FundaŃia ProMission

Bihor - Oradea, Str. Meiului nr. 4, cod 410 583;

E-mail: fundatiapromission@yahoo.com; Tel: 0742 032 205 şi 0722 176 843

Semne de …..”!!!!!”?
Biserici arse!
Creştini incendiaţi acuzaţi de „prozelitism”!
Pastori şi preoţi tăiaţi în bucăţi vinovaţi că „s-au convertit la creştinism”!
Femei decapitate din vina că „nu se leapădă de credinţa în Cristos”!
Case distruse şi Biblii făcute scrum!
Familii scăpate cu viaţă prin fugă, supravieţuind în junglă, numai ei şi Dumnezeu ştiu cum!

Totuşi:

„Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit pentru voi ca să vă
încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi ” 1Petru 4:12

În 26 noiembrie echipa ProMission a vizitat localitatea Kandhamal, Orissa, estul Indiei, unde a avut loc
întâlnirea cu treisprezece pastori evanghelici persecutaţi de extremiştii hinduşi. Atât ei cât şi membrii
bisericilor în care slujesc trăiesc „încercarea de foc” la propriu şi la figurat. Mărturiile lor exprimă teamă,
frământare dar şi durerea purificării Bisericii; timpul „unei lecţii divine” aşa cum susţine pastorul Joel, „pe
care creştinii o au de învăţat chiar acum”. Darurile: rugăciunile, încurajările, cele 3000 kg de orez cât şi
prezenţa echipei au fost o binecuvântare pentru Biserica persecutată. E un început. În decembrie
urmează să facem o nouă călătorie în Orissa pentru distribuirea a 296 de pături. Ne rugăm ca aceasta să
fie însoţită de prezenţa Duhului Sfânt şi protecţia Tatălui din Cer.

Mulţumim Domnului pentru oportunitatea unică de-a sluji

Biserica Sa prin aceste încercări; pentru ei, acolo şi noi, aici.
Vă mulţumim tuturor celor care profitaţi de ocazia de a vă
„strânge comori în cer”. Dumnezeu să vă toarne har în
inimile mulţumitoare şi gata de jertfă!
Şi,….. „nu vă miraţi…..” de cele mărturisite mai jos!

3000 kg orez pentru creştinii persecutaţi

Numele meu este S. P. Avem în biserică 80 de membri. Înainte să vină extremiştii şi să înceapă violenţele aici, ne-
am părăsit casele pentru că primisem ameninţări de la ei să ne pregătim că vor veni să lupte. Tot ce am luat au fost
câte 2/3 haine pe noi şi puţin orez, restul am lăsat în casele noastre. Pe când fugeam i-am văzut pe hinduşi venind
spre noi şi prima dată au atacat biserica mea. Au fost cam 3000 - 4000 de oameni, toţi înarmaţi cu diferite unelte.
Unii aveau sape, săbii, topoare… Veniseră să ne omoare. Au înconjurat biserica, au folosit armele de foc pe care le
aveau pentru a ne ameninţa şi au strigat cât i-au ţinut gura:

„Victorie dumnezeului nostru! Victorie dumnezeului nostru!!!” Dumnezeul lor este Hanuman, dumnezeul maimuţă. -
„Victorie în India ! Hindustan e a hinduşilor!” mai strigau …

Noi doar ne uitam la ei din junglă, de la oarecare distanţă. I-am văzut cum s-au urcat pe acoperişul bisericii şi au
distrus crucea pentru că simboliza creştinismul. Apoi au intrat înăuntru şi au distrus ferestrele, uşa şi tot ce se găsea
acolo. După ce au distrus biserica, s-au îndreptat spre casele din sat. Toţi cei care aveau ciocane şi tot felul de unelte
la ei, au început să lovească în casele noastre şi să le dărâme, inclusiv acoperişurile.

Al doilea grup de extremişti care au venit în sat au distrus tot ce au găsit în cale. Ceea ce au mai lăsat primul grup de
extremişti a fost scos în mijlocul străzii şi ars. Acolo se aflau cam 11 case. Toate acestea au dispărut. Nu mai
rămăsese nici măcar un cort acolo. Au venit în mod repetat şi au furat tot ce mai rămăsese în casă: lucruri, mâncare,
totul a lăsat complet gol. Unii credincioşi acum locuiesc în tabere de refugiaţi, alţii sunt în junglă, alţii trăiesc în
corturi pe unde apucă. Aceasta este situaţia noastră din zona Kandhamal.”

Numele meu este S. L. Membrii familiei mele sunt în număr de 80 de toţi. Îl slăvesc pe Domnul că pastorul S. a
venit şi a predicat Evanghelia acolo. Nu avem şosea în junglă, ci tot ce ducem sau aducem, transportam pe jos. Când
extremiştii au atacat zona din apropiere, noi am fugit în pădure şi am rămas acolo 12 zile. Nu aveam nici apă, nici
mâncare, nici haine. Ţânţarii ne-au mâncat. Când era cineva bolnav, cu febră, nu aveam medicamente sau îngrijire
medicală, dar ne-am rugat ca Dumnezeu să ne ajute. Şi astăzi ne rugăm şi avem servicii divine acolo, în pădure.
Hinduşii extremişti au ca ţintă să omoare pastorii şi evangheliştii, „doar atunci”, zic ei, „India va deveni o ţară
hindusă”. Ne-au transformat în ţintele armelor lor. M-au luat pe mine ca ţintă, pe fratele S. şi pe marii lideri creştini.
Întâi pe noi să ne omoare apoi vor face din zona acesta o zonă hindusă…, spun ei.

Eu îl slujesc pe Domnul de 10 ani dar în nici un an nu am întâlnit o persecuţie mai groaznică ca cea de anul acesta.
Acum nu ne putem întâlni pentru închinare în biserică, într-un mod plăcut. Nu simţim satisfacţie în inimile şi sufletele
noastre când ne rugăm pentru că hinduşii nu ne dau timp suficient să ne închinăm. Ne-au pus restricţii duminica la
serviciul divin. Ne întâlnim în alte zile din săptămână, nu duminica pentru că aceşti oameni ştiu că duminica este ziua
creştinilor în care se închină şi nu ne lasă. Îl slujim pe Domnul în situaţii ca şi acestea. Noi simţim că guvernul Orissei
nu ne ajută, nu e interesat de noi, dar noi ne bazăm şi ne încredem în Isus că El ne ajută în orice situaţie.

Numele meu este S. B. Biserica mea, K.M.F.C. are cam 100 de credincioşi. Noi ne-am unit în post şi rugăciune în
fiecare vineri de când a început persecuţia. Când s-au pornit violenţele, timp de 10 zile am umblat dintr-un loc în
altul fără mâncare. Personal mi-am încurajat credincioşii să fie tari în această perioadă de persecuţie. Cea mai mare
parte din membrii bisericii sunt lucrători cu ziua. Toţi m-au întrebat cum vor supravieţui la munte şi cum vor procura
mâncarea pentru că ei erau obişnuiţi să cultive şi ce recoltau vindeau în piaţă. În acest sezon de iarnă, când
persecuţia a început, nu avem nici măcar haine sau pături să ne învelim pentru că a trebuit să fugim în junglă . I-am
încurajat că Dumnezeu, Iehova ne va purta de grijă şi va îngriji de toate nevoile noastre, potrivit cu bogăţia slavei
Sale. Le-am zis credincioşilor să se roage pentru extremiştii hinduşi ca Dumnezeu să-i schimbe ca pe Saul, în Pavel. Ne
rugăm ca aceia care ne persecută să fie schimbaţi de Domnul.
Sunt T. D. În 23 august mulţi oameni împotrivitori ai creştinismului au venit să ne omoare. Cei care ne-au atacat
aveau legat la cap o banderolă roşie. Aveau cu ei chiar şi câţiva copii cu săbii. Ne-au distrus biserica, au omorât câţiva
oameni, apoi ne-au urmărit pe noi. Câţiva bărbaţi au reuşit să ia câte ceva din casă când au fugit; haine şi ceva
mărunţişuri. Multe case au fost distruse cu tot ce era înăuntru. Apoi au venit la casa mea şi mi-au zis că dacă mai
răspândesc Evanghelia lui Isus vor incendia satul. Atunci mi-am adunat copiii lângă mine. Atacatorii au mers sus pe
acoperişul casei mele şi l-au spart. Au furat tot ce era de valoare în casa mea: bani, diferite lucruri, vase … iar
bicicletele le-au ars. Toată casa mea a fost distrusă. Slavă Domnului că aveam grindă pe casă, aşa că acoperişul nu a
fost distrus în totalitate. În satul nostru sunt 45 de familii, 45 de case, toate au fost distruse complet. După ce au spart
toate casele i-am auzit spunând:

„Haideţi să mergem acum să-l ucidem pe proprietar”. Am fugit în junglă unde am stat 7 zile.

Pe unii, guvernul ne-au luat şi ne-au dus într-o tabără de refugiaţi. Şi acum mai sunt unii din satul meu care stau
acolo, iar alţii au mers înapoi în sat şi au cumpărat câte ceva: linte, orez. Soţia mea mi-a zis că porcii şi caprele de
acasă au fost omorâte. Întotdeauna soţia mea mă întrebă: „unde mergem noi acum? Satul e distrus, oamenii au fost
ucişi…”?Domnul a zis: „Ţie îţi voi da acest loc”. Soţiei mele nu am ştiut ce să-i răspund. Un singur răspuns am avut să-i
dau: „Dumnezeu va purta de grijă”.

Soţia pastorului T. D. l-a sunat a doua zi dimineaţa când noi, echipa FPM eram de faţă. Iată ce-i spunea acestuia la
telefon:

“…au atacat o femeie şi i-au spus că trebuie să devină hindusă dacă vrea să-şi ia recolta de pe câmp. -„Schimbă-ţi
religia, altfel nu îţi dăm recolta..”i-au strigat şi pentru ne-lepădare de Cristos au omorât-o pe femeie, ieri. Tu unde
eşti acum…?

Sunase speriată voind să ştie dacă soţul ei este în siguranţă. I-a povestit despre femeia ucisă pe când se afla la câmp
strângându-şi recolta.

Acum este sezonul când oamenii noştri tribali merg şi culeg ceea ce au cultivat şi curăţă pământul. Această femeie s-a
dus ieri la câmp dar hinduşii extremişti au ameninţat-o şi au ucis-o. Ei aveau un topor şi i-au tăiat gâtul, au tăiat-o în
trei şi au lăsat corpul acolo, pe câmp. Din nou creştinii au fugit pentru că le era frică. Lor nu li se dă voie să-şi strângă
recolta aşa că, tot ceea ce au cultivat rămâne necules. Dacă vor să-şi culeagă recolta, hinduşii le cer să-şi schimbe
religia cu forţa. Lucrurile acestea se întâmplă în India şi cu precădere în statul Orissa”, a mai mărturisit pastorul T. D.

- Numele meu este S. K. iar numele bisericii

mele este K. Toţi membrii bisericii noastre
sunt oamenii foarte săraci. Numele tribului
nostru este „cui”, foarte cunoscut în Orissa.
Când persecuţia şi atacurile extremiştilor au
început, toate femeile noastre lucrau cu
ziua. Acum nu mai pot să meargă să
muncească nicăieri. E foarte dificil pentru
ele, nu pot munci la hinduşi aşa că nu mai
au bani. În zona noastră, oamenii tribali
obişnuiesc să taie jungla, adică copacii şi
folosesc pajiştea obişnuită pentru a o
cultiva. În felul acesta supravieţuim noi
-Echipa FPM si păstorii din Kandhamal-
acum. Nu punem semăna într-un loc
deschis, la vedere…
S unt pastorul C. C. Îl slujesc pe Domnul după ce am fost instruit la Colegiul Biblic… cu pastorul S. Merg la biserică

unde avem părtăşie duminica. Eu eram pe drum spre biserică atunci când am auzit că atacurile, persecuţia au
început. Nu ştiam nimic de extremiştii care au atacat. Avem o Biblie în geantă şi mergeam pe stradă. Împreună cu
mine mai era un copil orfan din acest orfelinat. Asta a fost în 24 decembrie, anul trecut. Îl luasem pe acel copil pentru
serviciul divin de acolo. Pe când mergeam, câţiva indivizi m-au atacat şi mi-au luat geanta şi m-au trântit la pământ.
Omul care mă ţinea de la spate m-a întrebat:
- Unde mergi ?
Nu am nici un răspuns, i-am spus, dar, după câteva minute i-am zis că mă duc să-L slujesc pe Domnul.
Atunci m-au întrebat:
- Eşti conducător creştin?
- Nu, i-am răspuns. Atunci au venit 5-6 persoane şi m-au ţinut de mâini şi m-au întrebat:
- Unde mergi? Te rugam spune-ne…
Dar eu tot nu le-am răspuns. Atunci au zis:
- Lăsaţi-l, iar tu să nu mai treci pe drumul ăsta.
M-am dus la câmpul meu, în junglă, iar în 25 decembrie o mare agitaţie a început, atunci au atacat zona noastră.
Toţi din biserica mea erau îngrijoraţi şi au fugit imediat în junglă. Eu am îngenunchiat şi am strigat la Domnul:
” - Doamne de ce se întâmplă toate astea?” Le-am zis credincioşilor:
- Haideţi să ne închinăm Domnului. Nu ni se va întâmpla nimic, dacă va fi să murim, să murim pentru Isus.
Ei s-au întors din fuga lor şi au stat alături de mine acolo şi ne-am rugat.

În 26 decembrie când mă întorceam în satul acela, am întâlnit o mare mulţime de oameni, multe bande. Când i-am
văzut m-am temut şi m-am întors în junglă. L-am luat pe băieţelul care era cu mine şi am mers prin junglă chiar dacă
nu ştiam drumul, pentru că trebuia să-mi scap viaţa pentru a-l sluji pe Domnul. Am mers pe jos mai bine de 1 oră şi
45 de minute. A fost un drum foarte dificil datorită plantelor din junglă cu tot felul de spini care se agăţau de mine. În
ciuda dificultăţilor am ajuns acasă într-un sfârşit. Am venit la pastorul S. şi i-am spus tot ce s-a întâmplat. El s-a rugat
pentru mine şi a mers cu mine până acasă. Chiar şi acum simt că-mi lipseşte curajul, dar ne rugăm pentru atacatori şi
vrem ca ei să ştie că această zonă numită Kandhamal am proclamat-o Domnului Isus. Aici avem servicii divine cu
aceşti orfani, în fiecare vineri postim cu toţi copii.

Vă rugăm fierbinte să vă rugaţi împreună cu noi pentru această zonă Kandhamal şi pentru statul Orissa ca să
câştigăm acest stat pentru Isus. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru această mărturie şi vă mulţumesc pentru timpul
acordat.”

Să nu ne… mirăm!?
Rugaţi-vă pentru:
1. a doua a noastră călătorie în Orissa
2. distribuirea păturilor în Kandhamal; să se poată face în siguranţă
3. toţi creştinii persecutaţi: credinţă şi curaj
4. legalizarea organizaţiei ProMission în India
5. călătoria la tribul jarawa din perioada 06 -17 dec.
6. sărbătoarea Naşterii Domnului Isus să aducă bucurie copiilor, învăţătorilor, părinţilor, pacienţilor şi co-
lucrătorilor noştri
7. biserica locală: putere şi consolidare

Pentru suport financiar, numerele de cont sunt:

Fundaţia ProMission
COD SWIFT: RZBRROBU
RON: RO14RZBR, 0000 0600 0871 9277
EURO: RO51 RZBR 0000 0600 0841 4031
USD: RO40 RZBR 0000 0600 0841 4035
Raiffeisen BANK