Funda
Ń
ia ProMission
Bihor - Oradea, Str. Meiului nr. 4, cod 410 583;E-mail: fundatiapromission@yahoo.com; Tel: 0742 032 205
ş
i 0722 176 843
Semne de …..”!!!!!”?
Biserici arse!Creştini incendiaţi acuzaţi de „prozelitism”!Pastori şi preoţi tăiaţi în bucăţi vinovaţi că „s-au convertit la creştinism”!Femei decapitate din vina că „nu se leapădă de credinţa în Cristos”!Case distruse şi Biblii făcute scrum!Familii scăpate cu viaţă prin fugă, supravieţuind în junglă, numai ei şi Dumnezeu ştiu cum!
Totuşi
:„
Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit pentru voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi
” 1Petru 4:12 În 26 noiembrie echipa ProMission a vizitat localitatea Kandhamal, Orissa, estul Indiei, unde a avut loc întâlnirea cu treisprezece pastori evanghelici persecutaţi de extremiştii hinduşi. Atât ei cât şi membriibisericilor în care slujesc trăiesc „
încercarea de foc
” la propriu şi la figurat. Mărturiile lor exprimă teamă,frământare dar şi durerea purificării Bisericii; timpul „
unei lecţii divine
” aşa cum susţine pastorul Joel, „
pecare creştinii o au de învăţat chiar acum
”. Darurile: rugăciunile, încurajările, cele 3000 kg de orez cât şiprezenţa echipei au fost o binecuvântare pentru Biserica persecutată. E un început. În decembrieurmează să facem o nouă călătorie în Orissa pentru distribuirea a 296 de pături. Ne rugăm ca aceasta săfie însoţită de prezenţa Duhului Sfânt şi protecţia Tatălui din Cer.Mulţumim Domnului pentru oportunitatea unică de-a slujiBiserica Sa prin aceste încercări; pentru ei, acolo şi noi, aici.Vă mulţumim tuturor celor care profitaţi de ocazia de a vă„
strânge comori în cer
”. Dumnezeu să vă toarne har îninimile mulţumitoare şi gata de jertfă!Şi,….. „
nu vă miraţi
…..
” de cele mărturisite mai jos!
3000 kg orez pentru creştinii persecutaţi
N
umele meu este S. P. Avem în biserică 80 de membri. Înainte să vină extremiştii şi să înceapă violenţele aici, ne-am părăsit casele pentru că primisem ameninţări de la ei să ne pregătim că vor veni să lupte. Tot ce am luat au fostcâte 2/3 haine pe noi şi puţin orez, restul am lăsat în casele noastre. Pe când fugeam i-am văzut pe hinduşi venindspre noi şi prima dată au atacat biserica mea. Au fost cam 3000 - 4000 de oameni, toţi înarmaţi cu diferite unelte.Unii aveau sape, săbii, topoare… Veniseră să ne omoare. Au înconjurat biserica, au folosit armele de foc pe care leaveau pentru a ne ameninţa şi au strigat cât i-au ţinut gura:
„Victorie dumnezeului nostru! Victorie dumnezeului nostru!!!”
Dumnezeul lor este Hanuman, dumnezeul maimuţă.
-
„Victorie în India ! Hindustan e a hinduşilor!” mai strigau …
Noi doar ne uitam la ei din junglă, de la oarecare distanţă. I-am văzut cum s-au urcat pe acoperişul bisericii şi audistrus crucea pentru că simboliza creştinismul. Apoi au intrat înăuntru şi au distrus ferestrele, uşa şi tot ce se găseaacolo. După ce au distrus biserica, s-au îndreptat spre casele din sat. Toţi cei care aveau ciocane şi tot felul de uneltela ei, au început să lovească în casele noastre şi să le dărâme, inclusiv acoperişurile.
Al doilea grup de extremişti care au venit în sat au distrus tot ce au găsit în cale. Ceea ce au mai lăsat primul grup deextremişti a fost scos în mijlocul străzii şi ars. Acolo se aflau cam 11 case. Toate acestea au dispărut. Nu mairămăsese nici măcar un cort acolo. Au venit în mod repetat şi au furat tot ce mai rămăsese în casă: lucruri, mâncare,totul a lăsat complet gol. Unii credincioşi acum locuiesc în tabere de refugiaţi, alţii sunt în junglă, alţii trăiesc încorturi pe unde apucă. Aceasta este situaţia noastră din zona Kandhamal.”
N
umele meu este S. L. Membrii familiei mele sunt în număr de 80 de toţi. Îl slăvesc pe Domnul că pastorul S. avenit şi a predicat Evanghelia acolo. Nu avem şosea în junglă, ci tot ce ducem sau aducem, transportam pe jos.
Când extremiştii au atacat zona din apropiere, noi am fugit în pădure şi am rămas acolo 12 zile. Nu aveam nici apă, nici mâncare, nici haine. Ţânţarii ne-au mâncat. Când era cineva bolnav, cu febră, nu aveam medicamente sau îngrijiremedicală, dar ne-am rugat ca Dumnezeu să ne ajute. Şi astăzi ne rugăm şi avem servicii divine acolo, în pădure.
Hinduşii extremişti au ca ţintă să omoare pastorii şi evangheliştii, „doar atunci”, zic ei, „India va deveni o ţarăhindusă”. Ne-au transformat în ţintele armelor lor. M-au luat pe mine ca ţintă, pe fratele S. şi pe marii lideri creştini. Întâi pe noi să ne omoare apoi vor face din zona acesta o zonă hindusă…, spun ei.
Eu îl slujesc pe Domnul de 10 ani dar în nici un an nu am întâlnit o persecuţie mai groaznică ca cea de anul acesta. Acum nu ne putem întâlni pentru închinare în biserică, într-un mod plăcut. Nu simţim satisfacţie în inimile şi sufletelenoastre când ne rugăm pentru că hinduşii nu ne dau timp suficient să ne închinăm. Ne-au pus restricţii duminica laserviciul divin. Ne întâlnim în alte zile din săptămână, nu duminica pentru că aceşti oameni ştiu că duminica este ziuacreştinilor în care se închină şi nu ne lasă.
Îl slujim pe Domnul în situaţii ca şi acestea. Noi simţim că guvernul Orissei nu ne ajută, nu e interesat de noi, dar noi ne bazăm şi ne încredem în Isus că El ne ajută în orice situaţie.
N
umele meu este S. B. Biserica mea, K.M.F.C. are cam 100 de credincioşi. Noi ne-am unit în post şi rugăciune în fiecare vineri de când a început persecuţia. Când s-au pornit violenţele, timp de 10 zile am umblat dintr-un loc înaltul fără mâncare. Personal mi-am încurajat credincioşii să fie tari în această perioadă de persecuţie. Cea mai mare parte din membrii bisericii sunt lucrători cu ziua. Toţi m-au întrebat cum vor supravieţui la munte şi cum vor procuramâncarea pentru că ei erau obişnuiţi să cultive şi ce recoltau vindeau în piaţă. În acest sezon de iarnă, când persecuţia a început, nu avem nici măcar haine sau pături să ne învelim pentru că a trebuit să fugim în junglă .
I-am încurajat că Dumnezeu, Iehova ne va purta de grijă şi va îngriji de toate nevoile noastre, potrivit cu bogăţia slavei Sale.
Le-am zis credincioşilor să se roage pentru extremiştii hinduşi ca Dumnezeu să-i schimbe ca pe Saul, în Pavel. Nerugăm ca aceia care ne persecută să fie schimbaţi de Domnul.
S
unt
T. D. În 23 august mulţi oameni împotrivitori ai creştinismului au venit să ne omoare. Cei care ne-au atacat aveau legat la cap o banderolă roşie. Aveau cu ei chiar şi câţiva copii cu săbii. Ne-au distrus biserica, au omorât câţivaoameni, apoi ne-au urmărit pe noi. Câţiva bărbaţi au reuşit să ia câte ceva din casă când au fugit; haine şi cevamărunţişuri. Multe case au fost distruse cu tot ce era înăuntru. Apoi au venit la casa mea şi mi-au zis că dacă mai răspândesc Evanghelia lui Isus vor incendia satul. Atunci mi-am adunat copiii lângă mine. Atacatorii au mers sus peacoperişul casei mele şi l-au spart. Au furat tot ce era de valoare în casa mea: bani, diferite lucruri, vase … iar bicicletele le-au ars. Toată casa mea a fost distrusă. Slavă Domnului că aveam grindă pe casă, aşa că acoperişul nu a fost distrus în totalitate. În satul nostru sunt 45 de familii, 45 de case, toate au fost distruse complet. După ce au spart toate casele i-am auzit spunând: „Haideţi să mergem acum să-l ucidem pe proprietar”. Am fugit în junglă unde am stat 7 zile.Pe unii, guvernul ne-au luat şi ne-au dus într-o tabără de refugiaţi. Şi acum mai sunt unii din satul meu care stauacolo, iar alţii au mers înapoi în sat şi au cumpărat câte ceva: linte, orez. Soţia mea mi-a zis că porcii şi caprele deacasă au fost omorâte. Întotdeauna soţia mea mă întrebă: „unde mergem noi acum? Satul e distrus, oamenii au fost ucişi…”?Domnul a zis: „Ţie îţi voi da acest loc”. Soţiei mele nu am ştiut ce să-i răspund. Un singur răspuns am avut să-i dau: „Dumnezeu va purta de grijă”.
Soţia pastorului T. D. l-a sunat a doua zi dimineaţa când noi, echipa FPM eram de faţă. Iată ce-i spunea acestuia latelefon:
“…au atacat o femeie şi i-au spus că trebuie să devină hindusă dacă vrea să-şi ia recolta de pe câmp. -„Schimbă-ţi religia, altfel nu îţi dăm recolta..”i-au strigat şi pentru ne-lepădare de Cristos au omorât-o pe femeie, ieri. Tu undeeşti acum…?
Sunase speriată voind să ştie dacă soţul ei este în siguranţă. I-a povestit despre femeia ucisă pe când se afla la câmpstrângându-şi recolta.
Acum este sezonul când oamenii noştri tribali merg şi culeg ceea ce au cultivat şi curăţă pământul. Această femeie s-adus ieri la câmp dar hinduşii extremişti au ameninţat-o şi au ucis-o. Ei aveau un topor şi i-au tăiat gâtul, au tăiat-o întrei şi au lăsat corpul acolo, pe câmp. Din nou creştinii au fugit pentru că le era frică. Lor nu li se dă voie să-şi strângărecolta aşa că, tot ceea ce au cultivat rămâne necules. Dacă vor să-şi culeagă recolta, hinduşii le cer să-şi schimbereligia cu forţa. Lucrurile acestea se întâmplă în India şi cu precădere în statul Orissa”
, a mai mărturisit pastorul T. D.
- Numele meu este S. K. iar numele bisericii mele este K. Toţi membrii bisericii noastresunt oamenii foarte săraci. Numele tribului nostru este „
cui
”, foarte cunoscut în Orissa.
Când persecuţia şi atacurile extremiştilor au început, toate femeile noastre lucrau cuziua. Acum nu mai pot să meargă sămuncească nicăieri. E foarte dificil pentruele, nu pot munci la hinduşi aşa că nu mai au bani.
În zona noastră, oamenii tribali obişnuiesc să taie jungla, adică copacii şi folosesc pajiştea obişnuită pentru a ocultiva. În felul acesta supravieţuim noi acum. Nu punem semăna într-un locdeschis, la vedere…
-Echipa FPM si păstorii din Kandhamal-
of 00
ProMission-InfoBlitz.decembrie
445 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 03/12/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment