Abandonattl de legiunile romane, Marea Britanie a fost ocupattl treptat de triburile germanice.

Astfel a luat na-5tere Anglia ang1o-saxona, care s-a delimitat de "bariera celtictl" din nord -5i vest, ptlstriindu--5i identitatea piintl la cucerirea normandii din 1066:
An ultima perioada a sta:panirii romane, I Britania a fost adeseori invadata: de na:va:lirile sau expeditiile piratere~ti ale pictilor , din Scotia, ~i de navigatorii irlandezi ~i germanici. Atunci cand legiunile rori1ane au plecat, la inceputul secolului al V-lea d.Hr., Britania s-a fragmentat In regate sau domenii rivale ~i se angajau mercenari germani pentru a lupta in ra:zboaiele dintre ele sau Impotriva invadatorilor picti sau irlandezi. Mercenari ~i invadatori Potrivit traditiei engleze, un conduca:tor pe nume Vortigen a deschis calea invadatorilor, angajand doi saxoni -Hengist ~i Horsa -care ulterior s-au Intors Impotriva lui. Dar s-ar putea ca saxonii sau alte popoare germanice sa:fi fost adu~i In Anglia In locuri ~i momente diferite, candva Intre 425-450 d.Hr. Mercenarii au devenit invadatori, aducand ~i mai multi din neamul lor, astfel ca: britonii s-au retras spre vest. Lupta a fost lunga: ~i grea ~i nu a fost dominata: de o singura: parte. Britonii au

obtinut o mare victorie la Mount Briton (loc neidentificat), In jurul anului 500 d.Hr. Acest eveniment este de obicei asociat cu un remarcabil general, al carui nume a rnmas necunoscut ~i ale carui fapte de vitejie au dat na~tere legendelor despre "Regele Arthur". Cu toate acestea,In 615 d.Hr. britonii se retr:IsesernIn nordul ~i vestul insulei, iar mai tarziu chiar ~i Cornwall (pe atunci "Tara Galilor de Apus") a fost cucerit de invadatori. Scotia, Tara Galilor ~i Irlanda au rnmas britanice ~i celtice (zona denumita ~i azi "granita celtica"). Nou-venitii erau predominanti pe teritoriul corespunzator Angliei moderne -denumirea t:Irii, "Angleland", provine de la numele unuia dintre popoarele invadatoare. Anglia anglo-5axona Invadatorii veneau de pe coastele din nordul Europei ~i apartineau unor triburi diferite: saxoni, iuti, angli ~i friti; ei au dat numele unor regiuni ale Angliei (de exemplu Anglia de Est, Wessex, Sussex,Essex -sernnificand teritoriile anglilor ~i teritoriile de vest, sud ~i est ale saxonilor). Cu toate acestea, diferentele dintre aceste triburi de invadatori nu iau Impiedicat sa devina un singur popor, ~i, din acest motiv, istoricii pot folosi acum termeni colectivi ca "Anglia anglo-saxona", sau chiar "saxoni" pentru a descrie triburile germanice care ulterior au devenit engleze. Spre deosebire de romani, aceste popoare nu cuno~teau modul de viata urban (majoritatea ora~elor romane fiind parasite Inainte de invazia saxona). In acela~itimp aveau loc modificari importante ~i In lumea celtica. Scotii, care veneau din Irlanda, au Inceput sa ocupe partea de nord a tarii, care ulterior le va purta numele. In secolul al XIX-lea ei s-au unit cu pictii, ce veneau din partea de est ~i de nord ~i au format regatul "Scotiei". De~i saxonii erau atei, religia cre~tina adusa de romani -a supravietuit In Tara Galilor ~i de aici, Incepand din 432 d.Hr., a fost dusa In Irlanda, o contributie important:I In acest sens avand Sf..Patrick. Scotia a fost evanghelizata Incepand din anul 565 d.Hr. de Sf. Columba, folosind drept baza insula Iona. Cre~tinismul era faimos pentru pietatea ~i Invatatura sa. Cu toate acestea, datorita izolarii de Europa continentala, cre~tinismul anglo-saxon era diferit sub multe aspecte de practicile cre~tine ajunse sub influenta papilor (cre~tinismul roman, sau catolic), Aceste diferente sub aspect religios s-au dovedit importante In momentul In care a Inceput convertirea saxonilor. pana la sfa~itul secolului al VI-lea, cea mai mare parte a Angliei anglo-saxone era divizata In ~apte regate independente, numite adeseori hepO Ruinele unei a~ezaria pic~ilor. din insulele Shetland din Sco~ia.Istoria pic~ilor este obscura. dar raidurile efectuate asupra Britaniei romane au reprezentat unul dintre motivele angajarii mercenarilor anglo-saxoni.
41

O Aceasta harta prezinta invadatorii Britaniei romane ~i post-romane. Primii anglo-saxoni din Anglia erau solda,ii mercenari adu~i de romani pentru a lupta impotriva pic,ilor ~i sco,ilor.

O Edward Marturisitorul ~i poten~ialul sau succesor intr-o intalnire reprezentata pe tapiseria de la Bayeux. Domnia lui Edward a insemnat o cre~tere a influen~ei norm an de in Anglia.

15

ANGLIA

ANGLO-SAXONA

O O pagin3din
Evanghelia din Lindisfarne. Manastirea din Lindisfarne a fast un centru al cre~tinata1ii celtice, iar apai catalice. O "Bijuteria lui Alfred", realizata din aur ~i email, a fost gasita in 1693 in Somerset. Bijuteria poarta urmatoarea -inscrip,ie "Aelfred ~ mec het gewyrcan" ~ (Alfred a ordonat sa fiu facuta).

tarhii ("Dornnia celor ~apte");cel ffiai putemic rege la un moment dat era numit Bretwalda ("conduca:torul Britaniei"), chiar daca: acest titlu conferea mai degraba: prestigiu decat autoritate. In 597 d.Hr., cand regele Ethelbert din Kent era Bretwalda, Papa Grigore I a trimis in misiune la curtea din Kent un ca:luga:r roman -Sf. Augustin. Ajutat de faptul ca:regi- 5 na Bertha era cre~tina:,Sf. Augustin a reu~it ~ sa:-iconverteasca: pe rege ~i pe supu~ii sa:i~i a devenit primul arhiepiscop de Canterbury. In cele din urma: insa:, Northumbria a devansatregatul Kent din punct de vedere al puterii ~i a devenit campion al cre~tina:ta:tii, motiv pentru care o buna: bucata: de vreme averile statului ~i ale bisericii au fluctuat violent. O intalnire importanta:, convocata: de regele Oswy al Northumbriei, a avut loc intre biserica romana:~i cea celtica:la Sinodul de la Whit by. Decizia lui Oswy, pronuntata: in favoarea Romei, insernna ca:Anglia nu se va ala:tura Bisericii Celtice, care era extrem de izolata:;pana:la urma:chiar ~i celtii s-au supus
O Biserica saxona Sf. Maria din Reculver, Kent. Anglo-saxonii pagani foloseau lemnul pentru construc,ii, ~i au ramas uimi1i de mare,ele construc,ii de piatra lasate de romani. Biserica catolica a reinviat arta zidariei.

autoritatii Papei. Cre~tinismul a triumfat in Anglia anglo-saxona, iar in secolul al VIII-lea misionarii ~i invatatii englezi au devenit faimo~i pentru activitatea desfa~urat~ in Europa, in timpul domniei lui Carol cel Mare. intre timp, regatele saxone se luptau fie intre ele, fie cu celtii. in secolul al VIII-lea Mercia, in centrul regiunii Midlands, a devenit cea mai mare putere..Regatul a inflorit in timpul regelui Offa II (757-796 d.Hr.), ramas cunoscut pentru ~antul lui Offa, care marca granita dintre teritoriile saxone ~i cele galeze. Rama~itele~antului lui Offa mai fac parte ~i astazi din granita dintre Tara Galilor ~i Anglia. in timpul domniei regelui Egbert (802-839 d.Hr.), Wessex a dobandit o suprematie pe care, datorita conditiilor geografice ~i altor circurnstante, a reu~it sa o pastreze. Teroarea vikingilor intre timp, o noua invazie s-a adaugat conflictelor interne. incepea era terorii vikinge, adusa de fioro~ii razboinici scandinavi care terorizau cea rnai mare parte a Europei, patrunzand adanc In teritoriu cu lungile lor ambarcatiuni. in 793 Anglia a Intrevazut ce avea sa o a~tepte, cand vikingii au distrus faimoasa manastire din Lindisfame (pe Insula sfanta, Northumbria), iar cativa ani mai t.1rziu au ars Iona. La mijlocul secolului al IX-lea atacurile vikingilor s-au intensificat ~i invadatorii au Inceput sa se a~ezeIn diferite parti ale Angliei -n(}1:Vegienii In nordul Scotiei, In Irlanda ~i nord-vestul Angliei, i~r danezii In Yorkshire, estul Angliei ~i Lincolnshire. Datorita invaziei daneze, o parte a estului Angliei a fost denumita Danelaw. ] Cuceririle daneze au distrus regatele saxo- ~ ne din Northumbria, estul Angliei ~i Mercia. ~ Wessex a supravietuit pentru ca era situat ~ mult rnai In sud, dar ~i pentru ca era condus Qe regele Alfred cel Mare (871-899 d.Hr.). Politica lui Alfred era sa-i plateascape danezt pentru a se retrage (asemenea plati erau denumite Danegeld, "bani-danezi"), iar lntre timp sa consolideze puterea Wessexului.

"E .g

" '5 v

O Coif provenind de pe nava mortuara Sutton Hoo Saxon, excavata in 1939 in Suffolk. Nu au fost gasite oseminte, dar obiectele sunt o marturie a boga,iei regel, sau conducatorului.

42

Chiar ~i a~a,fortele lui Alfred nu au facut fata atacului danez din 878. Alfred a fost nevoit sa se ascundapentru un timp. Faimoasa legenda care poveste~tecum din neatentie a ars prnjiturile lasatein grija de o gospodina, sugereaza ca in aceastaperioada Alfred umbla prin tarn deghizatin taran. pana la urma Alfred a reu~it sa organizeze o mi~carede rezistenta saxona eficienta, iar danezll au fost invin~i. Ei au fost fortati sa semneze pacea la Wedmore ~i au fost convertiti la cre~tinism. Acum Alfred conducea cea mai mare parte a Angliei, exceptie facand Danelaw; restul regatelor istorice saxqne nu ~i-au redobandit niciodata statutul. in aceastasituatie, el a pus in mod co~tient bazele unui stat puternic ~i civilizat prin organizarea unui sistem de aparare la nivel national, care avea la baza a~ezari fortificate (mai tarziu transformate in ora~e); de asemeneaAlfred a sprijinit traducerea textelor culturii greco-latine in limba engleza. Fill ~i succesorii lui Alfred, Edward cel Batran (899-924 d.Hr.) ~i Athelstan (924-939 d.Hr.), au cucerit Danelaw ~i au constituit in cele din urma monarhia engleza. Scotia l-a recunoscut pe Athelstan drept conducator, fapt ce a generat ulterior numeroase pretentll ale englezilor asupra Scotiei. Societatea anglosaxona a continuat sa infloreasca ~i in timpul lui Edgar, nepotul lui Alfred, iar pagubele materiale ~i morale provocate de vikingi bisericll englezeau fost recuperatede Sf. Dunstan care a reformat biserica in secolul al X-lea.

O Anglia in jurul anului 885 d.Hr., la ca~iva ani de la tratatul de impa~ire a teritoriilor semnat de Alfred cu danezii. Nottingham, Leicester, Lincoln, Derby ~i Stamford erau cele cinci burguri incluse in Danelaw. A~ezarile norvegiene sunt ~i ele reprezentate.

O Scut de pe Sutton Hoo. Printre alte artefacte gasite pe vasul mortuar se numara ~i ustensile casnice din Constantinopol ~i Egipt. precum ~i numeroase obiecte realizate de mae~trii bijutieri saxoni.

'" ~ ~

Dar intentiile de extindere ale scandinavilor nu au fost stavilite, iar Anglia a devenit din nou vulnerabila, cind a raffias fai;1 un conducator putemic. Regele Ethelred (978-1016 d.Hr .) era adeseori nedrept numit "Ethelred nepregatit", de~i porecla lui saxona, Redeless, semnifica "fara un sfat bun". in mod cert nu a fost un conducator bun, punindu-~i supu~ii sa adune sume mari de Danegeld pentru a-i
O Impresiile unui artist cu privire la madul in care aratau razbainicii de la sfar~itul periaadei angla-saxane. Ace~ti razbainici s-au intalnit cu narmanzii in batalia de la Hastings ~i au fast invin~i.

pl~ti pe invadatori. Spre deosebire de Alfred, Ethelred nu a reu~it s~ organizeze o rezistent~ ~i, In ciuda sumelor pl~tite, el a pierdut tronul In favoarea iegelui danez, Sweyn Forkbeard. Sub conducerea lui Cnut sau Canute (1017-35), fiul lui Sweyn, Anglia a devenit parte a Intinsului imperiu scandinav ,. care mai cuprindea ~i Danemarca, Norvegia ~i insulele Hebr:ide. in acel moment danezii erau deja cre~tini, iar dornnia lui Canut se baza pe puterea legii ~i pe un grad rezonabil de acceptare liber:!; mai mult, elementele daneze prezente In societatea englez~ au fost rapid absorbite. Dup~ moartea lui Canut dominatia danez~ a sl~bit, ~i In 1042 a devet1it rege Edward;fiul lui Ethelred; din cauza pio~et1ier sale a fost denurnit Edward M~rturisitorul. Mama lui era normand~ iar el fusese crescut Intr-un ducat. Prin urmare el a favorizat sf~tuitorii ~i obiceiurile normande -preferintil care a avut consecinte decisive pentru Anglia anglo-saxorul. Cine va ti rege? Rezistenta Impotriva influentei normande era putemic~, mai ales din partea celor patru detin~tori de titluri de conte (earl) atribuite In timpul dominatiei daneze. Cel mai putemic dintre conti era Godwin din Wessex, care a contribuit la Insc~unarea lui Edward, iar apoi ~i-a m~rit influenta devet1ind socrul regelui. Dar lui Edward Ii displ~cea controlul lui Godwin, punand cap~t acestei situatii In 1051-1052. Contele ~i fiul 8~U Harold au fost exilati, reu~irid s~ se Intoarc~ triurnf~tori doar cand cea mai mare parte a sudului Angliei s-a ridicat pentru a-i sprijini. Dup~ acestea influenta normand~ a intrat In declin ~i In 1053, la moartea lui Godwin, vastele sale domet1ii ~i pozitia politic~ au fost mo~tet1ite de Harold. in mod normal Harold ar fi trebuit s~ mo~teneasc~ tronullui Eduard, care nu a avut copii. Dar erau ~i alti pretendenti, printre care ~i William, ducele Normandiei, o rud~ Indep~rtat~ a lui Eduard M~rturisitorul. Printr-o Intamplare destul de obscur:!, In 1064 Harold a c~zut accidental In mainile lui William ~i a 43

O Anglo-saxonii erau arti~ti des3var~i1i. Caracterele prezentate aici sunt un exemplu al modului in care erau decorate primele litere ale unui paragraf, dintr-un manuscris impodobit cu anluminuri.

ANGLIA

ANGLO-SAXONA

fost eliberat doar dupa ce a jurat sa sprijine pretentia normandului la tron. Cum era de a~teptat,Harold a refuzat ulterior sa respecte o invoiala acceptataprin constransere. Evenimentele s-au precipitat. In ianuarie 1066 Edward Marturisitorul a murit, numindu-l peHarold ca succesor.Witanul, o adunare de nobili care reprezentau interesele comunitatii, a sustinut alegerea lui Edward. Dar cand vestea a ajuns la urechile lui William, acesta s-a pregatit sa-~i apere pretentiile prin forta. Norrnanzii, descendenti ai vikingilor, erau buni luptatori, cu toate ca in perioada respectiva erau asimilati de cultura franceza. William a recrutat ~i aventurieri .din alte parti ale Frantei ~i a inceput sa-~iforrneze o flota.
44

Din nefericire pentru Harold, el a avut de infruntat mai multi du~mani in acela~itimp. In septembrie flota norvegian~ a ajuns in Northumbria, impreun~ cu un ~lt pretendent la tron, regele Harald Hardrada. Sustinut de Tostig, fratele renegat allui Harald, Hardrada a fost proclamat rege in York. Armatele 1ui Harold au plecat din Londra spr~ York ~i in 25 septembrie, la Stamford Bridge, Yorshire, a declarat r~zboi inamicului. Dup~ o zi de ma:cel ingrozitor a obtinut o victorie decisiv~. Intre timp, in 27 septembrie, flota lui .William a debarcat in golful Pevensey.Harold se grnbea spre sud, dar ~i-a continuat drumul doar dup~ o oprire la Londra. S-ar putea ca aceastaintarziere s~-l fi costat pe Harold rega-

tul, deoarece i-a dat lui William ~ansa acomod:lrii cu un teritoriu ostil. in 14 octombrie, cind cele doua arrnate s-au intalnit, englezii ocupaseradealul Senlac,aproape de Hastings. Zidul de scuturi al englezilor a rezistat in timpul zilei atacurilor imensei cavalerii normande, dar de doua ori au rupt randurile pacaliti de retragerile simulate ale norrnanzilor. Norrnanzii au profitat de momentele in care englezii erau t cu garda jos. Dupa ce Harold a fost ucis, arrnatele sale au continuat lupta, dar in cele din urma au fost epuizate de atacurile cavaleriei norrnande ~i de ploaia de sageti abatuta: asupra lor. Dupa bata:lie,William a fost numit "William Cuceritorul"; aceste evenimente au prefigurat sfif$itul Angliei anglo-saxone.