Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
1Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Viteazul Azmun Povesti Rusesti Din Taiga

Viteazul Azmun Povesti Rusesti Din Taiga

Ratings: (0)|Views: 164|Likes:
Published by soricelus2
Viteazul Azmun Povesti Rusesti Din Taiga
Viteazul Azmun Povesti Rusesti Din Taiga

More info:

Published by: soricelus2 on Mar 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

10/15/2013

pdf

text

original

 
VITEAZUL AZMUN
Viteazul va trece prin foc şi prin apă — şi încă mai viteaz, mai puternic se vaface. Oamenii îşi vor aminti multă vreme de cei viteji şi îndrăzneţi. Orice tată va povesti fiului său despre isprăvile celor viteji şi îndrăzneţi.întâmplarea aceasta s'a petrecut de mult, de mult. Pe atunci nivhii
1
îşi maifăceau vârfuri de piatră la săgeţile lor. Pe atunci nivhii mai prindeau peştele cucârlige de lemn. Pe atunci limanul Amurului se mai chema încă Marea-cea-Mică sauLia-eri.In acea vreme, pe malul Amurului se afla un sat- Acolo trăiau nivhii. Şi o duceauei, nici prea bine, nici prea rău. De venea peşte mult, nivhii erau bucuroşi, cântau şise veseleau, căci mâncau pe săturate. De venea peşte puţin, şi pescuitul era sărac,nivhii rămâneau tăcuţi, trăgeau din lulelele îndesate cu muşchi şi strângeau cureaua.Intr'o primăvară, bărbaţii şi flăcăii şedeau pe malul Amurului; fumau din lulea,reparau plasele şi priveau în lungul apei. Deodată văzură că pe Amur pluteşte ceva.Pluteau vreo cinci-şase, ba poate chiar zece copaci, cu ramurile si rădăcinile strâns
1
) Nivhii şi celelalte denumiri ce se întâlnesc mr* târziu în carte, ca : ude, nanái, ulici, oroci, sunt popoare aleOrientului îndepărtat. Ele trăesc pe Amur şi pe afluenţii săi,
 în
taiga ussuriană şi în Sahalinul de Nord.
t
împletite. Pe semne că undeva, in susul râului, fusese o furtun Apa adunase copaciilaolaltă, şi îi încâlcise atât de tare, îru*-n'ar mai fi fost chip sâ-i desfaci. Vântulaşternuse pământ pe»
 A
copaci, iar pe pământ crescuse iarba. Şi iată că acum coborât
|f
Amur o adevărată insuliţă plutitoare. In mijlocul ei era înfiptă
J
 prăjină subţire,cojită din loc în loc. Cojile prăjinii fluturau în vânt, iar sus, în vârful ei, fâlfâia ofâşie roşie de pânză. Pletun, un nivh bătrân, zise flăcăilor: —E cineva pe insuliţa plutitoare. Şi-a ridicat o prăjină cojită, ca să-1 păzeascăde ochiul cel rău. înseamnă că cere ajutor.Se auzi plânsul unui copil. Plângea copilul de ziceai că se prăpădeşte, nu alia. —E un copilaş acolo, spuse Pletun. Pe semne că nu are pe nimeni. Oameni răi îivor fi omorît toate neamurile, sau poate moartea neagră i-o fi răpit pe toţi. Niciomamă nu-şi leapădă copilul fără pricină. L-o fi urcat pe insuliţa plutitoare şi l-o fitrimis să caute oameni de omenie.
 
Insuliţa se apropia mereu. Tot mai tare se auzea plânsul. —Cum să nu dai o mână de ajutor unui nivh? zise Pletun. Trebue să-1 ajutăm!
41
Flăcăii asvârliră funii lungi, cu cârlige de lemn la capăt, prinseră insuliţa plutitoareşi o traseră la mal. Acolo era culcat un băieţel alb, dolofan, cu ochişori negri,lucitori ca stelele, cu feţişoara rotundă ca luna plină. Copilul ţinea într'o mână ovâslă, iar în cealaltă, o săgeată. Pletun se uită la copil şi zise: —Băiatul va fi un viteaz; dacă din leagăn a pus mâna pe vâslă şi săgeată, apoinici de duşman şi nici de muncă nu se va teme. îl iau de suflet, să-mi fie fecior. Ii voida un nume nou. Se va chema Azmun. Nivhii luară copilul în braţe şi porniră spre casa lui Pletun. Dar, pe drum, ce săvezi? Cu fiecare pas, copilul se făcea mai greu, tot mai greu!Oamenii ziseră către bătrân: —Ehei, Pletun, feciorul tău creşte văzând cu ochii! Ne creşte în braţe! Ia teuită!
o
 —E doar pe păntul ţării lui, în braţele alor săi, cum să nu crească! răspunsePletun. Pământul patriei dă omului putere. pe semne că spusele bătrânului despre pământul patriei, care dă putere, suntadevărate: până au ajuns la casa moşnea-j gului, Azmun se făcuse mare. Flăcăii l-au purtat până în pragul casei. Când au ajuns în prag, copilul sări din braţele lor drept în picioare, se dădu în lături să facă loc celor vârstnici, apoi intră şi el în casă.„Ehe, se gândi Pletun, privindu-şi feciorul, băiatul ăsta o să facă multe isprăviminunate: se îngrijeşte mai întâi de ceilalţi, apoi se gândeşte la sine."Iar Azmun îşi aşeză părintele pe laviţă, i se închină adânc şi-i spuse: —Mai şezi, tătucă. Ai fi obosit în lunga-ţi viaţă. Acum odih-neşte-te.Luă apoi plasele, luă vâsla şi se duse pe malul Amurului. Când flăcăul seapropie, luntrele lunecară singure în apă.Azmun sări într'o luntre şi aruncă vâsla !a locul ei. Vâsla începu să lopătezesingură şi purtă luntrea spre mijlocul apei. Luntrea plutea, iar Azmun arunca năvodulşi-1 scotea mereu plin. Aşa a pescuit el mult peşte. Apoi s'a întors acasă şi 1-a dat fe-meilor. Tot satul a mâncat peşte în ziua aceea. Iar Azmun s'a dus la tată-său şi i-a.spus: —Cam puţin peşte în locurile astea, tătucă.
 — 
 N'a venit peştele, răspunse Pletun. Nu ne dă Amurul peşte.
 — 
Trebue să-1 rugărn frumos, tătucă. Cum să trăiască nivhii fără peşte?
 — 
înainte vreme îl rugam, hrăneam Amurul şi el ne dădea peşte din belşug.Şi au pornit să hrănească Amurul. Au pornit cu multe luntri. Şi-au pus hainelecele bune, din piei pestriţe de focă şi din blăni negre de câine. Pluteau şi văzduhulrăsuna de cântecele lor frumoase. Aşa au ajuns în mijlocul Amurului. •Pletun luă caşa, iucola — adică peşte uscat — carne de cerb şi le aruncă toate înAmur. —Oamemi de rând te roagă, Amurule, să le dai peşte, peşte mult şi bun să le dai,tot soiul de peşte să le dai. Uite, ţi-arn adus iucola, e drept, din cea pentru câini, dar alt n'avem nimic; a-ţi aduce de-ale gurii. Flămânzim şi noi. Ni s'au lipit burţile de
5
 
şira spinării. Ajută-ne, şi nici noi nu te-om uita!Azmun svârli năvodul în apă şi scoase mult peşte. Nivhiis'au bucurat. Dar Azmun s'a încruntat. —Asta nu 'nseamnă nimic. O singură dată de-ai scos mai mult peşte, nu-i decâto întâmplare, spuse el.Svârli năvodul a doua oară şi scoase mai puţin peşte. Iar s'a încruntat Azmun.Svârli năvodul a treia oară şi scoase ultimul peşte. Câţiva nivhi aruncară şi ei plaselelor, dar nu prinseră nimic. Nici măcar o plevuşcă. Azmun mai aruncă odată năvodul,dar nu mai scoase nici el nimic. Plasa era goală.S'au posomorît nivhii. Şi-au aprins lulelele. „Acum nu ne mai rămâne decât să ne prăpădim!" spuneau ei.Azmun porunci ca tot peştele să fie strâns în hambare; să nu mai capete oamenii peşte decât cu puţinul.Pletun, cu ochii înlăcrămaţi, vorbi către Azmun: —Te-am luat să-mi fii fecior, socoteam să-ţi croesc o viaţă bună! Dar vezi căn'avem peşte — cu ce ne-om duce zilele? Ne-om prăpădi cu toţii de nemâncare. Du-te,fiule! Alta-i calea ta! Pleacă de pe meleagurile noastre, du-te şi lasă-ne cu jaleanoastră'n prag!Azmun căzu pe gânduri. Aprinse luleaua tătâne-său şi fumă, şi fumă... Scoaseatâta fum, cât să umpli trei hambare. Multă vreme chibzui, apoi răspunse: —O să mă duc la Tairnadzu, la Moşneagul Mărilor. Amurul n'are peşte fiindcăMoşneagul şi-a uitat de nivhi.Pletun s'a speriat: niciunul dintre nivhi nu mai fusese la Moşneagul Mărilor.Asemenea lucru nu se mai pomenise. E cu putinţă oare ca un om de rând să răzbată până'n fundul mării, la Tairnadzu Moşneagul? —Da' îţi stă ţie în putere un drum ca ăsta? 1-a întrebat Pletun.Azmun isbi cu piciorul în pământ si de puterea isbiturii

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->