mitologia Mrii Negre Potopul biblic a fost confirmat Romnul care ateapt potopul Podul uriailor Misterele din Munii Bucegi Atac n Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! 3 9 16 18 20 24 29 33 35 37 41 49 53 56 59 65 93 96 97 102 112 114 119 122 130 131 136 138 141 143 147
1

Sarcofagele din inima Retezatului n Carpai exist o poart ctre un alt univers Blestemul dinozaurilor vii Misterul sfincilor din Carpai Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor Melodii ntr-o limb care nu exist Copiii diavolului Pericolele de sub Bucureti Catacombele Bucuretiului i ale altor orae din Romania Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? Buzaul, traversat de galerii subterane Catacombe in centrul vechi al Slatinei Reteaua subterana - Braila Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe Okazii Tunelul sfintilor la Straja Lacuri subterane Misterul apelor pierdute din Dobrogea Sculpturile Mrii Sarmatice. Trovanii Tradiii magice la romni Vol. 2 Casa fulgerelor Trecere ntre dou lumi la Piatra Craiului Locul care a sfidat realitatea Porile Raiului n Romnia Templul Ursitelor de la inca Veche Misterul oamenilor legai de sat Comara regelui Solomon se gsete la Braov ?! Sunt lituanienii urmaii romnilor ? Dealul straniu de la Pdurea Baciului Cei mai btrni romni Gugulanii Misterul de la Petera Muierii Polovragi adevrata peter a lui Zamolxis? Pestera Movile Petera Coliboaia Petera cu oase Aprodul Purice a existat cu adevrat O enigm nedezlegat drumul dobrogean al mtsii Blestemul capelei de la Banloc Harta zonelor radioactive periculoase din Romnia Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj Ada-Kaleh, insula scufundat Prezicerile lui Nostradamus pentru Romnia Atlantidele romneti Misterul de la Petera Tuoarelor Sarmizegetusa regia trecut mare i prezent trist Costeti, locul unde duhurile dau cu pietre Biserica din Densu misterele trecutului

166 167 169 171 180 183 185 190 198 209 227 234 235 237 239 242 243 245 246 248 250 252 5 11 14 20 26 29 33 35 37 44 47 51 54 55 57 59 64 65 66 68 70 73 77 81 90 95 104 105
2

Malmaison, locul unde a fost chinuit elita Romniei Cinci locuri din Romnia despre care nu tiai c exist Energii misterioase n Bucegi Zona schitului Sihla Descoperiri la poalele Ceahlului Rpa Diavolului

110 113 117 120 123 126

Casa fulgerelor
La nici 7 km de Sadu, in plina Marginime a Sibiului, un mic catun ne face sa insemnam locul pe harta fenomenelor paranormale. Acolo, la Salistea Sadului, un deal poarta in sine, deopotriva istoria veche si blestemul oamenilor din zona. LeleLe-o crapat burta in ele si le-o ars maruntaiele De cativa ani de zile, o familie din Salistea Sadului traieste o adevarata tragedie care a culminat, in urma cu trei luni, cu disparitia celui mai tinar membru al sau. Totul a inceput in urma cu sase ani, cand casa a devenit tinta predilecta a fulgerelor. De atunci cateva zeci de fulgere au lovit locuinta... Nimeni nu poate intelege de ce, pentru ca imobilul are doua paratraznete ridicate mult deasupra locuintei, tocmai pentru a o feri de astfel de evenimente neplacute. Vecinii insa spun ca motivul ar fi altul. Ei sustin ca, pe la mijlocul anilor 1800, in locul unde se gaseste casa familiei Scheuleac s-ar fi aflat casa unei vrajitoare care-i teroriza pe oameni. In cele din urma, acestia si-au luat inima in dintI si ar fi mers la mastera acasa unde au crucificat-o si au dat-o prada focului, cu tot cu casa. Chiar inainte de moarte, vrajitoarea i-ar fi blestemat pe ucigasii saI si ar fi blestemat locul mortii sale. De atunci locul a fost ocolit de localnici, iar cei care s-au incumetat a trece, macar si prin zona, au platit greu indrazneala lor: au murit loviti de fulgere. De cei morti sus pe deal nu cutezau multi sa se apropie. Numai ocnasii erau adusi sa-i ridice si sa-i ingroape de cealalta parte a dealului, in padurea aia de colo, fara slujbe sau cele cuviincioase. Nici pe cruce nu le puneau numele, ca se spunea ca-n felul acesta le elibereaza sufletele lovite de blestem, spune doamna Maria Calota, de 52 de ani, casnica. Tot de la dumneaei aflam ca familia Scheuleac este singura care a cutezat sa sfideze traditiile si sa-si ridice casa tocmai pe locul blestemat. Nimenea nu stie nimic de ei, de unde vin sau ce fac. Ne-am trezit cu ei ca aveau acte pe pamantul acela si au ridicat acolo casa, ca sa tulbure spiritul vrajitoarei sa ne faca noua rau. Pentru ca asta cred oamenii, ca de cand s-a construit casa de pe deal, vrajitoarea s-a trezit din lumea de dincolo, le tulbura viata. Toti stiu ca atunci cand fulgera pe deal, se vor petrece lucruri rele in sat.

Putini sunt, maica, care sa nu le fi omorit Satana vreun animal sau sa nu le fi dat foc la casa sau la grajduri sau sa le fi rascolit ograzile si ogoarele, ne spune tanti Ileana a lui Patru, femeie la 80 si de ani. Barbata-miu a fost din neamul ala, al vrajitoarei. Nu-ti spun ca si mie mi-a traznit doua vaci, in grajd. Casa a ramas intreaga, da` la vacile alea le-o crapat burta in ele si le-o ars maruntaiele, ca n-am mai avut nimic alege de pe urma lor. Si tot ea ne spune ca intr-o noapte, dupa ce mai bine de doua zile a fulgerat pe casa din deal, oamenii au gasit mai multe gropi din cimitir rascolite si cu oasele imprastiate. Eu la omul meu nu i-am mai gasit teasta si mana dreapta, arza-l-ar focu` pe ala de le-o luat, blesteama batrana. Pentru ca in zona se spune ca cel care are mana dreapta si capul unui mort poate stapani sufletul mortului. Sunt credinte vechi, din timpuri demult apuse, pierdute sau pe cale de a se pierde in negura uitarii. Lasa copilu` in pace ca nu-i de tine nuAm reusit sa stam de vorba si cu cei din familia Scheuleac. Oamenii sustin ca, dincolo de parerile satenilor, nu practica nici o forma de vrajitorie. Nu stiu nici macar sa-i descant pe aia mici, ne spune bunica familiei. Anu` trecut au zacut cu fierbinteala 10 zile. Ce le dadeam, pastile si injectii, de nici unele nu-si faceau rostul. Si mi se rupea inima cand ii vedeam ca aiureaza si nu puteam sa fac nimica. Ca m-am dus la biserica si m-am juruit la icoane ca daca-i scapa Dumnezeu, plec eu inaintea lor, spune femeia cu obida. Iar aia din sat spun tot felul de vorbe fara rost despre noi. Avem cele mai sanatoase vite si ogoarele noastre sunt mai manoase ca ale lor, macar ca ei le uda si noi nu facem nimica decat ce ne ajuta Cel de Sus. Ca de aia ne-au iesit vorbe de vrajitorie, dar noi suntem cu totii credinciosi si ne inchinam Sfintei noastre Treimi, asa sa ne ajute! Cand ii intrebam de unde vin si de ce au ales tocmai acest loc, ezita cateva momente. Ne spune ca locul le-a apartinut din batrani si ca au avut acte pe el din vechime. Recunosc ca se trag din femeia arsa, dar spun ca vina a fost a satenilor. Buna noastra, saraca, vindeca si ea cu ierburi si cu ce mai stia. Dar oamenii iau zis vrajitoare si au omorit-o. Eu nu-i judec, ca numai Dumnezeu e Judecator, dar satul tot si urmasii lor, pana la a douasprezecea spita, poarta pe umeri moartea ei. Am venit aici sa ne facem un rost, ca la oras nu mai aveam de lucru si era pacat de copii, incheie femeia. Apoi ne povesteste, plingind, cum, in urma cu doar trei ani, a pierdut pe unul din nepotI, cel mai mare.
6

Mircea il chema, ca-i puseseram nume de voievod mare. A disparut dintr-o data de acasa, fara sa spuna cuiva ceva si fara sa lase vreo urma. Se trezea noapte urlind si strigind ca a vazut-o si ca vine dupa el. Nu a vrut sa ne spuna pe cine a vazut, ca se temea, dar l-am descusut noi si ne-am dat seama ca vorbea de spiritul vrajitoarei. Apoi erau zile cand venea la mine, ma lua in brate si ma intreba: <Bunica, ce vrea de la mine?! De ce nu ma lasa in pace?! Am vazut-o in gradina si in pivnita. Mi-e frica, bunica. Are o privire rea>. Intr-o dimineata, cand ne-am trezit, l-am vazut in mijlocul bataturii, cu un cutit in mana. L-am strigat cu totii dar parea ca nu ne aude. Numai ce a intors fata spre noi si ne-am speriat: avea privirea ratacita, ca si cum nu ar fi fost a lui. Atunci s-a repezit ma-sa la el, l-a scuturat si i-a zis: <lasa copilu` in pace ca nu-i de tine>; si a cazut Mircea in batatura si nu s-a mai putut misca pana seara. L-a dus taica-sau in brate pana la pat. Seara nu-si amintea nimic. L-am dus la doctori, dar toti spuneau ca e lunatic si ca n-au ce sa-i faca. gasitAu gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata La cateva sate de acolo, locuia o femeie mai in varsta, despre care se spunea c-ar sti sa dezlege farmecele si facaturile. Au chemat-o oamenii sa le dezlege farmecele din casa. A venit pana la poarta, dar nu a cutezat sa intre. A inceput sa tremure si ne-a zis cu vocea aproape stinsa, ca daca vrem sa traim cu totii, sa plecam fara sa ne uitam in urma, ca locul este blestemat. Atat a spus si a luat-o la fuga. Dar n-a mai ajuns acasa. Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata iar trupul ii mirosea a putregai, spune tatal copilului disparut. Numai ca dupa ce incropisera o gospodarie si cheltuisera tot ce aveau, oamenilor nu le-a venit sa plece atat de usor. Au chemat un preot sa faca sfestanie si sa alunge demonii din casa. Nu ajunsese parintele la poarta, cand a inceput din senin sa tune si sa fulgere. Iar cand a dat parintele cu aghiazma peste icoana din odaie, au pleznit geamurile de la camera de zi si de la odaie, de s-a speriat si sfintia sa, a continuat domnul Victor. SI ca un fel de prevestire a ceea ce avea sa se intample, in noaptea urmatoare le-a disparut cainele, un dulau negru ca smoala si imens, pe care-l luasera de la o stina unde statea mai mult nemancat.
7

Toata noaptea si toata ziua urmatoare au fost fulgere. Ba inca in sat s-au aprins cateva grajduri si-au murit animale. Iar in ziua urmatoare, Lupul disparuse. Nu l-am mai gasit oricit l-am cautat. Numai Mircea nu a putut sa inchida ochii in noaptea ceea. Spunea ca o vede si ca-i furioasa si ne va pedepsi pentru ce am cutezat sa facem. Dar noi spuneam ca-s cuvante fara noima ale unui copil si n-am luat seama la ele, spune domnul Victor. Apoi, la cateva luni dupa seara respectiva, baietelul s-a dus iar la bunica sa. Spunea ca vrea sa-si ia la revedere de la mine, ca simte ca o sa i se intample ceva rau in zilele urmatoare. Zicea: <Bunica, eu nu mai pot. Ma chinuie in fiecare seara. Imi spune sa-i deschid usa ca oricum ea are sa vina si atunci n-o sa ma ierte. Dar ce usa sa-i deschid bunica?>. Apoi ma stringea in brate si zicea: <Bunica, eu sunt nebun? O sa inebunesc? Sa nu ma lasi sa inebunesc, bunica>, spune batrana doamna si lacrimi ii curg siroaie pe fata. Intr-o dimineata nu l-am mai gasit. A disparut si el la fel ca Lupul, de-ar avea Dumnezeu grija de sufletul lui. Paratraznete umane Dar ciudateniile nu se opresc aici. Desi fulgerele lovesc deseori casa si tot ce e in preajma ei, nici unul nu a afectat serios pe vreunul din membrii familiei Scheuleac. In schimb, cei care se gaseau, dintr-un motiv sau altul, in vizita, au avut probleme serioase de sanatate. Acesta este si motivul pentru care nimeni nu mai calca pragul casei familiei, iar imobilul si-a capatat, pe drept cuvant, denumirea de casa blestemata din varful dealului sau chiar casa fulgerelor. Domnul Victor Rares, specialist in studierea fulgerelor si a fulgerelor globulare sustine ca exista persoane care, desi lovite de fulgere, nu patesc nimic sau aproape nimic. Domnia sa nu poate explica fenomenul, dar il pune pe seama capriciilor naturii. Este la fel ca si flacara care coboara la mormintul Mintuitorului si care nu-i arde pe cei care o ating. Probabil ca in zona in care loveste fulgerul casa de care spuneati exista un anumit magnetism sau chiar o anumita incarcatura energetica ce are puterea de a izola efectul de fulger. Ca sa fiu mai pe intelesul tuturor, e ca si cand doi magnetI, pusi fata-n fata pe acelasi pol, se resping. In acest caz, se neutralizeaza reciproc. Fulgerul loveste, dar in clipa in care atinge solul, <celalalt magnet> il respinge. SI atunci oamenii loviti de fulger si care se
8

gasesc in zona aceea speciala, nu patesc mare lucru, asupra lor ajungind doar o mica cantitate energetica - pentru ca ceva ajunge - functie de puterea fulgerului respectiv. In urma impactului are loc un recul, ca sa-I spun asa. Acest recul loveste omul, dar voltajul este mult redus. Din pacate, domnul Rares nu ne-a putut explica de ce acel recul nu-i afecteaza deloc pe membrii familiei Scheuleac. Domnia sa sustine ca ar fi vorba doar despre simple coincidente. Si tot dumnealui are o explicatie logica despre faptul ca fulgerele lovesc cu preponderenta satele din vale. Spune ca solul pe care sunt ridicate casele ar fi compus din granituri care, in urma eroziunii si a miscarilor solului, s-au transformat in argile. Sa va spun mai departe? Sa va intreb din ce se fac cei mai buni conductori electrici? Din argila. Ori in sol exista electricitate naturala. Fulgerele nu fac decat sa foloseasca solul ca pe un bun conductor. Si de aici la fenomenele relatate de dumneavoastra nu mai e decat un pas. In schimb, domnul Ovidiu Bruma, parapsiholog, crede ca detine explicatia fenomenului. Dumnealui afirma ca secretul este scris in genomul persoanelor respective. Se stie deja ca ADN-ul fiecarei persoane este unic si inregistreaza capacitatile individuale ale fiecaruia. In cazul pe care mi l-ati descris este clar ca avem de-a face cu o <scriere> a unor capacitati de rezistenta la loviturile fulgerelor, transmisa in familie. Oricum, nu e vorba de o respingere a fulgerului, ci corpul respectiv functioneaza ca un conductor, lasind energia sa treaca mai departe, fara sa se opuna. Acesta e motivul pentru care acelor persoane nu li se intampla nimic, dar cei din jur sunt afectati. sAm crezut ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita O relatare bizara are si domnul Ticu Radu. Dumnealui spune ca intr-o seara a mers pe deal ca sa le ceara socoteala celor de acolo pentru ca-i murise o vaca pe pasune, lovita de un fulger. Erau cu totii la masa. Tin minte si acum ca m-a frapat atmosfera din jurul mesei. Nimeni nu scotea un sunet. Mai mult, in capul mesei, desi erau puse tacimuri, nu statea nimeni. Doar langa piciorul scaunului era tolanit un caine imens, negru. Nu stiu de ce, dar in clipa in care am vazut cainele m-a cuprins un tremur nervos. O frica stranie pusese stapanire pe mine si nu o puteam controla de nici un fel. Domne, asa sa-mi ajute Dumnezeu dupa cum va spun eu adevarutl. O data s-a intors cainele ala spre mine si-am simtit ca nu ma mai pot misca. S-a ridicat si a venit spre geamul pe care ma uitam eu. M-a privit in ochi si atunci am inteles eu ca animalul ala era Diavolul. A deschis
9

gura si a scos un urlet lugubru, a moarte. Si numai ce s-a pornit o ploaie deasa, cu fulgere si traznete. Da` ploua numai pe casa ceea si nu alminterea. Auzeam in jurul meu tipete neomenesti, de-am crezut ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita. Apoi un fulger m-a lovit si am cazut la pamant. Cand miam revenit, cateva ore mai tirziu, eram pe pragul casei mele si singura dovada a faptului erau hainele mele ude, si-a incheiat povestea nea Ticu. Numai ca specialistii pe care i-am consultat, sunt de cu totul alta parere. Ei spun ca exista situatii in care frica autosugestionata poate bloca constientul unui om, acesta facand lucruri pe care nu si le mai aduce aminte ulterior. In plus, hainele ude sunt puse tot pe seama senzatiei de frica amplificate de legendele locale si de autosugestie. Dincolo de epilog Pentru a fi impacati cu noi insine, ne-am adresat domnului Cornel Dumitriu, radiestezist si colaborator mai vechi al nostru. La rugamintile noastre dumnealui s-a deplasat cu o echipa pentru a efectua masuratori energetice. Chiar de la inceput, domnul Dimitriu a acuzat o stare de moleseala si o senzatie de proasta dispozitie. In plus, oricit s-ar fi straduit, ansa nu arata nimic. Daca n-as avea experienta, as spune ca aici, pe deal, nu exista nimic viu, vizibil sau invizibil. Ori asa ceva este impotriva legilor universale. Pana si ceva <mort> are energie, darmite un ditamai dealul plin cu padure si animale?!. Pentru dumnealui era o singura explicatie: ceva sau cineva bloca ansa. Indiferent ce spun unii si altii, ceva se petrece pe dealul din Salistea Sadului. E greu de spus daca e ceva bun sau daca e ceva rau parerile sunt subiective. Dar ceea ce se petrece e dincolo de logica umana si de puterea noastra de intelegere. Si daca nu intelegem, ce facem? Spunem ca nu exista?!...

10

ntre dou Trecere ntre dou lumi la Piatra Craiului

Pentru cei mai muli, masivul Piatra Craiului este doar o pist de ncercare a curajului, a aptitudinilor de alpinist i nu n ultimul rnd al simului de orientare. Lipsa cabanelor i a adposturilor (care sunt puine) i descurajeaz pe cei mai muli sa se aventureze pe traseele din Piatra Craiului. Poate c acesta este motivul pentru care zona a rmas nc neclcat de pantofari, aa cum sunt numii cu dispre toi cei care merg la munte ca sa bea i s se distreze i nicidecum pentru a intra n comuniune cu natura. Iar asta este bine, Piatra Craiului rmnnd n continuare o zona destul de slbatec, amintind de munii de odinioar care nu puteau fi strbtui din cauza copacilor i a fiarelor slbatice care domneau pe aici. Povestea uimitoare am aflat-o de la un localnic din Zrneti i ne-am putut convinge cu ochii notri c este real. Cei care ajung la Plaiul Foii pot gsi cu uurin crarea care te duce direct pe munte, spre Vrf. Cu vreo jumtate de ora inainte de vrf, ascuns de privirile turitilor, se gsete poate cea mai ciudat grot din Romnia. Se ajunge la ea doar prsind traseul marcat i ocolind mai bine de vreo 200 de metri versantul. Apoi se coboar o stnc abrupt, nalt de vreo 30 de metri. La poalele acestei stnci se gsete grota ciudat. Unii spun c ar fi vorba de o peter n toat puterea cuvntului, alii spun c e doar o grot ceva mai mare. Nimeni ns nu a ptruns dincolo de intrare. Nu ca nu ar fi vrut ci pentru ca nu se poate. Intrarea in grota este strajuita de un bloc de granit in care apa sau altceva a sapat ferestre inalte dar inguste. Ferestrele au intre 10-15 cm grosime si sunt suficient de distantate pentru ca
11

nimeni sa nu se incumete, cu un tirnacop, sa le distanteze. Doar cei care vin cu lanterne puternice pot zari dincolo de pragul grotei. Iar ceea ce se vede, e fascinant. Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capatul ei, pe un fel de piedestal necioplit, se poate vedea o statuie de vreo doi metri si ceva inaltime. Chipul nu se poate vedea foarte bine, pentru ca este intors catre ceea ce pare a fi fundul grotei, dar se poate vedea aproape perfect ca poarta itari iar in mana are un fel de sabie curbata. In primul moment esti tentat sa spui ca ai de-a face cu o grota a vechilor daci, dar apare intrebarea fireasca: cum a ajuns statuia inauntru? Cine a facut-o si pe cine reprezinta? In Zarnesti sunt doua legende care incearca sa raspunda la intrebare. Una este varianta cea mai raspindita, anume ca este statuia unui stapanitor al muntilor din primele secole de dupa Hristos. Alta am aflat-o de la domnul Marian Udrea, profesor pensionar, care a cules-o in tineretea sa de la un batran al satului. Batranul cela stia povestea din tata in fiu si chiar daca nu o crede nimenea, eu o transmit mai departe, asa cum am aflato. Se zice ca barbatul din grota ar fi marele zeu dac Gebeleizis. S-a retras in aceasta grota unde era ultimul altar inchinat lui. A zidit singur gura grotei si apoi s-a transformat in statuie, promitind ca va reveni candva la viata. Si acum sa va spun ceva si mai straniu: stnca aia e cunoscuta de multI ani de oamenii din zona, dar nimeni nu a vazut grota pana acum vreo sase ani. Din cauza asta oamenii se tem si unii spun ca e semn ca vechiul zeu s-ar trezi la viata. Unii sustin ca in preajma stancii li se intampla tot felul de lucruri ciudate. Gheorghe Turdeanu povesteste: Eram cu un prieten din Brasov si mersesem special sa-i arat grota. De cum am inceput coborirea pe fringhie, am avut impresia ca nu suntem singuri. La un moment dat am auzit glasuri si am crezut ca sunt turisti prin zona, dar nu am intalnit pe nimeni. In clipa in care prietenul meu, care venise cu camera video, a incercat sa filmeze, am auzit din interior un ras inspaimintator. Camera a pornit de una singura si nu am mai reusit sa o oprim decat dupa ce am plecat de acolo. SI pentru ca ciudatenia sa fie si mai mare, desi camera a fost pornita, nu a inregistrat absolut nimic! Ca sa nu mai spun ca timp de cateva saptamani
12

am visat risul acela sinistru si ma trezeam din somn leorca de transpiratie. Nu stiu ce o fi sau n-o fi acolo, dar lucru curat nu e. Grota nu are nume si nimeni nu se incumeta sa ii dea vreunul Dar grota este doar una dintre cele trei ciudatenii din Piatra Craiului. Celelalte doua zone sunt situate nu departe de primul. Ambele sfideaza logica, iar simpla lor existenta te face sa-tI pui intrebari. Prima ciudatenie este o alta stinca, numita La Vanturi. Nu pentru ca acolo ar bate altfel vantul ci pentru ca ceea ce se intampla este contrar tuturor legilor firii. In orice moment al zilei, daca lasi o bucata de hirtie sa cada de pe stinca, aceasta se va inalta. Nu un metru sau doi, ci pana cand dispare din fata ochilor. Fenomenul nu este unic. In China mai exista un astfel de loc, pe varful Huashan, terasa Jue Wian Tai (Intalnirea nemuritorilor, n. a.). In vremurile de demult, oamenii mergeau pe acea terasa si isi scriau dorintele pe hirtie, apoi trimiteau hirtia catre zeii nemuritori, pentru a li se implini dorintele. La noi lucrurile stau ceva mai simplu si cu toate ca nimeni nu trimite mesaje zeilor, oamenii au venerat dintotdeauna locul, considerandu-l ca fiind sfint. Cand eram mici veneam aici si inaltam avioane de hirtie. Nu zmeie, ca altii, ci avioane. Era o senzatie fantastica sa vezi cum avionul construit de tine se inalta si o lua in sus si nu in jos ca la altii. Era ceva deosebit, ne spune Marian Toader, in varsta de 45 de ani. Doar ca, prin anii `90, un indraznet a vrut sa sara cu parasuta de pe stinca. Era convins ca vantul il va ridica si nu va avea nici un fel de probleme. In plus, era curios pana unde il va inalta. Din pacate, ceva sau cineva a tinut parasuta inchisa. Poate chiar el, ametit de indrazneala proprie, a uitat sa actioneze minerul sau chiar a lesinat in timpul saltului, din cauza stresului prea mare. Ideea e ca parasuta s-a deschis la cativa metri de pamant iar el s-a zdrobit pur si simplu de stinci. Au pus oamenii o cruce acolo, dar nimeni nu a mai incercat a doua oara. S-a spus ca muntele l-a pedepsit pe cel care l-a sfidat si a incercat sa-i descopere tainele, dar eu cred ca altcineva a fost, din interiorul muntelui, ne spune tot domnul Udrea, neavand curaj sa rosteasca numele vinovatului. 45.53399 25.20979

13

Locul care a sfidat realitatea


Dintre totI apostolii, cel care i-a influentat cel mai mult pe oameni a fost Toma. Nu pentru ca faptele lui ar fi fost diferite de ale celorlaltI, ci pentru ca a cutezat sa ceara dovezi care sa-i intareasca credinta. Ca sa creada, el trebuia sa vada. Asa suntem noi, oamenii acestui mileniu: avem nevoie de dovezi pentru a crede ceva ce pare dincolo de puterile noastre de intelegere. Dar ce se intampla cand primim dovezile cerute? Cum se transforma credinta din noi si ce se intampla cu noi insine? Cit de mult ne schimba certitudinea unui lucru despre care nu am crede niciodata daca ni s-ar vorbi despre el? Sunt intrebari la care incercam sa raspundem in materialul de fata. Protagonistul intamplarilor de mai jos a fost parintele Alexe Sandru, in perioada anilor `60, cand bisericile erau darimate iar calugarii si preotii inchisi sau imprastiatI prin tara. Parintele Alexe a fost dintre cei care au preferat autosurghiunul, considerand ca este de datoria sa sa duca mai departe credinta ortodoxa si traditiile mostenite de la inaintasi. Sa-l lasam pe sfintia sa sa ne impartaseasca din propria experienta. Cpnii Satul Cpnii Dintre toate locurile prin care necazurile mi-au purtat pasii, cel mai mult mi-a placut in podisul transilvan, acolo unde, departe de tumultul vietii cotidiene, exista un loc aparte, locuit de o mana de oameni deosebiti. Satul se numeste Capetia si cuprande in jur de 30 de gospodarii. La Capetia, istoria pare a se fi oprit in loc. Oamenii detin pamantul impreuna, impreuna il lucreaza si impreuna isi impart roadele. Nimeni nu se considera mai presus de celalalt si oricit de multe bogatii ar avea cineva, continua sa duca aceeasi viata simpla: munceste si se roaga toata ziua, maninca la ore bine stabilite, pentru ca daca nu-i dai trupului de mancare, te pedepseste Dumnezeu, ca fara putere si vlaga nu poti face lucruri bune pentru cei din preajma ta si deci nu esti placut Tatalui ceresc, sustine Aureliu Lungu, unul din cei 12 batrani care conduc destinele satului. Civilizatia nu a patruns in sat sau cel putin nu l-a cucerit. Oamenii se incalzesc cu lemne si gatesc tot cu lemne, iar casele sunt luminate cu luminari facute de ei insisi, din cea mai curata ceara de albine. Uneori se intampla ca satul este lovit si de cate un necaz, dar atunci sar totI ca unul sa-l ajute pe cel cu probleme. Cit despre invidie sau suparare, sunt vorbe
14

inexistentein vocabularul capetenilor. Pentru ca toti duc aceeasi viata si nimeni nu incearca sa ia din averea vecinilor: Avem prea multe nu numai pentru asta viata, ci si pentru altele. Dapai de ce sa ne calicim la mai mult, ca nu putem termina nici ce ne-a dat Cel de Sus, continua mos Relu, asa cum ii spun oamenii. Si tot de la el aflam ca vatra satului este veche de peste 2.000 de ani. Casele s-au mai schimbat de atunci, dar oamenii prea putin. Se pare ca satul s-ar fi numit Capatina si ar fi devenit, in timp, Capetia. Nu are nici o legatura cu Golgota (Dealul Capatinii, n. a.), pentru ca in trecut multe locuri mistice purtau acest nume sau ceva legat de cap. Iar semnificatia religioasa era simpla: acolo era salaul zeului local, indiferent de numele pe care il purta, incheie nenea Relu. Lna Lna noastra cea de aur Aici e singurul loc unde mi-am gasit linistea. Mai mult, pot spune ca-l simt pe Dumnezeu prin preajma. Nu e doar credinta ci realitatea de care sper sa ma bucur de acum incolo. Asa isi incepe bizara relatare parintele Alexe, cel care a trait intr-unul din locurile cele mai ciudate din Romania. Ceea ce l-a frapat de la inceput pe domnia sa a fost ca totul era diferit de ceea ce cunoscuse el. Aici toate sunt altfel. Nu doar animalele, ci si plantele si chiar oamenii. Totul este mai mic. Ieri am stat de vorba cu ciobanul satului. A fost, pot spune, distractiv. Aveam impresia ca suntem inconjuratI de o turma de miei. Pana si batalii erau pe jumatate decat stiam eu. L-am intrebat pe cioban de ce nu improspateaza rasa cu oi mai mari, dar acesta a zimbit si mi-a raspuns ca niciodata nu ar schimba oile lui pe altele. Oi mai nazdravane ca astea, nu o sa gasesti niciodata parinte. Dau mai mult lapte si lana ca oricare alta. Si nici una nu face mai putin de doi miei pe an. Asa ca de ce sa le schimb? Ca rasa asta noi o avem asa din mosi stramosi, de cand ne-am pomenit pe aceste pamanturi. Ca spun cei mai batrani de pe la noi, ca regilor daci nu le lipsea carnea de oaie din rasa noastra, iar vesmintele lor erau tesute din lana lor, mi-a spus ciobanul. Mai tirziu, aveam sa aflu ca pe aceste locuri au trait agatrii, unul dintre cele mai bogate triburi ale dacilor. Se pare chiar ca legenda lnii de aur s-ar fi nascut aici, din vremurile pelasge de dinaintea agatrilor. Si nu are nimic ciudat in ea, pentru ca in realitate lucrurile stau cu totul altfel.

15

Oamenii au denaturat legenda. Niciodata nu s-a vorbit despre vreo oaie cu lana de aur ci despre lana de aur. Ori traducerea a fost prost facuta. Este ca si cum ai spune in zilele noastre, despre o persoana care se pricepe sa faca orice, ca are miini de aur. Doar n-o sa te astepti sa vezi niscaiva miini de aur la omu` respectiv?! Asa a fost si cu lana noastra cea de aur. Era vorba de calitatea acesteia, de faptul ca toti vecinii o doreau si in special nobilimea si casele regale. Asta insemna ca lana avea un pret deosebit si ca aducea o gramada de aur oamenilor de pe aceste meleaguri. Dar nu ca ar fi fost vreo lana de aur sau ca oile ar fi mancat nu stiu ce minereu de aur si le-ar fi stralucit lana sau alte nazdravanii de le-am mai citit si noi prin cartI, imi spune rizind mos Leandru, un alt venerabil al satului din sfatul celor 12. Atunci a aflat parintele Alexe ca si gainile din sat, despre care dumnealui credea ca sunt urgisite de soarta, fac cate 2 3 oua pe zi si asta nu doar in timpul verii ci si in restul anului. Dar desi animalele din sat sunt mai mici ca celelalte, oamenii de aici sunt toti unul si unul, voinici si plini de vitalitate, iar viata le este mai lunga ca a mirenilor de rand. Toti cei din satul nostru trec de suta de ani cum trec altii de 50, mi-a spus intr-o zi mos Leandru. Capetia nu a avut niciodata primar si oamenii de acolo nu au slujit niciodata grofilor sau altui nobil. Au incercat ei, mai multi, sa-i supuna pe sateni, din tagma nobililor, fie unguri fie chiar romani pentru ca averea nu are nationalitate dar toti s-au lasat pagubasi. Ba se spune ca cei care au indraznit si au ucis cateodata din sateni, ar fi murit subit, iar averea Ii s-ar fi risipit, ca sa fie cu luare aminte pentru cei care indrazneau sa ridice mana asupra oamenilor nevinovati. Nici macar colectivizarea nu i-a atins pe cei din Capetia. E adevarat, comunistii au incercat sa le ia pamanturile, dar dupa doar cativa ani nici o oficialitate nu mai avea curajul sa puna piciorul in sat. Nu ca oamenii nu ar fi fost primitori sau s-ar fi impotrivit noii stapaniri, ci pentru ca se zvonea ca acolo nu s-ar petrece lucruri tocmai curate. Cert este ca nici comunistii nu s-au atins de pamanturile capetienilor si nici de traditiile lor. micoreaza Poiana care micoreaza totul La nici 20 de minute de sat, pe partea dreapta a dealului, se gaseste o poienita stranie, unde copacii cresc oblic si sunt verzi in tot timpul anului. Dar nu verdele copacilor fascineaza, ci ceea ce se petrece in interiorul acelei poienite. Pentru ca acolo, orice lucru pare mai mic decat este in realitate. La inceput am crezut ca satenii se distreaza pe seama mea, dar ulterior m-am convins ca
16

totul era adevarat. Am masurat de mai multe ori o caramida, dar oricate masuratori as fi facut, in poienita caramida avea cu 2 centimetri mai putin. Si mai era un fenomen straniu in poienita: trupurile omenesti nu stateau niciodata drept ci inclinate in fata. Asta era si una din marile distractii ale localnicilor, care se adunau la anumite sarbatori in poiana si organizau concursuri distractive. Parintele Alexa a participat la unele din concursuri si sa incredintat pe pielea sa ca ceva straniu se petrecea in zona. Am incercat sa castig concursul de facut flotari, pentru ca inainte de a intra calugar am fost acrobat. Mi se parea chiar nelalocul meu sa particip, pentru ca eram sigur ca voi castiga. Numai ca, in clipa in care am incercat sa pun bratele pe iarba, am simtit o forta care ma respingea. Eram ca un magnet respins de un altul, cu aceeasi polaritate. Aveam 110 kg si inca mai aveam ceva muschi, dar nu am reusit sa ma lipesc de pamant. Asta in timp ce ei, localnicii, faceau flotari pana spre 100 fiecare, chiar daca eu, privindu-i, la inceput nu dadeam doi bani pe ei In privanta poienitei, parerile sunt impartite. Desi toti specialistii accepta existenta unor cmpuri stranii de forte, efectul acestora e considerat diferit. Ana Maria Damian considera ca nu este nimic straniu si ca doar acceleratia gravitationala ar fi diferita de cea normala. Din aceste considerente, ochii vad eronat, la propriu. Esta ca si cum ai privi printr-un binoclu intors: ai impresia ca totul este mult mai departe decat este in realitate. Asta se intampla si cu cei care patrund in acel loc, sustine domnia sa. Nu de aceeasi parere este domnul Timofti Valeriu, un reputat energo-terapeut din Moldova de peste Prut. Dinsul este sigur ca locatia reprezinta vortex reversibil, mai exact un cmp sferic de for, cu diametrul pe suprafata poienitei. Fortele de la suprafata sunt distorsionate de cele din adancime care, la randul lor, sunt perturbate de liniile de forta telurice creind ceea ce se numeste un haos disturbator neregulat reversibil. Din acest motiv uneori oamenii pot sa se incline in fata intr-un unghi de 65 de grade cu pamantul si sa-si mentina echilibrul, in timp ce, alta data, cei care vor sa treaca prin poiana, trebuie sa mearga inclinati in fata, pentru a nu fi aruncatI in spate. Singurul lucru vizibil e comportamentul celor care ies din perimetrul poienitei si care se manifesta ca niste oameni beti, ametiti, desi nici nu au pus gura pe bautura.

17

Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare Cei din Capeteni se mai mandreau cu ceva: spuneau ca ei cunosc secretul trecerii in lumea cealalta si ca ori de cate ori li se face dor de cate cineva drag si care a decedat, trec prin poarta respectiva si isi alina dorul. Am stat de vorba cu mai multi localnici, dar nici unul nu a vrut sa imi arate unde e trecerea. Spuneau ca eu nu as putea face asta, ca e periculos pentru mine si ca nu m-as mai putea intoarce in lumea celor vii. SI chiar daca insistam si le spuneam ca-mi asum riscul, imi replicau ca ei nu au voie sa puna in pericol alte vieti si ca nu pot raspunde in fata lui Dumnezeu decat pentru propria lor viata. Nu te supara pe noi parinte, mi-a spus unul dintre ei, dar noi asa am prins din mosi stramosi si altminterea nu putem face. Asta e datoria noastra dinti, sa nu punem in pericol alte vieti si sa pazim adevarata credinta in acest sfint loc. Putem sa-ti aducem stire de la ai tai de dincolo, dar pe tine nu te trecem, ca e pacat mare. M-am prefacut a accepta situatia, dar am incercat mereu, in zadar, sa aflu pe unde treceau satenii in lumea de dincolo. Trinitatea stranie Credinta oamenilor este cea ortodoxa, lucru destul de straniu tinind cont de localizarea lor si de credintele populatiei din jur. Ba mai mult, capetienii se mandresc ca nimic nu le-a alterat credinta. Cand am intrat prima data in biserica lor, am fost extrem de impresionat: picturile crestine de pe peretii bisericii se impleteau cu sculpturile pagane sau cu alte simboluri necrestine. Singura deosebire e faptul ca satenii acorda o mai mare cinste Mariei Magdalena si Sfintului Ioan Botezatorul. Ba, as putea spune ca Inaintemergatorul Domnului are un loc special in credinta localnicilor, in fiecare casa fiind cel putin o icoana care sa-l reprezinte. Pe tavanul bisericii e pictata o trinitate stranie: Dumnezeu Tatal, Sfintul Duh si Sfintul Ioan Botezatorul. Iisus este pictat doar in dreapta Altarului, iar Maica Domnului si Maria Magdalena sunt prezentate in cateva icoane prinse in stinga. Biserica mai prezenta si alta ciudatenie in afara simbolurilor: orice mtur, cazma, lopat sau ceva asemanator, poate sta in echilibru pe coada, fara sa cada, pana ce e luata din nou in mana. Credinciosii pun asta pe seama sfintilor din biserica. Eu nu stiu ce sa spun, dar ceva este acolo, ceva nevazut si dincolo de puterea mea de intelegere, continua parintele Alexe.
18

12Al 12-lea membru al Sfatului Casele din Capeteni sunt asezate de-o parte si de alta a unei vai line, care face un unghi de 20 23 de grade. Pana si valea in sine e bizara: oricit de mult ar ploua sau ar ninge, apa nu balteste niciodata si nici nu se scurge din deal la vale. Ba mai mult, daca pui o minge in vale si o impingi, ea urca singura pana la deal, pentru a cobori si a urca din nou. Nici chiar vantul nu ii poate schimba traiectoria, ci doar daca e oprita de cineva, sustine parintele Alexe. Oamenii spun ca asa a fost dintotdeauna si ca la originea fenomenului ar fi patronul spiritual al satului respectiv, adica Sfintul Ioan Botezatorul. SI poate influentat de ei, parintele Alexe a inceput sa creada ca acolo, la Capetia, ar fi fost adus capul Botezatorului dupa ce a fost retezat. Cand vremurile s-au mai asezat, parintele Alexe a revenit printre mireni si a slujit la cateva parohii, pana in anul 1984 cand a disprut brusc, fara sa lase nici un semn, fara sa spuna cuiva ceva. De atunci nimeni nu a mai luat legatura cu el. Eu aveam 5 ani si nu prea mi-l amintesc asa de bine. Stiu doar ca era un barbat mare, impunator si cu vocea poruncitoare, ne spune domnul Daniel Sandru, nepot, cel care ne-a trimis cateva copii dupa unele foi din jurnal. Am incercat ani de zile sa gasesc satul de care spunea bunicul, pentru ca eram convins ca bunicul este acolo, dar nu am reusit. Si poate ca as fi crezut ca jurnalul e doar o incercare de roman de-a sa daca nu aveam doua fotografii. Intr-una era bunicul meu, in fata bisericii din Capeteni, iar intr-alta era el alaturi de 11 membri din sfatul batranilor. Ani de zile am crezut ca cel de al 12-lea facea fotografia, dar in ultimul timp ma intreb tot mai des daca nu cumva ultimul membru era tocmai parintele Alexe, bunicul meu?! Cat despre sat, poate ca inca nu sunt destul de curat ca sa-l gasesc, dar stiu ca e acolo si intr-o zi voi ajunge acolo.

19

Por Raiului Romnia Porile Raiului din Romnia

Se spune ca Rul ar stapani cea mai mare parte a Pmntului, folosindu-se de slabiciunile omenesti si de greselile savarsite de muritori. Si se mai spune ca, de la an la an, tot mai multe porti ale Iadului se deschid catre lumea noastra si tot mai multi luptatori ai Intunericului se revarsa prin ele. Cu toate acestea, lumea nu a fost cucerita de diavoli. Pentru ca oricit de puternici ar fi acestia, li s-au opus forte mai puternice decit ale lor. Pentru ca la fiecare poarta a Satanei, o alta poarta se deschide pentru a face loc ingerilor, singurii in stare sa tina piept raului din lume. Despre trei din aceste porti aflate pe teritoriul Romaniei vom vorbi in materialul de fata. "Pepici pe"Pe-un picior de plai pe-o gura de rai" La poalele Muntilor Fagaras, o apa miraculoasa credinciosi atrage in cursul mii de anului.

Bolnavi fara de leac sau fara prea mari sperante de vindecare, vin sa bea apa miraculoasa din Izvorul Tmduirii. Pentru ca acolo, la Smbta de Sus, Dumnezeu a lasat s coboare harul sau divin pentru ca oamenii sa se bucure de el si sa preamareasca puterea Parintelui Ceresc. Desi mostre de apa au fost prelevate si studiate in laborator de nenumarati oameni de stiinta romani si straini, nu s-a descoperit nimic in apa miraculoasa care sa justifice efectele sale cu adevarat dincolo de orice putere de intelegere. Sunt nenumarate marturiile celor care au beneficiat de miraculoasa apa. Irina M. din Poiana Tapului, suferea de o depresie nervoasa din cauza stresului prea mare de la serviciu si de acasa. A fost adusa de parintii sai. Dupa sapte zile, fata si-a revenit complet dar, la sfatul preotului, a renuntat la serviciul pe care-l avea in favoarea unui alt loc de munca. Ileana S. o fetita de doar 12 ani din Busteni, bolnava de epilepsie, s-a vindecat complet dupa ce a venit timp de 12 vineri la rand. Localnicii din imprejurimi insa, isi au povestile lor. Ei spun ca izvorul vine direct din Rai si ca din cauza asta puterea sa vindeca aproape toate bolile. Unul din calugarii manastirii sustine ca nu o data, mireni sau calugari s-au intalnit
20

cu fiinte ce posedau forte supranaturale. Si chiar daca Biserica, in sine, nu a luat nici o pozitie oficiala, martorii intalnirilor nu se sfiesc sa vorbeasca. Mirea Niculaie, 53 de ani, spune. "Ma intorceam de la un unchi pe care-l ajutasem sa-si repare acoperisul. Mai era putin pana la asfintit si ma grabeam ca sa nu ma prinda noaptea pe drum. La un moment dat, dinspre o poienita, am auzit o muzica nemaipomenita. Niciodata nu mai ascultasem asa ceva. Am crezut ca o fi vreo formatie de pe la Bucuresti sau din strainatate, venita in excursie si m-am apropiat sa-i ascult mai bine". Dar desi muzica se auzea tot mai tare si mai clar, domnul Mirea nu vedea instrumentistii. In schimb simtea o liniste interioara puternica. Auzeam melodia ca si cum venea din adancul pamantului. Nu exagerez cand va spun ca aveam impresia ca pot zbura. Simteam ca daca as vrea, as putea sa zbor, dar ceva mai presus de mine ma oprea sa fac asta. Era ceva care ma oprea sa folosesc forta pe care o simteam in mine. Niciodata nu am mai trait ceva asemanator, nici inainte si nici dupa". Domnul Mirea a ramas ore in sir ascultind muzica divina. Apoi, dintr-o data, muzica a incetat la fel de straniu iar barbatul si-a vazut de treburile lui. Localnicii spun ca locul a fost mereu incarcat de energii benefice si ca bolnavii, din toate timpurile, au gasit leac si alinare nu doar in Izvorul Tamaduirii, ci in insasi magia locului respectiv. Ei spun ca nu o data, in biserica, alaturi de calugari, in preajma icoanelor sau inaintea altarului, au fost vazuti ingeri veniti sa slujeasca Domnului. Calugarii insa, se tem sa vorbeasca deschis despre asta. Ei spun doar ca puterea lui Dumnezeu e mare si ca totul este posibil. Si mai recunosc ca in zona se petrec lucruri dincolo de puterea de intelegere a muritorilor. 45.691454 24.783417 Dincolo de coincidente O alta zona pe care specialistii in energetica o recunosc ca fiind traversata de energii benefice, este zona Gradistea, in preajma vechilor cetati. O veche legenda local spune chiar ca aici s-ar fi aflat in urma cu 2000 de ani, intrarea in lumea subterana a lui Zamolxis si ca pe acolo s-ar fi retras ultimii luptatori din fata armatelor cotropitoare ale Romei. Imediat dupa 1990, o echipa de specialisti din Basarabia a analizat cetatile vechi, incercand sa descopere misterul mesterilor de acum doua milenii.
21

Atunci lucru, niste

s-a

constatat ca

un

anume platouri de s-au

toate In

cetatile au fost construite pe ciudate. mostrele prelevate pamant descoperit

mici granule de otel pur, metal care a fost obtinut doar spre sfirsitul secolului XX. Mai mult, pe platourile respective ca se apa nu baltea in niciodata, ceea ce insemna scurge undeva adanc. Din pacate, nu s-a putut face mai mult, din lipsa lipsei de echipamentelor colaborare cu performante dar si din cauza autoritatile romane, care la vremea respectiva aveau cu totul alte prioritati. Si totusi, cei care merg sa in zona, ale incercand fabuloasele prezenta descopere

comori unor

inaintasilor, spun ca simt entitati nevazute. Mai mult, cei care au stat mai multe zile in zona, spun ca au auzit zgomote stranii, zanganit de arme si strigate ce pareau scoase de doua armate incletate intr-o lupta pe viata si pe moarte. Unii au vazut chiar prezente stranii. In urma cu trei ani si jumatate, membrii unei expeditii arheologice romano-britanice, au avut ghid, timp de aproape doua saptamini, pe un localnic. Barbatul avea in jur de 45 de ani si cunostea foarte multe legende si intamplari deosebite. Florea Damian, profesor de istorie si participant la expeditie, povesteste:

22

"Am mers la Gradistea ca sa verificam veridicitatea unei harti facute prin 1700 si despre care se spunea ca ar fi fost copiata de pe o harta originala, valaha. Harta indica locatia exacta a unei cetati subpamantene construita pe vremea dacilor si in care se spunea ca s-ar fi retras ultimii supravietuitori ai razboaielor cu romanii. Obtinusem copia dintr-o arhiva austriaca, particulara. Nu-mi mai aduc aminte cum l-am angajat pe acel barbat, dar stiu ca ne fascina pe toti cu povestile lui. Din pacate, harta nu mai corespundea cu modificarile geologice. Cel putin asta am crezut noi si am fost convinsi ca din cauza asta nu gasim nimic". Expeditia a fost un esec aproape total, cu exceptia unor monede descoperite, a citorva varfuri de sageata si a unor bucati de ceramica. Cu toate astea, inainte de termanarea expeditiei, s-a petrecut un lucru bizar: ghidul a disparut fara urme. "A disparut si el si copia de pe harta. Si ca un facut, copia medievala din colectia privata, a disparut si ea", sustine domnul Damian. Convinsi fiind ca ghidul le-a furat harta ca sa se imbogateasca, l-am reclamat la politie. Numai ca raspuncul primit de la autoritati nu a fost cel asteptat: nici o persoana nu corespundea descrierii lor. Unii membri ai expeditiei au fost convinsi ca au avut de-a face cu un escroc, dar domnul Damian crede altceva. "Eu sunt un om de stiinta. Eu nu cred in coincidente, ci doar in fapte. Nu pot sa cred ca ambele copii ale hartii au disparut, pur si simplu. Cred ca ne-am apropiat prea mult de adevar si cineva protejeaza acel secret. Dar cine si de ce, asta nu pot sti". 45.600305 23.149818 45.625872 23.279107 45.605984 23.232673 45.638561 23.134135 puternic" "Simeam un foc intens i auzeam o voce puternic" Marius Dragomir, din Bucuresti, a fost martorul unei intamplari miraculoase. "Era in 1994, intr-un cantonament organizat de maestrul meu. Imediat dupa antrenament, m-am dus sa ma spal la un izvor si imediat cum m-am aplecat, am apucat sa vad ceva ca o sageata neagra care se repede asupra mea". Marius a fost muscat de o vipera cu corn, chiar de git. Nu se mai punea problema supravietuirii, cand, pe drum a trecut o caruta manata de un batran. Batranul i-a dat deoparte pe colegii baiatului si a inceput niste descantece bizare.
23

"Colegii imi spuneau ca vorbea incoerent si ca facea tot felul de semne pe pamant, in jurul meu. La un moment dat, un coleg a inceput sa rida si sa-l faca nebun, dar in clipa urmatoare nu a mai putut scoate un sunet. Atunci ceilalti si-au dat seama ca <mosul> are puteri deosebite si l-au lasat sa-si faca treaba. In timpul descantecului simteam un foc intens si auzeam o voce puternica. Eram inconjurat de o mare de lumina si urmam vocea fara sa inteleg ce-mi spune, dar stiind ca ma va scoate de acolo". Marius si-a revenit in cateva ore, iar despre mos nimeni nu a mai aflat nimic. "n viaa mea nu am vzut femeie mai frumoas ca aceea" "n vz n timpul unei puternice furtuni de vara, un fulger a lovit un cioban. Tovarasii acestuia l-au luat si l-au dus intr-o pestera din apropiere. L-au dezbracat complet si l-au intins pe niste piei de oaie. L-au crestat in podul palmei si cu sangele lui i-au facut o cruce mare, pe piept si una pe frunte. Au aprins o cetina de brad si au ars cateva fire din parul victimei. Apoi au taiat un miel, iau scos maruntaiele si au pus carnea pe o piatra din interior. A doua zi, dinaintea pesterei, ciobanul isi astepta tovarasii. Dezbracat, ca stramosul sau primordial, dar teafar. Astfel de intamplari sunt foarte dese pe Ceahlau, muntele sfint al romnilor. Ciobanii si localnicii sunt obisnuiti cu astfel de lucruri. Pentru ei nu e nimic ciudat, pentru ca ei s-au nascut si au trait inconjurati de minuni. Ei spun ca aproape fiecare pestera a muntelui ascunde secretele sale si nu mai incearca sa dezlege enigmele. Prefera sa se bucure de beneficiile respective decit sa despice firul in patru si sa vada cine e in spatele acelor forte necunoscute. Marin Voinea, etnolog din Piatra Neamt, spune ca zona e plina de povesti cu ingeri. "Nicaieri in Romania, nu veti gasi mai multe intamplari cu ingeri ca in preajma Ceahlaului. E ca si cum intreg muntele ar fi locuit de ingeri. Personal eu sunt fascinat de aceste povesti, pentru ca dau senzatia de real. Culeg toate povestile de acest gen si stau de vorba cu fiecare martor in parte, incercand sa analizez situatia la rece si sa verific fiecare amanunt, pentru a inlatura mistificarea". Am stat de vorba cu ciobanul respectiv. Om simplu, fara prea multa carte, dar sincer. Spunea ca isi aduce aminte doar de o femeie foarte frumoasa, care s-a apropiat si l-a atins cu miinile pe trup, intr-o mingiiere usoara. "Domnule, eu in viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea. Am vrut sa o intreb cine este, dar nu puteam sa scot nici un sunet. Apoi a inceput sa vobeasca, tot mai suierat si am simtit ca explodez pe dinauntru. Mi s-a
24

incetosat privirea si m-am trezit dimineata, tremurand de frig. Am iesit sa ma tavalesc in roua, ca asa trebuie si noi stim asta bine, din mosi stramosi, ca pe multi i-a lovit fulgerul de-a lungul timpului si la fel s-au vindecat". Sihatrii dou Sihatrii dintre dou lumi La randul su, domnul Balko Mirel, medium, pregateste o lucrare despre harta energetica a Romaniei si rolul tarii noastre in energetica terestra. Domnia sa spune ca Ceahlaul este al doilea cel mai puternic nod energetic din Romania, dupa Bucegi. Dar muntele moldav are ceva in plus fata de confratele sau din Carpatii Meridionali. Aici legatura cu oamenii este mult mai puternica. Dar ceea ce oamenii numesc ingeri sunt doar reprezentanti ai unui alt univers, paralel cu al nostru. Mult mai evoluati, fireste, dar se pare ca destul de legati de noi. Ca si cum sarcina lor ar fi nu doar sa ne supravegheze ci sa ne si ajute ori de cate ori aveam reala nevoie de ei. Pe seama acestor reprezentanti din universul paralel pune domnul Balko vandecarile miraculoase si toate intamplarile mai ciudate. Mai mult, domnia sa sustine ca majoritatea sihastrilor din munti sunt in legatura directa cu cei din lumea de dincolo, trecand foarte des pragul dintre cele doua lumi, pregatinduse pentru evolutia spirituala alaturi de acei ingeri, in lumea lor. Numai asa se explica faptul ca desi Ceahlaul este populat cu sute de sihastrii, putini sunt turistii care reusesc sa intalneasca vreunul. Acesti sihastri traiesc mai mult in lumea de dincolo si din cauza asta nimeni nu-i intalneste cand traverseaza muntele. Pe vremuri chiar am organizat o expeditie, alaturi de alte persoane ca mine, incercand sa facem o harta a sihastriilor din Ceahlau. Am batut muntii de la un capat la altul, timp de 10 zile, dar nu am gasit nici un sihastru. Parca intrasera cu totii in pamant. Si asa si era, doar ca la vremea respectiva nu puteam simti atat de bine energiile primare si nici nu aveam inca o cultura energetica.

25

Templul Ursitelor de la inca Veche


Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani.Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori. Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre
26

stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii Templul Ursitelor: se afla sub Dealul Pleu, din apropierea satului inca Veche din judetul Braov. De cum ajungi aici, oboseala piere ca prin farmec sau, din contra, te apuca un somn cruia cu greu i reziti. Se zice c cine doarme macar i cteva minute in templu sau in apropierea lui capata forte noi si devine mai puternic. Grota, scobita in poalele dealului, impresioneaza ochiul prin forma ei stranie. Locul este impodobit cu icoane, flori de munte si candele care nu apuca sa se stinga niciodata. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri si seamana cu o turla fara acoperis. Localnicii spun ca pe acolo coboara energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului. Batranii satului mai spun ca pana si iarba din jurul Templului Ursitelor face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult si mai gustos decat celalalte. Daca vreun localnic sufera de vreo boala, da fuga pana la templu, unde aprinde o lumanare, bea apa din izvorul situat in apropiere si se odihneste cateva clipe. Orice durere dispare. Aici se intampla adevarate miracole!, crede brasoveanca Sofica Barbu. Eu am mari probleme de sanatate si de fiecare data cand vin aici ma incarc cu energii pozitive. E bine sa nu intri in templu cu telefonul mobil sau cu orice alt aparat, daca vrei sa te ajute energiile. Cel mai puternic loc e sub cupola, acolo este efectul de piramida. Atrasi de aceste legende, la Templul Ursitelor poposesc oameni din tara, dar si americani, nemti, japonezi sau italieni. In special la sfarsitul saptamanii aici vine lume stresata din Capitala. Ionel Titu este un prosper om de afaceri din Bucuresti si impreuna cu familia se duce sa-si incarce bateriile la templul de la Sinca Veche. E deja o moda la noi in firma. Venim pe rand, stam cateva ore, respiram aerul curat, ne relaxam. Nu va puteti imagina ce bine ne simtim. In vechime, grota Ursitelor a fost transformata in loc de refugiu si rugaciune pentru calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza si obligati sa treaca la catolicism. Tot aici, tinerii din zona arunca din varful dealului o roata, careia ii dau foc, avand credinta ca astfel isi vor afla ursita si se vor casatori pana la sfarsitul anului. Traditia se respecta de Sf. Gheorghe, la Lasata Secului, inainte de Pasti si Schimbarea la Fata. La Sinca Veche se vine pentru legendele si misterul lacasului de cult sapat in piatra. Acestui lacas i s-a dus vestea de Templul Ursitelor, Manastirea Sapata in Piatra sau Templul de la Sinca Veche, loc de reculegere, de implinire a dorintelor bune, dar si de oarece fenomene paranormale.
27

Localitatea in sine se afla in centrul tarii, la 50 de km de Brasov, 25 km de Fagaras, 30 km nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord, podul peste paraul Bungetu la vest, iar limita estica e data de dealul Persanilor. Sinca Veche apare in acte incepand cu sec. al XII-lea si este cunoscuta, pe langa numeroasele vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului si filologului roman Gheorghe Sincai, a carui famile isi are radacinile aici. Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de comunitatile care s-au perindat in timp pe aici. Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate. Templul Ursitelor are cateva inscriptii ca Steaua lui David, cu semnul Yin-Yang incoporat. Preotul de la Sinca Veche spune ca aceste insemne nu au mai mult de cateva decenii, dar ca atunci cand a intrat in slujba aici (acum mai bine de 30 de ani) aceste simboluri existau deja. Biserica este perfect izolata si ascunsa pentru cei din exterior, legatura cu lumea de afara realizandu-se doar printr-un horn conic de vreo 10 m lungime, prin care patrunde lumina si care favorizeaza concentrarea. Majoritatea vizitatorilor raman cu fascinatia cerului de azur sau al celui instelat, al luminii difuze care te afunda in meditatii. In 1789 pastorul reformat din Fagaras scria despre manastire: Manastirea este taiata in intregime in piatra de cariera si deci nu are acoperis. Este sapata cu pricepere, cu o munca uriasa, demna de mirare. Ferestrele sunt taiate lateral, atat de inguste incat calugarii cand slujesc se plimba cu cartile dupa razele soarelui. Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o origine crestina. Altii sunt de parere ca in timp peretii s-au surpat si au fost unite cele doua biserici, care au existat atunci cand comunitatea de monahi si-a marit numarul. Fenomenele paranormale ce au loc, viziunile si visele premonitorii sunt dublate de aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere albe, invizibile in momentul fotografierii. Manastirea spat in stnc are astazi un aspect mai trist si asta datorita stradaniei vizitatorilor de a scrijeli peretii si de a lasa urma trecerii lor pe acolo prin mult gunoi. Tot vizitatorii s-au ocupat si de modificarea configuratiei, largind deschiderile si ferestrele. Pacea de odinioara este deseori omort de muzica celor veniti la gratar la manastire. 45.753998 25.168020

28

Misterul oamenilor legati de sat


Se spune ca e bine, cit esti tinar, sa calatoresti, sa vezi cit mai multe din cele ce se intampla prin lume, apoi sa te asezi la casa ta si sa-ti intemeiezi o familie. Daca lucrul asta era usor in secolele trecute, astazi calatoriile sunt apanajul celor cu bani sau a celor care au un serviciu pe masura si care necesita deplasari. Si totusi, exista persoane care niciodata in viata lor nu au depasit hotarul satului natal. Nu pentru ca asa au vrut ei, ci pentru ca asupra lor a fost aruncat blestemul singuratatii. In materialul de fata vom cunoaste pe cativa dintre acesti singuratici pe care plecarea din sat ii poate costa viata. Oare sa fie doar fobii pe care acesti oameni nu stiu sa le controleze? Sau chiar exista acele forte malefice al caror unic scop este sa distruga viata oamenilor? Sa fie vorba de simple dereglari mentale care transforma complet viata unei persoane sau diavolul, chemat din strafundurile Iadului de oameni rai, pun stapanire pe trupurile si pe mintea celor insemnati de blestem? Unde se termina misticismul si unde incepe realitatea?! Care este granita dintre lumea reala si cea nevazuta si ce se gaseste acolo? Sunt intrebari pe care le vom dezvolta in materialul de fata. Blestem de mama Cel mai cunoscut caz este al lui Herban Gherasim, de felul lui din Cerbal, un satuc din Muntii Poiana Ruscai. Pierderea sotului in timpul primului razboi mondial a determanat-o pe mama lui Gherasim sa-si concentreze toata dragostea si atentia asupra fiului sau. A facut din acel copil telul si unicul sau scop in viata, alintindu-l si rasfatindu-l prea mult. Din pacate, copilul s-a dovedit a fi rau iar purtarea sa i-a scandalizat pe toti consatenii. Isi batea mama din senin, lovind-o cu ce-i pica in mana si injurind-o. Nu avea inca 23 de ani, cand femeia l-a blestemat sa fie singur, sa nu mai amarasca pe nimeni altcineva asa cum face cu ea. Apoi femeia a incetat sa mai bea si sa mai manince, trecand in lumea de dincolo si purtind blestemul pe care-l aruncase copilului pe care-l purtase in pintece. Iar cum blestemul de mama e crunt, Gherasim s-a trezit dintr-o data impotent. Mai mult, ajunsese de risul satului si orice a facut, totul a fost in zadar. Pana la urma s-a dus la o vrajitoare de pe la ei ca sa-si afle leacul. Si a aflat ca blestemul poate fi invins doar daca va construi singur un drum, o moara si un zid de jur imprejurul morii. I-a spus vrajitoarea ca acolo, la moara, pietrele o sa le invirta diavolul care il chinuie pe el si ca atunci o sa scape si el de necaz. Ani de zile Gherasim a muncit de unul singur sa construiasca drumul dinspre Cerbal spre Piriul Zlasti. Oamenii care treceau prin zona il auzeau vorbind cu
29

cineva nevazut: Gata ma, hai, na, apuca de colea si ridica. Hai ma, sa te vad cat esti de tare, ca tu ai puterea dracului, ma. Ia-l pe ala mare si cara-l, ma. Hai, ca de aia nu e nici o muiere pe langa tine, ca esti dat dracului, ma. Da` lasa, ca dupa ce-om termana aici, o sa ma insor si eu, ma. Oamenii isi faceau cruce si plecau mai departe, tematori, fara sa priveasca inapoi, de teama ca diavolul lui Gherasim sa nu se repeada asupra lor. Dar dupa ce a terminat drumul, puterile l-au parasit si nu a mai putut construi nici moara si nici zidul care l-ar fi dezlegat de blestem. A murit singur si chinuit, fara mostenitori si fara ca cineva sa-i aprinda o lumanare la pat, cum se cuvine oricarui crestin. Simona Atodiresei din Iecea Mica, judetul Timis, nu stie din ce cauza nu-si poate parasi satul. Cand incearca sa plece, chiar si la rudele din satele vecine, o apuca o stare de neliniste din care nu mai scapa decat in momentul in care isi ia gindul de la plecare. De fiecare data cand a incercat sa-si invinga starea, rezultatul a fost acelasi: Ochii mi se impaienjeneau si vedeam ca in ceata, iar urechile incepeau sa-mi tiuie. Apoi cadeam dintr-o data intr-un lesin lung. Isi revenea doar dupa ce era dusa acasa. Oamenii spun ca de vina ar fi mama fetei care a apelat la vrajitorie ca sa ramana insarcinata si ca asa a avut-o pe Simona. Ba unii circotasi sunt gata sa jure ca la nasterea Simonei s-a intunecat dintr-o data cerul pentru citeva zeci de secunde si ca toti ciinii au inceput sa urle lugubru, a moarte. Si totusi fata nu are nimic rau in ea. Ba mai mult, se poate duce la biserica si poarta chiar o cruciulita cu Mintuitorul. Doar ca nici puterea Divina si nici Iisus nu o pot ajuta pe fata sa depaseasca hotarele satului. E ca si cum, prin fire nevazute, viata ei elegata de locul respectiv. Toata energia isi are originea in locul nasterii si orice departare de el blocheaza functiile vitale. E cam la fel ca aria de acoperire a telefoanelor mobile, daca vreti o comparatie exacta, sustine Maria T., medium, care ne-a prezentat cazul. Tot dumneaei considera ca e posibil ca legarea Simonei de locul natal sa aiba cauze universale. Daca la nasterea ei, in chiar locul unde a iesit din pintecele matern, a avut loc intersectia a doua universuri iar locul nasterii a fost punctul de tangenta al universurilor, atunci e posibil ca perturbarea cimpurilor de forta sa fi dus la modificari de ordin nu doar energetic ci chiar si fizic la copilul care tocmai se nastea. Eca un fel de alergie la alte energii decat energia locului de nastere, sustine mediumul M.T. O solutie a problemei nu cunoaste nimeni, deocamdata.

30

sAvea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine Ceva asemanator i se intampla si Anisoarei T. din Buduslau, judetul Bihor. De fiecare data cand vrea sa plece din localitate, este atacata sistematic de un cine agresiv. Totul a inceput inca de cand avea trei ani si a vrut sa plece cu bunica sa la o ruda din satul vecin. Cinele a aparut din senin si a atacat doar fetita, iar singurul mod de a o scapa pe micuta de furia animalului a fost intoarcerea acasa. De atunci cinele o urmareste peste tot, oriunde s-ar duce. Acum doi ani am fost la Oradea, la niste rude. Traversam strada cand m-am trezit culcata la pmint si muscata rau de tot. M-au dus oamenii la spital dar acolo nu au avut ce sa-mi faca. Cinele o ataca doar cand este singura si intotdeauna din spate. O singura data a reusit sa se intoarca exact in clipa cand sarea pe ea. Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine. Frica asta mi-a dat putere sa-l arunc de pe mine si sa o iau la fuga. Am intrat in prima casa si am rugat pe cineva sa ma insoteasca pana acasa. Bizar este faptul ca desi femeia sustine ca a fost atacata de nenumarate ori si exista chiar si martori pentru unele din atacuri, niciodata nu i-a ramas vreo urma de pe urma muscaturilor. Ma durea tare de tot, zile intregi, unde isi infigea coltii, dar niciodata nu am vazut vreo rana sau vreo picatura de sange. Inchisa de propria mama Sa-si inchida propria fiica a fost cea mai grea hotarire pe care a trebuit sa o ia o femeie din Turcesti, judetul Rimnicu Vilcea. Si nu pentru ca ar fi un parinte denaturat, ci pentru a-si proteja propria fiica de minia vecinilor, care o considera pe adolescenta incarnarea unui diavol. Desi parintii au dus-o la mai multi medici, toti au declarat acelasi lucru, anume ca fata este clinic sanatoasa. Mai mult, fata este in clasa a patra si este foarte buna la invatatura. Din pacate, o forta rea si nevazuta pune uneori stapanire pe copila si o face sa atace orice fiinta vie, indiferent ca e alt copil, animal sau pasare. ntr-o zi a intrat in grajdul vecinilor inarmata cu o bita si a omorit in bataie vaca gestanta a acestora. Cand a venit veterinarul sa se uite la animal, a ramas ingrozit. Vitelul era facut terci in burta ei. Nu mai traia nici unul. Ne-am dus la ma-sa si la ta-su sa vorbim cu ei si au chemat-o oamenii pe fatuca s-o intrebe de ce a omorit animalul. Si fara sa-i pese sau sa-i para rau de fapta ei, a spus ca i-a placut cand auzea mugetele animalului si cand a vazut sangele imprastiat pe jos. La ora actuala mica fetita a ajuns sa fie spaima satului, ucigind cu bestialitate orice animal intalneste in cale. In ograda familiala nu mai exista nici macar o pasare, pentru ca fetita-demon le-a ucis pe toate.
31

Le sare cu picioarele pe burta pana le ies matele si le bate cu bita pana le imprastie creierii se plinge mama diavolitei. De teama ca oamenii din sat sa nu-si faca singuri dreptate, mama fetei a inchis-o pe aceasta in casa si nu-i da voie sa mearga nici macar la scoala, fara sa o insoteasca. A fost cu ea si la preoti si la babe descintatoare, dar nimeni nu a reusit sa-i spuna ce are fetita ei. Recent, un psiholog din Bucuresti, M. T., impresionat de cazul acesta, le-a facut o vizita parintilor disperati. Concluzia specialistului a fost stranie, dar fara echivoc: Fata este un caz de personalitate dubla, dar nu am mai vazut asa ceva. A doua existenta sustine ca a venit sa aduca saminta raului pe Pamant si ca nu e om. Si cel mai bizar e ca tot ceea ce spune e coerent si are logica. Daca nu se va gasi mai curind o cale de a izola cele doua personalitati, mi-e teama ca aceasta a doua personalitate se va suprapune complet peste prima si nu stiu ce va iesi pana la urma. Mi-e teama ca sunt depasit de situatie. Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici Sunt cuvinte notate in jurnal de o tinara de 35 de ani care in urma cu doar o vara nu a mai suportat presiunea psihica si a ales moartea ca pe o eliberare. Tinara R.G. din localitatea Braniste, judetul Dambovita, nu a reusit niciodata sa-si infringa propriul destin, desi a incercat din rasputeri. A ales sinuciderea nu din lipsa de respect pentru sfintenia vietii, ci pentru ca a crezut ca in felul acesta va triumfa asupra celui care ii controla viata. Pana acum mi-a fost frica sa spun cuiva. Nimeni nu o sa ma creada. De altfel, mi-a si spus ca in afara de mine nimeni nu-l vede. Dar vreau ca lumea sa stie adevarul despre mine... stiu ca se spune despre mine c-as fi o ciudata, dar ei nu vad, ei nu inteleg ca e pe urmele mele mereu...... Ieri a venit din nou la mine. Eram singura si trista. Mi-a spus sa nu ma mai chinui singura, pentru ca i-am fost lui sortita. L-am intrebat de cine, dar a inceput sa rida si aplecat... A trebuit sa scot toate icoanele si crucile din camera. La inceput nu am vrut, dar nu mai imi dadea deloc pace. Ma urmarea si in somn si ma chinuia. A trebuit sa-i fac pe plac, ca sa nu ma mai chinuiasca... ...Astazi am vrut sa ma duc la biserica. Nu am spus la nimeni, dar cred ca-mi citeste gindurile. Cand am vrut sa ies din curte a aparut. Era furios si ma ameninta. Mi-a fost teama si m-am intors in casa.... Asta a fost ultima insemnare din jurnalul fetei, cu trei zile inainte de sinucidere. Probabil s-a temut sa ca va fi oprita sa-si duca la capat gestul fatal.

32

Comoara regelui Solomon se gsete la Braov ?!


Stema Braovului este o coroana asezata pe un trunchi de copac. Desi multi incearca sa dea Brasovului o origine saseasca, orasul exista de dinaintea dacilor, numele lui fiind tradus cu Orasul lui Cronos (zeu al Timpului la vechii greci). Dar nu despre istoria Brasovului vom vorbi acum, ci despre o legenda cel putin la fel de veche.

La marginea Brasovului, in padure, se gasesc 5 stnci enorme pe care localnicii le numesc ntre Chetri sau Pietrele lui Solomon.

Legendele zonale spun ca, pe vremuri, imparatul Solomon si-a gasit aici sfarsitul, incercand sa sara cu calul de pe o stanca pe alta. Mai mult, batranii spun ca pe una dintre stanci s-ar mai vedea si acum urma copitei calului. Lasand deoparte legendele si analizand izvoarele istorice, se pare ca, intr33

adevar, Solomon ar fi fost un rege maghiar care, invins de bulgari la sud de Dunare, s-a refugiat la vlahii din Schei (cartier brasovean). Se spune ca la poalele acelor stanci si-ar fi ascuns Solomon tezaurul si ca pe stanci ar fi construit o capela. Unii batrani din Schei sustin ca imparatul Solomon, mort in urma saltului de pe stanci, ar fi fost ingropat in gradina lui Timan, actualmente cimitirul Sfanta Treime de Pe Tocile. Potrivit altor legende locale, Solomon ar fi ocupat tronul dupa ce l-a ucis pe mostenitorul de drept, care era fratele sau. De durere, mama sa l-a blestemat ca atunci cand va fi zarit de vreun om, sa moara. Cand un scheian din cei vechi l-a vazut, i-a anuntat pe toti locuitorii urbei ca un rege e in muntii lor. Dar atunci Solomon a murit iar coroana i-a cazut de pe cap la radacina unui copac batran. In slava, tocuile inseamna fuga, legenda transmutandu-se in realitatea zilnica sub numele de Tocile. La ora actuala, de sarbatori, brasovenii se aduna la Pietrele lui Solomon, iar unii dintre ei afirma ca fantoma regelui decedat in urma cu sute de ani ar mai apare, din cand in cand, prin locurile care-i poarta numele.
45.616886 25.558477

34

urmaii romnilor Sunt lituanienii urmaii romnilor ?!

Originea micului popor care avea sa joace un rol important in istoria Poloniei si a imperiului sau, a preocupat pe o serie de cronicari si cercetatori. Stapanind o tara destul de mare, cavalerii lituanieni au format esenta razboinicei nobilimi polone, delimitandu-se totusi, de ceilalti nobili, atat prin cultura pe care o posedau si spiritul razboinic innascut, cat si prin aceea ca se considerau urmasii unui popor nobil. Constransi de invazia slavilor, vlahii s-au retras putin cate putin din fata invadatorilor, creind un stat puternic de tip militar, care nu a scapat totusi de influentele baltice. In anul 1571, Joachim Cureus afirma ca prusienii provin dintr-o radacina comuna de la Carpati. Polonezul Stanislas Sarnicki afirma si el ca lituanienii sunt romni. Tema originii lituaniene este reluata in anul 1632 de Fridericus Menius, care, la randul sau, combate originea romn a lituanienilor, prusienilor si livonienilor, in favoarea unei origini valahice. Sa-i lasam pe cronicari sa vorbeasca... Iata ce ne spune Peucer: Asadar, valahii au stat retrasi atat timp cat au ascultat in liniste de imparatii Constantinopolului si, dimpotriva, au iesit la lumina cand, marindu-si numarul prin alaturarea cu sarmatii, si strnii de catre acestia, au inceput sa se opuna imperiului. Sa nu uitam ca sarmatii, triburi de origine dacica, nu s-au impacat niciodata cu ideea cuceririi de catre romani a unei parti din Dacia. La mai bine de 1000 de ani de la cucerirea Daciei de catre romani, sarmatii ii considerau pe bizantini urmasii directi ai romanilor, deci dusmani neimpacati. Iar c acesti valahi impreuna cu sefii sarmati au umplut de-a valma, prin noi colonisti, Lituania si de acolo Livonia si Borusia vecina, ne stau marturie vestigiile limbii celei vechi... afirma acelasi Peucer. La randul sau, Joachim Cureus scrie: ...Locuiau intr-adevar candva, in Prusia, populatii, si sunt pana acum relicve ale lor care se foloseau de o limba cu totul deosebita de cea beneta sau sclavona, precum si de livoniana in multe privinte.... Oricum, Cureus afirma ca aceaste populatii au migrat din Valahia in aceste regiuni nordice golite atunci de slavi care s-au raspandit ei insisi in Germania
35

si Polonia.... Prima migratie a valahilor are loc prin 430 din pricina hunilor lui Atila. Condusi de oameni intelepti, valahii s-au retras din fata hunilor, ocolindu-i si ocupand teritoriile pe care acestia deja le abandonasera. In felul acesta, s-a ajuns la paradoxul ca ei sa fie si in fata si in spatele cotropitorilor. Multi istorici s-au intrebat de ce, dispunand de o tehnica militara deosebita si fiind in numar foarte mare, valahii nu s-au opus hunilor. S-au retras ei de frica? Categoric nu. Valahii s-au dat deoparte din fata hunilor, facandu-le loc acestora, pentru a se razbuna pe romani, pentru a permite hunilor devastarea Imperiului Roman. S-au retras mai tarziu in regiunile vecine ale Budinilor, pe care in parte, insisi hunii le stapanisera candva si care astazi se numesc Moscovia, Rusia, Podolia si Polonia... Incercand sa arate originea romn a lituanienilor, Menius arata ca insasi denumirea tarii vine nu de la l`Italai ci de la lituos, niste buciume facute de valahi din scoarta copacilor... Daciile din nordul Europei:

Editie din 1482 a unei harti a nordului Europei facuta de Ptolemeu (87-165, e.n.)

36

Pdurea Baciului Dealul straniu de la Pdurea Baciului

Dealurile de la Pdurea Baciului au ieit n eviden n ultimii 20 de ani, prin numrul mare de obiecte zburatoare neidentificate care au survolat zona i prin aciunea unor fenomene ce depasesc sfera normalului. Din multitudinea de dealuri misterioase din jurul Clujului, unul a intrigat in cea mai mare masura specialistii. Dealul in cauza are forma unui trunchi de con aproape perfect si este ceva mai mic decat celelalte. Latura trunchiului de con este de circa 60 70 de metri, iar inaltimea nu depaseste 50 de metri. Unghiul de inclinare este foarte mare, ajungand la 72 de grade, ceea ce il face foarte greu accesibil. Primul lucru straniu la dealul in cauza este faptul ca, privit de la distanta, acesta nu isi arata forma reala, cea de trunchi de con, pierzandu-se intre cele din jurul sau. O alta ciudatenie este data faptul ca orice busola inceteaza sa mai functioneze normal in locul respectiv, aratand permanent Estul, pe o raza de mai bine de 100 de metri de jur imprejurul zonei, iar telefoanele mobile nu functioneaza deloc desi display-ul indica semnal maxim. Cei cu spirit de observatie nu pot sa nu remarce ca, spre deosebire de celelalte dealuri, pe acesta nu cresc decat cativa copaci si acestia pe poale, iar varful dealului este practic o terasa pe care apa de ploaie nu balteste niciodata, ca si cum s-ar scurge intr-un imens rezervor subteran. Cu toate ca foarte putini au avut curajul sa compare dealul cu un imens aerodrom, localnicii afirma ca deseori de sub pamant se pot auzi zgomote stranii, iar oile, animale frecvent intalnite aproape la fiecare pas, ocolesc dealul ciudat. Ce anume transmite animalelor teama de a ocoli zona, nu se stie. Ne asteptam sa vedem de la bun inceput copacii crescuti in forme bizare, insa acestia ni s-au aratat doar dupa ce ne-am pus corturile in Poiana Rotunda si am inceput sa exploram. Era cald afara. Ziua nu misca nimic in padure si vantul batea rar. Se putea simti o apasare curioasa precum si prezenta sporadica a cate unei entitati a padurii. Povestile spun ca padurea Baciu ar contine o poarta cu destinatie incerta, precum si ca lacul din zona padurii s-a
37

format deasupra unui cimitir. Ce-i drept, se aud multe povesti, dintre care si cele cu protagonisti de pe alte planete. Izvorul e cam la inca o ora in plimbare de la Poiana Rotunda, iar de la izvor se mai face o bucata de drum pana la un loc in cu o intensitate izbitoare, unde se afla 3 cercuri concentrice (formate prin incretirea pamantului), cu pamant ars in mijloc. Cercul exterior are 5 puncte marcate pe linia lui de catre 5 copaci, din care 2 sunt fiecare dubli (adica in loc de un singur trunchi, copacul are doua, alipite). In pardea nordica, in exterior cercului este o bucata ridicata de pamant care seamana cu un fel de mormant dar avand in vedere inaltimea acestuia si faptul ca se afla in partea nordica, ma duce cu gandul ca n-ar fi exclus sa fi avut rol de altar (nordul fiind de regula punctul cardinal al altarului in unele ritualuri pagane). Evenimente stranii se pot intampla atat noaptea, cat si ziua. In cele doua expeditii la care am participat, lumina ori intunericul nu reprezinta o garantie. Si totusi, in prima zi, mergand dupa apa, intorcandu-ne de la izvor pe langa cheile Baciului, dam de un mos care se misca schiopatand incet, foarte incet, pe drumul de padure. Avea ochii albastru-deschis i privea in gol, insa ne si fixa intr-un mod straniu. L-am salutat, crezand ca e cineva de la vre-o stana din apropiere. El s-a oprit, si ne-a intrebat cu o voce stinsa cum se ajunge in Cluj. Ni s-a parut ciudat ca nu avea nimic cu el, nici o plasa, nici un rucsac. Iam explicat cea mai simpla cale de a ajunge: pe urmele masinilor (urmele lasate de roti in pamant). Era calea mai lunga, dar nu avea cum sa se piarda. Pentru asta ar fi trebuit sa treaca prin Poiana Rotunda, unde s-ar fi intalnit cu ceilalti, asa ca nu ne faceam griji ca nu ar ajunge in oras. Batranul ne-a multumit, si si-a continuat drumul, schiopatand. Cand ne-am intors la corturi, ceilalti nu vazusera pe nimeni pe drum. Batranul nu a mai ajuns in poiana in acea zi si nici in cele urmatoare. Urmarindu-ne cursul catre izvor, nu am dat de el, era ca si cum ar fi disparut. Mai pe seara, cel cu care fusesem la izvor ne-a povestit ca sub privirea batranului, se simtea privit in toate colturile din interiorul sau. Pe parcursul zilei, in poiana a trecut un grup de cercetatori romani si americani care ne-au avertizat sa nu innoptam in padure. Mai incolo am fost vizitati de un cuplu cu un copil, cei doi au facut yoga in centrul poienei rotunde. Nu neau deranjat pe noi, noi nu i-am deranjat pe ei. Copilul se dadea cu bicicleta in imprejurimi. Cand au dat sa plece, ne-au avertizat si ei sa nu stam peste noapte, din cauza radiatilor padurii si a spiritelor ce salasluiesc acolo. Au plecat inainte de a se insera. Noi nu le-am ascultat indemnele si am stat 3
38

nopti, in prima expeditie. A venit noaptea, am facut focul, am mancat bine. In jurul nostru se auzeau pasi, fosnete ciudate si se vedeau ochisori verzi-luminosi, in padure, miscandu-se in jurul poienei. Nimeni nu s-a dus sa investigheze. In noaptea urmatoare, dupa ce doi dintre noi s-au intalnit cu un lup care nu a atacat, s-a petrecut aceeasi scena, cu ochisorii, insa cu miscari mai intense. Cadeau ghinzi din copaci fara a fi stejari in preajma. La ora 4, am adormit toti langa foc. In a treia noapte, pe cand s-a facut bezna, ne-a venit ideea sa ne mutam la cercurile de pamant, descrise anterior. Ne-am impachetat pe intuneric, cu ajutorul doar a unei mici lanterne si am pornit-o prin padure. Acea plimbare nocturna m-a trecut prin toate starile, iar la un moment dat, asta mi s-a parut a fi o ca o incercare. La miezul noptii am ajuns la destinatie si am pus corturile. In acea noapte am auzit pasi si un clantanit intens de dinti inafara cortului. Cand m-am uitat, n-am vazut pe nimeni si nimic. In timpul somnului, persoana cu care eram in cort ma chema la cercuri, insistand. Am refuzat. Dimineata, persoana nu-si mai amintea nimic din ce spusese. Ne-am trezit cu totii cu o durere de cap inexplicabila in intensitate. A doua expeditie la care am asistat a durat o zi si o noapte, in care am prins o furtuna apriga. Ziua ne-am plimbat prin padure si am gasit o serie de gropi, variind de la lungimea unui om matur pana la lungimea unui copil. Nu am gasit explicatie pentru ele. Am campat tot in Poiana Rotunda, insa de data asta n-am putut face foc, deoarece seara incepuse deja sa ploua. Patru din noi s-au refugiat de ploaie in cort, iar eu si inca un ins am ramas afara, pe un nailon intins pe jos. Dupa o vreme, am intrat si noi in cort. Ploaia s-a oprit, iar cand am iesit cu totii afara, spre surprinderea noastra, nailonul era rulat sul si impachetat, ceea ce noi nu facuseram cand l-am lasat in ploaie. Lemnele de langa tentativa esuata de foc erau mutate cu cativa metri inspre padure, fara a fi fost suflate de vant (erau lemne mari). In jurul nostru avea loc acelasi fenomen de ochisori verzi. I-am numarat, erau aproximativ 10 perechi. Se miscau cu o viteza mult mai mare decat in prima expeditie. Daca acestia aveau o inaltime aproximativa de un metru, atunci unica pereche de ochi rosii depistata in padure era la aproximativ doi metri. Ne simteam priviti, sau mai degraba analizati. Ma gandeam ca sigur cineva se distreaza de comportamentul nostru, mai ales cand cineva din grup s-a speriat de un zambet diform pe care l-a vazut atasat de ochisorii rosi. Cerul avea o luminozitate proprie, asa ca puteam vedea in noapte fara mare dificultate.

39

A inceput iar sa ploua. 4 s-au dus in cort, eu si un ins am ramas afara, sa ne asiguram ca totul e in regula. La un moment dat, doua sfere imateriale au taiat o carare bine definita prin iarba si s-au apropiat de noi, una la 1 metru si cealalta la 3 metri de unde stateam. Au stationat cateva secunde, dupa care au taiat o noua carare inapoi in padure. Faptul ca ni s-au aratat ne-a entuziasmat pe noi doi, insa i-a cutremurat putin pe ceilalti patru. Cum totul se intensifica in jurul nostru, s-a intamplat ceva foarte straniu: cei care aveau anumite afectiuni interne au semnalat dureri in zona organelor respective. Asta a durat o vreme buna, pana cand ploaia s-a intensificat si mai tare si am intrat cu totii in cort. Stand chiar la deschidere, am vazut ceva ce, dupa parerea mea, a marcat punctul culminant al serii: ceva asemanator cu ceata, insa de densitatea unui abur, a inceput sa intre in poiana dintr-o parte a padurii. A umplut jumatate de poiana si tot venea, in pereti mari, verticali. In jumatate de poiana nu se putea vedea nimic, datorita acestei ceti ciudate, iar in cealalta se vedea clar. Nu parea a fi ceata deoarece ceata are acel miros specific, iar abur nici atat deoarece aburul are o densitate care nu era prezenta in fenomenul la care asistam. Dupa o vreme de acumulare a cetii in jumatate de poiana, deasupra centrului s-a format ca o sfera uriasa din acea materie, dupa care totul s-a revarsat si in partea poienii care era clara. Nu mai puteam vedea nimic in jur, iar zgomotele se intensificau. Un ins, totusi, a spus ca vede zidurile unei cetati deasupra cetei. Intrase intr-o stare dubioasa pentru circumstantele date. Inca nu ne e clar de ce a vazut ce a vazut. Atunci am decis ca putem inchide cortul si sa incercam sa dormim. Era deja tarziu. Am inchis cortul, ne-am inchis ochii, pe cand am inceput sa auzim un marait foarte ragusit. Eu am crezut ca e din cort, banuind ca cineva are chef de glume. Ceilalti mi-au spus ca vine de afara. Nefiind sigura, am deschis cortul si am iesit. Zgomotul venea mult mai intens din lateralul cortului, intr-adevar, de afara. Privind cu lanterna, n-am gasit nimic. Am adormit cu totii, sperand ca nu am deranjat spiritul padurii cu nimic asa de tare incat sa se intample fenomene cu o finalitate mai putin fericita. A doua zi, totul era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am cautat o ora in jurul poienii dupa urme in noroi, dar nu am gasit nimic ce sa sugereze trecerea unor animale sau oameni. Toate aceste evenimente m-au convins ca padurea Baciu are un spirit al ei, un spirit care trebuie respectat si care nu trebuie provocat sau invadat abuziv. Este un loc imprevizibil, care poate sa uimeasca, dar poate sa si sperie. Este o provocare din care insul poate invata, dar este una care nu trebuie luata lesne.
40

Multi care au fost acolo, povestesc de o chemare neomeneasca ce inca ii atrage catre padurea Baciu. In anii 90 presa abunda de materiale care descriau fenomene "paranormale" din padurea Baciu. "Gardianul" va prezinta ce a fost adevar si ce a fost speculatie jurnalistica in legatura cu dosarul Padurea Baciu". Situata in partea de Nord-Vest a municipiul Cluj-Napoca, la aproximativ cinci kilometri de oras, Padurea Baciu nu se deosebeste cu aproape nimic de celelalte paduri din zona de deal. In ultimele trei decenii, dar mai cu seama dupa 89, presa a gasit aici o serie de fenomene cu totul si cu totul neobisnuite. S-a putut citi despre OZN-uri, broaste rosii gigantice, cripte negre care se deschid in Noaptea de Snziene, disparitii de persoane ca in Triunghiul al Bermudelor. Manifestarile din padurea de lnga Cluj-Napoca au strnit si interesul oamenilor de stiinta. Odata cu mediatizarea unor fotografii cu un OZN discoidal care a survolat padurea la 18 august 1968, o serie de analize asupra observatiilor si fenomenelor din zona au fost prezentate la institute de cercetare din Europa si SUA. Primul caz, inregistrat in anii cinzeci Primul care studiat aceste fenomene a fost biologul Alexandru Sift (19361993). La inceputul anilor 1950, plimbndu-se in zona padurii, Sift a observat de mai multe ori forme cu aspect nebulos, pe care un om obisnuit le-ar fi ignorat sau considerat simple fenomene naturale. Dupa ce a fotografiat respectivele forme, biologul a constatat ca numarul structurilor surprinse de emulsia fotografica este mult mai ridicat dect cele vazute de el cu ochiul liber. A urmat o perioada lunga de cercetari solitare, in care numarul observatiilor vizuale si, mai ales, cel al imaginilor fotografice surprinzatoare a crescut considerabil. Dupa 1970, cercetarile incepute de Sift au fost continuate in mod solitar de diversi oameni de stiinta din Romnia. In ultimii ani, mai multe echipe de cercetare din tari precum Franta, Germania si Ungaria au vizitat Padurea Baciu obtinnd de asemenea rezultate remarcabile. Conf. univ. Adrian Patrut, din cadrul Facultatii de chimie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, presedinte al Societatii Romne de Parapsihologie, se numara printre cei care au studiat manifestarile din zona. Dupa 32 de ani de cercetari, Patrut sustine ca in Padurea Baciu are loc un fenomen de natura necunoscuta care interactioneaza cu mintea umana
41

pentru a se manifesta in realitatea fizica. Fenomenele paranormale afecteaza sanatatea martorilor Ultima analiza facuta de profesorul clujean arata ca principalele manifestari si fenomene observate sunt: forme aflate in zbor sau la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber; lumini nocturne, simple sau colorate, in zbor sau stationare; efecte fizice insotitoare (emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, emisii de infrasunete etc.); urme neobisnuite pe sol (vara pe iarba si iarna pe zapada), asemanatoare cu asa-numitele cercuri si pictograme simple din lanurile de cereale; efecte biologice asociate, indeosebi asupra vegetatiei din zona (deshidratari, arsuri, necroze, carbonizari, etc.) dar, mai rar, si asupra animalelor sau chiar a oamenilor prezenti in zonele active (inrosiri ale epidermei, arsuri, stari de greata, stari de voma, stari de anxietate, cefalee, sete excesiva etc.). Dintre acestea, potrivit specialistului in fenomene paranormale, manifestarile cele mai caracteristice sunt asa-numitele aeroforme, adica structuri geometrice zburatoare cum ar fi piramide, sfere, cilindri, conuri, paralipipede, etc., vizibile sau in majoritatea cazurilor invizibile cu ochiul liber. "Cele mai spectaculoase sunt probabil aeroformele de tip OZN, protoOZN sau cvasi-OZN, care ocupa un loc particular. Prezenta OZN-urilor invizibile, mult mai numeroase decit cele vizibile, reprezinta o premiera mondiala," arata Patrut. El spune ca manifestarile de aici fac parte din categoria celor "moi", care inca nu pot fi explicate pe cale stiintifica. Profesorul clujean sustine in studiul sau ca pe parcursul investigatiilor facute nu a gasit nici o legatura cu posibile conexiuni sau explicatii religioase, dar crede ca tot ce se intmpla se datoreaza faptului ca padurea Baciu se situeaza in zona unei falii cu stres seismic, a unor roci cu proprietati geomagnetice inversate, dar si a unui "stres social".

O realitate intermediara Adrian Patrut este de parere ca fenomenele si manifestarile de tipul celor observate in Padurea Baciu ar putea proveni dintr-o realitate intermediara, situata undeva intre realitatea obiectiva a fizicii si realitatea subiectiva a constiintei. "In acest caz, orice incercare de a le impinge mai mult spre
42

realitatea obiectiva nu face dect sa grabeasca revenirea lor in realitatea intermediara careia apartin", sublinieaza specialistul in fenomene paranormale. El concluzioneaza ca Padurea Baciu este o regiune miraculoasa in care normalul si paranormalul se confunda iar conventionalul si neconventionalul nu se mai pot diferentia. In lume, zone cu astfel de manifestari mai sunt in desertul Mojave, zona Gulf Breeze (SUA), La Spezia, Arenzano (Italia), valea Hessdalen (Norvegia), Belo Horizonte (Brazilia). Patrut spune ca acest lucru sugereaza faptul ca ne aflam in fata unui superfenomen planetar foarte complex mult prea putin cunoscut. "Insa, prin amploarea, varietatea si complexitatea manifestarilor, Padurea Baciu ramne, pna in prezent, cea mai importanta zona cunoscuta in care se produc relativ sistematic fenomene neconventionale", afirma cu tarie Adrian Patrut. El a mai adaugat ca dupa anii dedicatii studierii manifestarilor nobisnuite poat spune ca in natura exista 2 seturi de legi: un set de legi generale, normale (legile cunoscute ale fizicii), care actioneaza la scara mare si permanent si genereaza fenomene normale; un set de legi anomale, speciale, care sunt discrete si actioneaza la scara mica (local) si pe durata scurta; ele genereaza fenomene anomale (anomalii), fenomene neconventionale...
46.789946 23.515422

43

btr tr Cei mai btrni romni

Fiecare popor se poate lauda cu mostenirile sale spirituale. Cu oamenii si obiceiurile sale. Noi, romnii, ne mandrim cu batranii nostri, acei batrani verzi amintiti in legende si de existenta carora nimeni nu a stiut de-a lungul anilor. Va prezentam doar cativa dintre cei mai batrani romani amintiti in actele oficiale romanesti din ultimii 200 de ani. In timpul guvernarii generalului Marcy, se mentiona, intr-un raport, existenta unui taran roman, Petrui Ciortan, din orasul Caransebes, in varsta de 185 de ani. In acelasi timp, unul din fiii saI din a treia casatorie, avea varsta de . 90 de ani. In manastirea Kukus din Cehia, se gaseste o pictura in ulei care reprezinta un barbat si o femeie foarte batrani. Tabloul are urmatoarea inscriptie, in limba germana: Iovas Rovin, de 172 de ani si sotia sa, Sara, de 164 de ani, de rit grecesc, casatoriti de 147 de ani, amandoi nascutI si domiciliatI in Kodo (c), din districtul Caransebesului, cu copii adevarati, cel mai tanar baiat de 116 ani si acesta are 2 stranepotI, unul de 35 de ani si altul de 27 de ani; zugravit in 25 august 1728. In 1759, in satul Poiana din judetul Hunedoara, are loc o mare ancheta pentru dovedirea notabilitatii familiei Popa, contestata la vremea aceea de un nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu aceasta ocazie sunt ascultatI 54 de martori dintre care, ultimul, Toader Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de ani. Acesta spune: Cum sa nu fi cunoscut pe raposatul popa Stefan, care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindca eu sunt un om asa de batran, ca pe vremea cand, sub imperiul turcesc, s-a introdus in Transilvania darea pe porti, eu eram atunci deja gospodar cu casa cu fum si am dat eu insumi darea dupa poarta; cu atat mai sigur a dat popa Stefan. Pe fiul sau, Avram, l-am cunoscut foarte bine si pe tata lui popa Stefan, pe popa Luca, l-am cunoscut foarte bine, fiindca am trait impreuna in mare prietenie. Din multi copii ai lui popa Luca,
44

unul, Ioan, s-a asezat ca preot la Bobalna si fiul acestuia, Atanasie, noua romanilor din Transilvania ni s-a pus episcop Deci la varsta de 150 de ani, mos Toader din Voia, da informatii ca un om cu judecata matura. In zona Nasaudului, traia un taran in varsta de 120 de ani, Tanase Todoran a lui Danila, din satul Bicigiu. Acesta avea 120 de ani cand, la 10 mai 1763, pe platoul Mocirla de langa satul Salva, in prezenta generalului Buccow, a episcopului de Blaj, Petru Pavel, si a 2 batalioane de infanterie si 8 companii de cavalerie, chemate sa depuna juramantul ostasesc, a luat cuvantul si a spus: De 2 ani suntem catane, adeca graniteri si carte n-am capatat de la inaltata imparateasa, ca suntem oameni liberi. Ne-am scris iobagi, dam dare, facem slujbe catanesti, copiii nostri vor merge pana la marginea pamantului sa-si verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robi, sa nu avem nici un drept, copiii nostri sa fie tot prosti, or vor invata ceva or ba? Asa nu vom purta armele, ca si sfanta lege sa ne ciufuluiasca tisturile. Jos cu armele! Alungati afara paganii din hotarele noastre! Auziti crestini romani numai atunci vom sluji, cand vom vedea carte de la inaltata imparateasa, unde-s intarite drepturile noastre; pana atunci nu, o data cu capul. Ce da gubernia si cancelaria din Beciu, e nimica: is minciuni goale de azi pe maine. Pentru curajul sau mos Toader a fost tras pe roata. Cu toate astea, cuvintele lui au fost ascultate de batalioanele romanesi care s-au rasculat impotriva curtii de la Viena. Rascoala a fost innecata in sange, dar Maria Tereza a fost in cele din urma obligata sa le recunoasca drepturile. Pentru ca nu mai avea ostasi la marginea de rasarit a imperiului. In 1839, ziarul de limba maghiara Erdelyi Hirado din Cluj, reproducea un articol despre un batran din Pestis, Ion Groza, in varsta de 120 de ani, care ar fi putut traI inca mult timp daca, impiedicandu-se intr-o buturuga, nu s-ar fi ranit mortal la cap cu coasa ce o avea in mana. Batranul Groza lasa in urma lui un fiu de 100 de ani si un nepot de numai 80 de ani care de 50 de ani este jude domnesc Un istoric maghiar scria, intr-o monografie a judetului Arad, urmatoarele cuvinte despre 2 tarani romani: In 1789, in cursul unei vanatoare in satul Cuied, un domn a intrat in casa unui taran romn. Batranul gospodar insusi povesteste ca nemtii i-au alungat pe turcii din Boros Ineu; asadar s-ar fi putut sa aiba 130 de ani. In cursul indelungatei sale vieti, n-a iesit niciodata din hotarul satului si in viata lui pentru intaia data vede un domn La 1 ianuarie 1894 moare un pastor din Madrigesti, in varsta de 107 ani, dupa altii
45

de 120 de ani, care in viata lui o singura data a iesit din satul sau, cand a fost in Gurahont, sa vada trenul, ce fusese pus in circulatie in 1890. Papiu Ilarian, povesteste ca in 1852, in muntI inca mai existau oameni de pe vremea lui Horea. intre altii, exista un popa batran care a fost si capitan sub Horea. L-am lasat la urma pe cel mai batran cunoscut in actele romanesti ale vremurilor. Este vorba de iobagul Lupu Basa din satul Carpinet, judetul Bihor, de care aminteste si urbariul domeniului Beius, din anul 1600. Cu ocazia unei anchete din 9 noiembrie 1619, in care se cerceta daca preotul Parvu este scutit de slujba ostirii si de dari, conform unui act semnat de insusi imparatul Sigismund, sunt audiati peste 20 de martori batrani din 6 sate, dintre care cei mai multi erau trecuti de 100 de ani. Toti depun marturie in favoarea preotului Parvu, ultimul dintre ei fiind Lupu Basa, a carei varsta, de 225 de ani este consemnata de 2 ori in documentele intocmite. Mos Lupu aminteste despre rolul sau in constructia bisericii din Carpinet si depune, la randul sau, marturie despre actele eliberate de Cancelaria imparateasca si prin care preotul Parvu si urmasii sai erau scutiti de slujba ostaseasca si de plata darilor pe veniturile obtinute pe pamanturile bisericii.

46

Gugulanii
n lume exist mici populaii izolate, ce se consider a fi urmaii primilor oameni de pe Pmnt. Aa se socotesc multe comuniti din Caucaz, bascii din Pirinei i Quanchii din Canare, iar exemplele ar putea continua. Dar puini tiu c n ara noastr, n preajma Munilor Gagu, din masivul Retezat, triesc aa-numiii gugani sau gugulani, pstori voinici i foarte nali, cu via retras i particulariti lingvistice destul de stranii, care se pretind a fi urmaii direci ai dacilor i cobortori din cei mai vechi oameni din lume. Neam de pstori, guganii i trag numele i se cred de-o seam cu piscul din Masivul Godeanu, la sud de Retezat, care are 21 de vrfuri, toate peste 2.000 de metri, dar nici unul mai mare ca vrful Gagu (2.291 metri). Anumite particulariti lingvistice (dialecte) n vorbire, destul de stranii, au creat legende i au fcut din gugulani un izvor de presupuneri i ipoteze, care i au originea n preistorie. Credina acestor pstori romni, cum c ar fi cei mai vechi oameni de pe Pmnt, este mult mai adnc dect legenda, pentru c ajunge tocmai la rdcina miturilor primordiale ale omenirii. Se povestete, de pild, c strmoii ancestrali ai gugulanilor ar fi urmaii pmntenilor din Gigantomachia Elina, care peau din munte n munte, cum am clca noi din piatr n piatr, iar Iovan Iorgovan ar fi nimeni altul dect modelul dup care a fost ntruchipat Hercule, lupta acestuia cu balaurul avnd loc la poalele Muntelui Oslea, de lng izvorul Cernei, cum se pstreaz n baladele populare din partea locului, i nu pe Ossa din Olimp, cum se nareaz n Odiseea. Probabil c Homer, mpreun cu Hesiod, au strmutat Gigantomachia din ara Haegului, leagnul civilizaiei romneti, pe coasta golfului Thermaios, ca s le fie, probabil, mai la ndemn. Ideea cu Gigantomachia Carpatic a fost lansat, cu exemplificri patronimice, de Nicolae Densuianu (18461911), n opera sa capital Dacia Preistoric, fiind reluat n multe studii de dat recent, ce reanim aceast poveste care, n nici un caz, nu trebuie uitat! Numele de gigani vine de la Hogigas (Uria) care, fiind identic cu Ho geganes, poate nsemna i nscut pe pmnt, adic btina. Este, credem, revelator s reamintim c n textele antice se pomenete de localitatea Gigonul (guganul), iar pe harta geografic a Romniei, lng Caransebeul de astzi, este menionat aezarea cu numele de Gagnis, pentru a ne convinge de strvechea etimologie mitic a guganilor. Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani. Pe ei ii uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si mandria. Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte. Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere. De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe". Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.
47

Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in "Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972. Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania. De cand am intrat in Banatul montan, privirile ni s-au lovit de casele fara curte si fara gard la strada si de storurile de lemn bine trase peste ochiurile de sticla. Casa langa casa, pe un singur nivel, dar inalt. Parca ar forma o singura cladire, intinsa cat satul. Peretii "exteriori" se sufoca unii intr-altii, intr-un joc asemanator unui domino pentru Gulliveri. Usile, de cele mai multe ori metalice, sunt mari, ca niste porti. Rareori vezi vreuna intredeschisa, si-atunci nisa oferita cu zgarcenie ochilor curiosi nu-i mai lata de un deget. Nu poti sa nu te intrebi ce-or avea de ascuns oamenii astia?! Arhitectura este de sorginte austriaca, dar locatarii sunt gugulani. Mai vezi pe cate unul batran la poarta, pe bancuta, privind trecatorii.

Copiii, foarte putini, bat mingea pe la vreun colt de strada. Abia la Turnu Ruieni, la vreo 13 km de Caransebes, am aflat ce adapostesc zidurile inalte ale gugulanilor. Usa de la strada nu foloseste la intrarea in casa, ci doar strajuieste un gang care da in curte. "Asta e cea mare", ne spune tanti Ilca Patruta. Privirile noastre se lipesc de varfurile degetelor ei, care descriu, ca un compas viu, un
48

cerc imaginar peste curtea larga, betonata, dar plina de ghivece cu flori viu colorate. In orice directie ai privi, "ograda" nu este imprejmuita de gard, ci de ziduri cu ferestre foarte mari, impodobite cu perdele si pe dinauntru, si pe dinafara. Stralucitor de albe, de parca femeia asta, care pare sa aiba vreo 55-60 de ani, nu ar face nimic altceva decat sa le spele toata ziua. Nu-i chiar asa. "Fiica-mea si ginera-miu is plecati in Spania. Nu-i nima (n.r. nimeni) in toata casa asta, decat eu, barbate-miu si nepoata. " La ce folosesc atatea camere, totusi? Cele mari si mai frumoase, de la strada, sunt pentru oaspeti. Obloanele sunt trase mai tot timpul, sa nu intre praful si sa nu decoloreze soarele peretii. Gugulanii stau in odaile mai mici, din spate. "Asta nu-i tot. Haideti sa vedeti si restul!", ne indeamna gazda, pasind in casa, fara grija ca ar putea murdari gresia lucioasa cu cizmele ei manjite zdravan cu noroi. Facem cativa pasi pe un hol si nu intram in sufragerie, cum ne asteptam, ci in... grajd! O vacuta ne priveste nepasatoare, in timp ce trecem iute pe langa ea, chemati de lumina unei alte curti. Cea de animale. Din ea se face ce-a de-a treia batatura, de fapt o gradina cu straturi de legume, cativa pomi si o palma de vie. "Asta-i casa unui gugulan", isi termina prezentarea femeia. Are o lucire de mandrie in ochi si parca este un pic nerabdatoare sa auda complimentele noastre. Suntem insa grabiti sa intram intr-o casa de peste drum de tanti Ilca, sa vorbim cu un gugulan atat de in varsta, incat si-a castigat multi ani o paine ca-n cantecul banateanului Achim Nica, mergand cu carul cu mere la targ. In gospodaria lui Ion Albu nu-ti iau ochii perdelele imaculate, curtea e mai mica si mai dezordonata. Arhitectura locuintei pare insa a fi la fel. Batranul a fost angajat in ultimii ani de dinainte de pensie la exploatarea forestiera si la mina carbonifera Caransebes, dar cea mai mare parte din viata a fost agricultor si a mers sa vanda mere la targ. "Eram copil cand am plecat prima data cu carul cu mere. Gugulanii mergeau mai multi, in convoi, de teama lotrilor. Cel mai rau era la Buzias. Ne potriveam sa nu trecem la ceas de noapte pe acolo, ca era periculos", isi aminteste batranul cu ochi albastri. Merele le dadea pe porumb, pe grau si alte bucate. Si pe timpul lui Ceausescu a mai vandut mere. Doar ca nu le mai cara cu carul, ci cu Dacia, si lua pe ele lei, nu cereale. "Era frumos... acum ii greu. Nu de bani, ca primesc pensie 3.700.000, da nu mai am ortac de 17 ani." "Adica femeie", revine cu o explicatie pe care o ceream din priviri. Dar are un fiu, un batran mai tanar decat el. Doar un copil, maximum doi si atunci accidental este limita numarului de urmasi in familiile de gugulani. Natalitatea si mortalitatea se echilibreaza una pe alta printr-o lege nescrisa, de cand lumea, in Gugulania. Mai mult de unu-doi copii nici n-ar avea loc sa creasca intr-o casa sufocata de peretii gospodariilor vecine. Asa, averile raman in familie si nici nu apar certuri pe mosteniri. Gurile celor de la ses spun despre falosii urmasi ai dacilor de la Varful Gugu ca de zgarcenie nu fac mai multi copii. Locuitorii acestei tari de sub ochii nostri stiu insa mai bine cum sa-si duca numele mai departe, asa cum i-a invatat zeul din vechime, Zamolxe. Gugulanul ar putea fi descris pe scurt ca un om de zona de munte, un iubitor de frumos, in ciuda naturii aspre, si care pastreaza cu sfintenie traditiile. Pentru ca gugulanii, cu obiceiurile si felul lor de a fi, ar putea fi descrisi prin elementele de infrumusetare ale portului si gospodariilor, duse pana la extrem, "din fala", si care inglobeaza elemente ale culturii de la inceputul lumii si pana acum. Ceapsa si opregul sunt, astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic. Nicoleta Guma, directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Garda din Caransebes, asociaza aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentari de pe ceramica culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite in tara gugulanilor pastreaza
49

puternice reminiscente ale culturii dacice precrestine. Motiv pentru care sunt considerati, de multe ori, mostenitorii cei mai vrednici ai inaintasilor nostri. EMBLEMA "Gugulan cu car cu mere Si cu frumoasa muiere Ma dusei sa cumpar mere Si cu ochii-s la muiere Gugulanu-i om cu minte El ti-o spune mai nainte Eu vand mere, eu vand pere, Dar nu-mi vand a mea muiere"

50

Misterul de la Petera Muierii

Putine lucruri atrag atat de mult interesul oamenilor ca pesterile. Poate din cauza localizarii lor subterane si a intunericului care le stapaneste. Sau poate din cauza formatiunilor calcaroase de diverse forme care se pot vedea in fiecare din aceste caverne. Basme si legende venind de dincolo de mitologie vin sa adauge o umbra de mister acestor adaposturi preistorice ale oamenilor. De la an la an, noi descoperiri vin sa elucideze aceste mistere. Undeva, pe traseul turistului ce trece prin judetul Valcea, in imprejurimile Bailor Olanesti, se gaseste una dintre cele mai vizitate peteri din Romania Petera Muierii.

O legenda locala spune ca in vremurile vechi aici traia o zana a padurii care-i ajuta pe toti cei care se duceau la ea. Aducea barbatii plecati de langa neveste, ajuta sa rodeasca pantecele femeilor sterpe, le ajuta pe fetele batrane sa se casatoreasca. Intr-o zi, la zana a venit un tanar de o frumusete rapitoare care isi cauta norocul in lume. Iar zana, calcand traditiile si juramintele sale, s-a indragostit de tanar. Numai ca acesta a parasit-o intr-o buna zi. Mult l-a plans zina pe tanar. De durere s-a stins iar trupul ei a fost mistuit de o flacara venita din pamant. De atunci pestera s-ar numi a Muierii.

51

Dar, dincolo de ceea ce vede turistul grabit si poate obosit din cauza drumului parcurs pana atunci, mai exista ceva. Mai exista o zona care nu e vizitata decat de cei care stiu de existenta ei. Pornind de la descoperirea unui text scris pe o bucata de argila, in limba romana, si datat in anul 176. d. H., in anul 1992 cativa inimosi arheologi amatori au descoperit o zona aflata la 20 de metri, sub pestera turistica. Textul respectiv era parte dintr-o ofranda pe care sotia unui demnitar roman o aducea unui zeu al fertilitatii. Din cauza deteriorarii placutei de argila, numele zeului a ramas necunoscut, din el vizibile fiind doar primele doua litere, respectiv Z si I. Cum in pantenonul dac si cel roman nu se cunoaste un zeu al carui nume sa inceapa cu Zi, s-a presupus ca era vorba de un zeu local al fertilitatii, stiut fiind faptul ca in perioada respectiva, inca se mai resimteau urmarile razboaielor dezastruoase din 102 si 106, cand murisera foarte multi barbati. Cautarile au durat aproape 2 luni. De multe ori, descurajati, au fost la un pas de a-si strange lucrurile si a pleca. Pana la urma cautarile lor au avut o finalitate care a depasit pana si asteptarile lor. La 20 de metri sub zona vizitabila au descoperit o incapere ciudata. Cu o lungime de circa 25-30 de metri si o latime de aproape 15 metri, incaperea subterana era diferita de tot ceea ce vazusera ei inainte. In mijloc, se gaseste o formatiune calcaroasa asemanatoare unui falus de aproape 1, 5 metri. Ceea ce este extrem de interesant e faptul ca falusul nu a fost cioplit in calcar ci format de depunerile din pestera. Mai exact este vorba despre o stalagmita ciudata. Desi in mod normal stalagmitele cresc de jos in sus, dezvoltandu-se pe verticala, de data asta este vorba despre o stalagmita care s-a dezvoltat pe orizontala. Circumferinta falusului este de aproximativ 40 de centimetri iar orientarea sa este catre intrarea in pestera. Chiar inaintea lui, se mai vad urmele unui altar. Din pacate, din cauza vicisitudinilor vremii, din altar au mai ramas doar cateva pietre, altarul fiind cioplit din andezit, roca ce nu se gaseste in zona respectiva. De o parte si de alta a simbolului falic se gasesc niste intranduri in peretele pesterii, sapate de mana omului, cate 7 pe fiecare parte. Existenta unor cercei si a altor cateva podoabe de femeie arata ca in acele intranduri se adaposteau femeile care veneau sa se roage zeului respectiv. Iar faptul ca aceste podoabe erau din cositor si bronz si abia cateva din argint, arata ca la serviciile zeului apelau in special femeile din categoria sociala mai defavorizata. Nu se stie daca preotii acestui cult erau femei sau barbati dar, tinand cont de similitudinile altor culte
52

cat si de specificul zonei, s-a presupus ca era vorba de barbati. Mergand pe firul legendei, arheologii au incercat sa refaca, macar in parte, traseul parcurs de femeile care veneau la pestera. Femeile nemaritate sau cele fara rod, cele sterile, erau aduse de tatii lor sau de soti. Imbracate in haine de sarbatoare, acestea erau duse pana la intrarea in pestera de unde erau preluate de preotii zeului. Dupa ce treceau printr-un ritual de purificare, erau conduse in fata altarului. Aici fiecare depunea ofranda sa si facea rugaciunile de rigoare catre zeu. La sfarsitul rugaciunii, marele sacerdot incepea ritualul prin care ruga zeul sa coboare pe pamant si sa aduca fertilitatea pentru femeia in cauza. Apoi, ii dadea femeii sa bea o licoare special pregatata pentru acest caz. Licoarea continea o serie de analgezice si halucinogene si o adormeau. Inainte de a o adormi era condusa in lacasul din stanca ce ii era destinat. Sub efectul bauturii femeile traiau intr-o stare de semiadormire timp de 3 zile. In tot acest timp, ca urmare a efectului halucinogenelor, aveau impresia ca sau intalnit cu insusi Zeul. Se pare, totusi, ca zeul se folosea de preotii sai, de reprezentantii sai terestri pentru a se impreuna cu femeile. Nu se cunosc foarte mult amanunte, dar tinand cont de faptul ca lacasul de sub pamant nu a fost distrus de oameni, inseamna ca cei mai multi erau multumiti de efectele rugaciunilor si ale ritualurilor. 45.18216 23.753724

53

Polovragi adevrata peter a lui Zamolxis?


Pe malul Olteului, ntr-o ambian de vis, n mijlocul naturii, ne privete ochiul negru al unei peteri n care a fiinat odinioar nsui Zamolxis, Zeul-Om att de iubit de daci. Numit, printre altele, petera lui Zamolxis, Petera lui Pahomie sau Petera Polovragi, formaiunea carstic din munii Olteniei ascunde taine nebnuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii Poleo unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul Memento mori. Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci. Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie. Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este aceea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii. 45.197326 23.786328 45.192941 23.789

54

Pestera Movile
In 1986 un grup de cercetatori romani a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, in timp ce facea cercetari asupra solului, in vederea construirii unei centrale electrice in apropierea Marii Negre. Descoperirea Pesterii Movila avea sa uimeasca intreaga lume stiintifica o data cu descoperirea unei lumi subterane ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafata. Nu era pentru prima data cand se descoperea viata intr-o pestera, dar in cazurile anterioare viata subterana depindea de cea de la suprafata. Insa la Movila, cercetatorii au descoperit un cerc complet inchis, un ecosistem in sine, total independent de suprafata. Acest lucru l-a facut pe unul dintre cercetatori sa afirme ca daca in urma unui razboi nuclear viata de pe pamant ar disparea, acest ecosistem ar fi un supravietuitor. Se pare ca pestera pastreaza secretul originii vietii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede in acestea fosile vii, care au reusit sa supravietuiasca milioane de ani. Refugiul lor in subteran isi are inceputurile in epoca de gheata. Una dintre teoriile genezei sustine ca populatia pesterii a fost izolata in urma cu cinci milioane jumatate de ani, cand nivelul Marii Negre a scazut simtitor. In acel timp, cei mai apropiati stramosi ai omului de azi erau maimutele din sudul Africii. Ineditul acestei descoperiri consta in existenta primului ecosistem din lume al carui viata se bazeaza pe chemosinteza. Printre creaturile descoperite se afla un miriapod care masoara 10 cm, al carui muscatura este veninoasa. Cercetatorii au identificat doua spatii cu aer. In primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, insa in cel de-al doilea spatiu au descoperit un strat ce avea o consistenta laptoasa. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otravit cu gaze nocive vietii, cum ar fi hidrogenul sulfurat si dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scazut. Absenta luminii solare duce la eliminarea posibilitatii de a obtine hrana prin fotosinteza, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la conditiile de mediu. Utilizand energia chimica rezultata din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-si procura hrana. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect laptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrana pentru celelalte animale aflate in pestera, ei fiind ultima veriga a lantului alimentar. Acest sistem autosustinut nu a fost niciodata intalnit la suprafata Terrei. Dr. Cristian Lascu nu a gasit dovezi ale provenientei apei din exterior. Teoria elaborata de acesta este ca apa de la suprafata Romaniei contine un isotop, consecinta a dezastrului de la Cernobil, iar daca aceasta apa ar fi fost de la suprafata ar fi trebuie sa
55

contina implicit si acest isotop. Insa testele au aratat ca era inexistent. Apa provenea dintr-o rezerva subterana care se pare ca a fost pastrata aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentatie din exterior, s-a creat un ecosistem inchis, total diferit de cele aflate la suprafata. Printre speciile noi de carnivore gasite aici se numara doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie noua de lipitoare, patru paienjeni si un scorpion de apa, diferit de rudele sale cunoscute. Locuitorii subterani au o culoare pala, iar ceea ce ii diferentiaza complet de rudele lor de la suprafata este lipsa totala a vederii si antenele de proportii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe intuneric. Simpla prezenta umana in acest loc, ameninta serios viata ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen si de dioxid de carbon din pestera. De aceea, este permisa intrarea a cel mult trei persoane o data. Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemanat conditiile de viata din pestera Movila cu cele de pe Marte. Lemke, care lucreaza la o misiune de cerecetare a existentei vietii pe Planeta Rosie, crede ca este posibil sa fi existat forme de viata pe acesta, in urma cu 3,5 bilioane de ani, cand Marte era mai calda. Cazul pesterii Movila a readus speranta gasirii unor forme de viata incipiente in subteranul planetei, unde exista surse de apa lichida calda. Descoperirea acestei pesteri nu i-a inspirat doar pe cercetatori, ci si pe scenaristii americani, care au scris o poveste plecand de la acesta descoperire, culminand cu productia filmului The cave in 2005, in regia lui Bruce Hunt. 43.823748 28.5608

56

Petera Coliboaia
Cele mai vechi picturi paleolitice din Europa Central, descoperite ntr-o peter din Bihor
Picturile i gravurile au fost descoperite de speologii Tudor Rus de la Clubul Speodava tei, Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura oiciu din cadrul Asociaiei Speowest Arad i Marius Kenesz de la Speo Club Zarand Brad, n timpul unor expolorri speologice obinuite, a anunat, luni, Viorel Lascu, preedintele Federaiei Romne de Speologie. Petera Coliboaia este strbtut de un ru subteran, care formeaz mai multe sifoane, fcnd astfel excepional, dar i dificil parcurgerea ei. Pn acum, nu i s-a acordat importan, nu a fost inclus nici mcar pe lista peterilor protejate, cu toate c se afl pe raza Parcului Natural Apuseni. Au fost mai multe expediii aici, ns cei cinci speologi au intrat n interior mai adnc dect alii i au strbtut trei zone complet inundate, dup care au dat peste o galerie nalt, pe pereii creia au gsit picturile", a explicat Lascu.

57

Potrivit sursei citate, picturile sunt negre i reprezint animale, printre care un bizon, un cal, posibil o felin, unul sau dou capete de urs i doi rinoceri. S-a gsit, de asemenea, i o gravur, reprezentnd un tors de femeie, probabil un simbol. Pe sol se aflau oase de urs. O parte a picturilor a fost distrus de ap, iar o alta de urii care au stat n peter i se vede c au zgriat i au lustruit pereii", a mai spus speologul. Picturile au fost verificate de o echip condus de Jean Clottes, unul din cei mai cunoscui specialiti n arta de peter din lume, echip din care a mai fcut parte Bernard Gly, i el specialist n art de peter, speologii Marcel Meyssonnier i Valrie Plichon, precum i Michel Philippe, paleontolog specializat pe ursul de peter, respectiv Franoise Prudhomme, specialist n preistorie general. n urma analizelor, experii au confirmat autenticitatea picturilor i gravurilor. Dup factura acestora, picturile pot fi ncadrate ca aparinnd unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian (ntre 23.000 i 35.000 de ani). Este pentru prima dat cnd n Europa Central se atest art parietal aa de veche", a mai artat preedintele speologilor romni. n urma descoperirii, prin grija Federaiei Romne de Speologie i a Administraiei Parcului Natural Apuseni, petera a fost pus imediat sub protecie, n stare de conservare, sub autoritatea arheologic a Muzeului rii Criurilor i cea administrativ a Consiliului Judeean Bihor, urmnd s fie inclus ntr-un proiect complex de cercetare multiinstituional i multinaional. Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu Sarmisegetuza sau Cucuteni, de pild", a mai artat Lascu.

46.531567 22.595917

58

Petera cu oase
New Scientist Peter care coboar adnc n trecutul Europei
Acum patru ani, exploratorul roman tefan Milota a fcut o desoperire uluitoare, n peterile, necunoscute pn atunci, din adncul munilor Carpai din ara sa: un os de mandibul care s-a dovedit a fi cea mai veche fosil de om modern, gasit n Europa. i mai surprinztor, aceast mandibul avea trsturi care sugerau c primii oameni moderni s-au ncruciat cu neanderthalienii. mpreun cu colegul sau alpinist din clubul de exploratory Pro Acva Grup, Milota a ajutat oamenii de tiin s realizeze ruta subteran spre Petera cu Oase, de-a lungul a trei sezoane, 10 ore pe zi, multe din ele petrecute crndu-se, notnd sau plonjnd prin pasaje nguste. Frederic Heeren i-a urmat prin pasajele sub ap ntr-o astfel de excursie, pentru a-l ntreba pe Milota cum a gsit rmiele umane vechi de 35.000 ani. Cnd ai nceput s practice explorarea peterilor? n 1996 am fost implicat ntr-un proiect ecologic pentru a cura un lac din Romnia, care era acoperit cu sticle i gunoi. Era un lac carstic, n care eroziunea calcarului a format guri adnci i cureni subacvatici. La fundul lacului era o peter i m-am aventurat nuntru. Aceasta a fost prima mea plonjare subacvatic ntr-o peter. Dup aceea am plonjat de multe ori, aici, n peterile din Romnia. i cum ai descoperit peterile neexplorate cu fosile? Am fost cu doi prieteni pe care i ntlnisem n comunitatea alpinitilor i am fost destul de norocoi s gsim o parte a sistemului carstic din Romnia, despre care nu tia nimeni. Majoritatea peterilor de aici au fost descoperite cu sute de ani n urm. Am petrecut doi ani explornd i cartografiind acest system. Era o peter unde apa intra n munte i alta, departe, pe unde apa ieea. Am cutat jonciunea i am gasit-o i apoi am nceput s gsim multe ramuri i galerii. La nivele mai adnci se afl pasaje submerse denumite colectoare i ai nevoie de echipament de scufundare pentru a le explora. Cum ai gsit galleria pe care ai denumit-o Petera cu Oase? n februarie 2002 m-am scufundat printr-un collector ngust i lung de cca. 25 metri, spernd c ar putea duce ntr-un loc nou. Ducea ctre o ntreag nou reea de peteri. Am ieit la suprafa ntr-o galerie i am mers prin ea pn cnd am vzut un horn care urca tot mai sus. Am urcat puin dare ram singur i m-am gndit c, dac voi cdea, num va gsi nimeni. Aa c m-am ntors mai trziu cu prietenul meu Laureniu Sarcin. El a urcat o parte din horn i a privit sus i l-a putut vedea pn n vrful muntelui. Mi-a zis oho! E o galerie mare acolo sus. Data urmtoare am venit cu nc un tip, Adrian Bilgar i toi tri aveam echipamentul de care aveam nevoie pentru a escalada hornul. Astfel am putut ajunge la galleria superioar. Ce ai gsit acolo? La nceput am vzut numai cteva oase de urs gigant disprut, de dou ori mai mare dect urii de azi. Dar apoi am gsit o mic firid n care am simit un current de aer mai cald. Am spat i am spart piatra n jur pn am creat un mic pasaj. Am continuat, pentru c de la curentul de aer
59

am tiut c n cealalt parte era ceva mare. Destul de sigur, cnd m-am bgat n noua galerie, mam aflat n faa a trei cranii mari de urs. Cnd m-am ridicat, lampa de cap a luminat ntreaga podea acoperit cu mii de oase, parial ncastrate n podeaua de calciu. Aceast galerie a fost nchis timp ndelungat? Timp de mii de ani. Urii au intrat printr-o intrare pe sus. Am mers cu grij n jurul oaselor unele de capr slbatic, unele de cerb gigant i apoi am intrat n alt galerie i am vzut o mandibula uman. Arta diferit fa de una uman obinuit. Era masiv dar am fost aproape sigur c era uman. Cum era poziionat mandibula? Acesta a fost lucrul cel mai bizar: se afla n vrful podelei de calciu, fr a fi ncastrat n ea ca celelalte oase. De aceea majoritatea arheologilor nun e-au crezut la nceput. Am cutat darn u am gsit alt fosil uman la acea vizit. Am decis s lsm mandibula pe podeaua peterii, aa cum am gsit-o. Cnd am ieit i-am cutat pe cercettorii de la Institutul de Speologie din Cluj i am fost pui n legtur cu arheologul Joao Zilhao de la Universitatea din Bristol, Anglia. Joao nu a crezut c noi am gsit mandibula n acea poziie. El a spus Nu gseti pur i simplu mandibule umane pe podele. Aa c l-a trimis pe Ricrdo Rodrigo, un arheolog din Lisabona, care face scufundri pentru Centrul Naional Portughez de Arheologie Nautic i Subacvatic, s merg cu noi la petera fosilei.

60

Cum explicit poziia mandibulei? Pn la urm, chiar anul acesta, ne-am dat seama de unde provine mandibula. Chiar deasupra locului unde am gsit-o este o pant. Arat ca i cum n timpuri recente, un animal a spat o mic groap n sediment i a pus mandibula care s-a rostogolit n josul pantei pn n acea poziie ciudat. Ct de veche era? O mic bucat din osul mandibulei a fost trimis pentru datarea cu carbon radioactive. Dou laboratoare au convenit asupra unui rezultat de cca. 35.000 ani, ceea ce o face s fie cea mai veche fosil uman din Europa. Ai mai gsit alte resturi umane? mpreun cu Ricardo Rodrigo, am cutat dou sptmni n galerii darn nu am mai gsit vre-un os uman pn n ultima zi. Atunci, am gsit ntreaga fa a unui alt craniu. Asta se ntmpla pe la miezul nopii. Cnd am ieit din peter, Ricardo l-a chemat pe Joao de pe telefonul su mobil. Am srbtorit cu toii. Nimeni nu mai crede c acestea sunt falsuri. De atunci, am asigurat asisten oamenilor de tiin timp de trei sezoane. Acum avem un craniu aproape complet i alte fragmente de os de la un al doilea craniu, vechi de 35.000 ani. Arheologii nu au gsit tore sau unelte care s arate c aceti oameni au trit n peteri, aa c se pare c rmiele au fost splate de pe terenul de deasupra.

Ce te face s petreci attea ore escaladnd i fcnd scufundri n frig i ntuneric? Nu este doar de dragul scufundrilor n peteri. Am petrecut o groaz de timp acolo. Prea mult. Am pierdut o prieten din cauza asta. Lumea vorbete de sporturi extreme dar pentru mine nu este asta. E vorba de descoperiri.

Principalele rezultate
(1) Studiul sedimentologic si stratigrafic al depozitului de resturi fosile de pe Panta Stramosilor (vezi harta de mai jos) a aratat faptul ca acesta s-a format ca urmare a doua episoade torentiale de scurta durata in timpul stadiului izotopic (MIS) 3, cu cca. 42.000 ani in urma. Datarea directa a speleotemelor intercalate in depozit a permis calibrarea si verificarea varstelor obtinute prin metoda radiocarbonului ca si estimarea duratei oscilatiei climatice respective la cateva sute de ani.

61

(2) In conditiile unui continut de colagen al resturilor fosile umane insuficient de ridicat pentru a permite datari cu radiocarbon fiabile, datarea cu seria uraniului a speleothemelor intercalate in depozitul fosil s-a dovedit un element crucial pentru confirmarea varstei de ~40.5 ka for Oase 1, cel mai vechi rest de Homo sapiens din Europa (Rougier et al.; Zilhao et al., 2007) (vezi sectiunea de mai jos prin stalagmita PPL6);

(3) studiul proprietatilor magnetice ale sedimentelor din profilul de 9 m lungime din cadrul Putului, calibrat cu ajutorul datarilor cu seria uraniului pe o stalagmita si datarilor ESR pe resturi fosile din sedimente a furnizat o prima inregistrare a parametrilor climatici si regimului precipitatiilor intre ~16.5 ka si ~120 ka

The Independent Dezvluit: faa primului european


Fragmente de craniu vechi de 35.000 ani gsite n Romnia sunt acoperite cu carne de ctre oamenii de tiin.
De Steve Connor, Science Editor

Luni, 4 mai 2009 Faa primului om modern anatomic care a trit n Europa a fost dezvluit. Ea a aparinut unui brbat sau femeie care a locuit n vechile pduri ale munilor Carpai n ceea ce este acum Romnia, acum 35.000 ani. Reconstrucia artistic o figur ce poate fi a unui brbat sau femeie se bazeaz pe un craniu i o mandibul pariale, gsite ntr-o peter n care se cunoate c hibernau urii. Trsturile faciale indic afinitatea strns a acestor europeni iniiali cu strmoii lor africani imediai, dei nc nu a fost posibil determinarea sexului persoanei.
62

Richard Neave, artistul forensic care a reconstituit trsturile faciale prin acest model din lut, sa bazat pe o msurare atent a fragmentelor de os i pe lunga sa experien n privina modului n care esuturile moi ale feei sunt construite n jurul oaselor craniului. Reconstituirea a fost fcut pentru serialul BBC2 Incredibila cltorie a omului, care prezint originile i evoluia omului, de la locul nostru de natere n Africa pn la lungile rute migratoare care ne-au dus s populm cele mai ndeprtate locuri de pe glob. Este imposibil determinarea culorii pielii din analiza oaselor, dei oamenii de tiin speculeaz c aceasta era probabil mai nchis la culoare dect cea a europenilor din timpurile moderne, reflectnd o origine african mai recent. Capul de argil al dl. Neave, primul european modern, se afl acum pe biroul lui Alice Roberts, antropolog la Bristol University, care va prezenta serialul BBC, care este programat s fie difuzat urmtoarea duminic pe BBC2. "Este ntr-adevr cam bizar. Sunt om de tiin i sunt obiectiv, dar privesc faa i m gndesc c privesc de fapt la faa cuiva de acum 40.000 de ani, i e ceva ciudat n legtur cu asta, a spus dr. Roberts la Radio Times. "Richard creaz cranii a unor oameni mult mai receni i este obinuit s vad diferenele ntre populaii. El a spus c craniul nu arat a fi chiar european sau asiatic sau african. El arat ca un amestec ntre ele. i te gndeti, ei bine, asta este ceea ce ai fi ateptat de la cineva care fcea parte din cele mai timpurii populaii venite n Europa. Speologii au descoperit mandibula inferioar a primului european modern n 2002, n Petera cu Oase, localizat n partea de sud-vest a munilor Carpai. Fragmentele de craniu rmase au fost dezgropate n 2003. Oamenii de tiin au datat oasele folosind analiza cu carbon radioactiv ca fiind vechi de 34.000 35.000 ani, cnd Europa era ocupat att de omul de Neanderthal, care a trit n zon timp de zeci de mii de ani ct i de oamenii anatomc moderni - Homo sapiens care sosiser recent pe o rut migratorie din Africa via Orientul Mijlociu. Dei craniul are multe trsturi comune cu anatomia uman, prezint i trsturi mai arhaice, cum ar fi dantur molar foarte mare, ceea ce a fcut ca unii oameni de tiin s presupun c craniul ar putea aparine unui hibrid ntre Homo sapiens i Neanderthalieni o idee eliminat de ali experi. Erik Trinkaus, profesor de antropologie la Washington University din Missouri i unul din primii specialiti care au studiat n detaliu oasele, a spus c mandibula era cea mai veche datat direct fosil uman. n concluzie, materialul este primul care asigur documentare cu privire la modul n care artau oamenii moderni atunci cnd s-au rspndit n Europa, a spus el. Omul de Neanderthal A tri n Europa timp de 300.000 ani, supravieuind unui numr de ere glaciare nainte de a disprea acum 25.000 ani. Nimeni nu tie de ce. Rmiele fosilelor originale au fost gsite n 1856 lng valea Neander, lng Dusseldorf, Germania. Avansat din punct de vedere social, nu a lsat nici un semn de art, decoraiuni sau bijuterii. Dar arheologii au descoperit un fluier i leau verificat ndemnarea n producerea uneltelor, sugernd un nivel mai nalt de complexitate dect s-a crezut iniial. Homo sapiens A sosit n Europa acum cca. 35,000 de ani, intrnd n competiie cu omul de Neanderthal timp de peste 10.000 de ani. Studiile AND arat c cele dou specii nu s-au mperecheat. Primele rmie de Homo sapiens oamenii moderni au fost gsite n 1868 ntr-o peter din Dordogne, Frana, i sunt cunoscute ca omul din Cro-Magnon. A lsat picturi n peteri la Chauvet, Lascaux i Altamira, sugernd o dezvoltare brusc a artei.

63

Aprodul Purice a existat cu adevarat

Toata lumea cunoaste intamplarea cu Stefan cel Mare si Aprodul Purice cand, in toiul unei batalii cu un uzurpator sprijinit de turci, marele domnitor isi pierde calul. Atunci, un paj din garda domneasca (aprod, n.a.), pe numele sau Purice, descaleca si isi ofera calul. Dar cum Stefan era prea scund pentru a incaleca fara ajutor, tanarul se ghemuieste pentru a-si ajuta voievodul. Sarace Purice, de-oiu scapa eu si tu, atunce ti-i schimba numeli din Purice in Movila. Putini stiu ca totul s-a petrecut aidoma celor spuse de cronicar. Batalia s-a dat cu oastea lui Hroit Hruet la Scheia, iar dupa lupta domnul Moldovei il face boier si mare armas pe salvatorul sau. Mai mult, la 26 februarie 1491, Stefan intareste dreptul lui Purice, numit intre timp spatar, asupra a doua sate, cumparate pentru suma de 150 de zloti, iar doi ani mai tirziu, il numeste pircalab. La circa 100 de ani de la acele evenimente, neamul Movilestilor conduce Moldova iar unul dintre ei, Simion, este chiar domn al Tarii Romanesti pentru putin timp, uzurpand, cu ajutor polon si tradarea boierilor, scaunul lui Mihai Viteazul.

64

O enigma nedezlegata - drumul dobrogean al matasii

Multi dinstre istoricii nostri - si nu numai - s-au intrebat de multe ori daca drumul caravanelor inspre si dinspre Orientul indepartat, respectiv catre China, nu trecea pe teritoriul de astazi al Romaniei. Citind manuscrisele chinezesti, sa constatat ca drumul dinspre China catre Bizant ocolea Marea Caspica, atingea Mediterana apoi, prin Anatolia, direct la Constantinopol, de unde se incarcau corabiile pentru Europa. Dar mai era un drum. Acesta trecea peste Caspica, ajungea in Crimeea si apoi, peste Marea Neagra, ajungand la tarmul ei rasaritean, de unde mergea tot catre Constantinopol. Multi istorici incearca sa scoata Dobrogea din circuitul matasii, pe simplul motiv ca tarmul dobrogean nu apare pe nici o harta. Dar lucrul e de la sine inteles si de bun simt, tinand cont de vremurile respective. Oare sa nu se fi intrebat nici un mare istoric ce rol au avut cetatile construite de genovezi pe tarmul Marii Negre? De ce niste negustori ca genovezii au venit in <pustiul> dobrogean ca sa construiasca cetati? Ce sa apere? Ce profit scoteau? De ce nu le-au parasit pur si simplu? De ce, atunci cand turcii au amenintat Chilia si Cetatea Alba, genovezii le-au predat romnilor? Raspunsul este simplu. pentru ca o parte din incarcaturile pretioase sosite in Crimeea luau drumul dobrogean pentru a ajunge in Europa. Mai intai tot pe calea marii, apoi, cand turcii au devenit stapani ai Mediteranei si Bosforului, pe uscat, folosindu-se de avantajele pe care domnitorii romni le acordau negustorilor straini. Iar daca drumul dobrogean nu apare pe vreo harta e din cauza secretului pe care genovezii l-au tinut despre drumul lor secret. Poate ca, o data, peste ani si ani, drumul romanesc o sa apara pe hartile lumii, asa cum i-a fost menirea sute de ani.

65

Blestemul capelei de la Banloc

De multe ori, in scurta noastra viata, suntem martorii unor evenimente deosebite. Unele din aceste evenimente le traim intens, pe moment, ca o bucurie sau ca o tristete intensa. Altele le traim, pur si simplu, la nivel de masa populara, ca popor ce se bucura de diverse realizari sau care impartaseste din durerile conationalilor sai. Iar altele, pur si simplu, ni le amintim toata viata, desi nu am fost protagonistii lor ci doar niste martori.
Spre sfarsitul anilor 1700, groful Karatsonyi construia in apropierea conacului sau de la Banloc o capela ciudata, in stil egiptean. Acolo se retragea de fiecare data si facuse un mic centru spiritual. Vecinii vorbeau ca groful isi vinduse sufletul Diavolului si ca acolo se intilnea cu stapanul Intunericului de unde primea poruncile si bogatiile pentru care se vinduse. Unii afirmau chiar ca l-ar fi vazut pe Karatsony stind de vorba cu Satana si ca acesta nu avea coarne asa cum era zugravit in toate bisericile si era un barbat deosebit de frumos si bine legat, cu niste ochi albastrii care pareau ca arunca fulgere si pe fata caruia puteai citi forta pe care o reprezenta, forta Infernurilor. Dar spionomania care-i cuprinsese pe toti s-a sfarsit in ziua in care un nobil ungur venit din Buda si care se intorsese speriat de la capela, cu o teama cumplita pe chip, luase foc din senin in fata oamenilor. In chinurile cumplite, barbatul a urlat din toate puterile in ungureste: Fii blestemat, Karastonyi. S-a nascut un porc cu cinci picioare la Gospodarie si de sub o closca o iesit un pui cu cap de serpe. Da lumea zicea ca sunt prostii si ca numai fricosii se tem de asa ceva. Numa cit a fost cutremurarea or vazut ca era semn de la Dumnezeu. In ziua aceea satul era la cimitir, la un mort. Si deodata, a inceput pamantul a se cutremura si a salta, de parca diavolul incerca sa iasa la suprafata. Tati ne-am spariet si am luat-o la fuga, de-am crezut ca venise sfirsitul lumii. Numa ca nimic nu s-antimplat, doar crisma s-o surpat peste betivi. isi aminteste Maria G.. Din vechea capela a mai ramas

66

dupa cutremur doar un turn, marturie a ceea ce a fost inainte acolo si o gramada de legende care mai de care mai bizare. Atunci toti au fost convinsi de intelegerea grofului cu Diavolul si nimeni nu s-a mai incumetat sa traga cu ochiul sau urechea la cele ce se intamplau la Banloc. Toata viata groful a adunat in capela bogatii nenumarate si a depozitat o serie de obiecte ciudate de tezaur, picturi bizare si obiecte de cult a caror poveste nu o stia nimeni. Dupa moartea grofului, capela a ramas in paragina. Putini erau cei care se incumetau sa calce acolo, mai ales ca se zvonea ca fantoma lui Karastonyi ar fi bintuit capela. In perioada interbelica domeniul a intrat in proprietatea reginei Elisabeta a Greciei, fosta principesa romana care s-a retras aici cu iubitul sau, un general cazac. La propunerea ei, capela a fost transformata in biserica. Dupa confiscarea tuturor proprietatilor de catre comunisti, un activist ateu plin de zel a hotarit ca in incinta fostei biserici sa se organizeze un birt pentru sateni. Si asta a fost capela egipteana pana in anul 1991 cand, in urma unui cutremur, s-a prabusit peste betivii din interior. Unul dintre sateni, povesteste ca inaintea evenimentului, timp de citeva saptamani s-au aratat tot felul de semne ciudate si oamenii au avut vise prevestitoare. 45.387705 21.138081

67

Harta zonelor radioactive periculoase din Romania

De mai bine de 10 ani Fundatia Hobby Club Jules Verne inventariaza si marcheaza zonele periculoase radioactive din Romania. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in zona tei si Ciudanovia apare o firma germana care exploateaza piatra pentru constructii, pe care o imbarca in trenuri si o duce in Germania. Din acest moment apar primele probleme. Piatra nu era nimic altceva decat minereu de uraniu. Dupa pierderea razboiului, se opreste exploatarea. Dar, nimeni nu a stiut realitatea. Exploatarea s-a facut in regim de cariera. Oamenii din zona au inceput sa duca acasa bolovani de acolo, si i-au folosit la constructia caselor. In perioada Razboiului al-II-lea mondial, exploatarea stagneaza; dar imediat apar rusii. Aveau documentatie de la nazisti, aveau nevoie de uraniu, aveau la dispozitie o tara cu multe datorii de razboi. Asa ca Romania a pus la dispozitie tot teritoriul. S-au creat acele SOVROM-uri (societati Sovieto-Romane) care exploatau totul. Ei au adus utilaje perfomante pentru acea perioada, au adus ingineri. Muncitorii erau din Romania. Cand nu erau suficienti aduceau detinuti politici. Asa s-a lucrat pana in 1957 cand s-au desfiintat SOVROM-urile, iar inginerii lor au plecat cu toata documentatia. Romanii au continuat exploatariile pentru rusi, singuri, dar in 1964 se cam incheie datoriile de razboi si exportul de uraniu se micsoreaza. Se inchid multe mine. Nici acum nu se ia nici o masura. Totul se uita. In 1974 Ceausescu se cam cearta cu prietenii din CAER. Este o perioada de nehotarare. Exportul de uraniu scade in continuare. Urmeaza un alt val de inchideri. Nimeni nu lasa documentatie. Ultimul val de inchideri are loc in perioada 1990-1992. Export la rusi nu se mai face, in tarile europene nu este cerere. Apare controlul international pentru energia atomica. Apare o oscilare de inchidere-deschidere la cateva exploatari, dar in prezent totul este clar. Expoatarile facute de Institutiile de Cercetare (Institutul de Studii si Exploatari Miniere apoi Institutul de Prospectari si Exploatari Geologice) au fost abandonate, desi aveau plan si la microproductie. Dupa plecarea echipelor de la Institut, urma sa vina Intreprinderea Miniera. Dar a venit ... revolutia din 1989. Acum nu mai este de gasit nici o Companie miniera,... pentru ca s-au desfintat. Aceste valuri in exploatare au dus la aparitia multor situri parasite.
68

Inginerii si muncitorii au murit destul de repede, asa ca nu prea a avut cine sa povesteasa. De la rusi am luat modelul ca toate exploatarile de materiale strategice (aur, cupru, uraniu) sa fie in subordinea Ministerului de Interne. De aceea, pana in 1990 era o problema ca sa scrii ceva intr-o lucrare stiintifica, mai ales sa si publici ceva referitor la aceste materiale. Pana si tezele de doctorat contineau putine date. Importul de aparatura dozimetrica pentru masurat radioactivitatea era interzisa (doar cateva laboratoare specializate au fost dotate, dar nu cu aparatura deosebita). In anul 1997, s-a dat din nou aceasta lege, pe care nu o respecta insa nimeni! La inceput, cand a demarat colaborarea cu canadienii, am avut ceva probleme cu Serviciul Secret. Acum s-au lamurit, ne ajuta chiar, mai ales ca au si ei un serviciu de protectia mediului (asa cum au cei de la FBI sau CIA). Si acum suntem in NATO, nu este asa?! De la canadieni am invatat sa lucram corect. Ne-au trimis multa documentatie. La inceput si ei au fost putin cam sceptici. Au spus ca ce facem noi este problema guvernului. Dar, dupa ce au constatat realitatea ne-au ajutat cu tot ce au avut. Si nu numai atat, dar au implicat si pe alti colegi, unii chiar din Statele Unite care au cel putin o universitate terminata. De altfel nici voluntarii nu au viata mai usoara. Iar la HCJV toti sunt voluntari, nu avem nici un salariat. Finantarile sunt foarte mici si rare. Norocul este ca ne ajuta institutiile guvernamentale, dar nu cu bani. Iti dau cateva exemple: forestierii ne dau voie sa folosim cabanele din munte, Primariile ne ajuta cu mijloace auto pentru deplasare in zona, Protectia Civila ne imprumuta aparatura dozimetrica (nu prea performanta dar ne descurcam cu ea) si vin cu noi la masuratori, Institutul de Igiena ne face analize la probele pe care la ducem, fara sa ne ia bani, Universitatea Tehnica din Timisoara ne face analize chimice pentru metale grele si ne trimite studentii in practica, Calea Ferata ne da un vehicul special drezina. Apar diverse articole in presa scrisa: Zona radioactiva Dincolo de saracie, in Ciudanovita pandeste un pericol mult mai mare. Fostele mine de uraniu din zona au fost inchise necorespunzator, apa contaminata din puturi se poate infiltra in apa freatica a fantanilor si a izvoarelor din zona. Inchiderea minelor a inceput in 1992 si a continuat in 1997, dar s-a realizat doar partial.
69

Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj

Nu de putine ori, arheologii si istoricii patesc ca proverbialul cioban aflat la gradina zoologica unde, vazand o girafa a exclamat: Un asemenea animal nu exista!. Se intampla ca si cercetatorii sa procedeze identic, cand dau de artefacte care nu ar trebui sa existe. Si, pentru ca nu exista nici o explicatie plauzibila, lucrurile intra in uitare sau sunt discret ascunse sub pre. Doua asemenea obiecte se gasesc la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Crri regsite Despre ciudatul obiect descoperit la Aiud avea sa scrie Florin Gheorghita, intro carte editata in 1983. Cunoscutul autor informa ca, in vara anului 1973, la o cariera de nisip de langa Aiud, cupa excavatorului a scos de la o adancime apreciabila (circa 10 m) trei obiecte acoperite de un strat compact de nisip pietrificat. Banuind ca sunt vestigii arheologice, seful de santier i-a chemat pe specialistii din muzeul clujean. In interiorul celor doua obiecte mai mici s-au gasit oase fosilizate, care ulterior aveau sa se dovedeasca a fi de rinocer lanos (animal care a trait in acest areal acum 10-18.000 de ani, fiind contemporan cu omul din Neanderthal). Dar marea surpriza avea sa urmeze: obiectul era din metal prelucrat! Trimis pentru expertiza la Institutul de Fizica de la Magurele, raspunsul a fost mai mult decat deconcertant: obiectul era din aluminiu (89%), cu urme de cupru, nichel, cobalt etc. Aici se incheie relatarea autorului iesean, caci obiectului avea sa i se piarda urma. Aveam sa-l regasesc, la peste un sfert de secol, uitat in depozitul muzeului din Cluj. Puin istorie Aluminiul este un metal descoperit doar cu un veac si jumatate in urma, de catre chimistul german H. Cr. Oersted. Producerea sa pe scara industriala a fost posibila abia dupa producerea constanta de energie electrica. Primele prelucrari industriale au inceput in 1883 in S.U.A. Aluminiul se autoprotejeaza printr-un strat subtire de oxid, care se ingroasa abia dupa secole sau milenii. Vom vedea mai jos ce importanta are acest detaliu. Despre celelalte ingrediente continute in aliaj, se poate spune ca au fost descoperite tot relativ tarziu: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735. Obiectul gasit la Aiud are forma unui trepied. Talpa nu este plana, avand pe partea anterioara o deviatie de 15 grade. Pe partea superioara, se afla doua brate in forma de triunghi. La capatul posterior si cel superior, se afla doua orificii. La o examinare atenta, pot fi descoperite urme de filet, ceea ce denota ca obiectul a facut parte dintr-un angrenaj. Toata suprafata este acoperita cu un strat gros de oxid de aluminiu (pe alocuri de cativa milimetri) de culoare albgalbuie. Obiectul are o lungime de 20,5 cm, latime de 12,5 cm, inaltime maxima de 6,8 cm si o greutate totala de 2,3 kg.
70

Analizele din Elveia i o vechime de necontestat Inginerul pensionar Marian Pasla a avut ideea de a trimite un fragment din calota unui laborator din Lausanne (Elvetia). Metalurgistii elvetieni au confirmat cu exactitate compozitia determinata de colegii lor din Romania. Ei au adus si o serie de informatii suplimentare: aliajul nu se incadreaza in nici un tip standard folosit in zilele noastre, fiind definit drept aluminiu slab, ceea ce denota caracterul artificial ingineresc creat. Stratul de oxid de aluminiu, gros si pe toata suprafata, confirma imbatranirea obiectului, varsta acestuia fiind considerata de minimum 300-400 de ani, deci cu mult inainte de prima producere a aluminiului! Puse toate aceste informatii cap la cap, putem ajunge la cateva concluzii de-a dreptul socante: cineva, demult, a pierdut acest obiect, undeva pe malul Muresului. Si asta, cu mult timp inainte de descoperirea aluminiului. Poate chiar atunci cand pe pasuni pasteau rinoceri lanosi. Vechimea obiectului de la Aiud este incontestabila, fiind un obiect unic in felul sau pe plan mondial. Raman insa un mister raspunsurile la intrebarile de genul: cui a apartinut si din ce mecanism a facut parte? Deocamdata, obiectul se afla in depozit. Muzeografii evita sa-l expuna, desi ar atrage mii de curiosi si turisti. Motivul este simplu: nu pot incadra obiectul in nici o categorie, in nici o perioada istorica. Si poate ca mai exista un motiv nerostit: uitarea e mai buna cand intalnim ceva atat de insolit, ceva ce ne pune in incurcatura, cand este vorba de a rescrie istoria tehnologiei si stiintei de pe mica noastra planeta. Un pionier al aeronauticii Despre urmatorul obiect stim cine si cand l-a creat. Se afla expus la sectia de istorie a stiintei din muzeul clujean. Inventatorul sau a fost un mare pasionat de aeronautica, Martin Lajos. El s-a nascut la Buda, pe 30 august 1827. Dupa studii de inginerie, are o destul de lunga cariera militara. In cele din urma, ajunge la Cluj, in orasul de pe Somes, unde, dupa mai multe functii administrative si pedagogice, devine rector al universitatii clujene. Martin era un pasionat al aparatelor de zbor, mai ales al celor mai grele decat aerul, intr-o perioada cand un asemenea deziderat era de neconceput. In 1856, face un studiu cu privire la o racheta propulsata cu elice. Ulterior, avea sa construiasca aripa plutitoare, un proiect sortit insa esecului. Duce o corespondenta bogata cu un alt pionier al aeronauticii, Otto Lilienthal. Moare la 4 martie 1897, sarac si uitat de autoritati. Totusi, a lasat ceva in urma: roata plutitoare, un obiect insolit, expus la Cluj. Roata plutitoare Aparatul de la Cluj nu se aseamana cu nici un aparat de zbor conventional. Are un aspect de-a dreptul straniu. Este construit din doua tije metalice, care se termina la capete cu cate un set de elice. Nici acestea nu sunt conventionale: se pot plia si desface succesiv, astfel incat sa nu se atinga in timpul miscarii de
71

rotatie. Intregul angrenaj este pus in miscare de doua pedale, legate de pale printr-un sistem complex de roti dintate din cupru. Pilotul se aseza intre cele doua pedale si, apasand vartos, facea ca elicele sa se invarta, sa creeze un vector liber si sa se ridice aparatul in aer. Cronicile vremii spun ca aparatul s-a ridicat in aer la 4 metri inaltime, in data de 30 august 1896, pilot fiind vajnicul comandant de pompieri al urbei. Peste cateva zile, fiul inventatorului avea sa repete isprava. Acest zbor a avut loc in fata mai multor martori demni de incredere. Inginerul inventator, prin deschiderea succesiva a elicelor, dorea sa imite bataile aripilor pasarilor, reinventand natura intr-un mod ingenios. Martin Lajos a fost un vizionar. Intr-un studiu, avea sa scrie: cucerirea aerului este doar o problema de timp si avionul va fi o inventie care va transforma societatea si sistemul social. Si a mai scris: Se vor lichida acele bariere care desparteau popoarele si statele unele de altele, iar societatea se va asigura prin noi tratate si intelegeri internationale. Dreptul international va fi nevoit sa se acomodeze noii situatii, iar pe langa dreptul maritim, se va dezvolta un alt drept - dreptul aerului. Dar sa nu creada nimeni ca avionul ne va face sa ne putem dispensa de calea ferata sau de vasul maritim. Avionul, ca nou factor de locomotie, va mari circulatia, o va inviora, dar nu o va absorbi. Si cata dreptate avea! Roata plutitoare se afla intr-o stare aproape perfecta. Trebuie inlocuite cateva elice, angrenajul metalic gresat, pedalele intarite. Pana acum, nimeni nu a incercat sa faca aceste lucruri care cer un efort fizic si material mai mult decat insignifiant. Nu de altceva, dar poate un ins curajos, la fel ca si capitanul de pompieri, ar trebui sa incerce sa reediteze zborul de acum 105 ani. Si daca acest lucru s-ar intampla, mai mult ca sigur ca istoria aeronauticii va trebui rescrisa din temelii. In loc de epilog Cele doua stranii exponate din muzeul clujean sunt numai cateva exemple de pe o lunga lista de obiecte inexplicabile. Si alte muzee sau colectii particulare contin asemenea artefacte neconventionale. Dar, de cele mai multe ori, sunt uitate, ignorate, minimalizate. Si toate acestea, dintr-o absurda comoditate de a gandi si, in special, a regandi istoria cunoasterii umane. Cu mai multa atentie, cu mai mult nonconformism in gandire si fapte, s-ar putea deschide noi porti spre autocunoastere, noi brese cu privire la rolul si la locul stiintei umane in acest straniu univers.

72

Ada-Kaleh, insula scufundata


Numai cei mai n vrst i amintesc, poate, de farmecul inegalabil al petecului de pmnt terasat i de aria soarelui, de trandafiri, gutui, leandri uriai, smochini i vi-de-vie, situat pe Dunre, la circa trei kilometri n aval de Orova. Ostrovul, care a cunoscut alternana vremurilor de rzboi i de pace, a fost rebotezat de ocupanii turci, n 1788, Ada Kaleh, ceea ce se traduce drept Fortreaa Insulei sau Cetatea Insulei. n 1971, turnul minaretului geamiei, locul de rugciune a celor aproximativ 1000 de musulmani vorbitori de romn, a czut spulberat de dinamit, pentru a face loc apelor supranlate din cauza construirii barajului Hidrocentralei Porile de Fier, vedeta, un covor imens cu motive orientale (159 m) i o greutate de 480 kg, dar al sultanului Abdul Hamid al II-lea (1876-1909), umplndu-se de praf. A czut sub privirile uimite ale btrnelor care nc mai purtau feregea i chiocul frumos de la intrarea n geamie, unde credincioii mulsulmani i splau ritual minile i picioarele, acetia lund n cea mai mare parte calea Turciei, iar o mn de oameni pe cea a Orovei, a Turnului Severin etc. Ada Kaleh a dus sub ape multe regrete, dar i multe secrete, ce merit s fie scoase la lumin. Expediiile lui Hercule, ale argonauilor i ale barbarilor. Ada Kaleh s-a format din depozitele de prundi cu nisip amestecat cu ml crate de Cerna i Dunre peste blocurile stncoase de la baz, avnd 1750 metri lungime i 400-500 lime, cam aceleai dimensiuni fiind menionate cu 2500 de ani mai nainte de printele istoriei, Herodot, despre insula numit pe atunci Cyraunis.

73

Izolat n mijlocul btrnului Danubiu i nconjurat de amfiteatrul munilor Alion i Damoglet, insula inspira mult linite. Datorit rolului strategic de trecere dintr-un bazin hidrografic al Dunrii n altul, de la linite la rzboi nu a fost dect un pas. Grecii antici numeau insula Continusa, adic patria mslinului slbatic, un astfel de arbust fiind luat de aici de Hercule ca s-l transporte n templul tatlui su, Jupiter. Poetul Ovidiu menioneaz ns c Hercule, dup ce a cucerit ara uriaului Geryon i a frailor si, de pe insul, le-a luat nvinilor faimoasele cirezi de boi. n poemele epocii doriene, insula, denumit Continusa, este prezentat ca un trm fermector, de unde cei 15 frai Argonaui au adus n patrie olivul simbolic. Prin apropierea insulei vor intra n secolul I romanii n Dacia i, mai trziu, hoardele vizigoilor, ostrogoilor i hunilor, urmai de revrsarea slavilor.

Tunelurile de sub Dunre, secretul neelucidat Iancu de Hunedoara a ordonat ridicarea primelor fortificaii pe insula mslinilor n 1444 pentru a o apra de expansiunea turcilor, dar dup dispariia regatului ungar la 1526, otomanii au devenit stpnii zonei peste un secol i jumtate. Pentru a face fa confruntrilor cu austriecii, otomanii au adus, n 1716, 4000 de lucrtori din ara Romneasc s ridice fortificaii pe insul. Inutil, deoarece, n anul urmtor, armatele prinului Eugeniu de Savoia ocup insula, denumit pe hrile vremii Carolina. Prinul a hotrt ridicarea unei puternice fortificaii n stilul cunoscut dup numele arhitectului Vauban, fortreaa fiind prevzut n coluri cu bastioane, legate de dou redute extreme prin galerii subterane. Neobositul cltor M.T. Romano menioneaz c, n perioada interbelic, se vedeau nc pe malul srbesc al Dunrii, urmele unde rspundeau tunelurile. Romano mai dezvluie c, dup spusele localnicilor, o alt galerie comunica cu malul romnesc, concluzionnd c o astfel de lucrare trebuie s fi ridicat multe dificulti. Cert este c zidurile cetii, cu o grosime maxim de 25 de metri, au rezistat, n 1737, timp de 69 de zile, la dou asedii turceti. n 1810, pe ziduri, pentru scurt vreme, au fost ridicate steagurile ruseti ale batalionului de panduri condus de Tudor Vladimirescu. Prin
74

nelegerile dintre Poart, care stpnea insula Ada Kaleh dup Tratatul de la Berlin (1878), i Viena, puterea protectoare, populaia turceasc insular cu o constituie vonic i nalt ca statur au primit privilegii importante, printre care cel de a importa orice fel de mrfuri, n orice cantitate, fr nici o tax vamal, situaie ce a durat pn n 1918. Fortreaa i cazematele ncep s se surpe treptat, dup ce, n 1885, prin decretarea de ctre Austro-Ungaria a statutului insulei Ada Kaleh drept garnizoan deschis, autoritile au retras tot ce au considerat recuperabil din fortificaii. Astfel c, acestea nu au jucat niciun rol cnd, la 19 august 1916, dou companii romneti au ocupat vremelnic insula. Prin Tratatul de Pace semnat de Bucureti cu Turcia n 1923, Ada Kaleh cu ruinele ei impozante de cetate au revenit Romniei, aceste ruine fiind nghiite definitiv de ape prin inundarea artificial a insulei n anii 70, iar proiectul ceauist de reconstruire a vechii ceti pe ostrovul imian, la 5 km, n aval pe Dunre, de Tr. Severin, nu a fost dus la bun sfrit. Urme ale civilizaiei insulare se mai gsesc la muzeul Regiunii Porile de Fier. Mischin Baba, prinul cu nsuiri paranormale G. Lungulescu scria n Universul din 13.08.1932 despre minunile ultimului prin Samanid din vechea dinastie de Uzbec, care, n 1786, a renunat de bunvoie la tron, plecnd din Buhara, dup cum i se ceruse n vis, pe insula socotit sfnt de la Dunre. Prinul Mischin Baba, foarte credincios i nvat, a ajuns dup multe peripeii n Ada Kaleh, stabilindu-se n hrubele cetii unde a dus un trai foarte modest. A rmas n memoria localnicilor prin faptele sale paranormale, printre care redarea sntii fiului caimacamului, Osman Bey, bolnav de nervi, i umplerea butoaielor goale cu vin dintr-o crcium, printr-o simpl atingere. A decedat la vrsta de 95 de ani, fiind ngropat la dorina sa expres n solul nisipos din insul, mormntul su devenind loc de pelerinaj pentru credincioii din ntreaga lume musulman. Mormntul su, ca i o parte a cimitirului musulman cu cea mai veche piatr, a fost strmutat cu prilejul lucrrilor hidroenergetice amintite pe ostrovul imian. Carol al II-lea a but la Moka o cafea la nisip Hogea, preotul musulman i cu atribuii de nvtor, H. Uzeyir, i-a relatat ziaristului G. Lungulescu c Sfntul Baba l-a sftuit n vis pe Ibrahim Ali, cel mai netot om din Ada Kaleh, care rdea tot timpul, c, n a patra zi a lunii mai a anului 1931, va veni n insul mai marele rii, care va reda locuitorilor musulmani privilegiile pierdute. Visul s-a adeverit cu exactitate, Carol al II-lea vizitnd inopinat insula, nsoit de primul-ministru N. Iorga. Regele a ascultat ntr-o stare de bun dispoziie, psurile insularilor n timp ce sorbea tacticos dintr-o cafea fcut la nisip din ceaca din care buse pe vremuri tatl su, Ferdinand I. n anii 80, dup miezul nopii, la restaurantul Popasul Cprioarelor din Neptun un btrn cu fes rou, pe numele Papa Ali, oferea dintr-o cafetier spectaculoas clienilor spre vnzare o excelent cafea preparat n nisipul fierbinte. Carol al II-lea le-a declarat solemn oficialitilor insulei c localinicilor li se vor reda privilegiile, ceea ce s-a materializat prin scutirea de vam pentru tutun strin, zahr autohton, buturi spirtoase, obiecte de suvenir etc., n anumite limite. Deoarece pmntul este impropriu agriculturii, majoritatea locuitorilor se ndeletniceau cu comerul, centrul de rezisten fiind bazarul oriental i uliele din jur presrate cu cafenele i dou restaurante ce erau ticsite de clieni, mai ales dup ce Ada Kaleh a fost declarat, n 1932, staiune climateric. Circa 40.000-50.000 de turiti romni i strini poposeau anual n insul atrai de pitorescul locului, de vestitul rahat cu alune turceti lokum, de halvi, acadele, dulcea de smochine i trandafiri, sau de inegalabila butur rcoritoare braga, obinut, printr-o reet secret, se pare,
75

prin fermentarea fasolei n ap. La Orova, mai exist o doamn care vinde brag preparat dup reeta kalehian. Casa regal britanic prefera igarete made in Romania n urma vizitei pe insul a primului ministru A. Averescu, n 1921, i cu concursul deputatului T. Ioanid, s-a nfiinat pe Ada Kaleh, n 1927, o fabric de igri sub egida Regiei Monopolurilor Statului, care a absorbit vreo 120 de lucrtori. n perioada interbelic, a luat avnt fabricarea igrilor de foi, care concurau vestitele havane cubaneze, pe care tradiia le atribuie ca rulate pe pulp de fecioar. n atelierele RMS din Ada Kaleh se produceau i igarete fine, preferate de unii membri ai casei regale britanice i de regele Carol al II-lea, un nrit fumtor. Cele mai scumpe igarete de acest tip se numeau Cabinet, nlocuite, n anii 50, de regimul dejist cu fabricarea mediocrelor Carpai.

76

Prezicerile lui Nostradamus pentru Romania


In 100 de catrene, Nostradamus a prezis evenimentele care aveau sa se intample pana in anul 3797. Pentru ca profanii sa nu le poata intelege, el si-a redactat oracolele folosind modalitatile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franta, Norlaris pentru Loreni etc.), calambururi, metafore, cuvinte celtice, romane, spaniole, latine, grecesti si ebraice.
1.1

Interpretarile Centuriilor

Unul dintre cei mai importanti interpreti ai profetiilor lui Nostradamus a fost Vlaicu Ionescu, un roman emigrat in anii 1960 in SUA. Acesta a incercat sa demonstreze ca Nostradamus ar fi prevazut, printre altele, caderea regimului comunist, dezmembrarea Uniunii Sovietice, precum si puciul de la Moscova in 1991. Aceste interpretari au fost publicate in mai multe carti cu mult inainte de a se intampla, fapt ce i-a sporit lui Vlaicu Ionescu credibilitatea. S-a sustinut ca Nostradamus a prezis masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu a anului 1572, incendiul Londrei din 1667, instituirea Premiului Nobel, criza economica din 1929-1933, o intalnire Hitler-Franco-Mussolini, revolutia din Ungaria din 1956, asasinarea fratilor Kennedy, razboiul din Golful Persic, caderea comunismului si sfarsitul lumii, atentie, in anul 3755, dupa altii, 3797. Nu este data explicita a parjolirii planetei, ci doar presupusa data a incheierii previziunilor sale.
1.2

Nostradamus si-a prezis propria moarte Deosebit de limpede este prezicerea de catre Nostradamus a propriei sale morti regasita in mai multe catrene. De obicei, exprimarea sa este impersonala, dar intr-unul din catrene, el trece dramatic la persoana intai: ,,Intors din misiune, dar al regelui, tinut in loc, nu va mai face nimic. Se va intoarce la Dumnezeu. Prietenii mei apropiati si cei din sangele meu. Ma vor gasi mort intre pat si masa de lucru. Nostradamus a fost gasit exact in locul indicat de el unde, incercand pesemne sa se ridice din pat, a cazut in noaptea de 1 spre 2 iulie 1566.
1.3

Romania, limita a frontului estic

Norneigre, Dacia si Insula Britanica vor fi atacate de fratii cei uniti. Un cap la Roma nascut din sange Galic. Si armatele lor vor fi respinse pana la paduri.

77

Aici este vorba de operatia numita metaplasma: din doua nume se ia cate o parte, se pun laolalta si se formeaza un nou termen, care exprima sinteza primelor doua. Intelesul catrenului deseneaza cu claritate limitele pana la care au ajuns Puterile Centrale, in Primul Razboi Mondial, pe cele trei fronturi: la apus Anglia, la sud Italia si regiunea nordica a Iugoslaviei, iar la rasarit Romania.
1.4

Marile raiduri din 1944

Patruzeci si cinci de grade cerul va arde Focul se va apropia de marea cetate noua: Intr-o clipa, flacari mari vor izbucni si se vor intinde, Atunci cand se va planui sa fie pusi la incercare cei din Normandia. Orasul Ploiesti e indicat aici prin paralela 45, care trece, intr- adevar, cu o mare precizie pe langa aceasta localitate. Nici un alt oras de o anumita insemnatate din Europa nu se afla pe aceasta paralela. Al doilea vers ne spune ca focul bombardamentelor se va apropia de marea cetate noua. Expresia se potriveste bine cu cetatea lui Bucur, care e una din cele mai recente capitale din Europa. Ea devine capitala doar dupa ce, la 1600 (un secol dupa moartea lui Nostradamus), Targoviste e distrus de turci. Sa remarcam acum exactitatea datelor acestui catren. Avioanele angloamericane au bombardat, intr-adevar, mai intai Ploiesti, pentru a cobori apoi spre Bucuresti, unde au bombardat Gara de Nord: Focul se va apropia de marea cetate noua. Al treilea vers arata cum incendiul a izbucnit deodata (instant) si cum s-a intins subit pe o mare intindere (flamme esparse sautera). In sfarsit, pentru a nu ramane nici o indoiala asupra circumstantelor istorice ale acestor atacuri, ultimul vers ne spune ca acestea se vor face cand se va planui tentativa din Normandia. Si intr-adevar, dupa cum am aratat, suprimarea sursei de petrol romanesc a fost printre principalele masuri strategice care trebuiau sa preceada invazia din Normandia.
1.5

Invazia sovietica din august 1944

Insula franca va fi poluata de Arnani, Banda nesfarsita prin muntele Adrian: Raul va fi trecut Hutin prin pod de plute, Vor intra Bayonne toti strigand Bichoro.
78

Romania, aceasta insula latina izolata in oceanul slav (isle franque), va fi intinata si profanata (tholoser) de sovietici (Arnani=Nanari), acesti descedenti ai prostitutiei revolutionare comuniste. Hoardele nesfarsite (bande infinite) vor trece muntii Transilvaniei, tintind catre Germania de rasarit si Austria, regiunea muntilor unde s-a nascut Hitler (par le mont Adrian). Ele vor trece Nistrul (passer rivier) pe la Hotin (Hutin) printr-un pod de barci si scanduri (par pont la planque) si vor intra ca intr-o tara inamica, cu baionetele trase si cu strigatul de lupta: catre Bucuresti! (tous Bichoro criant).
1.6

Romania Mare si drama Regelui Mihai

In anul cand fratii crinului vor fi in varsta, Unul dintre ei va detine Romania Mare: Muntii sai se vor cutremura, trecerea Latina fiind deschisa, Mahnit va fi pentru a fi admis marsul contra puternicului din Armenia. Se stie ca intre dinastiile din Europa se stabilisera legaturi de rudenie in cursul secolelor. Astfel, Casa de Hohenzollern poate fi privita ca sora a Capetienilor, ea insasi de origine germanica si indicata in catren prin semnul ei heraldic: crinul. Iata cum confirmarea acestei interpretari data printr-o enigma pe cat de ingenioasa, pe atat de neasteptata. Ea e continuta in expresia ouvers Latin passage. Ceea ce ne-a sugerat ca e vorba de un joc de cuvinte este schimbarea lui t final din ouvert in s si, de asemenea, faptul ca latin e scris cu litera mare, sugerand un nume propriu. Se vede astfel ca e vorba de o scurta anagrama: -s LATIN = STALIN. Dar iata ca o noua confirmare ni se prezinta in ultimul vers. Aici Stalin e numit fort dArmee, e o varianta a expresiei le grand duc dArmee, cum e numit in extraordinarul catren V-94, a carui solutie in extenso se afla in paginile 504-510 din prima noastra lucrare (1976) si la paginile 303310 ale celeilalte (1987). In sfarsit, ni se spune ca regele Mihai va fi suparat, ceea ce in limbajul nostradamian implica o grea lovitura sau o nenorocire. Mihai a fost obligat, dupa cum se stie, sa abdice, de catre Stalin in 1947, dupa ce el este cel care, impotriva planului lui Antonescu, rupe alianta cu Germania si
79

lasa libera trecerea fortelor sovietice prin tara. Faptul de a fi participat la agresiunea lui Hitler impotriva Uniunii Sovietice nu i s-a iertat totusi. Faptul de a fi marcher contre fort dArmee a fost, dupa profet, cauza caderii sale.
1.7

Stalin si teroarea PCR

Toti aderentii care vor fi sustinut partidul In favoarea celui al carui nume va fi dur si taios, vor fi condamnati la moarte, striviti si distrusi. Bunurile le vor fi luate prin confiscari publice, pauperizare generala, Niciodata poporul roman nu va fi fost atat de ultragiat. Majoritatea aderentilor care vor fi sustinut Partidul: aservit lui Stalin (qui auront tenu party pour Rude) vor fi condamnati la moarte (mis mort) si exterminati in inchisori si lagare de munca. Mai toate valorile vor fi distruse (grand neanty) si toate posesiile vor fi confiscate si nationalizate (biens publiee par fisc). Niciodata in trecutul sau poporul roman nu va fi fost atat de umilit si urgisit (onc Romain peuple ne fut tant outrage).
1.8

Colapsul blocului socialist dupa 1989

Inainte de conflict marele zid va cadea, Un cap de stat va fi dat mortii, o moarte prea saubita si deplansa. Noul nascut semi-perfect: caci majoritatea va inota: Aproape de fluviu, pamantul va fi patat de sange. Inaintea conflictului dintre seful reformator din Moscova si Ceausescu, ramas fidel totalitarismului stalinian (avant conflict), Zidul din Berlin va cadea. Marele (tiran) roman va fi executat (le grand mort). Moartea sa, dupa doar trei zile de la arestare (mort trop subite), va fi mult regretata (plainte). Noul guvern (nay) va fi doar jumatate din ceea ce revolutia populara va fi voit (miparfaict), caci majoritatea activistilor de partid se vor mentine la putere (la plupart nagera). La Timisoara si la Bucuresti, doua orase apropiate de Dunare (aupres du fleuve), va fi pamantul patat de sangele revolutionarilor romani (de sang la terre teinte).
80

Atlantidele romanesti

Legende venite parca de dincolo de timp, vorbesc despre pamnturi sfinte aflate pe locul unde acum domina Marea Neagra. Unii cercetatori afirma ca aici este localizata stravechea Atlantida, cu templele sale, in special Templul lui Apollo, zeul soareluri, a carui origine hiperboreana incepe sa capete un contur tot mai precis. Din stravechea Atlantida a ramas doar Insula Serpilor. La ora actuala, Insula Serpilor nu mai apartine stapinilor de drept, adica noua romanilor. Si desi s-a bagat in fata motivul marilor rezerve de petrol existente in zona, realitatea este cu totul alta. Insula Serpilor a fost un teren mistic, un loc de trecere intre doua lumi. Aici, pe colturile de stinca acum pustii, se ridica pe vremuri un superb templu care a fost inchinat solarului Apollo. Apele marii ii protejau pe preotii solari de vizitele curiosilor si ale profanilor. Oare stie cineva din cei ce citesc aceste rinduri de unde isi trage numele Marea Neagra? Unii ar spune ca e din cauza lipsei, la anumite adancimi, a florei si faunei, din cauza toxicitatii apelor. Altii vor spune ca numele vine de la valurile care altadata scufundau corabiile care se avintau sa o strabata. In schimb, istoricii misticii, in special ai istoriei atlante, stiu ca numele provenea de la stapinitorii marii. Cei care au fost cunoscuti sub numele de Cavaleri Negri si ai caror urmasi au dat Tarii Romanesti si Moldovei, pe cei mai de seama descalecatori, intre care si Negru Voda. 45.254774 30.203292 Multi vor fi uimiti sa afle ca printre cei care cunosteau secretul misticei Atlantide a Marii Negre a fost si Mihai Eminescu, care a vorbit in versurile sale de enigmaticul tarim magic.
81

Recitii <Memento mori>: Din Fundul Marii Negre, din inalte-adance hale Dintre stance arcuite, din gigantice portale Oastea zeilor Daciei in lungi siruri au iesit Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale Se reped pe trepte nalte si cobor in sure hale Cu lumina, ei ingroapa a lor trai intunecos Dara ea, infiorata de adanca ei durere In imagini de talazuri cant-a Daciei cadere Si cu-albastrele ei brate tarmii mangaie duios. Marele Diodor amintea in scrierile sale Insula Serpilor, cunoscuta ca Insula Leuky: In fata tinutului celtilor, in partile Oceanului, este o insula numita Leuky, adica Alba. Latona, mama lui Apollo, s-a nascut aici si din cauza asta Apollo este mai venerat aici decat ceilalti zei Aceasta insula era numita si Helixea (Felicia) sau <nesos makaron>, Insula Preafericitilor. Nu departe de acolo erau muntii Riphei (Carpati) Preafericitii sau Blajinii erau urmasii atlantilor, cunoscuti si sub numele de ramani. Despre ei textele vechi amintesc ca locuiau pe langa apele cele mari in care se varsa toate apele, iar folclorul romanesc spune ca in acele taramuri isi are Dumnezeu cetatea de unde guverneaza toate ale lumii, bune si rele. Ipoteza existentei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mari Negre a fost imbratisata si de Robert Ballard. Acesta sustine ca in urma cu circa 7.000 de ani, fisia de pamint care separa Mediterana de lacul Marii Negre a cedat sub presiunea apei. Revarsarea acesteia a fost catastrofala pentru civilizatia momentului respectiv. Forta apei a distrus totul in calea ei, iar egalizarea celor doua nivele s-a facut abia dupa 40 de zile. O serie de constructii ciudate au fost depistate, cu ajutorul sonarului, pe fundul marii. Sa fie oare vorba despre Atlantida?!

O cetate antic de pe vremea grecilor s-ar afla scufundat n mare, n dreptul Mangaliei
Arheologii spun ca situl scufundat in mare, langa Mangalia, a fost intemeiat de grecii dorieni in secolul al VI-lea inainte de Hristos. Cercetarile din ultimii 50 de ani au evidentiat ca fortareata are dimensiuni impresionante aproape doua mile in largul marii si tot doua mile de-a lungul tarmului actual. Relatari despre orasul scufundat in Marea Neagra exista inca din secolul XV, cand un navigator burgund a vazut "zidurile care ieseau din mare" in dreptul portului Panguala (Mangalia). O cetate antica s-ar afla in acest moment pe fundul Marii Negre, scufundata in dreptul
82

orasului Mangalia. De acest lucru sunt convinsi mai multi arheologi si scafandri romani si straini care incearca acum sa obtina o finantare europeana pentru a continua cercetarile si a scoate la lumina orasul de sub mare. Este vorba despre cetatea Callatis, intemeiata de grecii dorieni in secolul al VI-lea inainte de Hristos. Toata aceasta constructie s-a scufundat in timpuri imemoriale, cea mai plauzibila explicatie a oamenilor de stiinta fiind cutremurele, din cauza carora au avut loc rupturi succesive ale malurilor. Asa s-au dus la fund zidurile, dar si alte amenajari din incinta cetatii de la strazi pana la diverse edificii cu caracter civil sau militar. Conform cercetarilor din ultimii 50 de ani, fortareata antica si portul aferent se intind pana la aproape doua mile in largul marii.

83

De-a lungul uscatului, cetatea atinge tot doua mile marine. De remarcat ca toate constructiile antice incep de la cativa metri de malul actual al marii. Desi presa a mai relatat despre aceste descoperiri, pana acum autoritatile nu au facut nimic pentru scoaterea la lumina a vestigiilor de langa Mangalia. Ultima speranta a cercetatorilor a ramas obtinerea unei finantari europene. Strada antic Suntem pe faleza Mangaliei, in dreptul statiei meteorologice. Din zona aceasta incep zidurile cetatii antice Callatis. E partea doriana a constructiei, cea mai veche. "Cum intri in mare, la cativa metri distanta, dai de ruine", ne spune arheologul Liliana Vioiu, de la muzeul local. Mai departe, in dreapta noastra, vedem actualul port Mangalia. Acolo se afla, tot scufundate, alte ziduri ale cetatii, ceva mai "moderne", din perioada romanilor. Strabatem repede strazile pustii, de noiembrie, ale orasului, ajungand la un hotel de patru stele, in apropiere de portul turistic. Intram in cladire si coboram spre subsol. Aici avem ocazia sa mergem pe o strada antica. La extinderea hotelului, cu vreo zece ani in urma, s-au facut sapaturi in urma carora au fost descoperite vestigii de o valoare inestimabila. Cladirea cea noua pastreaza astfel in pantecele sale o farama de istorie. Calcam pe pietrele atent slefuite ale unei strazi antice, lata de cativa metri. Pe marginea caii de acces se intinde sistemul de canalizare. Toate au fost facute de romani. "Daca cercetarile ar continua, s-ar vedea ca strada aceasta se intinde spre vechea cetate, care acum e sub apa", ne explica arheologul Liliana Vioiu. "Colii" uriai ai Mangaliei Exista descrieri din diverse epoci ale zidurilor scufundate in mare, dupa cum ne povesteste Sorin Colesniuc, directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia. Calatorul burgund Walerand de Wawrin noteaza, in 1445, ca ajungand in portul "Panguala" una dintre diversele denumiri de peste timp ale Mangaliei a vazut ziduri de mari dimensiuni care ies din mare, in largul portului cel nou de la vremea aceea. Din aceeasi sursa se stie ca multe corabii s-au scufundat dupa ce s-au lovit de acei "colti" uriasi. Peisajul lugubru l-a impresionat, in 1652, si pe negustorul turc Evlia Celebi, referindu-se la orasul "Mankalia", iar un fracez Xavier Hommaire de Hell vorbeste in 1928 despre "ziduri vechi iesind din rapa argiloasa unde e asezat orasul, ceea ce arata ca marea a invadat toata aceasta parte a litoralului". O harta a Mangaliei, din 1924, prezinta zidul de nord al cetatii antice, o constructie care se prelungeste in largul Marii Negre. Harta este rodul studiilor incepute in 1901 de Pamfil Polonic. Scafandrii militari au studiat Callatisul Cercetari de anvergura asupra cetatii Callatis au fost demarate abia in 1962, fiind desfasurate, timp de zece ani, de capitanul-comandor Constantin Scarlat, o figura emblematica pentru Marina Militara. El a infiintat prima unitate de scafandri din Armata Romana. Datorita lui exista azi o harta detaliata a cetatii scufundate. Cu toate astea, Constantin Scarlat arata, intr-un articol publicat in 1973, ca pana la momentul respectiv fusesera descoperite cel mult 20% din totalul vestigiilor submarine din dreptul
84

Mangaliei. Investigatiile au fost reluate abia in 1994, de data asta sub auspiciile Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a colaborat, pana in 1998, cu cercetatorii italieni de la "Cooperativa Metambuco" din Padova. Dupa ei au venit, in 2007, specialistii de la "Octopus Archeological Research Association" din Budapesta si de la Centrul de Scafandri "Carpatica" din Bucuresti. Cercetri pe bani proprii Un alt mare pasionat de povestea Callatisului este Jeno Szabo. El a infiintat in judetul Covasna unicul centru din Romania in care se pregatesc scafandri arheologi. Jeno a facut parte din echipa lui Jacques-Yves Cousteau. Dupa tot ce a vazut in lumea intreaga, Jeno Szabo ne spune ca cetatea scufundata de langa Mangalia e unica in lume. "E unica tocmai prin intinderea sa", zice romanul, care a inceput sa studieze cetatea Callatis inca din 2004, in colaborare cu Muzeul de Arheologie din Mangalia. Pentru ca nu avea cine sa-l ajute cu bani, Jeno Szabo a scos din propriul buzunar peste 20.000 euro. Avea nevoie de bani pentru combustibil, cazare si masa pentru oamenii de stiinta. Noroc ca au mai venit sponsorizari de la colegii sai din strainatate, pentru acoperirea unui buget total de 75.000 euro, cat a costat intreaga operatiune de la acea vreme, care insemna folosirea unor echipamente sofisticate, inclusiv a unui minisubmarin. "Am batut pe la multe usi, pe la ministere, sa obtin bani pentru continuarea cercetarilor. Toti te asculta, promit, dar pana la urma nu fac nimic", e mahnit interlocutorul nostru. Directorul-scafandru Poti merge pe "strazi", vezi peste tot pavaje, mai sunt resturi ale unor constructii coloane si capiteluri, la care se adauga fragmente din vase ceramice. Se vad ziduri din caramida antica, dale din piatra. Toate acestea pot fi observate si atinse pe fundul Marii Negre, in dreptul Mangaliei. Asa ne povesteste Sorin Colesniuc, directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a imbracat, cu cativa ani in urma, echipamentul de scafandru si a studiat zona, cu ochiul arheologului, pana la o adancime de 12 metri. "Potentialul turistic al acestui sit arheologic este de neimaginat. O cercetare amanuntita ar scoate la lumina valori inestimabile", spune directorul muzeului. Ambasadoarea ONU a vizitat cetatea scufundat Toti cei pe care i-am cunoscut cu aceasta ocazie sunt pesimisti. Cel mai transant a fost Jeno Szabo. El a spus clar: "Nu se va face nimic". Tocmai il intrebasem cum vede viitorul Callatisului in materie de turism. Ne spune apoi si motivul dezamagirii sale: in 2007, a invitat-o la Mangalia pe ambasadoarea Organizatiei Natiunilor Unite in Romania, Soknan Han Jung. Oficialul a facut chiar o scufundare, sa vada cu ochii ei ruinele de pe fundul Marii Negre. La intoarcerea pe mal, ambasadoarea a promis ca va trimite o scrisoare autoritatilor de la Bucuresti, cerandu-le sprijinul atat pentru continuarea cercetarilor, cat si pentru amenajarile ulterioare, astfel incat cetatea submarina sa devina o atractie turistica. "Nici pana azi nu s-a primit un raspuns la acea scrisoare", zice Jeno Szabo. Daca a vazut cum merg treburile, omul nostru a vrut sa stranga singur banii necesari. Din pacate, a venit criza economica, asa ca speranta unor sponsorizari a disparut. Ultima speran un proiect european Dezamagit de aceasta situatie este si directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia, Sorin Colesniuc. Ne povesteste ca a facut si el solicitari la nenumarate foruri din Bucuresti. Nimic concret n-a obtinut. Dar inca mai spera intr-o minune un proiect
85

european pe care a inceput sa-l puna pe hartie. Calculele estimative arata ca ar fi suficiente 180.000 euro pentru cercetari amanuntite asupra cetatii. "Am putea scoate de sub apa valori culturale inestimabile", e convins directorul. El crede ca nu e nevoie decat de trei luni de cercetari, in care sa fie folositi cel mult opt specialisti, atat arheologi, cat si scafandri. Cu tot cu dotarile necesare echipamente autonome pentru scufundare, sisteme de comunicatii, un sonar, aparate de fotografiat si de filmat subacvatice, un minisubmarin si un mecanism pentru ridicarea la suprafata a diverselor obiecte cu valoare istorica. Tot in acest buget ar fi incluse si agregate speciale, ca niste aspiratoare. Cu ajutorul lor ar fi scoase in relief zidurile si restul constructiilor de pe fundul marii, prin indepartarea malului. Turistii vor putea in acest fel sa "citeasca" mai usor o buna parte din istoria incatusata de ape. Desi suntem pe malul Marii Negre, arheologul Liliana Vioiu ne spune, la sfarsitul vizitei noastre, ca "aici, la Mangalia, stam pe un munte de miracole". Dar intrebarea de baza e urmatoarea: pe cine intereseaza acest lucru? PORTUL CETII TOMIS Muli dintre constneni nu tiu faptul c pe o distan de 300 de metri n largul falezei Cazinoului se afl ruinele subacvatice ale portului vechii ceti tomitane. Ele au fost cartografiate de cel considerat a fi printele scafandreriei romneti, Constantin Scarlat. Docuri, depozite de mrfuri i alte structuri antice stau cumini, ngropate n uitare, ateptnd zile mai bune pentru arheologia romneasc. De asemenea, actuala Mangalie, vechea Callatis, are o bun poriune sub ap. Cetatea subacvatic se ntinde pe multe hectare, susine Evghenii Mrescu. "De la Mangalia pn la 2 Mai, mergnd n larg pn la 900 de metri sau chiar mai mult, se afl un ora antic subacvatic. Poriuni de pavaj i urme de ziduri sunt vizibile i acum. Ar mai fi o variant susinut de specialiti. Conform acesteia, o parte din ruine sunt ale vechii ceti Callatis, iar o parte sunt urmele aezrilor aflate pe nite insule care formau un fel de port natural", a spus Mrescu. EPAVE MEDIEVALE Epavele antice i medievale se odihnesc n mlul Mrii Negre, dar scafandrii susin c nu le pot determina vechimea, acesta fiind apanajul arheologilor. Cel puin patru epave considerate medievale se afl n sudul litoralului. "Dou sunt la Mangalia, una la Costineti i una la Eforie. Din ele se mai zresc doar coastele i chila. Pot fi zrite i ancore sau amfore, dar alte obiecte mai mici sau comori nu exist, pentru c n Marea Neagr s-au tranzacionat doar bunuri de consum, nu ca-n Marea Caraibilor, pe unde erau transportate comorile Americii de Sud", a precizat Evghenii Mrescu. AGATELE DE LA 2 MAI Instructorul de scufundri a povestit c, dac ar exista o legend a comorilor, aceasta ar fi legat de golful de la 2 Mai. Potrivit legendei, o nav roman care a venit n Marea Neagr ncrcat doar cu balast l-a aruncat cnd a luat marf pentru pieele imperiului. ns balastul era sol vulcanic din zona Neapolelui, iar acesta coninea agate scoase de vulcanul Vezuviu. Cu timpul, apa mrii a splat solul vulcanic, rmnnd doar pietrele semipreioase, despre care unii spun c le-au gsit
86

pe plaja golfului de la 2 Mai. POTOPUL A FOST AICI Cea mai fascinant realitate a Mrii Negre este scderea constant a nivelului salinitii, ceea ce indic, mpreun cu urmele de locuire descoperite pe platforma continental, la aproximativ 200 de metri adncime, faptul c la origini ea a fost un lac cu ap dulce. Marea Mediteran s-a revrsat n lacul cu ap dulce i a luat natere Pontul Euxin. Pentru locuitorii din antichitate, evenimentul a reprezentat un veritabil potop, acesta putnd fi sursa povetilor numeroase din vechime, inclusiv a celei biblice. "Cnd eram eu mic, apa avea o salinitate de 17 la mie, iar acum salinitatea e de 11,12 la mie. Dac n 30, 40 de ani a sczut cu att, e clar c are tendina de a reveni la starea iniial, ns legtura direct cu Mediterana o va mpiedica. Deci eu cred c experii, cum ar fi celebrul Robert Ballard, au avut dreptate cnd au spus c aici a fost un lac ale crui maluri au fost locuite", a ncheiat Mrescu.

Cei care ajung sa vada ruinele Histriei raman uimiti inaintea constructiei in sine. Pentru ca, inca de la intrare, ochiul specialistului depisteaza o anomalie a tehnicii vechi. Este vorba despre un sistem de coloane orizontale peste care a fost construit zidul propriu zis. Pentru cei care nu sunt specialisti le spunem doar ca astfel de constructii folosesc, la ora actuala, arhitectii japonezi pentru a atenua socul cutremurelor. Este celebrul sistem de cladiri pe role care asigura siguranta inaintea cutremurelor de orice fel. De unde cunosteau grecii veniti aici, pe tarmul Marii Negre, aceasta tehnica? Si daca o cunosteau, de ce cetatile din patria lor si din alte zone colonizate, nu au fost construite in acelasi mod?

44.54667 28.772815 Dar asta nu e tot. Printre o serie de descoperiri bizare se numara si izvoarele cu apa termala din mlastina Mangaliei. Nu pentru ca izvoarele ar fi fierbini, ci pentru ca nimeni nu a reusit sa dea un raspuns exact
87

asupra originii lor. Initial geologii au zimbit si au spus ca izvoarele fierbinti nu sunt unice in lume si ca se formeaza simplu, prin parcurgerea unui platou calcaros, trecand prin niste concretiuni carbonice mai ciudate. Mai exact, izvoarele existau sub vechea Mare Sarmatica, cea care acoperea in urma cu milioane de ani teritoriul Romaniei. Depunerile sedimentare le-au acoperit si le-au conservat pentru mai tirziu, iar schimbarea reliefului marin intr-unul de cmpie, ar fi adus la suprafata si vechiul fund al marii si o data cu el izvoarele termale. Ca fierbinteala este data de depunerile in adancime ale carbonatului de calciu. Numai ca explicatia asta nu tine, afirma domnul Marius Toader, profesor de geografie si pasionat geolog. Pentru ca in nici un alt loc identic, nu exista ape termale, spune domnul Toader. Si atunci, cum au aparut izvoarele din mlastina Mangaliei? Toate cele 20 30 de izvoare, curg prin niste concretiuni sub forma de trunchi de con care prezinta un orificiu central. Iar trunchiul de con este realizat artificial, ceea ce inseamna ca avem de-a face cu un sistem de incalzire centrala vechi de mii de ani. Undeva, pe cel mai inalt deal dintre Ceahlau si Urali, se gasea pana nu demult, singura cetate acoperita din lume. Pornindu-se de la importanta constructiei, s-a ajuns la concluzia ca, in vremuri indepartate, dealul Catalina, apartinand judetului Iasi, indeplinea, pe langa un rol de aparare in fata navalitorilor si unul initiatic, fiind un perimetru sacerdotal important. Avand o vechime de peste 3000 de ani, cetatea era protejata de un acoperis care se ridica la o inaltime de aproximativ 30 de metri. Dar, daca motivatia construirii zidurilor a fost una de ordin strategic si militar, pentru existenta acoperisului nu s-a gasit, deocamdata, nici o explicatie logica si acceptabila de marea majoritate a specialistilor. Si totusi In anii `70, inca mai exista un basorelief in care apareau aparatorii cetatii care luptau cu niste inamici nevazuti din aer. Dar cine sa atace din aer acum 3000 de ani? Se spune ca triburile care locuiau in zona au construit-o de teama zeilor care isi pedepseau din cand in cand supusii, ori de cate ori acestia nu-si aduceau prinosul pe altarele lor. Dar cine erau acei zei, acei luptatori care se puteau deplasa prin aer?
88

Arheologii care s-au ocupat in urma cu 22 de ani de studierea ramasitelor cetatii, au constatat ca, pe o raza de aproximativ 600 de metri fata de locul constructiei pamantul nu era deloc fertil, iar la o adancime de aproximativ 80 de centimetri exista o pelicula de pamant carbonizat cu o grosime de circa 25 de centimetri. Concluzia a fost stranie si inacceptabila pentru istoricii de atunci: urme de ardere pe o adancime asemanatoare putea lasa doar o arma atomica de putere medie. Cu toate acestea, cetatea nu a fost mistuita de foc, ceea ce demonstreaza ca aparatorii sai aveau arme cel putin la fel de redutabile cu ale atacatorilor. Mihailesti, judetul Arges. Ani de zile, localnicii au dezgropat trunchiuri de copaci, fara sa stie ca in sobele lor ardea lemn multi-milenar. Padurea de la Mihailesti este ingropata la o adancime cuprinsa intre 25 30 de metri si contine soiuri disparute de mult de stejar, gorun, fag si tei, toate cu o vechime cuprinsa intre 10.000 12.000 de ani. Copacii au fost extrem de bine conservati din cauza compozitiei sarate a nisipului care i-a acoperit. Cercetarile extinse au aratat ca pe linia Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu, se gaseau locuri asemanatoare, totul trecand granita catre Bulgaria. Dar nu descoperirea in sine a fost bizara, cit mai ales compozitia nisipului, care i-a determinat pe specialisti sa emita o ipoteza fascinanta: nisipul a fost depus de un val seismic cu o inaltime ametitoare de circa 150-200 metri si care ar fi maturat zona Europei de sud, inclusiv actualul teritoriu al Romaniei. Urme de valuri seismice uriase au fost descoperite peste tot in lume si producerea lor a fost pusa, pe seama caderilor de meteoriti, functie de marimea lor si a exploziilor vulcanice. Un astfel de meteorit a generat si uriasul val care a maturat Romania si care, in mod sigur, a distrus tot ce exista in urma cu 10-12.000 de ani.

89

Misterul de la Petera Tuoarelor


Niele ciudate Situata in sud vestul Muntilor Rodnei, pe versantul sting al Vaii Izvorul Tausoarelor, la o altitudine de aproape 1000 m, Pestera Tausoarelor fascineaza nu doar turistul care reuseste sa obtina aprobare pentru vizitarea sa, dar chiar si pe speologi, oameni care au vazut multe asemenea drumuri subterane care brazdeaza muntii. O multitudine de galerii si patru ruri subterane care apar de mai multe ori si se pierd sub stinci, vin sa infrumuseteze locul, dindu-i un aer misterios. Descoperita in 1955 de catre invatatorul Leon Barte din Parva, pestera suscita si acum interesul nu doar al speologilor ci si al cercetatorilor din mai proaspatul domeniu al ocultismului si evenimentelor paranormale. Si asta pentru ca in zona, de-a lungul timpului s-au petrecut evenimente care nu au putut fi explicate prin logica omeneasca. Prima descoperire ciudata a fost facuta in anul 1967 de Marin Teodoru, un invatator pensionar pasionat de speologie. Acesta a remarcat in ceea ce se va numi Sala Ursului de caverna trei nie cu diametrul de circa 15 cm, dispuse sub forma unui triunghi cu baza in sus si avand o distanta de aproape un metru si jumatate intre virfuri. Daca primele doua firide aveau o adincime de circa 30 35 cm, terminindu-se brusc, cea de a treia, varful, parea mult mai lunga. Tata povestea ca a luat bastonul de care se folosea si l-a bagat pe nisa, dar nu i-a dat de capat. A fost convins ca dincolo de acel perete se mai gaseste ceva.

90

Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic despre descoperirea celor trei nise pe care, mai mult, le-a astupat cu pietre si calcare din pestera. Se temea sa nu le vada si altii si sa sape acolo, sa distruga pestera. Pentru ca el era convins ca in partea cealalta se ajungea printr-o galerie pe care a cautat-o cativa ani buni. In cele din urma a gasit o mica galerie subterana de trecere. Ce a vazut domnul Teodoru in pestera, nu se stie. Nu a vrut sa le povesteasca nici macar copiilor sai. Ne-a spus doar ca pesterile din munti ascund adevarata civilizatie. Parea dea dreptul fascinat de ceea ce vazuse acolo. La un moment dat nu a mai rezistat si a scris o carte pe care a publicat-o inca prin 1978. Doar ca era scrisa sub forma unor povestiri fantastice. Spunea ca nu vrea sa afle comunistii ce e acolo, ca ar distruge totul. A lasat in urma lui un manuscris pe care trebuia sa il publicam noi peste mai multi ani, cand romnii ar fi fost in stare sa inteleaga unele lucruri. Dar manuscrisul a pierit intr-un incendiu care a distrus casa la cateva saptamini dupa decesul domnului Teodoru, fara ca cineva sa fi aflat secretul pesterii. Sanctuar primitiv sau intamplare?! Ceea ce i-a uimit pe primii speologi a fost descoperirea unor schelete de ursi din doua specii: ursus arctos si ursus spealeus. Cele doua specii se pare ca au convietuit impreuna in acele galerii subterane, lucru care contravine tuturor cunostintelor despre aceste doua specii. In plus, oasele erau dispuse intr-un mod ciudat, circular, partea de nord spre nord vest si sud fiind ocupata de ursus arctos si cea de nord spre nord est si sud, de ursus spealeus. Cum este putin probabil ca ursii sa fi murit intamplator in acele pozitii, se presupune ca ei au fost asezati de cineva intrun anumit scop. Arheologii spun ca poate fi vorba despre un cult al omului primitiv inchinat ursului. Dar chiar si aceasta ipoteza pare subreda in fata existentei celor doua specii alternativ asezate. Aproape imediat dupa descoperirea ei pestera a fost inchisa circuitului public, vizitarea acesteia putindu-se face doar cu acceptul unui custode care indruma turistii sau alti doritori sa viziteze locul. Unii spun ca in
91

felul acesta s-a incercat ascunderea anumitor galerii si sali care nu trebuiau vazute de public si nici facute cunoscute, ca vizitatorii trebuiau indepartati de anumite locuri din pestera, sub aspectul indrumarii. Tu Bilele de Tuoare O alt descoperire bizar o constituie bilele de Tuoare, despre care nimeni nu poate afirma cu exactitate cum s-au format. Bilele se gsesc ncastrate n peretele calcaros i n podeaua prii din petera creia i-au mprumutat numele, Sala Bilelor. Unii dintre cei care au vizitat locul afirma ca uneori, daca asculti atent, poti auzi murmure ce par a veni din interiorul bilelor. L.T., speolog, afirma: Prima data cand am auzit murmurele eram cu alti doi colegi. Am crezut ca vorbesc ei, iar ei au crezut ca vorbesc eu. Apoi am crezut ca dincolo de perete mai e cineva si ca se aude ecoul. Numai ca, lipindu-mi urechea de mai multe bile, am constatat ca murmurele sunt diferite, nu apartin acelorasi persoane. Ca si cum fiecare din acea bila ar fi un tranzistor si ar transmite posturi diferite de radio. Niciodata nu am putut descifra ceva clar in acele murmure, dar sigur erau omenesti, pentru ca se auzeau si barbati si femei si chiar voci de copii. Numai ca nu intotdeauna se aud acele zgomote. In 21 de vizite pe care le-am facut acolo, de-a lungul anilor, uneori de mai multe ori pe an, le-am auzit doar de cinci sau sase ori. Unii, mai reticenti la spusele domnului L.T., afirma ca murmurele, sunt in fapt zgomotele produse de riurile subterane de acolo si care dau impresia unor dialoguri. Dar ipoteza cade intrucit zgomotele s-ar auzi permanent, nu doar din cand in cand. nelegerea Am ispitit fore mai presus de nelegerea oamenilor Domnul G. S. din Timisoara a fost martorul unui eveniment pe care nici acum nu si-l poate explica. Intr-o seara de august a anului 1987, domnia sa s-a strecurat, efectiv in Sala Bilelor. Auzise despre murmurele de acolo si era convins ca numai noaptea pot fi auzite. Era pregatit si cu un mini-casetofon Sharp ca sa inregistreze orice zgomot.
92

M-am infasurat intr-o patura si am asteptat pe intuneric. Si la un moment dat le-am auzit. Am dat drumul la casetofon. Murmurele se inmulteau si cresteau in intensitate, acoperind toata sala. Indraznetul a fost cuprins de panica si a lesinat. Cand s-a trezit era dimineata si se gasea in fata pesterii. Dar ciudatenia vine de acolo ca nu eram la pestera mea ci la cea a Ialomitei, din Bucegi. Cand m-a vazut calugarul care avea o chilie in gura pesterii, a fost uimit. Nu intelegea ce e cu mine infasurat in patura si lungit in fata pesterii. Am incercat sa-i explic si a inceput sa rida. Dar nu radea ca nu m-ar fi crezut, ci pentru ca lui i se parea ceva normal. Atunci mi-a povestit parintele Teofil asa il chema, Dumnezeu sa-l ierte despre vocile din pesteri si despre faptul ca eu, in infumurarea mea am ispitit fore mai presus de intelegerea oamenilor. De casetofon nu a mai dat, chiar daca s-a intors in ziua urmatoare la Tausoare. Poate ca l-a luat un turist, bucuros ca pestera i l-a dat cadou. Sau poate ca s-a pierdut pe drumul dintre Rodna si Bucegi. Domnul G.S. este convins ca acele bile sunt, in fapt, un dispozitiv de teleportare. Altfel nu pot sa-mi explic cum am ajuns intr-o clipita la o distanta atit de mare. Timpul o sa-mi dea dreptate. Cu toate acestea, chiar daca de atunci a mai incercat de citeva ori experimentul, nu a mai auzit nici murmurele din sala si nici nu s-a mai trezit cine stie pe unde. Multe sunt pesterile pe care speologii si nu numai ei incearca sa le scoata din circuitul turistic. Ei afirma ca pentru a proteja acele comori inestimabile. Si sunt de acord ca multi turisti nu au respect pentru acele tezaure naturale fantastice ascunse in adincurile pesterilor. Cu toate acestea, uneori protectia depaseste o anumita limita si ajunge pana la a ascunde unele descoperiri care ar trebui cunoscute de toata lumea. Pentru ca nu o data, acolo, in subteran, se gaseste istoria trecuta si viitoare si radacinile noastre spirituale. O echipa de speologi romni a descoperit o cascad subteran de 15 metri nlime nlime O echipa de speologi a descoperit o cascada de 15 metri inaltime in Pestera Izvorul Tausoarelor, cea mai adanca pestera din Romania, situata in apropierea varfului Barlea din Muntii Rodnei, informeaza Mediafax. Cascada, cea mai spectaculoasa descoperire in Pestera Izvorul Tausoarelor a unei echipe de sase speologi, debuseaza intr-o sala mare aflata la peste 4,5 kilometri distanta de
93

intrarea in pestera. In cadrul expeditiei s-au mai descoperit si trei sute de metri de galerii active, strabatute de rauri subterane, necunoscute pana in prezent, a declarat, ieri, custodele pesterii, Crin Triandafil Theodorescu. Echipa de speologi, din care au facut parte si Mihai Vargoschi, Calin Bult, Florin Marica, Adrian Silvestru si Liliana Jarda, a inaintat spre unul dintre punctele terminus ale pesterii, cautand sa depaseasca limitele cunoscute ale acestui mare labirint subteran. Explorarea a fost intrerupta din cauza epuizarii fizice a speologilor si pentru ca se impunea folosirea unor echipamente speciale de alpinism. "Am ajuns la baza unei splendide cascade, dar nu o vom putea urca decat folosind tehnica taberelor de baza, ca pe Everest. Va fi nevoie de instalarea unei tabere de bivuac in subteran, pentru ca traseele dure, distanta foarte mare fata de intrare, ca si conditiile din ce in ce mai periculoase ale explorarii pot pune in pericol viata speologilor. Cu aceste noi descoperiri ne apropiem de 20 de kilometri de galerii si sali si suntem din ce in ce mai aproape de realizarea jonctiunii cu pesterile Zalion si Maglei", a explicat Theodorescu. Expeditia de explorare a fost dublata de realizarea de schite in vederea intocmirii documentatiei necesare aprobarii de catre Academia Romana si Institutul de Speologie "Emil Racovita" din Cluj-Napoca a unor noi echipari de siguranta pe trasee din pestera circulat des de oamenii de stiinta, in special pe Galeria Gipsului care duce spre Sala Oaselor de Urs, sit care contine un depozit fosil de oase de Ursus Speleos si Ursus Arctos. Pestera Izvorul Tausoarelor din apropierea varfului Barlea din Muntii Rodnei este cea mai adanca pestera din Romania avand 478,5 m, galeriile subterane din interiorul sau ajungand la 16,5 km. Pestera are un sistem hidrografic subteran interesant, rar intalnit si o fauna variata ce ii confera o mare valoare stiintifica.

94

Sarmisegetuza Regia trecut maret si prezent trist


Hoii de comori de la Sarmizegetusa Regia fur tezaure cu ajutorul unor hri realizate chiar de statul romn. In 1993, Romnia demara o ampl campanie de punere n valoare a cetilor dacice de la Grditea. Un studiu multidisciplinar efectuat la faa locului a pus n eviden faptul c sub ceea ce este acum decopertat exist un uria ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro - civil compact, cu mai multe nuclee, ntins pe o suprafata de 200 de km patrati. Acest oras ingropat este predacic si, se pare, foarte bogat in aur. Specialistii romni au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane pe care le-au strns intr-un dosar. Cu ajutorul acestor date cetatile de la Gradistea au putut fi incluse pe listele UNESCO in 1998. O copie a planurilor a ajuns si la cautatorii clandestini de comori, cu relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute. In acest moment ei duc o lupta incrancenata pentru scoaterea cetatilor dacice de pe listele patrimoniului mondial, pentru a putea fura in liniste. Scandalul brrilor dacice in care sunt implicate nume de demnitari nu este intamplator. Cineva incearca sa vanda Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie pentru ceea ce se intampla, este de parere Alexandru Mironov. UNESCO nu elimina ce a acceptat Vestigiile dacice din Muntii Orastiei ar putea fi scoase de pe lista UNESCO, din cauza proastei administrari. Stirea a aparut in cursul lunii februarie a acestui an, dar nu e prima amenintare de acest fel. In anul 2003, fostul secretar de stat Ioan Opris anunta acelasi lucru: cetatile dacice ar putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori. Interesant este ca Alexandru Mironov, secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, spune ca acest lucru nu se poate intampla: Odata intrat pe listele UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce inseamna nebunia asta?. Explicatia acestei nebunii poate fi extrem de simpla. Cineva din Romania are un interes deosebit pentru radierea cetatilor dacice din circuitul mondial de valori. In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fi scoase de pe lista UNESCO, coincide cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman le-a recuperat si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele
95

Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia. In total 15 bratari dacice de aur. Orasul subteran Despre ce este vorba? Intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro - civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de km patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant. Cercetrile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii i Ministerul Cercetrii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea. Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori etc. Planurile au ajuns pe mana hotilor Dosarul cu planurile siturilor arhaice nedecopertate a fost multiplicat in patru exemplare ce au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si realizare a unui centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Altfel cum reusesc acestia sa caute, pe un teritoriu atat de mare si sa mearga la punct ochit, punct lovit? Singurul impediment este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. Nu se scoate nici un
96

obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmizegetusa. Asta e singura explicatie, este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, comorilor de la Sarmizegetusa? Mega-asezarea regilor Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei intre raurile Sebes si Strei. La inceput ne-am pus intrebarea cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul din cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomerati urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu eu numesc modul fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortifical la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmizegetusa Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud - estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a
97

fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat fortificatiile de sus in jos, ne-a spus Vasile Dragomir. Zona Gradistei scanata de satelitii Rusiei Prima faza a cercetarilor a demarat in 1993. Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi, pe la inceputul anilor 90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, MLPAT si Ministerul Culturii au format o comisie pentru aflarea adevarului. Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, generalul de divizie in retragere Vasile Dragomir, cauta zonele de relief transformate pentru utilitati militare. Al doilea, instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata. Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori. Tunelele de la Vartoape Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru km patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se
98

afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa. Conform studiului intocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmizegetusa Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci. Conducte subterane de apa Arheologii din zona sunt mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai laconici pana la inceperea sapaturilor arhelogice propriu-zise. Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri de dimensiuni modeste. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat si atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterana aveau, din loc in loc, chiar decantoare. Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca acesta asezare, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona? Din cartea De bello dacico jurnal de rzboi al lui Traian, tradus i comentat de Simion Lugojan i editat la Editura de Vest din Timioara:
(cetatea) nu era mare i se ntindea pe culme n felul vechilor ceti etrusce, avnd o lime mai mare la baz i ngustndu-se n partea ei superioar, unde se afl cu 50 de picioare mai sus dect baza. n poriunea ei joas se afl singura poart de acces n faa creia ne aflam noi. Dincole de aceat poart, drumul continu spre partea opus, unde printr-o alt poart, ieea afar din cetate cobornd la locul sfnt al dacilor, unde se aflau templele. Deasupra acestei pori se gsea dltuit n piatr simbolul Daciei, sub forma unui soare strpuns de un spic de gru i strjuit de doi balauri. Sarmisegetusa n limba dacilor nseamn Vatra Neamului Dacic, pentru c aceast cetate era aici din timpuri strvechi i mult cinstit, nu pentru c a fost i reedina regilor, cci regii daci avea
99

dintotdeauna reedine n mai multe locuri din ara lor, ci pentru c era inut ca loc sfnt, dup cum artau i templele pe care le avea, de ctre ntreg neamul dacic, precum ne vom convinge i noi ceva mai trziu Locul sfnt al dacilor se compune din dou terase, pe terasa cea mai joas aflndu-se un templu mic iar pe terasa superioar unul mare. Templele erau susinute de stlpi groi de lemn, aezai pe discuri de piatr, cu acoperi de indril i perei din brne cioplite. Pe terasa superioar se aflau mai multe lucruri ciudate din piatr, atrgndu-mi atenia mai ales un cerc mare, de peste 400 de pai, alctuit din pietre i brne, al crui rost nu l-am neles. Cele dou terase erau protejate de un turn fortificat, care nu permitea ptrunderea n cetate din aceast parte. n aceast incint se desfurau ceremonii n diverse perioade ale anului, legate de activitatea oierilor daci. Cum am aflat mai trziu, la cercul de pietre i la celelalte construcii, preoii dacilor urmreau mersul soarelui i stelelor, stabilind timpul la care s urce i s coboare oile la munte i altele asemenea de trebuin. Cu toate c dacii cred n diferii zei, crora li se nchin la anumite prilejuri, nu-i in n cinste deosebit, apelnd rar la bunvoina lor, pentru c acela cruia i dau cea mai mare consideraie este Jupiter, Tatl zeilor, pe care ei l numesc Zeu al Lumii, ferindu-se s-i pronune adevratul nume. La acest Zeu apeleaz pentru cererile lor, pe care nu i le fac direct, ci prin intermediul unui strvechi nvtor ce le-a descoperit tainele divine i i-a nvat s cinsteasc i s se roage Zeului Lumii. Acesta, numit de daci Zamolxes, face oficiul de intermediary al oamenilor pe lng Zeul Lumii, nfind marelui zeu necazurile i dorinele celor ce i se nchin. De aceea Zamolxe este cinstit n aceeai msur ca iZeul Lumii, fr ns a-l confunda cu acesta. Dacii nu-i prezint zeul sub un anume chip, ci l cinstesc, ntocmai ca parii, sub forma unei flcri ce arde pururi n templele lor. Din cauza respectului deosebit ce l arat zeului i proorocului lor, dacii i in la mare cinste i pe preoii acestui Zeu i nu ies din cuvntul lor. Acetia le dau nvturi practice i i instruiesc chiar i pe linie militar. Pentru ca populaia de rand s memorize mai uor, ei le predau cntnd aceste nvturi i reguli de via. La ivirea zorilor, n Sarmisegetusa domnea o linite deplin. Bnuind o nou viclenie a lui Decebal am dispus mrirea ateniei ostailor, pentru a prentmpina orice surpriz din partea dumanului. Situaia durnd destul de mult, soarele fiind bine ridicat de acum deasupra zrii, am trimis o centurie care s ncerce forarea zidurilor. Spre marea noastr uimire, n Sarmisegetusa ne se mai gsea nimeni, dacii retrgndu-se complet din cetate, dup ce au luat cu ei nu numai rniii dar chiar i pe cei mori. N-am neles la nceput cum au putut
100

efectua aceast retragere darn e-am dat seama c au suit muntele din spatele cetii, despre care credeam c este un obstacol destul de serios pentru o astfel de manevr.

Primele tiri despre cetile dacice (sec. XVI - nceputul sec. XIX) * 1540 / 1551 - potrivit relatrilor lui Wolfgang Lazius, nite rani au gsit n apele rului Strei, n zona localitii Sntmrie Orlea, n apropierea oraului Haeg, un tezaur de 40.000 de monede cu efigia regelui Lysimachos; tezaurul ar fi intrat iniial n posesia cardinalului Giorgio Martinuzzi, primul cancelar al principatului Transilvaniei, iar mai apoi o parte (cca. 10.000 de monede) ar fi fost trimis de ctre generalul imperial Giovanni Castaldo pentru colecia imperial de la Viena. Cu aceeai ocazie ar fi fost descoperite i dou statuete de aur, oferite de asemenea mpratului Carol al V-lea, dar despre care ulterior nu mai exist nici o tire. * 1575 - n cronica lui Gspr Heltai - Chronica az magyarocnak dolgairol exist meniunea c: "... nu departe de Ortie i acolo se afla n munte un ora frumos, ale crui fundamente se mai pstreaz toate. Incinta acestui ora era i ea din piatr cioplit .... * mijlocul sec. XVII (1639 - 1686) - mrturii ale cronicarului sas Mathias Miles, asupra aceleiai descoperiri fabuloase de la mijlocul secolului al XVI-lea, precizau c ar fi fost vorba doar despre 20.000 de monede de aur. * a doua jumtate a sec. XVII - nceputul sec. XVIII (1663 - 1732) informaii despre tezaurul din apele rului Strei apar n cunoscuta lucrare a lui S. Klesri - Auraria Romano-Dacica; n aceast versiune, tezaurul ar fi fost descoperit n anul 1545, o parte a sa fiind trimis de ctre cardinalul Giorgio Martinuzzi mpratului Ferdinand I, iar o alt parte ajungnd n proprietatea principelui Ioan Sigismund. * 1785 - ranul David Albu din Chitid (oraul Clan) i povestete preotului Dumitru Cerbiceanu, c-n anul precedente avusese un vis n care la Grdite apreau comori. Toponimele precum "Grdite", "Cetuie", "Cetuia nalt", "Blidaru", "Cetatea Bolii", "Piatra Roie", cunoscute cu certitudine din secolul al XVIII-lea, dovedesc c legendele despre comori fabuloase n zona munilor Ortiei frmntau de muli ani imaginaia localnicilor.
101

* 1787 - preotul Dumitru Cerbiceanu, mpreun cu o seam de cunoscui, urc la ruinele de la Grdite, cu sperana c va gsi comorile ce se artaser n visele lui David Albu. Din relatrile preotului, se cunoate astzi, c atunci nu au fost descoperii dect "... nite stlpi rotunzi de piatr ... " sau "... butoaie de piatr ...", precum i "... nite vechituri ntr-o ascunztoare i multe figuri, un cine ce prea dulu cu gura deschis ...". * 1802 - la nceputul lunii septembrie - aa cum va consemna mai trziu ancheta oficial - doi biei, unul dintre ei fiu al iobagului Arimie Popa, din satul Vlcelele Bune, pscnd porcii pe nlimea "Ceata" [zis astzi a Comrnicelului, com. Ortioara de Sus, sat Grditea de Munte (Muncelului)], pe locul numit la "Dealul Anineului", au descoperit un tezaur de monede de aur (peste 500 de monede) Lysimachos. * 1803 primvara - zvonurile despre descoperirea tezaurului n toamna anului trecut, declaneaz o febril cutare de comori pe nlimea "Ceata" de ctre ranii din Ocoliul Mic. * 1803 iunie - nceperea unei anchete oficiale de ctre Paul Trk, procuratorul domeniului fiscal Hunedoara, n legtur cu descoperirile de monede de aur. n ciuda acesteia, tatl celui de-al doilea biat, pornete i el n cutarea comorilor i dup toate probabilitile, gsete n zona proriu-zis a Grditei Muncelului (dup identificrile actuale n zona teraselor IX sau X de la Sarmizegetusa Regia), i nu pe nlimea "Ceata", un nou tezaur coninnd cca. 450 de monede de tip Koson. Vestea despre descoperirea noului tezaur se rspndete cu repeziciune n toat zona, astfel c o mrturie din epoc consemneaz: "... locuitorii din aproape toat regiunea au alergat pe munte s caute aur", "... era o mulime mai mare poate dect ase sate laolalt i toi cutau bani". * 1803 iulie - redactarea unui raport de ctre Paul Trk, care semnaleaz pentru prima dat importana istoric a ruinelor de la Grditea de Munte, necesitatea de a fi ntreprinse n zon cercetri arheologice, dar propune i instituirea unei paze militare care s mpiedice extinderea cutrilor de comori de ctre rani. n urma acestui raport, Bernand Aigler, supraveghetor de min, i Iosif Bodoki, inspectorul hutei fiscului din Sibiel, ncep la 21 iulie, primele spturi sistematice n perimetrul ruinelor antice de la Sarmizegetusa Regia (dup identificrile actuale n zona teraselor IV i XI), cu scopul de a clarifica natura ruinelor, pentru a se
102

putea decide dac merit sau nu s se cheltuiasc bani pentru continuarea spturilor. * 1803 august / septembrie - nou raport redactat de ctre Paul Trk, cu o ampl descriere a ruinelor de la Grditea Muncelului, precum i a altor vestigii de pe vrfurile "Feele Albe", "Muchea", "La Vrtoape", "Sub Cununi", "Blidaru", precum i din alte puncte de pe Apa Grditei, platoul Luncanilor (Cetatea de la Piatra Roie). Documentul mai propunea ntocmirea unei hri detaliate a ruinelor de la Grdite, organizarea n continuare a spturilor, tierea pdurii n zona respectiv pentru o mai bun desfurare a cercetrilor, paza ruinelor mpotriva cuttorilor de comori prin pdurari ai ocolului silvic. * 1804 primvara / vara - descoperirea unui nou tezaur de monede de aur Koson (987 de piese), n zona Grditea. Acest fapt determin reluarea, n vara acelui an, a spturilor sistematice, sub conducerea lui Iosif Molitor, intendent pensionar de min. Probabil numirea unui alt comisar al Tezaurariatului Cameral n locul lui Paul Trk, precum i descoperirea unui nou tezaur de monede de aur de ctre cuttorii de comori au determinat ca ideea unor spturi sistematice conduse de ctre Tezaurariatului Cameral s fie abandonat n favoarea celei prin care cuttorii de comori particulari urmau s-i desfoare activitatea n zon, prin acordarea unei autorizaii pentru spturi de ctre Tezaurariat. Decizia acestuia a fost aprobat de Curtea aulic de la Viena, care a dispus ncheierea spturilor efectuate pe cheltuiala fiscului. * 1805 - maiorul de geniu M. Pechy de Pchjfalu, n calitate de director al serviciului de fortificaii, cunoscut ns i drept cel mai bun arhitect neoclasic al Transilvaniei, viziteaz ruinele de la Grdite i ntocmete un nou raport ctre superiorii si. Principalele date ale acestui document sunt urmtoarele: fortificaiile din zona Grdite aveau caractersitici de aezare urban, o descriere a sanctuarului circular, a zidului de incint i a apeductului, precum i a ruinelor termelor romane de la sud de cetate, propunerea de a identifica ruinele de aici cu antica localitate Acquae, dup datele furnizate de Claudios Ptolemaios. n urma acestui raport, maiorul Pechy a fost considerat o bun perioad de timp, n literatura de specialitate drept iniiatorul cercetrilor sistematice de la Grditea Muncelului, n dauna lui Trk, Aigler, Bodoki i Molitor.
103

Costeti, locul unde duhurile dau cu pietre Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara paranormala, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta

104

Biserica din Densu misterele trecutului


Biserica din Densu este unic n Romnia datorit faptului c e probabil cea mai veche biseric din ar n care se mai in slujbe, singura de o asemenea vechime n care s-a slujit fr ntrerupere din momentul nfiinrii pn n prezent. Este amplasat n ara Haegului, zon considerat de muli istorici drept leagnul ortodoxiei romneti, aici aflndu-se mai multe biserici ridicate pe ruinele unor temple romane (n secolele XIII-XIV). Biserica din Densu are un aspect inedit, multe dintre elementele de construcie fiind chiar capiteluri, marmur, fragmente de statui, pietre funerare, coloane, crmizi cu inscripii romane, tuburi de canalizare aduse din Ulpia Traiana Sarmisegetusa aflat la doar civa kilometri distan. Naosul ei este ptrat iar pronaosul este cu adevrat aparte, deoarece nu are acoperi. Trecutul lcaului de cult se pierde n negura timpului i este destul de controversat, cci cu privire la acesta exist diverse teorii: fie c a fost la origine mausoleul generalului Longinus Maximus (ucis de daci), fie c este vorba de o biseric amplasat pe ruinele unui templu roman nchinat zeului Marte, fie c dateaz din secolul al XV-lea (Nicolae Iorga), fie din ultimul sfert al secolului al XIII-lea (istoricul de art Vteanu). Cea mai interesant ipotez i aparine istoricului Nicolae Densusianu, care afirm c dacii ar fi construit aici un templu cretin nainte de a fi cucerii de romani i c acetia au transformat ulterior lcaul de cult ntr-un templu nchinat zeului Marte. Ipoteza este neconfirmat, elementul de inedit fiind ideea c dacii ar fi avut o etap de cretinare nainte de cucerirea roman i astfel templul iniial cretin ar fi fost convertit de romani, pentru ca imediat dup retragerea acestora, s (re)devin biseric. Cert este c sub pardoseal s-au gsit obiecte de cult dacice, c masa altarului este o piatr funerar roman (pe care se mai pstreaz inscripiile latine), c altarul nsui este situat mai aproape de sud dect de est i c deasupra altarului se afl doi lei de piatr cel mai probabil elemente romane, deoarece un astfel de animal nu le era familiar dacilor. Biserica a trecut prin numeroase transformri (cele mai multe n secolul al
105

XIII-lea), iar n secolele XIV-XV i-au fost adugate o serie de ncperi anexe. Se spune chiar c este o copie a bisericii San-Nicoar din Curtea de Arge (din care nu au mai rmas dect ruinele): au acelai hram (Sf. Nicolae), iar pictorul (tefan) este venit din ara Romneasc. De altfel se pare c reprezentarea Sfintei Treimi realizat de acesta la Densu este una dintre cele mai frumoase din lumea ortodox. Biserica cu hramul Sfantul Nicolae, dar si a prorocului Eremia, din Densus este una dintre cele mai vechi din tara. Situata in apropierea capitalei Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, biserica din Densus este construita din pietre de rau, caramizi cu inscriptii romane, pietre funerare, capiteluri si apeducte romane. Prima marturie scrisa despre biserica dateaza din anul 1360, dar istoricii considera ca aceasta a fost ridicata pe un templu al lui Zamolxe, peste care s-a ridicat unul al generalului Longinus. Parintele paroh Alexandru Gherghel afirma ca lacasul este unul dintre cele mai vechi din tara. Se spune ca in secolul al II-lea p. Chr. aici se faceau jertfe, iar turnul servea drept cos de evacuare a fumului din templul generalului roman Longinus. Stalpii bisericii de azi sunt construiti din opt pietre funerare romane, puse una peste alta, intre ele si cea lui Longinus, ridicata de sotia sa, dar si altele, avand ca insemn un cal, aratand astfel ca raposatii fusesera cavaleri din armata romana. In interior gasim si o multime de inscriptii. Un amestec de stiluri impresioneaza pe oricine calca pragul acestei minunate bisericii. Inainte de intrare, o piatra funerara sub care isi doarme somnul de veci un preot din Maceu. Povestea lui e una trista: in timpul Revolutiei de la 1848 a fost prins si batut cu bestialitate, dupa ce fusese prins de loitrele carului. A fost salvat in cele din urma si a mai trait noua ani dupa acea groaznica experienta.

A rezistat prin voia lui Dumnezeu! Parintele Gherghel slujeste de peste opt ani ca paroh la biserica din Densus. Stie istoria fiecarei pietre de aici. Primele date scrise despre biserica din Densus si satul cu acelasi nume sunt din 1360. Acestea atesta ca un preot, Dalc, slujea la biserica. Actele amintesc si despre familia Manjina sau Mujina sau Musat, precizandu-se ca este mai veche decat cele
106

consemnate, spune preotul Alexandru Gherghel. El continua istorisirea: In ceea ce priveste biserica, istoricii laici au fixat data constructiei in secolul al XIII-lea. Unii spun ca pietrele au fost aduse de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar nu exista dovezi scrise in acest sens, ci doar ipoteze. Altii vorbesc despre faptul ca intai a existat un templu dacic al lui Zamolxe si ca ulterior au venit romanii si au plantat templul lor si apoi au plecat. O alta teorie sustinuta de istorici acrediteaza ideea ca pietrele au fost in zona si ca in secolul al II-lea aici a fost un templu pagan inchinat zeului Marte, transformat un secol mai tarziu in biserica crestina, unde tot din acea vreme se fac slujbe. De fapt, sfintii Andrei si Filip au predicat Evanghelia in Dobrogea si au sfintit episcopi si preoti si diaconi si toate capistele sau templele pagane s-au transformat in biserici si Densusul este dovada vie in acest sens. Biserica este printre cele mai vechi din Romania, dar dovezi scrise in acest sens nu exista, pentru ca poporul roman a trecut prin multe. Din secolul al X-lea si pana in 1918 au fost pe aici, vremelnic, ungurii, turcii, carora le-am platit tribut 150 de ani, si austro ungarii. Au fost vremuri in care Biserica Ortodoxa si parintii nostri au fost tolerati in tara lor. Intai, ungurii au venit cu puterea Bisericii romano catolice. Au vrut ca Biserica lor s-o inghita pe a noastra. N-au reusit. In 1556, principele Transilvaniei a trecut la Reforma. A fost alt val pagubitor peste Biserica si peste neam, cand toti romanii, care aveau pamanturi multe si nu treceau la Reforma, erau omorati. Dumnezeu a randuit ca biserica sa fie salvata!. Sfintii de la Densus vad! Au urmat vremurile in care in biserica din Densus au slujit atat un preot ortodox, cat si unul calvin. Parintele Gherghel isi continua povestea: Toate bisericile au fost stricate de catre calvini, in special picturile. Avem o stire din 1701 1702, cand in biserica din Densus erau doi preoti care faceau slujba alternativ, un preot calvin si unul ortodox. Cand oficia cel dintai, icoanele erau intoarse cu fata la perete. Cand slujea celalalt, credinciosii le intorceau la loc. Toate picturile din biserica au fost stricate si apoi varuite. In biserica au intrat si turcii. Acestia, la randul lor, au stricat picturile si au dat foc materialului lemnos. Ochii sfintilor au fost scosi, dar sa stiti ca sfintii de la Densus vad!. In biserica de la Densus sunt cunoscute numele tuturor preotilor care au slujit aici din 1360 si pana in prezent. Au fost martiri sau preoti, ale caror nume nu le cunoastem. Avem sirul celor care au slujit din 1360. Numele celor pe care nu ii cunoastem sunt scrise in ceruri, dar noi ii pomenim. Pe ei ii cunoaste doar Dumnezeu!, mai adauga parohul.
107

Alte teorii Sunt istorici care considera ca biserica a fost construita de goti. Parintele profesor Sesan de la Sibiu spunea ca ea a fost ridicata in secolul al VI-lea. S-au facut sapaturi arheologice in anul 1961, iar Puscasu credea ca biserica este mai veche de secolul al X-lea, dar n-a putut sa-si publice cercetarile. Istoricii nostri laici au fixat secolul al XIII-lea drept data la care a fost inaltata, dar exista si alte teorii care arata ca ea a construita fie in 1280, fie in secolul al XII-lea. Pictura dateaza din secolul al XV-lea. Vasile Dragut a descifrat o inscriptie din biserica ce arata ca pictorul tefan (despre care stim din Arhanghelul de la Ribita ca a fost din Moldova) a pictat la Densus in 1443. tefan a pictat in lumina, in har si in darul lui Dumnezeu. Un istoric scrie ca, intre secolele al XIII-lea si al XV-lea, cei care ne-au condus au dat edicte de alungare si de ucidere a preotilor ortodocsi. Atunci, ma intreb cum era posibil ca o biserica sa fie construita in secolul al XIII-lea si sa fie pictata peste doua veacuri?! Sub acele vremuri, Biserica si parintii nostri au fost tolerati, dar si-au pastrat identitatea. Ar trebui sa ne descaltam de la poarta pentru ca noi calcam pe urmele mosilor si stramosilor nostri, care si-au pastrat credinta, dandu-si sufletul pentru ea, adauga parintele paroh. La 30 de metri de biserica, spre rasarit, exista o constructie subterana. Preotul spune ca o cercetatoare a facut respectiva constatare, dar ca pana acum nu s-au executat sapaturi ca sa fi stabilit exact despre ce este vorba. Parohul adauga ca de jur imprejurul bisericii exista constructii romane: La trei kilometri de sfanta biserica, pe valea bisericii, era un turn roman rutier, la iesirea din Densus spre Pesteana ruine romane, la Hartagel, in unele locuri caramizi romane, apoi villa rustica a generalului roman Longinus, dupa cum spun unii. Mai mult, cand s-au facut sapaturi arheologice, la 70 de centimetri adancime, in interiorul bisericii, a fost descoperita o bucata de ulcior. Pe ea scria Koson, adica numele regelui dac, care a batut moneda. Post si lumina Alexandru Gherghel spune ca toti credinciosii sunt incantati de ceea ce vad cand ajung la Densus: Cei care vin parca nu mai vor sa paraseasca biserica. Unii plang si nu isi explica de ce. Spun ca plang de bucurie ca au ajuns aici. Sa va dau un alt exemplu. Doi credinciosi din Caransebes au venit la biserica cu o icoana a Sfantului Nicolae, pe care ne-au donat-o. Inainte sa ajunga la noi, au trecut pe la manastirea Prislop, la mormantul parintelui Arsenie Boca. Pe drum, icoana a inceput sa vibreze. Au crezut ca s-a intamplat ceva la motor, dar cand au oprit masina au constatat ca ea vibra in continuare. Cum sa nu se intample asa, doar Sfantul Nicolae venea la biserica lui! Fetele sfintilor de la Densus sunt imbracate in lumina lui Dumnezeu. Cat despre post, acesta e facut sa ne indreptam calea si sa
108

ne impacam cu parintii, fratii si surorile noastre. Si postul mai inseamna sa dai o haina celui care nu are si sa cercetezi pe oamenii din spitale, pe cei din inchisori si sa ai grija de toata lumea. Dupa Sfanta Liturghie, Sfintii Apostoli serveau la mese. Apoi, au aparut diaconii, care au slujit si noi trebuie sa ducem mai departe slujirea lor. Credinciosii s-au rugat mereu si au postit. In a treia sa vizita in Transilvania, imparatul Iosif al II-lea a trecut si prin Densus si chiar a intrat in biserica. Parintele George Densusianu a consemnat spusele imparatului, care a zis ca n-a vazut atata saracie cata era in Transilvania de cand l-a facut mama lui. E adevarat, parintii nostri erau saraci cu trupul, dar au fost tari in suflet. Au postit. Se posteste si acum, dar este ispita cea mare, pentru ca s-au facut tot felul de mancaruri care se aseamana cu cea de dulce. Treptat, treptat este o inselaciune, pe care omul trebuie sa n-o accepte si sa treaca pe legume, pe fructe, pe seminte. Este un lucru minunat cand postesti, pentru ca te intaresti sufleteste si trupeste si poti sa te rogi mult mai mult lui Dumnezeu. Trebuie sa fim curati, plini de lumina si de dragoste, pe care le primim de la Biserica, prin Iisus Hristos si de la sfintitii nostri episcopi, preoti si diaconi, declara Alexandru Gherghel.
45.58242 22.80527

109

Malmaison, locul unde a fost chinuit elita Romniei


BUCURETIUL CONCENTRAIONAR Pucria cu nume de palat Pe Calea Plevnei, la numrul 137A, n spatele unor garduri vopsite n verde, se afl Iprochim, o instituie nc de stat i o grdini pentru copiii angajailor din Ministerul Aprrii Naionale. Puin lume tie ns c n anii 40-50, n locul banalelor instituii sus-menionate, aici s-a aflat un loc de detenie, unde au fost chinuii i ncarcerai din motive politice foarte muli oameni. Am mers vizavi de Spitalul Militar Central s vedem dac mai gsim vreo urm de istorie, vreo amintire a faptelor petrecute aici n timpul regimului comunist. CAZARMA LUI CUZA. n secolul al XIX-lea, n locaia cu pricina funciona principala cazarm a trupelor de cavalerie menite s apere Bucuretiul. Denumirea de Malmaison provine, dup toate probabilitile, din timpul lui Cuza, cnd domnitorul a botezat aa zona dup un domeniu favorit al nefericitului mprat francez Napoleon al III-lea. Francezul care se proclamase din preedinte mprat a fost unul dintre susintorii externi activi ai lui Alexandru Ioan Cuza (amndoi erau masoni) i domnitorul "Unirii mici" a vrut s-l flateze boteznd principala cazarm a Capitalei dup reedina imperial. n timpul secolului al XIX-lea i n prima parte a secolului al XX-lea, la Malmaison s-au diversificat genurile unitilor militare care i aveau sediul acolo. Printre altele a funcionat i un tribunal militar, care era deservit de un loc de detenie pentru infractorii n uniform. Asta a previzionat rolul macabru pe care l va avea cldirea ncepnd din anii 40 ai secolului trecut. Mai nti, n timpul marealului Antonescu, aici au fost cercetai mai muli ini bnuii de legturi cu sovieticii, printre care i viitorul premier Petru Groza. Regimul comunist proaspt instalat dup rzboi nu avea attea spaii de detenie ci "dumani de clas" erau. Cazarma Malmaison i anexele sale au fost transformate n nchisoare de tranzit i centru de anchet al Securitii.

110

LOTUL TMDU. Printre primele victime importante ale bolevicilor care au trecut pe aici au fost membrii "Lotului Tmdu", adic toat conducerea PN arestat n 1947, dup ncercarea euat de fug din ar cu un avion a lui Ion Mihalache (de fapt, o capcan a comunitilor), nsoii de un grup de demnitari rniti. Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Penescu i Corneliu Coposu au fost anchetai cu duritate la Malmaison. Se pare c aici, prin bunvoina unui gardian, a avut loc la sfritul anului 1947 ultima ntlnire dintre Iuliu Maniu i Corneliu Coposu. Pn la nceputul anilor 60, aici s-au perindat pentru anchete mai toi politicienii i oamenii de cultur care nu au vrut s devin obedieni regimului Dej. rniti, liberali, social-democrai, legionari sau sioniti au trecut cu toii prin malaxorul de la Malmaison. Aici anchetau cu brutalitate Pantiua, Nicolski i ceilali capi ai Securitii. Cpitanul Brnzaru, o brut semi-oligofren, s-a specializat n mutat flci tot la Malmaison. n 1958, tot n acest loc a fost anchetat grupul Noica-Pillat, din care fcea parte i Nicolae Steinhardt. n perioada "comunismului liberal" mimat de Nicolae Ceauescu, Securitatea a ncercat s tearg urmele. Locul desfurrii anchetelor a fost transformat n mod ironic n grdini, iar celularul a redevenit cazarm. n 1977, MApN a cedat cldirea cazrmii, mai puin anexa devenit grdini a ntreprinderii Iprochim, un institut de proiectare i cercetare n industria chimic. N CELUL. Domnul inginer Cristinel Dumitrescu este preedintele AFDPR filiala Bucureti. n 1956 a fost implicat ntr-un complot anticomunist pus la cale de un grup de ofieri activi din armat (despre acest eveniment vei citi un interviu cu dl Dumitrescu ntr-un numr viitor al ziarului). A trecut i dnsul prin anchet la Malmaison. i aduce aminte c pentru cei aflai n cercetare erau dou tipuri de celul, cu pat i mas de beton, cu toalet i un fel de du situate dup un paravan, ntr-un col. Singurul loc n care nu puteai fi observat de gardieni era toaleta turceasc, de unde deinuii ncercau s comunice ntre ei prin bti n perete sau n eava duului. Pe culoar, cnd mergeau la anchet, cei cercetai erau plimbai cu ochelari negri la ochi. Unele celule de 2,5 m pe 1,5 m aveau dou paturi de beton aezate n form de L, altele, tot cu capacitate de dou persoane, proveneau probabil din adaptarea unor sli mai mari, fiindc plcile de beton ale paturilor comunicau ntre ele prin perei. Corneliu Coposu a stat n celula numrul 12, pentru "periculoi", unde n plus fa de cele relatate de dl Dumitrescu era un perete de sticl dublat cu srm ghimpat, fcut pentru supravegherea permanent a arestailor. PERICOL. n intervalul imediat urmtor, Iprochim se va privatiza. Nu se tie pe minile cui va ajunge cldirea. Un metru ptrat de teren n zona aceea cost imens. Deja exist n proximitate un precedent, fostele grajduri regale care au fost demolate ca s fac loc unor cldiri de birouri i unor construcii noi i luxoase pentru locuit. n jurul fostei cazrmi se construiete n draci. Din motive care ne scap, Malmaison nu este nregistrat ca monument istoric, dei are toate datele. E posibil ca viitorul proprietar s pun jos, fiindc aa vor muchii lui, fosta pucrie. Asta ar nsemna s dispar, cu misterele ei cu tot, una dintre cele mai ncrcate cu istorie construcii din Bucureti.
111

Misterul beciului Fosta cldire a cazrmii se afl ntr-o stare destul de avansat de degradare. Iprochim este nc instituie de stat, aa c nu au prea fost bani pentru renovarea cldirii dup 1989. Ne-a ghidat prin fosta cazarm-pucrie domnul Daniel Chirici, care este administrator al cldirii nc din 1977. Ne-a spus c la preluarea imobilului a gsit n presupusele birouri ale anchetatorilor nite crlige ciudate n perei i a presupus c erau folosite pentru legarea i torturarea deinuilor n timpul interogatoriilor. Ne-a mai artat c pe actualele culoare de acces sunt urmele unor sobe, dar i grilaje cu gratii. Un mare mister ns l constituie beciul. Cnd a preluat Iprochim cldirea, att cele dou intrri din interior, ct i cea din curte erau cimentate. Pn n 1989, Securitatea nu a permis nimnui s umble la beci. Domnul Chirici nu a primit niciodat un plan al cldirii, n ciuda cererilor sale repetate, aa c atunci cnd se sparge o eav trebuie s o ia pe bjbite. Printre salariaii Iprochim circul chiar legenda c fosta pucrie ar fi bntuit de fantome, fiindc din subsolul blocat se aud deseori zgomote suspecte. Putem opina c la subsol se afl o groap comun a victimelor comunismului sau c Securitatea a ngropat o arhiv, ceva acolo. O alt ipotez de lucru ar fi c din subsol exista un tunel secret ctre Palatul Cotroceni i Ceauescu ar fi vrut s-l nfunde din motive de siguran. n orice caz ar trebui cercetat misterul tunelului.

112

Cinci locuri din Romnia de care nu tiai c exist


1. Catedrala catolic Sfntul Mihail din Alba Iulia Catedrala Sfntul Mihail, situat n interiorul cetii Alba, este cel mai important monument de arhitectur romanic din Romnia. Construit ntre secolele XI XIII, a rezistat marii invazii ttare din 1240 1241 i servete n momentul actual drept catedral a Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. n interior se afl sarcofagul guvernatorului Ungariei, Iancu de Hunedoara, al fiului su preferat, Ladislau de Hunedoara, precum i cel al Regelui Ungariei Ioan Sigismund.

2. Pdurea Caraorman Pe un teren nisipos de origine marin a crescut o pdurea de stejari denumit i azi Caraorman (Pdurea Neagr n turc). Numele vine de la stejarii vechi care fac o umbr atat de deas pmntului nct exist locuri foarte ntunecoase. Curiozitatea o reprezint lianele care mpreun cu alte plante agtoare (via-devie slbatic, iedera, hameiul i curpenul) ofer acestei pduri un aspect subtropical.

113

3. Lacul Ochiul Beului Ochiul Beului este un lac natural n apropierea Cascadelor Beuniei de pe prul Beu, n Parcul Naional Cheile Nerei-Beunia. Este alimentat de un izvor submers, este aproape mereu albastru i nu nghea niciodat. Se spune c aceste locuri au fost stpnite odat de un pa hain ce avea un fiu de o rar frumusee. Se zice c ochii acestuia erau att de albatri nct te pierdeai n ei. Aflat la vntoare n Poiana Florii a vzut o frumoas fat de valah ce era cu oile la pscut: privirile li s-au ntlnit i s-au ndragostit pe loc unul de cellalt. Paa, aflnd c fiul su s-a ndragostit de o fat de valah, i-a trimis imediat slugile s o omoare. Cnd tnrul bei o gsete pe fat fr suflare i pune capt zilelor, iar, din lacrimile i jertfa lui, a aprut un lac pururi albastru si cristalin precum ochii i sufletul su. 44.864287 21.213541

4. Mlatina de la Peteana

114

Mlatina de la Peteana este inclus n Geoparcul Dinozaurilor ara Haegului. Cu o suprafa de 2 ha, se afl pe teritoriul satului Peteana, comuna Densu, fiind una din cele mai sudice mlatini oligotrofe din Romnia, n flora creia s-au identificat populaii de Drosera rotundifolia (Roua cerului) un adevrat relict glaciar i singura plant carnivor din Romnia. Mlatina are i o legend proprie. Se spune c n apropiere a fost castelul unui grof care a fost omort, mpreun cu familia sa, de rsculaii condui de Horea, Cloca i Crian. Fata lui, Ilona, s-a aruncat n lacul din pdurea de lng castel urmrit fiind de ceata de rasculai. Cum lacul nu era adnc stenii au srit nuntru dup ea dar fundul lacului s-a lsat deodat i toi au nceput s strige dup ajutor. Apa a nceput s fiarb iar cozi uriae de codai cu musti erpeti i tiuci cu dinii ca iataganele au nceput s-i atace pe rani. Se spune c toi ranii au murit, dar de atunci locul a rmas blestemat i nimeni nu se mai apropie de lac. 45.543358 22.806308 5. Petera Piatra Altarului Petera Piatra Altarului este situat n Munii Bihorului. Este mprit n patru mari galerii: Palatul, Paradisul, Geoda i Altarul Urilor. Palatul este o sal imens de 30 de metri, urmat de galeria Baldachinulcare ia forma unei catedrale gotice, nalte i nguste nconjurate de coloane de 15-20 metri nlime.

Paradisul este o sintez a ntregii peteri. Dispune de spaii imense sprijinite pe coloane i discuri i de depuneri diafane de ace fenomen unic n peterile din Romnia. Aceasta galerie se termin la un pru de mondmilch (lapte de lun), o past de culoare alb ce izvorte dintr-o crpatur a calcarului. Galeria Altarul Urilor, denumit i Cimitirul Ursilor datorit faptului c aici
115

se pot observa un numar mare de cranii de uri de cavern. Unii dintre speologi spun c ar fi printre cele mai frumoase peteri din Europa. Intrarea in pestera se face printr-un culoar ingust de 3-4 m in care trebuie sa-ti scoti tot aerul din plamani.Apoi ajungi intr-o sala de dimensiunea unui teren de fotbal cu un ecou fantastic. Mergand in continuare ajungi intr-o galerie intr-atat de alba incat primii exploratori siau dat jos echipamentul de pe ei si au inaintat in ciorapi. Acum se intra in trening si adidasi cu talpa alba ca sa nu se murdareasca galeria. In continuare pestera aduce cu o catedrala gotica, flancata de coloane de 15-20 metri inaltime. La final pestera se termina cu un peisaj de o diversitate exceptionala, modificandu-se la fiecare cativa metri. Pestera insumeaza patru mari galerii:Palatul, Paradisul, Geoda si Altarul Ursilor. Intrucat a fost vandalizata de cateva ori pestera are trei porti. Prima, formata din mai multe bare de fier, a fost montata de la inceput. Intrucat a fost smulsa cu usurinta, dupa 1989 s-a mai pus una. Desi era un mecanism foarte complex, un speolog roman, fotograf de pesteri, a trecut si de aceasta a doua poarta. Ultima poarta a fost montata in urma cu 4 ani si a fost infailibila. Sistemul de inchidere presupune o succesiune de operatiuni ce trebuie facute in ordinea stabilita. "Un surub daca il deschizi mai tare sau mai slab nu se desface," explica Daniel Carlugea.

116

Energii misterioase n Bucegi


Cu toate c noi am mai relatat despre unele locuri ncrcate cu diferite energii, multe lucruri nu s-au schimbat. In acele locuri energiile se manifest, chiar dac locurile snt vizitate la diferite intervale de timp. De exemplu, pe 23 mai 2009, la Valea Alb, n locul numit La stnc, n prezena a patru persoane, la aparatul digital (Canon A520, cu baterii alkaline LR6), se reseta ora, lucru care, din punct de vedere tehnic, nu se poate fr a aciona anumite setri ale aparatului. Dup ce am prsit zona, i-a revenit. Aparatul, Sony Dsc-H2, cu acumulatori de 2.800, nu a putut fi pornit, chiar dac i-am nlocuit acumulatorii cu unii noi. 45.42492 25.498845 La 23 octombrie 2009, am plecat spre cabana Gura Diham (circa 4,2 km de Buteni) i de acolo, pe drumul forestier din stnga cabanei, care duce spre vechiul observator de urs. Dup aproape 20 de minute de mers, pe partea stng am observat (eram cu Stelua Tudose, colega noastr) o piatr n form de paralelipiped, care semna foarte bine cu una funerar. La circa ase metri mai sus, pe pant, era alta, care parc indica o plac de mormnt (care, de obicei, se pune la cap). Pn aici nimic interesant. Ne-am oprit lng ea la ora 13.25 i nu am reuit s facem dect dou fotografii, deoarece toi acumulatorii (opt la numr) s-au descrcat, inclusiv bateria telefonului, ncrcat n seara dinaintea plecrii, adic pe 22.10.2009. i asta ntr-o fraciune de secund. Piatra are 330 cm lungime, 120 lime i 66 grosime. La ora 13.34 am plecat i, dup circa cinci minute, acumulatorii funcionau normal. Mai mult, att noi, ct i Stelua am simit c parc ceva sau cineva ne golea de energie, ea avnd ameeli, pierderi de echilibru, chiar o apsare pe piept timp de o or, dup care i-a revenit. Parc ne aflam ntr-o capsul ce se nvrtea cu noi. La ora 13.37 am ajuns la un plc de copaci, n interiorul crora se aflau pietrele calde, vreo apte-opt la numr, dintre care numai una era rece. Dei pe drum adia un vnticel destul de rece, n interiorul plcului (format din brazi, molizi i fagi) adia un vnt foarte cald. Ne-am mirat foarte tare, dar, cnd ne-am uitat mai bine, ntr-o parte a plcului se afla o piramid de pmnt de circa 1,5-1,8 m nlime, cu diametrul de circa trei-patru metri. Acest lucru se ntmpl numai aici, dei zona este plin de asemenea plcuri. In urma celor simite, vzute i trite cu o sptmn n urm, am decis s formm o echip mai numeroas i s mergem n acelai loc, unde am gsit o stnc ciudat. Echipa a fost format din apte oameni, unii pregtii din punct de vedere al unor fenomene, alii crcotai, care nu cred pn nu vd sau snt sceptici: Stelua Tudose, Iuri Floroiu, doi prieteni ai Steluei, Radu i soia, doi prieteni ai lui Iuri, Horia i Luminia Ionescu, i Cristian Pompei.

117

Smbt, 30 octombrie 2009, pe un frig cumplit, cu vnt tios i burni, pe la ora 11.30, am plecat spre locul indicat. Dup ce am parcurs cei aproximativ ase kilometri (ce bun era minicarul pentru mcar o parte din drum), am ajuns. In cteva minute, ne-am pregtit echipamentul i am purces la studiu. Cum ne-am apropiat de piatr, acumulatorii din aparat, dup trei fotografii, au czut, la fel ca i bateria de mobil. Acelai lucru li s-a ntmplat i celorlali. Bineneles, toate aparatele i-au revenit dup ce ne-am ndeprtat de piatr. Am scos busola i am aezat-o pe piatr, constatnd c este orientat perfect spre cele patru puncte cardinale, cu laturile mici ale dreptunghiului spre N i S. Am urcat spre cealalt bucat, care prea a fi monumentul de la captul pietrei (aflat la circa ase metri de piatra mare). Acolo perturbaiile nu au avut loc, dar aparatul lui Radu, aflat la gt i deschis, s-a declanat singur, fcnd o fotografie cu bliul, dei acesta nu era activat. Ulterior, am constatat c poza, dei era fcut din lateralul pietrei de cpti, reprezenta piatra ncadrat perfect, ca i cum ar fi fost fcut din fa. De jos, curioas, dna Luminia i-a pus mobilul pe piatra mare i ne-a strigat c acolo nu are semnal. Cum a luat mobilul de pe piatr, semnalul a revenit. Acelai lucru l-am constatat i la formaia de pietre de mai sus. Ele snt aezate ntr-o form ciudat i par a fi turnate, avnd forme perfect regulate, pe care le gsim numai n geometrie (cub, paralelipiped, semicerc, trapez, tetraedru). Toat zona este nconjurat parc de un zid. Oare a fost o aezare, un templu, o cetate? Deocamdat nu tim. Acumulatorul camerei lui Iuri a sczut n cteva minute (dei a filmat maximum apte minute) de la 700 la 612 minute. A doua zi, el ne-a spus c soia lui Horia, Luminia, a avut aceleai simptome ca i Stelua anterior, adic i-a fost ru i a avut o stare continu de disconfort, fiind singura dintre femei care a atins piatra. Oare ce se ntmpl? Intrebrile continu La ntoarcere, n interiorul unui plc de copaci, am descoperit o piramid din pmnt, avnd circa doi metri nlime i diametrul de 3,5-4 metri. Temperatura din aceast zon este simitor mai ridicat, iar cele cteva pietre din jurul piramidei snt calde. Din cauza umiditii strnsesem camera video, dar am fcut totui cteva fotografii. Una dintre acestea este tulburtoare. In dreapta piramidei pe care s-a crat Radu este perfect vizibil o apariie fantomatic. Bineneles, ca i alte forme energetice pe care le-am mai fotografiat, i aceasta a fost sesizat doar dup descrcarea fiierelor n computer, aprnd doar ntr-o singur imagine. Este exclus deci o defeciune a aparatului sau vreo pat aprut pe lentil Pentru a completa documentarul nostru, am revenit n Bucegi i, ntr-o zi de primvar, neam luat inima n dini i, ct se poate de bine echipai, am urcat din nou pe munte. Ca de obicei, ne-am verificat acumulatorii. Cel al camerei video folosite indica 479 de minute disponibile, iar Cristian avea trei perechi de acumulatori pentru aparatul foto. Primul obiectiv: Capul de dinozaur, despre care, din povestirile locale, am aflat istorii interesante. Se spune c ciobanii i proprietarii de vite sau cai evit s treac pe lng stnc, deoarece aceasta i cere jertfa i, mai devreme sau mai trziu, vor pierde un animal. Poveste sau nu, ceva se ntmpl! Cristian a rmas fr acumulatorii foto, iar cel video a sczut vertiginios. Mai mult, n mod anormal i pentru prima oar de cnd o foloseam, motorul camerei parc avea sincope n funcionare. Este clar c anomaliile geotelurice snt deosebit de puternice i c pot afecta, pe lng aparatur, i sistemele vii. Aceasta poate fi cauza real a apariiei miturilor despre jertfele cerute de uriaul dinozaur pietrificat, a crui privire parc ne urmrete. Ninsoarea este tot mai deas, ns niciun fulg de zpad nu se depune n ochiul fiarei. Oare de ce? Inaintnd cu greu, am ajuns la stncile piticilor, unde tot legendele spun c exist nite pori spre
118

o lume feeric, n care slluiesc spiritele pdurii. Piticii, milenarii paznici ai acestor intrri, i determin s plece pe toi cei venii cu gnduri ascunse. Peisajul este fantastic, noi ne simim excelent, iar oboseala urcuului ne-a disprut ca prin farmec. Chiar i aparatele se simt bine. Incredibil, dar acumulatorul de la camer, dei a fost intens solicitat, s-a ncrcat i ne indic 482 de minute disponibile, o valoare mai mare chiar dect la nceputul expediiei! Busola i face de cap i creeaz o frumoas bul. Coinciden? Plecm mai departe i gsim i filmm o alt stnc, n jurul creia se manifest aceleai curioase i deja obinuite perturbri de cmp electromagnetic, pe care nimeni nu a reuit nc s le explice. i aici remarcm acea zon bine delimitat n care zpada refuz s se aeze Snt multe ntrebri. Sntem capabili s descifrm aceste mesaje? Am ajuns oare la acel nivel de cunoatere, de elevare spiritual care s ne permit descifrarea acestor taine, ce ne conduc, poate, spre informaia primordial a creaiei, spre scnteia divin? Vom ncerca, iar dac vom reui, vei ti i dumneavoastr

119

Zona schitului Sihla


Nu voi face referire dect la un singur loc din Romnia, un loc situat dincolo de Timp si Spaiu, i anume zona dintre Schitul Sihla si Rpa lui Coroi. n acest loc binecuvntat de Dumnezeu au vieuit i i-au avut chiliile, colibele si bordeiele muli pustnici sfini, dintre care i putem aminti pe: schimonahia Isidora Pustnica, ieroschimonahul Pavel, ierodiaconul Cristofor Sihastru i Sfnta Teodora de la Sihla. n tradiia locului se vorbete despre o zon tinuit de Dumnezeu pe care nimeni nu o poate vedea, afar de cei alei si iubii de Duhul Sfnt. Aici s-ar afla aezmintele si moatele sfinilor pustnici care sunt ascunse de privirile celor nedesvarii. Iat ce povestete protosinghelul Ioanichie Blan despre un tritor al acelor locuri misterioase si minunate, ierodiaconul Cristofor, sihastru ntalnit i de Printele Cleopa: ntre anii 1930-1933 se linitea n pdurile din jurul schitului Sihla un ierodiaconul strin de acele locuri, numit Cristofor. Era cu metania din Mnastirea Frasinei. Fiind student la teologie, n fiecare vacan se retrgea la Sihla i se nevoia singur n munte, ntr-un mic bordei din pdure, la 1 km. deprtare de schit. Pe atunci se aflau mai muli clugri sihatri n munii Sihlei. Odat treceau cu oile prin aceste pduri neumblate doi frai din Mnstirea Sihstria, Vasile si Constantin (Cleopa) Ilie. Unul din ei obsearv ua unui bordei pustinicesc i btu ncet: Binecuvnteaz, printe! Dar nimeni nu-i rspunse. Atunci observ c ua era ncuiat cu un rtez de care atrna o sfoar. Trase uor de sfoar i ua se deschise. nuntru, o ncpere mic sub o stnc de gresie. Pe jos cetin de brad si burei, iar alturi, un fel de mas cu un ceaslov pe ea i o bucat se hrtie pe care scria: Aici locuiete jivina pmntului, D.C.. Atunci a zis unul dintre frai: Cti robi ascuni are Hristos n pdurile acestea! Dac am ti cine este, i-am aduce mncare de la stn. Apoi, inchiznd ua, au plecat dup oi. Dup cteva zile sosi ntr-o sear la stana mnstirii un printe strin. Era slab, nalt si purta ceva in spate. - Frailor, a zis el, v cunosc de cnd ai fost la chilia mea cu oile. V-am vzut din desiul pdurii. Eu sunt jivina pmntului, ierodiaconul Cristofor! - Dar ce avei n aceast traist cu semnul crucii pe ea? l-au intrebat fraii. Este craniul unui sfnt pe care l-am aflat n pdure. Ducei-m n mnstire, la printele egumen sa-i descopr taina aceasta. Deci, ducndu-l la protosingherul Ioanichie Moroi, egumenul mnatirei Sihstriei, ierodiaconul Cristofor i-a spus urmatoarele: n vara aceasta, de ziua Sfantului Ilie, dup ce am slujit Sfnta Liturghie la Sihla, m ntorceam la bordeiul meu din pdure. Pe cale, fiind obosit, am adormit puin ntr-o poian.
120

Deodat, ns, o mn nevzut m-a ntors cu capul n locul n care mi erau picioarele. Socoteam c este o nlucire diavoleasc. M-am nchinat i am adormit din nou. Apoi, iari, aceeai mn m-a deteptat. n clipa aceea am vzut la inalimea brazilor, un clugar foarte cuvios. Era mbrcat n ras de iac, cu capul descoperit, cu prul alb pe spate, cu barba potrivit, cu faa luminat, purtnd metanii de lemn in mn. Deci, mi-a zis cu glas linitit: Nu te teme, parinte Cristofor. Sunt un smerit rob al lui Hristos, care m-am nevoit de mult in locul acesta muli ani de zile, netiut de nimeni, i am adormit aici. Oasele mele ns, au rmas pn acum nengropate. Deci, scoal-te, zi marturisirea de credina crezul, apoi f la dreapta o sut de pai i vei gsi lng o stnc osemintele mele. S iei de binecuvntare numai capul meu i s-l pori cu tine toat viaa, oriunde vei merge, ca ii va fi de mare ajutor. Iar oasele mele s nu indrazneti a le lua, ci s le ngropi acolo sub pmnt! - Dup ce a disprut acel cuvios din ochii mei, continu ierodiaconul Cristofor, ntai m-am rugat s nu fie o nlucire de la vrajmaul. Apoi am numrat o sut de pai la dreapta. Deodat am aflat, sub o stnc scobit, osemintele acestui mare cuvios. Erau galbene ca ceara i bine mirositoare. M-am nchinat, am fcut trei metanii i m-am aplecat s mplinesc porunca. Gndul ns m ispitea s iau toate oasele. Deci, am aternut rasa jos, dar, o minune! Cum m atingeam de oase ele se fceau fierbini in mna mea, ncat m frigeau la degete. Apoi unul cte unul dispreau n pmnt. Atunci, cernd iertare sfntului c am clcat porunca, am luat cu mine craniul i am venit la bordei. Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg si cu rugciunile lui sunt izbvit de orice ispit i primejdie. Parinte Cristofor, l-a ntrebat egumenul, tii cumva numele acestui cuvios? Mult vreme nu am tiut numele lui. Deci m-am rugat la Dumnezeu cu lacrimi s-mi descopere numele cuviosului. Iar ntr-o noapte, pe cnd fceam utrenia n bordei, deodat mi apare nainte acel cuvios minunat i mi zice: Printe Cristofol, nu te necji c nu tii cum m cheam. M numesc ieroschimonahul Pavel. S m pomeneti la sfintele rugciuni! i ndat s-a fcut nevzut. Da acesta era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla, a spus egumenul sihstriei. El a trit n schitul Sihastria pe la sfarsitul sec.XVII. Apoi s-a retras la pustie i a rposat acolo. Deci a zbovit ierodiaconul Criostofor trei zile in Schitul Sihstria, slujind zilnic Sfnta Liturghie mpreun cu protosingherul Ioanichie Moroi. In acele zile capul Cuviosului Pavel ieroschimonahul a stat tot timpul pe Sfnta Mas, de unde rspndea n biseric o bun mireasm duhovniceasc. Apoi, srutnd prinii acel cap, ierodiaconul Cristofor l-a pus n traist, ce purta pe ea semnul Sfintei Cruci, i a plecat spre schitul Sihla. Din ziua aceea nimeni nu l-a mai ntlnit pe ierodiaconul Cristofor. Se crede c s-a retras n adncul codrilor din muntii Sihlei si acolo s-a svarit, slvind pe Dumnezeu. Zadarnic au ncercat prinii din Sihstria s-i gseasc mcar bordeiul. Nimeni nu l-a mai aflat. Se vorbete n tradiia locului c ntre Schitul Sihla si Rpa lui Coroi din apropiere este un loc tinuit de Dumnezeu, pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor muli sihatri sfini. Poate acolo s fi adormit si Printele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel n braele sale. (Protosinghel Ioanichie Blan, Patericul romnesc, p.529531). Schitul Sihla (com. Vntori-Neam) este situat la 25 km de Trgu Neam. Aici se poate ajunge pe drumul care merge spre Mnstirile Secu i Sihstria. nainte de a ajunge la poarta Sihstriei, pe partea stng, oseaua se bifurc cu un drum forestier, ce permite accesul la Sihla cu masina, dupa 6 km. Pelerinii care vor s urce pe jos, pot scurta distana la jumtate, traversnd pdurea,
121

pe o crare marcat cu triunghi albastru, ce urc pn la petera Cuvioasei Teodora, continu pe lng biserica dintr-un brad i coboar la Schitul Sihla. La jumtatea drumului forestier, un indicator arat o poteca ce duce spre alt lca sfnt din inima pdurii, n locul numit Rpa lui Coroi, unde se afla Schitul Daniil Sihastru, de unde pornete o crare mult mai anevoioas ce duce la Sihla. Se mai poate ajunge la Sihla cu maina i din spatele Mnstirii Agapia, parcurgnd un drum forestier de 8 kilometri, iar cei care vor sa ajung pe jos, tot de la Agapia, urca pn la Agapia din Deal, de unde continua traseul spre Sihla, pe coama muntelui.
47.150574 26.181088

122

Descoperiri la poalele Ceahlului


Un OZN si o copie in miniatura a Sfinxului din Bucegi, descoperite la poalele Ceahlaului [08.12.2008] Muntii Neamtului ascund taine pe ct de uluitoare, pe att de greu de elucidat. Descoperirile facute una dupa alta, de un profesor din zona, au avut darul sa strneasca largi controverse in rndul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei, transformnd-o intr-un tinut al misterelor de nepatruns. Aici au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme, care s-ar putea dovedi a fi forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici au fost descoperite structuri ciudate din piatra, unul semannd izbitor cu un OZN, altul cu un urias craniu de extraterestru si ultimul cu celebrul Sfinx din Bucegi. In situl arheologic deschis la poalele masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau, istoricul si profesorul Dumitru Ionita a gasit, la doar o jumatate de metru sub pamnt, o ciudata structura din piatra semannd izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca obiectul, avnd greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru, nu e o creatie intmplatoare a naturii, ci, in mod clar, un produs construit in mod inteligent. OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavrsire necunoscut. Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a lungul istoriei pna azi. Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra, a spus profesorul Ionita. La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime de cel putin 2.000 de ani. Restul misterului va fi elucidat doar daca specialistii vor reusi sa stabileasca att provenienta si menirea obiectului descoperit, ct si compozitia adezivului necunoscut, folosit la constructia lui. La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Ionita a avut surpriza sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta, era vorba de o structura aducnd pregnant cu profilul celebrului Sfinx, din masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si, in mod ciudat, cu exact aceeasi inaltime de 14 centimetri, ca si OZN-ul pomenit anterior, s-a dovedit a fi, la rndul lui, o creatie produsa in mod constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramnnd deocamdata la
123

fel ca si in cazul precedent, cu desavrsire necunoscute. Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemanarea izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o ipoteza care, ani la rnd, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si binecunoscutul Sfinx, la rndul lui, a fost sculptat in mod constient, cu scopuri inca necunoscute, servind mai apoi drept model pentru unele copii facute de civilizatiile existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul actual al tarii noastre. Descoperirile facute in acelasi perimetru nu pot fi doar simple coincidente. Ceahlaul era considerat, cu mii de ani in urma, munte sfnt si salas al zeului Zamolxis. Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau chiar extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care trebuie acum sa le descifram, a spus profesorul Dumitru Ionita. Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani. Anul trecut, exact in acelasi sit arheologic de la Vadu Rau, profesorul Ionita a mai gasit un obiect pietrificat, cu greutatea de 6 kilograme si inaltimea de 37 de centimetri, care seamana leit cu craniile extraterestrilor ce au facut obiectul controversatului si mult-mediatizatului incindent petrecut la 7 iulie 1947 la Roswell, in New Mexico, SUA. Tot in situl de la poalele Ceahlaului, Dumitru Ionita a mai descoperit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate - imagini reprezentnd forme primitive de scriere ale populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 I.H. si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele de la Tartaria (judetul Alba), din Insula Pastelui si din anticul Sumer. Deosebirea uimitoare este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate pna recent a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi dect cele descoperite in Neamt. Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in localitatea nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de stiinte socio-umane, la liceul din Borca. In palmaresul descoperirilor sale - pe care, de altfel, le-a si strns intr-o impresionanta si inestimabila colectie - sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia pe globul pamntesc. Profesorul a mai descoperit, pe raza localitatii sale de bastina, o conducta medievala de aductiune a apei, construita din olane de ceramica, cea mai lunga de acest tip si cu aceasta vechime, din tara. Pentru
124

activitatea sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un Hrisov al recunostintei, distinctie cu care foarte putine persoane din tara se pot lauda.

125

Rpa Diavolului
Legenda locului Situata intr-o zona deluroasa impadurita, Rpa Diavolului apare ca un loc plin de magie si mistere. Este un loc situat pe coama unui deal, care consta intr-o panta abrupta de cativa zeci de metri. Localnicii, care au creat o adevarata legenda cu privire la acest loc, vorbesc cu oarecare frica si reticenta despre acest loc. Candva, aceasta zona a fost bantuita de haiduci. Dar locul are o istorie mult mai bogata. Cu mult inainte de formarea poporului roman, aici existau cateva triburi dacice. La Rpa Diavolului, preotii daci efectuau ritualuri si invocau fortele naturii si se aflau in legatura permanenta cu spiritele din subtil, care le ofereau ghidare si protectie. Incercarea de a innopta in acest loc este un adevarat act de curaj. Se considera ca este bantuit de duhuri necurate. Ciobanii vorbesc despre flacarile albastre care ard deasupra acestui loc in anumite nopti ale anului. Ei cred ca locul ascunde un adevarat tezaur national, care consta in obiecte din metale pretioase ce au fost aduse de haiducii care au ingropat aceste bogatii si le-au blestemat sa nu mai iasa niciodata la iveala. Exista doar anumite conditii care faciliteaza accesul la aceasta comoara. Cea mai buna metoda este sa dormi acolo. Visul reprezinta probabil cea mai buna cale prin care ti se poate dezvalui ce trebuie sa faci pentru a scoate comoara. Dar faptul de a ramane peste noapte implica riscuri, caci duhurile se dovedesc razbunatoare i i apr cu nverunare comoara. Drumul spre Rpa Diavolului Trei preoti au incercat sa exorcizeze locul Localnicii vorbesc despre ce au patit cei care au incercat sa dezgroape comoara. Multi au innebunit sau au ratacit timp de zile intregi, fara sa stie incotro merg si au fost gasiti la zeci de kilometri departere, zgariati, cu hainele sfasiate si cu privirea pierduta. Multi au vorbit despre niste creaturi ciudate in chip de oameni cu cap de taur care si-au facut aparitia atunci cand au incercat sa dezgroape comoara. In ciuda acestor obstacole, oamenii si-au incercat norocul in continuare. Satenii din localitatile invecinate au inceput sa priveasca cu suspiciune acest loc si au cazut de acord ca locul trebuie sfintit de un sobor de preoti. Era inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial. In lumina asfintitului cei trei preoti au inceput slujba de exorcizare. Dei tmia, rugciunile i moliftele Sfntului Vasile aveau rolul de a curati locul si a alunga duhurile blestemate care bantuiau aceasta rp, lucrurile au luat o alta intorsatura. Cei trei preoti au trecut printr-o adevarata tragedie, caci ciudatele duhuri au aparut din nou si si-au indeplinit misiunea pentru care erau menite. Preotii si-au pierdut mintile si au alergat asemenea unor nebuni timp de trei zile fara sa stie ce s-a intamplat cu ei. Unul dintre ei a fost gasit in intr-o padure, la 30 de kilometri de locul in care s-a oficiat slujba. Era descult, zgariat, cu privirea pierduta si nu a putut sa-si aminteasca decat de aparitia duhurilor inspaimantatoare. Ceilalti doi au fost gasiti in comunele din apropierea rpei.

126

Codrii de la rp Expeditie la locul cu pricina Mnat de dorinta de a afla mai multe despre acest loc, am pornit o expeditie alaturi de alte cinci persoane catre misteriosul loc. Satenii se ofera bucurosi sa vorbeasca despre acest loc, dar nu uita sa iti aminteasca riscul pe care ti-l asumi daca te hotarasti sa innoptezi acolo si sa dezgropi comoara. Cu totii stiu despre acest loc si despre povestea celor trei preoti. Cei mai batrani iti pot spune chiar numele celor care au incercat sa dezgroape comoara si care au ramas cu sechele pentru totdeauna. Sunt gata sa jure ca nu este doar o legenda si cred cu inversunare in toate aceste lucruri. Drumul din satul Poiana Treistiei si pana la rp se dovedete anevoios, caci dupa ce traversezi izlazul satului trebuie sa cobori prin padure o panta inclinata pentru a lua pieptis un alt deal, destul de abrupt, in varful caruia se afla locul cu pricina. Suntem atentionati ca exista doua rape. Cealalta se afla tot pe coama dealului, la mai putin de 100 de metri de Rapa Diavolului si este mai abrupta. Ne luam puncte de reper la marginea izlazului, acolo de unde se pot vedea in departare, ca doua mici puncte albe, cele doua rape. Ajunsi la fata locului, remarcam prezenta unei cruci care aminteste de moartea unui om, probabil vreun ghinionist care si-a incercat norocul si a vrut sa dezgroape comoara. Langa cruce se afla trei gropi, care arata ca si cum cei care au sapat pentru ele le-au abadonat inainte de a termina treaba. O data cu lasarea serii, asteptam infrigurati aparitia duhurilor. Ne gandim ca lipsa dorintei de a sapa dupa comoara va imbuna spiritele, care nu vor incerca sa se manifeste asa cum au facut-o in cazul celor care au cautat comoara. Locul pare inconjurat de magie si sunete nedeslusite au inceput sa se auda in jurul corturilor. Evident, pot fi doar miscarile frunzelor in bataia vantului. Prin padure Duhurile isi fac simtita prezenta Pana la miezul noptii am stat linistiti, caci parea ca totul se incadreaza in limitele normalului. Lucrurile au luat, insa, o alta intorsatura in momentul in care zgomotele au inceput sa se intensifice. In mod clar, se auzeau pasi apasati in frunzisul padurii si frunzele se miscau ca si cum ar fi fost miscate de forte nevazute. Lumina lanternei nu dezvaluia nimic. Zgomotele pareau sa se accentueze si locul devenea din ce in ce mai straniu. Senzatia unor prezente invizibile staruia cu putere si am cazut de acord ca rugaciunile ar
127

putea imbunatati lucrurile. Speriati de intorsatura pe care au luat-o evenimentele, ne-am hotarat sa ne retragem in corturi. Manifestarile au capatat o amploare si corturile au inceput sa fie miscate usor de maini nevazute. La intervale regulate corturile erau zguduite de batai ritmice si zgarieturi, care nu puteau fi puse in nici un caz pe seama vantului. Din fericire lucrurile nu s-au agravat. Am reusit sa adormim cu greu, treziti din cand in cand de persistenta cu care se manifestau aceste batai. Dimineata ne-a rezervat alte surprize. Desi cerul era senin am fost scuturati de o ploaie scurta. O umbra ciudata s-a proiectat pe cort si a disparut ca si cum nu ar fi existat. Am incercat sa gasim o explicatie pentru aceste lucruri, dar totul parea sa aiba sens, daca luam in considerare prezenta duhurilor bizare. Lucrurile au intrat in normal. Unul dintre noi a povestit ca a avut un vis destul de bizar. O creatura ciudata, in chipul unui satir, privea de pe marginea rapei catre noi, ca si cum ar fi supravegheat locul. Aparea ca un om cu cap de capra, cu copite si o coada bifurcata la varf. In jurul corturilor se aflau o multime de omuleti mici, caraghiosi, care trageau de corturi si bateau cu bete in frunzisul padurii. Incercarea de a-i convinge pe ceilalti sa ramanem inca o noapte a esuat. Toti au trait cu senzatia ca oamenii nu sunt doriti acolo si lucrurile vor lua amploare daca vom mai ramane inca o noapte. Ipoteze cu privire la manifestarile de la Rapa Diavolului Raman multe intrebari cu privire la manifestarile ce au loc la Rapa Diavolului. In mod clar, locul prezinta o legatura destul de puternica cu lumea astrala, cu lumea unor duhuri care vor sa fie lasate in pace. Probabil ca este vorba de blestemele haiducilor sau de energiile inglobate aici ca urmare a ritualurilor preotilor daci. Entitatile din visul amintit ne duc gandul la goblinii si satirii despre care vorbesc ocultistii atunci cand fac referire la spiritele naturii. Se stie ca spiritele naturii sunt protectoarele padurilor si a ale comorilor si la nevoie isi pot schimba infatisarea. Rapa Diavolului ramane unul din locurile pline de magie ale tarii noastre, ale caror mistere vor fi dezlegate, probabil, in viitor.
45.143141 25.866044

128

You might also like