Ciripel cel lacom de Luiza Vladescu

Material realizat de educatoarea Stroescu Ionela G.P.N Buda Craciunesti Cislau

Ciripel este un vrabioi rotofei,zgribulit si lacom.Cat e ziulica de mare,stolul de vrabii ,in care traieste Ciripel ,se imprastie pe drum ,prin ograzi dupa hrana .Cum una dintre vrabii afla ceva de mancare striga: cip ,cip.Veniti frati si surori c-am gasit mancare !.Vrabiile vin care si pe unde sunt ,si ciugulesc cu placere. Iarna e tare grea .De cateva zile s-a starnit o vifornita cumplita .Bietele vrabiute nici grai nu mai au sa ciripeasca ,topaie prin zapada ,intarita,se strang una intr-alta ,se infoiaza in pene ,sa se dezmorteasca dar degeaba. Of ce greu e iarna pentru vrabii,privi Ciripel nemultumit ca si simtea gusa goala .De ieri n-am mai gasit nici un fel de mancare .Nici tu musculite ,nici tantari ,nici tu omizi vai de capul nostru!

-Ciripel ,parca ai fi o curca plouata ,si nicidecum un vrabioi viteaz ii spune o vrabie mai batrana .Iarna este mai greu de gasit mancare ,dar tot mai afli graunte ,firimituri ,mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mancare .Copii acestia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai usor. -Cip ,cirip !..ciripi vrabia cea batrana.Destul am stat la taifas si ne-am vaicarit .Vrabii suntem sau niste ratoi ?Hai sa ne inaltam in zbor si sa cautam de mancare !Hai sa veselim drumetii si copiii. Vrabiile se inaltara in stol ,se rotira sus ,spre bolta ca o cupola de clestar ,deasuprea caselor,ograzilor ,acoperite toate in strai de zapada .Ciripel s-a inaltat si el cu tot stolul ,iar cand s-a imprastiat in vazduh dupa hrana ,si-a rotit ochisorii ca bobitele de inenupar,si-a rotit ochisorii cat o corcodusa si ce credeti ca a vazut? Intr-un balcon,pe o masa de lemn era asternut un strat de malai framantat.Ciripel cel lacom zbura acolo.Din casa copii se uitau pe fereastra . -A venit o vrabie pe la noi,sopocai unul celuilalt cu fereala ca sa nu-l speie pe Ciripel.Acum vor venii mai multe ,sa vezi ca vrabiuta asta le da la toate de stire.

Dar ti-ai gasit ,Ciripel cel lacom se gandi ca-I mai bine sa-si umple numai el gusa si sa nu cheme stolul.Cine stie poate ca atunci vor venii cu toate ,nu mai apuca el sa se sature.Pe cand asa..uite ce ospat!Vrabiile la inceput se nelinistisera ,,Unde-I ciripel?L-o fi mancat vreo pisica,o fi degerat? Dar Ciripel se intorcea rotofei . -Cip ,cip Ciripel unde-ai fost? El isi pleca incet capul si incepe pocait: -Am fost dupa mancare dar nu am gasit nimica! Si asa in fiecare zi pe la pranz Ciripel se desprindea din stol si zbura la casuta cu balcon .Ciugulea,,ciugulea si isi umplea gusa si apoi se intorcea.Vrabiile il intrebau: -Ciripel ai gasit? -N-am gasit? Si-si facu Ciripel o burta cat un ghem de lana . Intr-o zi ce sa vezi ?Nici n-apuca Ciripel sa inghita bine un bulgaras moale de malai de pe masuta din balcon cand hop!Top!O cioara mare si neagra ca o pisica .Lui Ciripel ii statu inima de frica.

Cioara ca cioara clont clont ia in plisc cat lua pe Ciripel de zece ori -Car catr ,du-te mai incolo obraznicule ,ii croncanii cioara .Nu vezi ca ma impiedic de tine ?Ciripel topaia speriat in laturi .De frica si de necaz nu mai putu ciuguli nimic.Parca-I sta firimitura in gat.Pe cand cioara clont,clont ,ciocanea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tablita mesei ,iar a ajuns langa Ciripel. -Piei din calea mea ca indata te jumulesc!.. Ciripel ce sa faca?S-a dat intr-un colt si si-a intors capusorul sa prinda o firimitura .Dar cioara clont i-a tras-oi de sub cioc .,,Of ce vrabioi cumplit si nesuferit?gandi Ciripel .Dar una e sa spui in gand si alta e sa spui tare .Ciripel abia indraznii sa spuna ,, cip ,ca cioara il plesneste in cap cu pliscul. -Sterge-o n-auzi .Si Ciripel zbura amarat la stolul lui. A doua zi vrabiutele erau tare flamande .Dar ce se aude ?Toate vrabiile din visin isi inalta capul .Din departare se auzeaun ciripit jalnic ,,pip, ,,pip ,pip!Cine-I oare ?Ciripel?Ce-I cu el?Ce sa fie.Intr-o clipa vrabiile-s acolo la masuta din balcon .Si ce vazura.Un vrabioi lacom si prostut jumulit de o cioara mare si neagra ca o pisica.Si il jumulea cioara de-I scaparau fulgii lui Ciripel.

Intr-o clipa toate vrabiile zvarrr!Deasuprea ciorii si da-I si ciugulesti-o ,si zmulge-I penele pana cand a zburat Ciripel ca vai de el.,ametit ,jumulit si smerit statea pe coltul mesei ,cu malaiul lipit de coic si de piept ,si astepta judecata vrabiilor. -Asa flamanzeai tu?Mergeai singur sa ciugulesti?Esti o rusine in stolul nostru ,ii spuse vrabia cea batrana . -Cirip incuvinta toate -Ramai si ospateaza-te singur fratioare ,si de-o mai veni cioara sa ne dai de stire s-o izgonim.Pofta buna! tolul se inalta in vazduhul plumburiu. Vrabioiul cel lacom ramase singur stapan pe toata masa de malai .Dar ce folos.Prietenii il parasisera ! A dat sa imbuce o frimitura dar ce folos.Parca era amar,parca pierise foamea .Isi lasa capul pe spate ,isi roti ochisorii si cerceta zarea intunecata .Deodata ,in departare ,zari un stol de vrabii ,ce se lasa pe acoperis. Ciripel batu din aripi si in zbor grabi intr-acolo.,,Luati-ma cu voi .Dar vrabiutele bune si iertatoare il luara cu ele.