Elemente ale interpretării: Limbajul figurativ

Duminică

, 4Aprilie, 1999

Figurile de stil

Părţile de vorbire găsite în Biblie

Biblia se interpretează literar. Aceasta înseamnă a spune exact ce spune ea, darfără a ignora genurile literare folosite în exprimare. Ea este într-adevăr o cartespecială, în mod unic inspirată de Duhul Sfânt, însă această inspirare a ei nutransformă literele, cuvintele, propoziţiile şi frazele ei în formule magice. Chiarinspirat de Dumnezeu, un verb rămâne un verb, iar un substantiv este unsubstantiv. Întrebările nu devin exclamaţii, iar naraţiunile nu devin alegorii.Principiul interpretării literare necesită cel mai atent studiu al formelor deexprimare ale textului. Pentru a putea interpreta bine Biblia este nevoie să avem oidee despre genurilor literare sub care textul pe care-l studiem poate să apară.În viaţa de zi cu zi facem o deosebire aproape neobservabilă între genurile literarepe care le întâlnim. De exemplul când citim ziarul nu spunem că citim un roman şi cândascultăm ştirile, bănuiesc că nu credem că ni se spun basme !! Adică, deosebim ce citimşi ce auzim şi putem recunoaşte o poezie sau o naraţiune. A nu face acelaşi lucru cuBiblia poate conduce la un eşec al interpretării ei. Cunoaşterea măcar generală agenurilor literare în care aceasta a fost scrisă este crucială pentru corecta ei interpretare.Pentru a dovedi

necesitatea cunoaşterii formelor literare

prin care se exprimăDumnezeu daţi-mi voie să vă amintesc că foarte mulţi oameni desconsideră realitateaistorică a unei întâmplări ca cea a înghiţirii lui Iona de către balenă şi o interpretează cafiind doar o legendă şi un mit menit să descrie învierea lui Isus, şi că aceasta nu a avutloc în realitate. Din ce motiv ? Din cauză că aceştia nu pot face deosebirea între felul deliteratură care se găseşte în cea mai mare parte a cărţii, şi anume, un poem dramaticcare se susţine că nu comunică o întâmplare reală ce a avut loc în istorie, astfelsubminând infailibilitatea şi inspiraţia Scripturii. Cu toate acestea forma poetică în careIona uneori se exprimă nu înseamnă că peripeţia lui nu a avut loc. Este un exemplu aleşecului de a înţelege corect genul literar conţinut în aceea carte. S-au "poticnit" deforma în care a fost scrisă !În acelaşi fel alţii desconsideră Scriptura datorită

exprimării hiperbolice

(o afirmaţieexagerată intenţionat cu scopul de a produce un efect – cum o defineşte un dicţionar). Deexemplu, indică criticii ei, se spune că Isus a străbătut toate satele şi cetăţile pentru apredica (Matei 9:35), ori lucrul acesta nu era posibil fără ca Isus să petreacă sute de anide viaţă pământească

! Înseamnă oare aceasta că Isus a luat fiecare localitate dinPalestina la rând pentru a-i predica Evanghelia, sau doar că a trecut prin foartemulte cu acest scop ?

În acelaşi fel se exprimă şi cu privire la afirmaţii ca,

Tot

ţinutul Iudeii şi

toţi

locuitoriiIerusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el înrâul Iordan…

(

Marcu 1:5

), spunând că Biblia este neserioasă exprimându-se în acest fel

pentru că practic noi ştim că era imposibil ca "tot" ţinutul să "iasă" la El (la urma urmeicum poate veni un ţinut la un om ?) !!

Dar oare nu ne exprimăm noi astăzi la fel când spunem că echipa de fotbala oraşului Sibiu (!) câştigătoare a Cupei a fost întâmpinată la stadion de "toţi"locuitori oraşului ? Este aceasta o dezinformare, o inexactitate, o ştire falsă ? Nueste mai degrabă o exagerare nevinovată aruncată cu scopul de sublinia numărulnespus de mare de oameni care au venit să-i vadă pe campioni !!

Alţii mari cărturari/savanţi neagă istoricitatea şi inspiraţia Bibliei pentru că Isus a afirmatcă

grăuntele de muştar

este cea mai mică dintre toate seminţele (

Matei 13:32

) iarlucrul acesta astăzi se ştie că nu este adevărat. Dar din păcate, nu se mai întreabă ce-avrut Isus să spună folosind dimensiunea într-adevăr mică (dar, nu cea mai mică) aseminţei de muştar şi nici nu se uită la contrastul pe care El l-a trasat în acest fel. Acestegrave erori se săvârşesc din interpretarea greşită şi din negarea rolului pe care figurile destil îl joacă în revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu. Noi nu putem face aşa.De aceea, doar o potrivită analiză a figurilor de stil poate descifra unele dintre confuziileşi percepţiile greşite ale Bibliei pe care şi noi le putem avea. Să încercăm să lecunoaştem.Unul dintre cele mai relevante

mijloace literare

folosite în cuvântul lui Dumnezeu sunt

figurile de stil, limbajul simbolic, sau figurativ

. Acestea trebuiesc cunoscute şidefinite pentru ca să poată fi interpretate bine. Încă odată, unele dintre cele mai graveerori de interpretare a Bibliei intervin ca şi consecinţă a necunoaşterii şi nerecunoaşteriiacestor forme. Exemplul Martorilor lui Iehova care folosesc personificarea Înţelepciunii dinProverbul 8 este grăitor. Ignorând personificarea ei, aceştia folosesc în mod neautorizatpasajul pentru a susţine ca Isus este o fiinţă creată, şi nu Fiul necreat al lui Dumnezeu, cemai degrabă a creat alături de Tatăl şi Duhul Sfânt, decât a fost creat.Pe de altă parte,

abuzul acestor forme de exprimare

a dus la negarea unorrealităţi biblice şi a unor doctrine străvechi ale credinţei creştine. Este vorba desprenegarea modernă a iadului de către unii dintre teologii protestanţi ai deceniuluitrecut ce au apelat la aceste figuri de stil pentru a-şi susţine interpretarea luisimbolică. Aceste două exemple de interpretare greşita a figurilor de stil ar trebuisă fie suficient de convingătoare încât să acordăm o deosebită atenţie cunoaşteriişi interpretării lor.Milton Terry ne prezintă acest subiect cu mare măiestrie:

Tendinţa naturală a minţii omeneşti este de a trasa în permanenţă comparaţii şi a faceasemănări. Astfel, prin utilizarea metaforelor şi asemănărilor emoţiile omului pot fiintensificate iar imaginaţia lui stimulată. Chiar dacă pentru a ne exprima ideile noastre, amfi în stare să folosim cel mai copios limbaj posibil, nespus de bogat în cuvinte şi expresii,mintea noastră încă ne-ar cere să ne comparăm şi să ne contrastăm ideile, o asemeneaoperaţie necesitând o varietate de expresii şi de figuri de stil. O atât de mare parte dincunoaşterea noastră a fost dobândită prin intermediul simţurilor încât toate ideile noastreabstracte şi toate conceptele spirituale au o bază doar materială. "Nu este greu deobservat", spune

Max Muller, "că întreg vocabularul nostru religios străvechi este alcătuitdin metafore". În ce ne priveşte toate aceste metafore au fost uitate. Noi vorbim de

duh

fără să ne gândim la

suflare

, de

ceruri,

fără să ne mai gândim la cerul Terrei, de

iertare

fărăsă ne mai gândim la

izbăvire

, sau de

revelaţie

fără să mai gândim la

dezvăluire

. (sau, de

inimă

fără să ne gândim la organul fiziologic, de

mântuire

fără să ne mai gândim la

scăpare, salvare, etc.; n.tr.) Însă în limbajul antic fiecare dintre aceste cuvinte, chiar fiecarecuvânt care nu se referea la un obiect material, se afla încă în starea de dezagregare, pe jumătate spiritual şi pe jumătate material, strălucind sau pălind, în funcţie de capacităţileutilizatorilor sau ale ascultătorilor săi."

Milton S. Terry,

Biblical Hermeneutics

(Grand Rapids: Zondervan Publishing House, n.d.), p. 244.

Aşa cum deja am indicat, folosirea uzuală a unui cuvânt din Biblie s-ar putea să nufie literală. Utilizarea figurativă a unora este ceea ce ne îngreunează nouă enorm înţelegerea Bibliei. Cu toate acestea toate formele de literatură folosesc limbajul figurativşi figurile de stil. Le poţi găsi în articolele de ziar sau în Shakespeare. Sau, chiar dacă nuaţi realizat, şi d-voastră le folosiţi în vorbirea de zi cu zi: "iute ca săgeata", "foame delup", etc.Figurile de stil permit să se spună foarte mult folosind doar câteva cuvinte. Ele stimuleazăimagini mintale şi sentimente care întăresc sau îmbogăţesc afirmaţiile tale. Acesteaadaugă claritate, frumuseţe, exactitate şi fac ideea să fie mult mai interesantă. Spreexemplu, poţi spune, "mi-e foame", dar gândeşte-te cu cât mai expresiv ar fi să spui, "amo foame de lup" ! Cu toate acestea figurile de stil nu sunt doar nişte ornamente(podoabe) alte vorbirii, ci constituie o formă de comunicare a unor înţelesuri. Noi le vomstudia pentru a putea înţelege contribuţia pe care acestea o aduc textului biblic. Scopulnostru este să ajungem să înţelegem corect Scriptura nu doar să fim în stare să-i spunempe nume unei figuri de stil.

Astfel, a fost odată o familie numită

ASEMĂNAREA

. Unii dintre veciniiei i-au înţeles greşit pe membrii ei. Vedeţi aceştia nu pricepeau că aceastăfamilie este o familie de actori care-şi petreceau mai tot timpul jucând unrol. Familia

ASEMANARE

cuprinde cinci membrii:

1)SIMILITUDINEA2)METAFORA3)TIPUL4)ALEGORIA5)PARABOLA (sau, PILDA)

În această primă familie a figurilor de stil se regăseşte

o singurătrăsătură comună:

toţi membrii ei se

aseamănă

într-un fel sau altul cu obiectul cu care se compară. În cele mai multe cazuri asemănareaaceasta se limitează doar la caracteristicile esenţiale şi de regulăacestea sunt definite în porţiunea care se studiază.

Tipurile, alegoriile şi parabolele, de obicei sunt puţin mai complete şi pot participa în mai multe comparaţii. Trebuie să atragem atenţia asupra pericolului ca imaginaţiaomenească să le ducă în extreme sugerând interpretări bizare.Ce potenţial uriaş se găseşte în limbajul figurativ! Să explorăm câteva dintreexemplarele folosite în Biblie. Mai jos aveţi enumerate câteva dintre acestea, cât şisituaţiile în care ele sunt utilizate.

Similitudinea