LUCRARE DE LICENTA - IMBUNATATIRI FUNCIARE -

LUCRARI PENTRU COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI SI A EXCESULUI DE UMIDITATE

Faza: Predare: LICENTA 27 martie

Student: DIANA CULESCU Indrumator: Prof. univ. dr. ing. IONEL JINGA

- 2006 -

CUPRINS
1. PREVENIREA SI COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI . 1.1 Procesul de eroziune a solului .. 1.2 Clasificari privind eroziunea solului 1.3 Factori care determina sau favorizeaza eroziunea solului 1.4 Consecintele eroziunii solului ... 1.5 Principii generale in alegerea lucrarilor antierozionale .. 1.6 Clasificarea lucrarilor antierozionale 1.7 Lucrari pentru prevenirea si combaterea eroziunii de suprafata 1.8 Lucrari pentru prevenirea si combaterea eroziunii eoliene 1.9 Lucrari pentru prevenirea si combaterea alunecarilor de teren 3 3 3 5 6 7 7 9 11 12

2. COOMBATEREA EXCESULUI DE UMIDITATE 2.1 Excesul de umiditate 2.2 Sursele de apa si factorii care favorizeaza excesul de umiditate 2.3 Efectele excesului de apa

13 13 14 14

2.4 Studii necesare pentru proiectarea sistemelor de desecare-drenaj 15 2.5 Tipuri de drenaje 16

3. MATERIALELE GEOSINTETICE 3.1 Functii si tipuri de materiale geosintetice 3.2 Avantajele utilizarii materialelor geosintetice

17 17 18

BIBLIOGRAFIE

19

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

2 ,

LUCRARI PENTRU COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI SI A EXCESULUI DE UMIDITATE

1. PREVENIREA SI COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI 1.1 Procesul de eroziune a solului Eroziunea solului reprezinta unul din procesele morfologice exogene importante, avand un rol determinant in modelarea scoartei terestre. Procesul de eroziune propriu-zis consta in desprinderea - sub actiunea apei, a aerului sau a activitatilor desfasurate de om - a unor particule de sol si roca de la suprafata terenului, transportul materialului desprins si depunerea lui la distante considerabile fata de locul de origine. Degradarea solului prin eroziune afecteaza puternic agricultura, silvicultura, precum si alte domenii de activitate, contribuind direct la poluarea mediului inconjurator. Se apreciaza ca anual se pierd prin eroziune, la nivelul globului peste 76 miliarde tone de sol fertil dintre care aproximativ 23 miliarde tone peste capacitatea de refacere a unor straturi nou. Indepartarea stratului fertil de sol reprezinta o pierdere imensa, avand in vedere perioada mare de timp necesara pentru refacerea acestuia. Eroziunea atrage dupa sine transformari majore ale proprietatilor fizice, chimice si biologice ale solului.

1.2 Clasificari privind eroziunea solului Din punct de vedere istoric, eroziunea se imparte in eroziune geologica veche si eroziune geologica normala (actuala). Eroziunea geologica veche este reprezentata de procesele care s-au desfasurat de-a lungul unor perioade foarte lungi, intr-un ritm lent. Acestea s-au manifestat in ere geologice trecute, modeland scoarta pamantului si dand nastere formelor de relief si retelei hidrografice. Eroziunea geologica normala (actuala) a aparut in conditiile climatice actualele si se desfasoara si in prezent, avand o evolutie lenta, perceptibila intr-o perioada mare de timp, fara a provoca insa modificari importante in morfologia profilului de sol. In functie de factorii care o produc putem vorbi de eroziunea prin apa (pluviala sau hidrica), eroziunea prin vant (eoliana), etc. Eroziunea prin apa poate avea intensitati si forme diferite, in functie de caracterul si starea apei care actioneaza asupra solului: picaturi, apa de scurgere, apa de infiltratie, valuri, ghetati, etc. In functie de modul in care apa actioneaza asupra solului, eroziunea hidraulica se clasifica in eroziune produsa prin picaturile de ploaie si eroziune produsa de scurgerea apei. Eroziunea eoliana se produce, in general in zonele cu soluri nisipoase, dar poate aparea uneori si pe soluri zonale cu textura fina. Vectorul care determina acest tip de eroziune este vantul, care actioneaza prin viteza, frecventa si durata. Depunerea materialului transportat are loc atunci cand viteza vantului scade sau cand acest material intalneste anumite obstacole. Principalele formatiuni ale eroziunii eoliene sunt: musuroaiele de nisip - se formeaza pe nisipuri fara vegetatie si au o inaltime mica;
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

3 ,

 valurile - au aspectul unor coame si sunt caracterizate de existenta a doi versanti, care cu aceeasi inclinare a taluzului; movilele - au forma unei calote, putand atinge pana la 10 m inaltime; dunele - se formeaza de regula in apropierea liniei de lovire a valurilor de mal si au un versant usor concav spre vantul dominant, un varf plan convex si un versant abrupt, opus vantului; barhanele - cu forma de potcoava si iau nastere atunci cand vantul intalneste anumite obstacole. Din punct de vedere al modului in care este indepartat solul, se disting: eroziunea de suprafata (plana sau difuza), care se manifesta pe zone oarecum plane ale versantilor ca urmare a scurgerii difuze si eroziunea de adancime (liniara sau torentiala), care se produce pe directii de concentrare in siroaie a apelor de scurgere. Eroziunea de suprafata are loc sub actiunea distructiva a picaturilor de ploaie si/sau a scurgerii dispersate, laminare sau sub forma de suvoaie de mici dimensiuni. Picaturile de apa si scurgerea disperata, sub forma unui strat uniform de apa, actionand pe suprafata versantilor pe care cad precipitatiile, produc o erodare destul de uniforma a solului, care devinde evidenta numai cand se ajunge la orizonturile inferioare ale solului. Acest tip de eroziune este daunatoare deoarece contribuie la inlaturarea orizonturilor superioare in care se afla acumulate substantele nutritive si humusul. Eroziunea in adancime se produce sub actiunea scurgerii concentrare si este reprezentata prin rigole, ogase, ravene si torenti. Formele de manifestare a eroziunii in adancime sunt foarte bine conturate, au dimensiuni mari si un caracter de permanenta. In functie de intensitatea si ritmul de desfasurare, in afara de eroziunea normala (lenta sau tolerabila), in prezent se desfasoara cu o intensitate amplificata si un ritm rapid o noua forma de eroziune: eroziunea accelerata sau antropica. Aceasta este caracterizata de faptul ca volumul de sol erodat anual depaseste volumul de sol care se reface. Eroziunea accelerata se clasifica in: eroziune prin picaturi sau impact; eroziune prin scurgere: o eroziune de suprafata (plana); o eroziune prin siroire; o eroziune in adancime sau prin ravinare; eroziuni speciale: o eroziunea prin irigatie; o eroziunea prin valuri (actioneaza asupra malurilor raurilor si fluviilor, falezelor marilor si oceanelor, taluzurilor); o eroziunea glaciara; Alunecarile de teren sunt fenomene fizico-geologice care constau in deprinderea unor mase de pamant si deplasarea lor in aval, spre baza versantilor sau a taluzurilor, ca urmare a pierderii stabilitii masivelor de pamant de pe versanti, taluzuri sau maluri. Ele reprezinta un fenomen natural de degradare a terenurilor inclus in categoria cataclismelor naturale, alaturi de inundatii si cutremure. Extinderea suprafetelor afectate de alunecarile de teren are loc in perioadele bogate in precipitatii. Un rol hotarator in miscarea acestor mase de pamant il are propria lor greutate.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

4 ,

1.3 Factori care determina sau favorizeaza eroziunea solului Eroziunea solului este influentata de o serie de factori naturali si antropici, a caror cunoastere usureaza intelegrea mecanismului eroziunii solului si permite stabilirea masurilor de prevenire si combatere. Factorii care influenteaza eroziunea solului pot fi grupati in doua mari categorii: factori naturali si factori antropici. De asemenea, factorii eroziunii solului se mai pot imparti in factori activi sau de declansarea a procesului de eroziune (vant, precipitatii, etc.) si factori pasivi sau de influentare, care favorizeaza sau incetinesc actiunea factorilor activi (substrat litologic, insusirile si starea solului, relieful terenului, gradul de acoperire cu vegetatie, etc). Factorii naturali, la randul lor se impart in: factori climatici (regimul precipitatiilor, temperatura, vanturile), factori de relief (panta, lungimea si forma versantilor, expozitia etc.), factori litologici (natura rocii mame, alternarea rocilor de natura diferita, etc.), factori edafici (permeabilitatea, textura, structura, etc.). Factorii climatici sunt cei mai activi vectori ce cauzeaza aparitia si dezvoltarea procesului de eroziune. Precipitatiile atmosferice influenteaza eroziunea solului mai ales prin energia cinetica dezvoltata de ploile torentiale (prin picaturile de ploaie) si zapada (in momentul topirii acesteia). Principalii parametrii ce caracterizeaza energia cinetica a precipitatiilor erozive sunt dimensiunile si vitezele de cadere ale picaturilor, precum si intensitatea si durata ploii. Topirea brusca a zapezii influenteaza deosebit de puternic procesul de eroziune, indeosebi cand fenomenul se produce in conditiile unui sol inghetat in profunzime sau saturat cu apa. Temperatura influenteaza procesul de eroziune sub doua aspecte: fizic prin producerea inghetului si dezghetului, fenomen care afecteaza structura solului si chimic, favorizand descompunerea rocilor. De asemenea, temperatura ajuta la declansarea procesului de eroziune prin topirea brusca a zapezii. Actiunea directa a vanturilor influenteaza in special solurile nisipoase si consta in desprinderea, transportul si depunerea particulelor de sol sub actiunea curentilor de aer. Relieful este factorul natural esential in declansarea si intretinerea eroziunii solului, in principal prin conditionarea miscarea apei pe versanti. Panta, lungimea si forma versantilor influenteaza viteza de scurgere a apei, amplificand energia cinetica si ducand la o cresterea capacitatii de erodare a solului de catre apa. Expozitia versantilor este importanta in diferentierea proceselor de eroziune, ca urmare a gradului diferit de expunere la lumina a acestora. Astfel, pe versantii sudici, bine insoriti si incalziti, solul este mai uscat, iar vegetatia este mai putin dezvoltata, fapt ce favorizeaza scurgerile distructive de apa. De asemenea, versantii sudici se dezgheata intr-un interval scurt de timp primavara, zapada se topeste mai repede, scurgerile de apa fiind prin urmare mai agresive. Substratul de roca influenteaza mai putin eroziunea in comparatie cu factorii climatici si reieful, dar intervine ca un factor puternic de modificare a intensitatii eroziunii pe terenurile lipsite de scutul protector al vegetatiei. Natura rocii mame genereaza, in principal, eroziunea in adancime, determinand fragmentarea terenului. Predispozitia cea mai mare la eroziune o au alternantele de roci (in special alternanta de roci moi cu roci dure). Factorii edafici definesc vulnerabiliatatea unui anumit tip de sol fata de agentul eroziv. De asemenea, ei influenteaza infiltratia si permeabilitatea, rezistenta la impact si dispersie, la forta de transport a ploii, etc.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

5 ,

Vegetatia constituie unul din principalii factori care conditioneaza procesul de eroziune a solului, prin componenta floristica, densitate, grad de acoperire a solului, dezvoltarea sistemului radicular, etc. Functia antierozionala a vegetatiei se manifesta prin interceptarea picaturilor de ploaie si preluarea unei importante parti din energia cinetica a acestora, reducerea de scurgerea a apei pe suprafata versantilor, imbunatatirea structurii si porozitatii solului, fixarea solului de catre sistemul radicular, etc. Omul, prin interventiile sale haotice, constituie un factor important in procesul de erodare a terenurilor, prin activitati legate de defrisarea padurilor, pasunatul excesiv, amplasarea gresita a parcelelor, orientarea drumurilor intr-o directie care favorizeaza eroziunea, etc. Majoritatea factorilor actioneaza simultan, conditionandu-se reciproc, sporind sau diminuand intensitatea fenomenului erozional. Astfel, agresivitatea erozionala a precipitatiilor este conditionata de elementele de relief care pot mari sau micsora viteza de scurgere a apei pe versanti, in timp ce solul, prin viteza de infiltratie a apei reduce volumul de apa din scurgere, iar textura influenteaza gradul de dispersie, desprindere si transport a particulelor de sol.

1.4 Consecintele eroziunii solului Procesul de eroziune a solului provoaca in fiecare an importante pagube agriculturii, silviculturii, dar si altor sectoare de activitate. De asemenea, mediul inconjurator are de suferit in urma poluarii prin eroziune. Amploarea consecintelor eroziunii solului difera mult de la un loc la altul, in raport cu factorii naturali care influenteaza procesul de eroziune si, mai ales, in raport cu interventia umana nerationala. Principalele consecinte ale procesului de eroziune a solului sunt: modificarea proprietatilor chimice ale solului prin eroziune se indeparteaza in primul rand stratul de sol de la suprafata, orizontul de acumulare al humusului si azotului; fosforul se acumuleaza intr-o masura mai mica la suprafata solului, iar potasiul este raspandit aproape uniform in profilul de sol; din acest motiv, solurile erodate au un continut redus de humus si de azot, deci fertilitatea lor este redusa in mare masura. modificarea proprietatilor fizice ale solului reducerea considerabila a cantitatii de humus din sol duce in majoritatea cazurilor la distrugerea structurii acestuia si la micsorarea vitezei de infiltratie a apei in sol si a permeabilitatii; odata cu procesul de erodare a solului se inrautatesc si conditiile de dezvoltare a plantelor. reducerea productiilor agricole apare ca o consecinta fireasca a spalarii substantelor nutritive din sol, a inrautatirii proprietatilor fizice si hidrofizice, a accentuarii lipsei de apa din sol. reducerea suprafetei terenurilor utilizabile atat in agricultura cat si in alte domenii de activitate se produce prin cresterea suprafetelor ocupate de ogase, ravene, torenti si a suprafetelor excesiv erodate. distrugerea asezarilor umane datorita torentilor si ravenelor de mari dimensiuni ingreunarea exloatarii terenului eroziunea solului creaza mari greutati in mecanizarea lucrarilor agricole, atunci cand solul este brazdat de ravene si ogase; in cazul spalarii orizonturilor superioare, apar la lumina zilei
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

6 ,

orizonturi cu o textura grea sau chiar roci, care opun o rezistenta mai mare lucrarilor agricole, marind timpul necesar pentru executarea lor si producand stricaciuni utilajelor folosite. inrautatirea regimului apelor de suprafata si subterane pe terenurile erodate bilantul apei este modificat; apa, care se infiltra in sol inainte de erodare, se scurge la suprafata, dislocand si transportand materialele erodate. poluarea mediului inconjurator eroziunea solului se evidentiaza ca o importanta cauza a poluarii aerului, a apei si a solului. Pagubele provocate de eroziunea solului sunt foarte mari si variate, iar lupta pentru inlaturarea lor necesita o desfasurare impresionanta de forte si implica costuri considerabile.

1.5 Principii generale in alegerea lucrarilor antierozionale Cercetarile stiintifice in domeniul combaterii eroziunii solului au stabilit ca eroziunea solului nu este un proces de neinlaturat, ea putand fi stavilita prin folosirea unui complex de masuri agrofitotehnice si hidrotehnice. De-a lungul timpului s-a contatat ca latura tehnica a combaterii eroziunii solului este destul de simpla, insa problemele social-economice sunt cele care dicteaza in ultima instanta aplicarea masurilor tehnice. Masurile si lucrarile de combatare a eroziunii solului trebuie sa tina seama de pericolul eroziunii, de mijloacele agrofitotehnice si hidrotehnice ce pot fi aplicate in conditiile respective si de eficienta economica a lucrarilor. Aplicarea masurilor si lucrarilor de stavilire a eroziunii solului trebuie sa duca la urmatoarele rezutate: reducerea pierderilor de sol prin eroziune; ridicarea fertilitatii solului; ridicarea productiei agricole; crearea unor conditii mai bune pentru mecanizarea lucrarilor de exploatare; incadrarea lucrarilor de combatare a eroziunii solului in planul de amenajare complexa a bazinului hidrografic din care face parte terenul. In actiunea de amenajare compexa a bazinelor hidrografice, lucrarile de combatare a eroziunii solului trebuie obligatoriu corelate cu cele de irigatii, desecari, indiguiri, amenajari silvice, precum si cu lucrarile hidroenergetice, de gospodarire, etc.

1.6 Clasificarea lucrarilor antierozionale Complexul de lucrari antierozionale aplicat pe unitati naturale poate fi clasificat sub diferite aspecte. O prima clasificare a lucrarilor si masurilor antierozionale se poate face prin prisma locului si importantei lor, a ponderii si prioritatilor in cadrul unei amenajari complexe antierozionale, in vederea elaborarii unor principii de baza in realizarea lor si care sa conduca in final la imbunatatirea conceptiei actuale a proiectarii si executiei. Categoriile de lucrari antierozionale privite prin aceasta prisma sunt sistematizate in schema urmatoare:

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

7 ,

Categorii de lucrari antierozionale (dupa Dirja, 2000) Nr. crt. 1 2 Categorie de lucrari Restructurarea categoriilor de folosinta Organizarea interioara a teritoriului Cerinte, sol - sa ofere protectie solului - repartizarea optima a: arabil, vie, pomi, pasuni, padure - impartirea in unitati teritoriale - reteaua de circulatie agricola - repartitia culturilor - lucrari de mobilizare a solului - fertilizare - sisteme de cultura - nivelari, neteziri, astupari - terasari, taluzari - modelari, nivelari - de suprafata - valuri - canale de coasta - debusee - subterane - santuri deschise - drenuri - impaduriri - taluzari, terasari, astupari - lucrari de constructie

Masuri agrofitotehnice antierozionale

Lucrari de terasamente

Reteaua de regularizare a scurgerilor

Lucrari pe reteaua torentiala

O alta clasificare conventionala a complexului de lucrari antierozionale se poate face dupa caracterul acestora. Din acest punct de vedere se disting: masuri generale de combatare a eroziunii solului, cum sunt zonarea functionala a padurilor si stabilirea categoriilor de folosinta; masuri organizatorice care se refera la sistematizarea teritoriului agricol si organziarea interioara pe categorii de folosinta; masuri si lucrari de agrotehnica antierozionala, diferentiate si pe categorii de folosinta; masuri hidroameliorative necesare combaterii eroziunii solului pe versanti, incluzandu-se in aceasta categorie lucrarile de terasamente (nivelari, neteziri, terasari, etc.) si lucrarile de regularizare a scurgerilor apei pe versanti (valuri, canale de coasta, debusee, etc.); masuri antierozionale pe reteaua torentiala (ogase, ravene) care se refera la astupatul formatiunilor incipiente, de mici dimensiuni, lucrari longitudinale si transversale pe firul ravenelor, impaduriri, etc. Tinand seama de natura lucrarilor, rolul si specificul acestora, procesul tehnologic de executie si de materialele din care sunt executate, lucrarile speciale de combatare a eroziunii solului au fost grupate in urmatoarele categorii: lucrari speciale pe versanti care comporta miscari de terasamente: drumuri de exploatare teresate si poteci, canale de coasta cu rol de intretinere sau evacuare a apelor, brazduiri de pasuni, invaluiri, terase continue si individuale; lucrari fitoameliorative de combatere a eroziunii solului; benzi inierbate, benzi de arbusti, insamantari, suprainsamantari, perdele de protectie antierozionale, impaduriri; lucrari hidroameliorative: debusee, cleionaje, praguri, baraje, ziduri de sprijin din zidarie de piatra; lucrari anexe; podete, bazine de colecatre a apei, drenuri de captare a apei.
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

8 ,

1.7 Lucrari pentru prevenirea si combaterea eroziunii de suprafata Terasarea terenurilor in panta este una dintre cele mai vechi metode de stavilire a eroziunii solului pe pante mari si face parte din lucrarile speciale de combatere a eroziunii de suprafata. Lucrarile de terasare sunt spectaculoase prin modul de conceptie, procedeele de realizare si volumul mare de terasamente dislocate. In prezent, aceste lucrari au o contributie majora in eforturile multor tari pentru prevenirea si protectia mediului inconjurator. Amenajarea terenurilor in panta prin terasare prezinta o serie de avantaje tehnice, organizatorice, hidrologice, cu multiple efecte economice: asigura un control si un echilibru favorabil pentru scurgerile de suprafata, prin reducerea lungimii de scurgere a apelor provenite din ploi si topirea zapezii; imbunatateste schema de bilant al apelor, prin cresterea aportului freatic ca urmare a reducerii inclinarii naturale a terenurilor; asigura un control al apelor in exces prin conducerea acestora catre debusee si emisari naturali; asigura folosirea si repartizarea eficienta si uniforma a apelor meteorice necesare dezvoltarii plantelor prin marirea infiltratiei apelor in sol; valorifica terenurile cu pante foarte mari; sporeste coeficientul de rugozitate pe terenurile amenajate; reduce viteza de scurgere a apelor; limiteaza eroziunea solului si sedimentarea; Pe langa aceste avantaje, terasarea prezinta si o serie de dezavantaje: in primii ani de la executie rambleul este o zona vulnerabila datorita instabilitatii acestuia; conditiile de umiditate devin nefavorabile pe masura ce taluzul in rambleu este mai inalt; pe terenurile mai putin rezistente la eroziune, in primii ani de la executie, in zonele unde platformele au denivelari, sunt afectate si deteriorate taluzele, in special cele in rambleu; pe terenurile predispuse la alunecari, terasarea accentueaza acest fenomen. Terasele se prezinta sub forma unor trepte, transformand traseul natural al liniei de cea mai mare panta de pe versant. Elementele constructive ale unei terase sunt: latimea platformei (l), taluzul (l:m) si inaltimea taluzului (h), inaltimea terasei (H) si latimea terasei (L). platforma terasei este suprafata cultivata si are intotdeauna panta mai mica decat panta terenului (fig. 1 si 2). Taluzul terasei are intotdeauna inclinarea mai mare decat inclinarea versantului, iar inaltimea terasei este diferenta de nivel intre cota amonte sa platformei si cota aval a bazei taluzului. Principiile generale de realizare a lucrarilor de terasare a versantilor sunt determinate de conditiile morfometrice, pedografice, hidrologice, de categoria de folosinta a terenului, precum si de unele criterii cu caracter tehnic si economic. Terasele s-au executat in toate zonele geografice, potrivit cunostintelor, preocuparilor si posibilitatilor de realizare, de aceea ele au capatat o diversitate de forme. Clasificarea teraselor se poate face dupa mai multe criterii: dupa modul de realizare in timp, pe categorii de folosinta: o agroterase (arabil); o terase bancheta (arabil);
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

9 ,

o terase realizate in forma definitiva (plantatii de vii si pomi); dupa modul de executie: o terase debleu-rambleu executate in forma lor definitiva prin deplasarea sapaturii din partea amonte spre aval; o terase executate de la inceput in forma lor definitiva prin metoda terasarii; in raport cu continuitatea platformei: o terase cu platforma continua - orizontala; - inclinata in sensul pantei; - inclinata in sens invers pantei; o terase cu platforma intrerupta (individuale); in raport cu pozitia axului longitudinal al teraselor fata de curbele de nivel: o terase cu axul longitudinal orizontal; o terase inclinate pe axul longitudinal; dupa latimea platformei si inaltimea taluzului: o terase cu latimea platformei constanta pe toata lungimea platformei si inaltimea variabila a taluzului; o terase cu latimea platformei variabila pe toata lungimea platformei si inaltimea taluzului constanta; dupa modul de consolidare a taluzului: o terase cu taluz din pamant, consolidate biologic; o terase cu taluz consolidat cu piatra (terase cu zid de sprijin). Orice terasa se poate incadra, in acelasi timp, in mai multe categorii de exemplu terasa cu latimea platformei constanta si inaltimea taluzului variabila, poate fi executata definitiv prin rambleu-debleu, cu taluz din pamant consolidat biologic si cu platforma inclinata in sensul pantei.

Fig. 1 - Terasa cu platforma orizontala (dupa Budiu, 1996)

Fig. 2 - Terasa cu platforma inclinata in sensul pantei (dupa Budiu, 1996)

Debuseele sunt lucrari antierozionale speciale care au drept scop interceptarea apei care se scurge la suprafata solului, favorizarea infiltrarii ei in sol sau conducerea acesteia in mod controlat intr-o retea de evacuare. Aceste lucrari se executa atunci cand nu exista posibilitatea evacuarii apei, cum este cazul vailor naturale inierbate, pe portiuni depresionare ale versantilor, orientate pe linia de cea mai mare panta, pentru a conduce apele pe cel mai scurt traseu catre emisarii naturali. Dupa modul de realizare debuseele pot fi: naturale si artificiale. In raport cu forma sectiunii se disting debusee rectangulare, trapezoidale si parabolice
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

10 ,

(albiate). In functie de tipul de consolidare se deosebesc debusee consolidate biologic (prin inierbare sau brazde telina), debusee consolidate mecanic (zidarie de piatra sau beton) si debusee cu consolidare mixta (fig. 3). Amplasarea si executarea debuseelor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa colecteze apele in exces de pe o suprafata cat mai mare; sa nu stanjeneasca executarea lucrarilor agricole, in special a celor mecanizate; sa aiba capacitatea de transport a apei de pe suprafata pe care o deservesc; sa nu declanseze erodarea solului; sa fie cat mai economice, folosindu-se pentru consolidarea lor materiale putin costisitoare; sa urmareasca, pe cat posibil, denivelarile existente ale terenului, reducandu-se la maxim sapaturile.

Fig. 3 Tipuri de consolidare a debuseelor: a debuseu cu consolidare mixta;b debuseu cu caderi si consolidare mecanica din zidarie de piatra; 1 praguri de beton, 2 barbacana; 3 tronson consolidat prin inierbare (dupa Budiu, 1996)

1.8 Lucrari pentru prevenirea si combaterea eroziunii eoliene Prin lucrarile de combatere a eroziunii eoliene trebuie sa se realizeze fixarea nisipurilor, protectia si imbunatatirea proprietatilor solului si micsorarea vitezei vantului. Masurile si lucrarile pentru combaterea eroziunii eoliene se refera la: incorporarea unui material fin (mal, argila, pamant argilos) in nisip pentru a mari rezistenta acestuia la eroziune prin imbogatirea complexului coloidal, marirea coeziunii particulelor si imbunatatirea regimului hidric, nutritiv si aerotermic; solutia este eficienta economic in situatia in care materialul fin se gaseste in vecinatate; infiintarea plantatiilor de vita de vie si pomi; pentru portiunile unde vantul spulbera puternic nisipul se recomanda realizarea unor plantatii silvice in masiv; realizarea unor perdele de protectie; fixarea nisipurilor pe cale mecanica prin folosirea paranisipurilor (executate din benzi de tabla, sipci de lemn, nuiele, etc.), a productiei secundare nerecoltate, a resturilor vegetale, etc.; fixarea mecanica a nisipurilor prin lucrari agrofititehnice: modelarea suprafetei arate cu tavalugul inelar, bilonarea araturii perpendicular pe directia vantului dominant, etc. folosirea unor substante chimice (bitumen, uleiuri minerale, silicati, etc.), care realizeaza coeziunea particulelor de nisip, fie sub forma unei pelicule superficiale, fie sub forma de granule in stratul de suprafata.
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

11 ,

1.9 Lucrari pentru prevenirea si combaterea alunecarilor de teren Combaterea alunecarilor de teren se face prin lucrari de o complexitate deosebita, proiectate pe baza unor studii de specialitate, si care necesita cheltuieli foarte mari. Din acest motiv, este de preferat, sa se aplice masurile de prevenire care sunt mai simple, putin costisitoare si pot fi deosebit de eficiente atunci cand sunt bine alese si aplicate cu consecventa. . In actiunea de prevenire si combatere a deplasarilor de teren se deosebesc doua mari categorii de lucrari: lucrari mecanice si hidrotehnice: lucrari de consolidare a versantilor se executa in cazul versantilor cu pante mari, cand terenul are o instabilitate pronuntata; printre lucrarile de acest gen se numara: garduletele, banchetele de zidarie uscata, zidurile de sprijin din zidarie uscata, etc.; lucrari de consolidare a bazei versantilor se executa in cazurile in care baza versantilor a fost erodata prin reteaua de eroziune in adancime sau prin efectuarea debleelor; aceste lucrari constau in ziduri de sprijin din zidarie uscata, din zidarie cu mortar sau din beton; lucrari de drenare si captari de izvoare contribuie la sigurarea stabilitatii terenurilor alunecatoare prin evacuarea apei din straturile si pungiile acvifere; lucrari de nivelare si modelare a terenurilor alunecatoare trebuie aplicate pe toate terenurile cu alunecari recente; se realizeaza prin miscari de terasamente si prin compactarea umpluturilor pentru inlaturarea golurilor interioare, uniformizarea si reducerea capacitatii de infiltratie; lucrari biologice presupun folosirea vegetatiei erbacee si lemnoase, in functie de tipul de teren, conditii de mediu, etc.; eficacitatea acestor lucrari este cu atat mai mare cu cat folosirea lor se face la timp, inainte ca fenomenul de alunecare sa fi ajuns prin intinderea lui un fenomen de masa.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

12 ,

2. COOMBATEREA EXCESULUI DE UMIDITATE 2.1 Excesul de umiditate La formarea materiei vegetale participa numerosi factori de mediu: lumina, caldura, apa, etc. Atat insuficienta cat si excesul unuia dintre factorii de mediu influenteaza nefavorabil dezvoltarea plantelor. Astfel, apa aflata in exces in sol sau la suprafata acestuia, impiedica patrunderea aerului si a caldurii. Volumele mari de apa din sol tind sa reduca volumul de aer minim necesar pentru respiratia radacinilor plantelor si a microorganismelor aerobe, iar acestea incep sa sufere datorita lipsei de oxigen si in cele din urma mor prin axfixiere. Fenomenele care determina aparitia excesului de apa in sol trebuie sa fie cunoscute bine pentru ca solutiile alese sa asigure o buna eficienta economica si in acelasi timp conservarea si ameliorarea continua a terenurilor. Cercetarile cu privire la solurile cu exces de umiditate, pentru cunoasterea si caracterizarea lor sub toate aspectele sunt de data relativ recenta, ele intensificandu-se in ultima vreme ca urmare a interesului pentru respectivele terenuri. Un indicator al excesului de umiditate, acceptat de tot mai multi cercetatori, este reprezentat de cantitatea de apa care depaseste capacitatea pentru apa in camp sau echivalentul umiditatii active, altfel spus limita suctiunii de 1/3 atmosfere (respectiv mai mica). Un alt indicator al excesului de umiditate este considerat a fi limita de 10-15 % din spatiul lacunar ocupat de aer, prag la care cresterea plantelor este limitata. Cantitatea de apa care tinde sa reduca volumul de aer din sol sub aceasta limita este denumita exces de umiditate. Pentru caracterizarea formelor si treptelor de gravitate sub care apare excesul de umiditate, solul trebuie privit din diferite puncte de vedere: pedogenetic, fizic si ecologic, biologic. Din punct de vedere pedogenetic, se considere soluri cu umezie excesiva, acele soluri in profilul carora se manifesta, cu intensitate variata, fenomene de hidromorfie ca urmare a proceselor de reducere sau a proceselor alternante de reducere-oxidare, si anume: fenomene de pseudogleizare, de gleizare si amfigleizare. Din punct de vedere fizic si ecologic, se considera stare de umezire excesiva a solului, aceea stare in care continutul de apa depaseste capacitatea in camp, echivalentul umiditatii active si a continutului de apa la suctiunea corespunzatoare de 1/3 atmosfere sau mai putin, in functie de textura; volumul de aer in spatiul poros al solului este sub 10 % pentru orizonturile minerale si organominerale, pe adancimea in care se dezvolta radacinile plantelor; apare consistenta moale, lipicioada, in solurile cu un continut suficient de fractiune argiloasa si proafoasa, respectiv aderenta pe suprafete active ale masinilor si uneltelor de lucrare a solului; se acumuleaza bioxid de carbon in atmosfera solului, chiar metan si alte gaze toxice pentru vegetatie, in solurile mlastinoase, ca urmare a suprimarii sau slabirii excesive a schimbului de gaze cu atmosfera; se creeaza conditii de anaerobioza pentru viata din sol. Sub aspect biologic, starea de umezire excesiva avansata se caracterizeaza pin axfixierea tot mai pronuntata a radacinilor plantelor, slabirea activitatii microorganismelor aerobe, obligate sa-si procure oxigenul prin reducerea oxizilor ferici, manganici si a nitritilor, precum si a altor compusi oxidati, cresterea numarului si a activitatilor microorganismelor anaerobe, a gazelor toxice si a altor substante toxice in sol.
LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

13 ,

2.2 Sursele de apa si factorii care favorizeaza excesul de umiditate Precipitatiile abundente, apa freatica cu nivel ridicat, apa raurilor in perioada de inundatie si apa de irigatie in exces constituie principalele surse de apa care contribuie la formarea excesului de umiditate. Factorii care favorizeaza formarea excesului de umiditate de la suprafata solului sau din profilul acestuia se impart in factori naturali si antropici. Dintre factorii naturali, cei mai importanti sunt: clima este factorul cu ponderea cea mai mare in formarea excesului de umiditate si actioneaza prin elementele sale principale: precipitatii, temperatura, etc. relieful, depresionar sau plat, putin fragmentat, cu pante mici si drenaj extern defectuos favorizeaza stagnarea sau scurgerea apei cu viteze foarte mici, umezirea excesiva a solurilor si implicit formarea excesului de umiditate, reteaua hidrografica influenteaza drenajul natural al terenurilor vecine prin densitate si adancime; hidrogeologia anumitor teritorii, caracterizata prin situarea apei freatice in apropierea suprafetei solului precum si circulatia cu viteza redusa a acesteia favorizeaza formarea excesului de apa sau chiar baltiri temporare ale apei la suprafata solului in anii ploiosi, prin formarea unor straturi suprafreatice. conditiile pedo-litologice influenteaza in mare masura drenajul intern al solului si amplifica efectele altor factori naturali sau artificiali. Factorii antropici cuprind interventiile omului prin care se modifica in sens negativ bilantul apei pe un anumit teritoriu. Prin exploatarea nerationala a amenajarilor pentru irigatii, printr-o agrotehnica necorespunzatoare si printr-o serie de lucrari de acumulare si barare a scurgerilor, omul poate contribui la formarea excesului de umiditate.

2.3 Efectele excesului de apa Excesul de umiditate determina in sol aparitia unor procese complexe, de ordin chimic, fizic si biologic, care au efecte negative asupra cresterii si dezvoltarii plantelor, precum si asupra solului. Printre procesele produse in sol de umezirea excesiva se numara pseudogleizarea, gleizarea, amfigleizarea in functie de sursa de apa si salinizarea sau alcalinizarea cand apele in exces au un continut ridicat in saruri solubile. In cazul proceselor de pseudogleizare, gleizare sau amfigleizare gradul de aerarea al solului este mult redus datorita volumului de apa ridicat. In aceste conditii este stanjenita activitatea microorganismelor aerobe, care asigura descompunerea materiei organice in compusi simpli asimilabili de catre plante. Activitatea biologica este dirijata astfel spre anaerobioza. Cu cat excesul de umiditate este mai pronuntat, cu atat se intesnifica mai mult procesul bacterian anaerob, determinand fenomene de reducere in alterarea materiei minerale din sol. Procesele de pseudogleizare, gleizare sau amfigleizare provoaca o compactare excesiva a solului, reducand in mare masura permeabilitatea acestuia.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

14 ,

Umezirea excesiva a solurilor determina formarea unui sistem radicular superficial al plantelor, afectand puternic dezvoltarea acestora. De asemenea, excesul de apa influenteaza nefavorabil si regimul termic al solului. Solurile afectate de excesul de umiditate sunt mai reci si se incalzesc mai incet decat solurile normale. Prin urmare, umezirea excesiva determina in sol un regim nefavorabil de aer, caldura, biologic si nutritiv, cu consecinte nefaste atat asupra solului, prin micsorarea fertilitatii, cat si asupra plantelor care nu gasesc conditii normale de crestere si dezvoltare. In plus, excesul de umiditate favorizeaza atacul diferitelor boli si aduce daune si altor sectoare de activitati prin deteriorarea drumurilor de acces, a infrastructurii constructiilor, etc.

2.4 Studii necesare pentru proiectarea sistemelor de desecare-drenaj Alegerea solutiei optime in proiectarea lucrarilor de imbunatatiri funciare depinde de pregatirea, capacitatea de analiza, precum si de documentarea proiectantului cu privire la cadrul natural al zonei, comportarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si conditiile socio-economice. Studiile necesare pentru proiectarea sistemelor de desecare-drenaj sunt : studiile climatice sunt intocmite pe baza inregistararilor efectuate la statiile meteorologice pe o perioada de 30 de ani, din care cel putin 20 de ani consecutivi si cuprind date referitoare la regimul temperaturii aerului si solului, umiditatii aerului, precipitatiilor atmosferice, excedentul si deficitul de apa pe perioade, evapotranspiratia si regimul vanturior ; studiile topografice se concretizeaza in planuri de situatie ale bazinelor hidrografice, al cursurilor de apa care traverseaza sau delimiteaza suprafata de desecat si planul versantilor inclinati; studiile hidrologice se refera la regimul scurgerilor de suprafata, regimul scurgerilor de pe versanti inclinatii precum si al scurgerii apelor din emisarii naturali in punctele de evaluare ; studiile hidrogeologice trebuie sa cuprinda date cu privire la regimul apelor freatice: debitul freatic cu indicarea directiei si vitezei de scurgere, regimul nivelurilor, mineralizarea si chimismul apelor freatice ; studiile geotehnice contin datele necesare cu privire la conditiile de fundare, dimensionare si executie a lucrarilor din pamant si a constructiilor hidrotehnice; studiile pedologice trebuie sa furnizeze datele cu privire la factorii pedolitologici care favorizeaza excesul de umiditate, precum si proprietatile, fizice, hidrofizice, chimice si hidrosaline, drenajul natural al solurilor, factorii pedogentici naturali si antropici, intensiatea, natura si adancimea gleizarii si a pseudogleizarii ; studiile agro-economice cuprind datele necesare caracterizarii generale a zonei, folosintele teritoriului prezente si in perspectiva, populatia activa, proprietarii de terenuri, etc. ; studiile privind resursele locale de materiale de constructii vor preciza natura, rezervele si calitatile materialelor cum sunt : piatra, argila, nisip, pietris, material lemnos pentru confectionat fascine. Vor fi indicate conditiile de exploatare, distantele si mijloacele de transport, costul acestora.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

15 ,

2.5 Tipuri de drenaje Inlaturarea apei in exces de la suprafata solului si din profilul solului se poate realiza pe cale naturala sau artificiala. Drenajul natural al solului se realizeaza atunci cand conditiile de relief, de sol si cele hidrogeologice ce caracterizeaza un anumit teritoriu asigura mentinerea nivelului apei freatice la adancimi mai mari decat adancimea critica de inmlastinire sau salinizare a solului, iar apa din precipitatii sau irigatii, aflata la un moment dat in exces la suprafata sau in profilul solului este inlaturata intr-un timp scurt, fie prin scurgere la suprafata, fie prin infiltratie in adancime. Drenajul natural se imparte in drenaj natural extern influentati de relief prin formele specifice, gradul de framantare si pantele terenului si drenaj natural intern influentat de permeabilitatea solului si subsolului, succesiunea straturilor, inclinarea acestora, etc. Drenajul artificial de suprafata este necesar pentru inlaturarea apelor stagnante la suprafata sau in partea superioara a profilului de sol. Acest tip de drenaj se realizeaza printr-o retea de canale deschise de colectare si evacuare, prin lucrari de nivelare in panta sau de modelare a terenului, prin drenaj cartita, prin lucrari agrotehnice adecvate si prin adancirea retelei hidrografice de colectarea a apelor. Drenajul artificial subteran se realizeaza cu scopul de a cobora nivelul apei freatice la o adancime de la care sa nu influenteze in mod negativ dezvoltarea plantelor si evolutia solurilor. In functie de modul de captare, conducere si evacuare a apei in exces, drenajul subteran se clasifica in: drenaj orizontal consta intr-o retea de drenuri absorbante si colectoare care preiau si transporta apa gravitational in canale deschise de evacuare sau direct in emisar; drenurile absorbante pot fi inlocuite cu o retea de canale deschise; drenajul vertical sau prin puturi se compune dintr-o serie de puturi absorbante si colectoare, care asigura coborarea nivelului apei freatice din raza de actiune prin colectarea si evacuarea apei in exces gravitational (in straturi acvifere libere, profunde) sau prin pompare; coborarea nivelului apei freatice se poate utiliza numai atunci cand apa pompata se foloseste la irigatii, cand inaltimea de pompare nu este mare, iar debitul stratului acvifer este ridicat; drenajul mixt reprezinta o combinatie intre drenajul orizontal si cel vertical, aplicand fiecare tip pe suprafetele cele mai favorabile, in functie de eficacitatea si costurile de executie si exploatare.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

16 ,

3. MATERIALELE GEOSINTETICE Materialele geosintetice sunt produse cu structura plana realizate din materiale polimerice si care sunt utilizate impreuna cu pamanturile, rocile sau alte materiale. Evolutia materialelor geosintetice pe plan international a fost una spectaculoasa, poate cea mai spectaculoasa din domeniul materialelor si tehnologiilor pentru constructii, in doar zece ani reusind sa ajunga de la statutul de material specific, minor, la o industrie internationala cu miliarde de dolari cifra de afaceri, la miliarde de metri patrati pusi in opera si la tehnologii adiacente si domenii de aplicare ce nu inceteaza sa se dezvolte si sa se extinda. Romania a descoperit avantajele acestor materiale, in special ale geotextilelor, in anii `70, gratie unui colectiv extrem de restrans de specialisti si profesori. In perioada 1970-1989 s-au produs si utilizat in tara noastra cantitati relativ insemnate de geotextile netesute, cu bune rezultate. Dupa 1989 a existat o perioada de cativa ani cand, urmare a reducerii drastice a investitiilor, cantitatile de geosintetice utilizate au fost diminuate. Aceasta perioada a avut insa importanta ei pentru domeniu, ea fiind o etapa de informare, in care cantitati masive de informatii tehnice au patruns in tara prin intermediul revistelor de specialitate, al participarilor la conferinte internationale si al producatorilor occidentali de geosintetice.

3.1 Functii si tipuri de materiale geosintetice Functiile indeplinite de geosintetice sunt: filtrarea, drenarea, etansarea, protectia, separarea, armarea, controlul antierozional si functia de container. Un material geosintetic poate fi utilizat pentru una sau mai multe functii. Geotextilele sunt tesaturi permeabile realizate din fibre sau fire textile. Majoritatea sunt realizate din fibre sintetice, dar exista si geotextile realizate din fibre naturale (iuta, de exemplu). Polimerii utilizati sunt polipropilena, poliesterul, polietilena si poliamida sub forma de fibre sau fire (monofilament, multifilament etc.). Geotextilele pot fi: tesute, netesute, tricoturi, consolidate prin intertesere sau termosudare. Sunt utilizate in special pentru functiile hidraulice (filtrare, drenare), dar si pentru separare, armare, protectie si containere. Cu rol de filtru, geotextilele pot fi utilizate la diferite tipuri de constructii: ziduri de sprijin, drumuri si cai ferate, depozite de deseuri, constructii hidrotehnice, etc. Geotextilele cu functie drenanta se utilizeaza la: sistemele de drenaj ale diferitelor constructii (baraje, ziduri de sprijin, drumuri, cai ferate, depozite de deseuri), pentru realizarea de saltele drenante, bariere anticapilare sau drenuri verticale pentru accelerarea consolidarii. Cu rol de armare, geotextilele de mare rezistenta se folosesc: la drumuri, cai ferate, ramblee sau depozite de deseuri fundate pe terenuri slabe, la realizarea de structuri de sprijin din pamant armat, la realizarea de taluzuri abrupte armate, la lucrari de reabilitare a pantelor alunecate, etc. Geotextilele antierozionale se utilizeaza pentru protectia pantelor contra eroziunii de suprafata in diverse aplicatii. Containerele din geotextile sunt elemente discontinue (saci) sau continue de elemente umplute cu material granular, beton sau alte materiale utilizate la: consolidarea si protectia malurilor, protectia fundatiilor sub apa, piloti in terenuri moi, diguri, praguri in albie sau protectii costiere.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

17 ,

Geogrilele sunt retele polimerice regulate cu ochiuri suficient de mari (1-10 cm) pentru a permite patrunderea materialelor granulare. Pot fi: biaxiale (bietirate), monoaxiale (monoetirate), cu noduri integrate (asigura continuitatea in dreptul nodurilor), tesute, lipite etc. Sunt utilizate in principal la ranforsarea masivelor de pamant (functia de armare) pentru: armarea stratului de agregate din fundatia drumurilor, a stratului de balast la caile ferate, a umpluturilor, rambleelor, digurilor si barajelor sau a imbracamintilor asfaltice; stabilizarea si reabilitarea pantelor instabile, realizarea de structuri de sprijin (ziduri) din pamant armat, la saltele geocelulare pentru constructii realizate pe terenuri moi sau umpluturi neomogene, in scopul maririi capacitatii portante a acestora. Georetelele sunt produse cu structura plana deschisa, sub forma de retea, formate din nervuri ce se intersecteaza sub diverse unghiuri. Sunt utilizate de regula impreuna cu un geotextil, geomembrana sau alt material care sa previna patrunderea particulelor de pamant in interiorul retelei. Se pot include in aceasta categorie si produsele polimerice utilizate ca protectie antierozionala si care se pot prezenta sub diverse forme. Cu functie de drenaj, georetelele se utilizeaza singure sau in asociatie cu alte materiale geosintetice (geotextile de obicei) pentru terenurile de fundare (de exemplu pamanturi sensibile la inghet) sau la diferite constructii (ziduri de sprijin, depozite de deseuri, baza rambleelor etc). Cu functie antierozionala, georetelele se utilizeaza pentru protectia pantelor, cu rol permanent sau temporar, pana cand se dezvolta vegetatia. In acest caz ele se pot asocia cu alte materiale naturale sau geosintetice.

3.2 Avantajele utilizarii materialelor geosintetice Folosirea geosinteticelor in lucrarile de imbunatatiri funciare prezinta numeroase avantaje, unele cu caracter general, altele legate de aplicatia specifica pentru care sunt utilizate. Ca orice material fabricat in mod controlat, prezinta avantajul omogenitatii proprietatilor pe toata suprafata si a disponibilitatii pe orice amplasament. Punerea in opera este facila, materialele fiind livrate in rulouri care sunt apoi derulate, manual sau mecanizat, timpul de executie fiind in cele mai multe cazuri mult redus fata de solutiile clasice. In cazul geosinteticelor cu functie de armare se obtine o imbunatatire considerabila a proprietatilor mecanice ale pamantului, ceea ce permite realizarea de structuri altfel imposibile (structuri de sprijin verticale sau apropiate de verticala, pante abrupte, etc.). Materialele cu functie drenanta sau filtranta s-au impus prin usurinta cu care este realizat un sistem de drenaj, fara a fi nevoie de aport de material granular sortat. In ceea ce priveste pretul de cost, la prima vedere, avantajele acestor noi tehnologii si produse ascund costuri ridicate, dar la o analiza mai atenta, care sa ia in considerare beneficiile financiare ale reducerii timpilor de executie, instalare etc., ale transportului de materiale minerale de la distante uneori apreciabile, ale sigurantei, rezulta reduceri de cost evidente.

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

18 ,

BIBLIOGRAFIE:

Gazdaru Adrian, Feodorov Valentin, Manea Sanda, Batali Loretta

GEOSINTETICELE IN CONSTRUCTII, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1999

Dirja Marcel
COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2000

Duiu Viorel, Muresan Dumitru

IMBUNATATIRI FUNCIARE - DESECARI SI COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI, Editura GENESIS, Cluj-Napoca, 1996, vol. 2

Jinga Ionel
IMBUNATATIRI FUNCIARE - note de curs

Kellner Lia, Gazdaru Adrian, Feodorov Valentin

GEOSINTETICELE IN CONSTRUCTII, Editura SEMNE `94, Bucuresti, 1994, vol. 1

Luca Emil, Oncia Silvica

COMBATEREA EROZIUNII SOLULUI, Editura ALMA MATER, Cluj-Napoca, 2000

Strom Steven, Nathan Kurt

SITE ENGINEERING FOR LANDSCAPE ARCHITECTS, Van Nostrand, New York, 1993

LUCRARE DE LICENTA

- IMBUNATATIRI FUNCIARE -

19 ,